DACă tot suntem în perioada de armistițiu în războiul vamal transatlantic, Bruxelles-ul găsește oportun să-i transmită lui Trump un mesaj de, scuzați expresia, joac-o p-asta!: 

Îți aduci aminte de acel Acord Fiscal Global (GloBE) despre care ai spus, încă din prima zi de mandat, că nu vrei să fie impus companiilor americane? Apoi l-ai folosit inclusiv ca argument pentru supra-tarifarea de 20% special pentru importurile din Europa*. Ei bine... noi, Bruxelles-ul, nu doar că vom aplica GlobE, prin Directiva specială Pilonul 2, dar chiar ne-am grăbit să venim cu DAC 9 - formatul de raportare privind impozitului suplimentar (în cazul în care rata efectivă de impozitare este sub 15%). Și ca să fie ... clar, angajamentul nostru e atât de ferm încât noul raport se va întinde pe 25 (douăzecișicinci)** de pagini! Ca să fie și mai clar – nu ne speriem de tarifele americanilor, atâta timp cât știm să ne punem noi înșine tarife administrative, incredibil (ridicol) de complicate!   

Așadar, la mai puțin de șase luni de la prezentarea primei variante de către Comisie, DAC9 a fost adoptat în forma sa finală de către Consiliul UE. În martie, Comisia transmitea că, tocmai pentru a se ajunge la acordul politic, se va modifica Secțiunea IV (puncte de date/data points) a noii Anexe VII introdusă în ultima versiune a DAC, „pentru a rămâne strâns aliniată cu Declarația de Informații GloBE (GIR), ceea ce este esențial pentru a minimiza sarcina asupra companiilor și administrațiilor fiscale deopotrivă.”

Anexa VII, un fel de  Anexa IV: de data asta, cu provocări de interpretare contabilă!

Găsiți mai jos o scurtă trecere în revistă a „simplificărilor” în stil bruxellez aduse, prin compararea variantei inițiale cu cea finală a noului raport DAC care se întinde, încă o dată, pe 25 de pagini.

Astfel: la capitolul 1.3.1 (”Entitatea-mamă finală”) se introduce pct. 8: „Jurisdicția în care o entitate-mamă cu rezidență dublă este considerată supusă unui IIR calificat (dacă, în baza regulilor, acea entitate este considerată ca fiind situată într-o altă jurisdicție în care nu este supusă unui IIR calificat) (dacă există).”

La pct. 2, ”Caracteristicile jurisdicției”, s-au adăugat două puncte noi: Jurisdicția cu drepturi de impozitare/Existența diferențelor raportabile (Da/Nu)

La ”UPTR tranzitoriu – zonă sigură” (2.2.1.3), trebuie specificată rata impozitului pe profit.

La 2.2.2 – ”Opțiunea pentru excluderea de minimis”, apare și varianta:
„Calcul simplificat pentru entitățile componente neimportante – entități care nu sunt entități componente neimportante.”

La pct. 3, „Calcule”, caracteristicile jurisdicției se extind cu încă 15 linii, o sinteză a capitolelor care se vor regăsi ulterior în raport: ”Jurisdicție cu drepturi de impozitare / Rată efectivă de impozitare / Impozite acoperite ajustate / Venit sau pierdere net(ă) eligibil(ă) / Excludere a profiturilor pentru activitățile cu substanță economică / Impozit suplimentar curent adițional / Suma impozitului suplimentar conform legislației naționale / Opțiuni (alegeri) fiscale / Cheltuială fiscală agregată curentă în legătură cu impozitele acoperite, după alocarea impozitelor acoperite suportate de anumite tipuri de entități componente / Credit fiscal rambursabil calificat sau credit fiscal transferabil tranzacționabil (cheltuială fiscală) / Alte credite fiscale (cheltuială fiscală) / Suma cheltuielii fiscale amânate / Credit fiscal rambursabil calificat sau credit fiscal transferabil tranzacționabil (profit) / Excedentul de cheltuieli negative cu impozitul reportate în perioadele viitoare/  Dispoziții tranzitorii”.

La 3.2.2.1, ”Ajustări de impozit amânat”, s-a refăcut complet „rezumatul general”.
De asemenea, 3.2.2.2, Mecanismul de recapturare, este acum defalcat astfel:
(a) Suma anuală a datoriilor fiscale amânate supuse regulii de recapturare
(b) Totalul conturilor de recapturare a datoriilor fiscale amânate

Totuși, pentru a nu se spune că nu s-a operat nicio simplificare, la 3.2.4.2, ”Ajustări privind impozitele acoperite”, la (a) ”Ajustări ale cheltuielilor fiscale curente din situațiile financiare”, s-a eliminat:
„Activ fiscal amânat pentru pierdere calificată – stabilit sau utilizat”

Dar la (c) ”Cheltuieli fiscale amânate”, s-au adăugat:

„Diferență între cheltuiala fiscală amânată înregistrată la o rată mai mică decât rata minimă și recalculată la rata minimă”/ Diferență între cheltuiala fiscală amânată înregistrată la o rată mai mare decât rata minimă și recalculată la rata minimă”

La 3.2.4.3, Opțiuni ale entităților componente (sau opțiuni aplicabile unui grup tip joint venture), apare un nou punct: 2(a): „Opțiunea de aplicare a calculelor simplificate pentru entitățile componente non-materiale (zonă sigură – calcul simplificat)” / 3(i): „Opțiunea pentru acumulări nerevendicate pe cinci ani” / 6(j): „Opțiunea pentru pierdere calificată”

Spre mulțumirea marilor contribuabili, secțiunea de bază 3.3 – ”Calculul impozitului suplimentar” a rămas neatinsă.
Doar la 3.3.4 – ”Impozitul suplimentar național calificat”, a apărut o mică obligație suplimentară: „Opțiune pe cinci ani pentru a folosi moneda din situațiile financiare consolidate sau moneda locală”, raportată împreună cu: ”Monedă / Anul alegerii / Anul revocării”

 

... Și acesta a fost doar trecerea în revistă a noii Anexe VII (DAC9), care are toate șansele să devină cel puțin la fel de celebră precum Anexa IV (DAC6) cu ale ei semne distinctive și test al beneficiului principal, deja recunoscute ca adevărate ”provocări în materie de interpretare fiscală”(vorba Curții de Conturi Europene - raport special 2024).

Asta doar dacă ... chiar așa: de ce n-am fi optimiști! DACă Bruxelles-ul s-a grăbit cu acest incredibil raport-barieră tocmai pentru a avea cărți suplimentare, pentru  eventuale ”concesii” în jocul/arta negocierii cu administrația americană? Doar o ipoteză.

DACă nu ... se așteaptă ca întreprinderile multinaționale și naționale europene mari să depună prima declarație informativă privind impozitul suplimentar până la 30 iunie 2026, conform cerințelor din Directiva Pilonului 2.

 

PS. Deși DAC9 este, practic, un manual de contabilitate, nu neglijați conceptul fiscal de substanță economică, pe baza căruia se ajustează baza de calcul pentru impozitul suplimentar. Documentarea solidă a activității dumneavostră reale rămâne cea mai bună armă de apărare în fața asaltului administrațiilor naționale și europene. Pentru orice întrebare pe acestă temă, contați în continuare pe TPS, partenerul dumneavostră pentru protecție și reacție fiscală!  

 Note

*La 20 ianuarie, unul din primele Memorandumuri ale Administrației Trump ii stabilea că niciun angajament al vechii administrații privind GloBE nu e valabil și nu are effect pe teritoriul SUA, în absența unor reglemntări speciale ale Congresului. GloBE a fost amintit – în tandem cu impozitarea europeană a digitalului/ Digital Services Taxation bazată pe Pilonul 1 OECD) și în raportul ”Bariere comerciale externe”, prin care președintele Trump și-a susținut, pe 2 aprilie, așa-numitele tarife vamale de reciprocitate (adițional tarifului general de 10%). Între timp, a fost impus un moratoriu de 90 de zile pentru aceste tarifele către principalii parteneri, cu excepția Chinei.

** Aceasta este o estimare conservatoare, bazată pe formatul din Anexa VII așa cum a fost prezentat în octombrie 2024.  

 

Pe aceeași temă

”Clarificați, cel puțin, modul în care se aplică Pilonul 2!” (Feedback TPS către Bruxelles, ianuarie 2025)

Primul semnal privind introducerea impozitului minim global (articol TPS – iunie 2021)

Resurse

DAC 9 – varianta finală (14 aprilie 2025)

DAC 9 – varianta inițială ( 28 octombrie 2024)

Pentru acte normative conexe, vă rugăm să accesați secțiunea ”Legislație”

 

 

Investiția directă sub forma creditelor intra-grup a crescut în prima lună a anului cu 70 de milioane de euro, ajungând la 49,359 miliarde (BNR – balanța de plăți ianuarie). Creditele intra-grup devin mai mult o supapă de presiune pentru companiile aflate și așa sub presiunea creșterii costurilor, mai ales pe fondul extraordinarei incertitudini. Apelarea la un împrumut de la o firma-mamă sau de la altă firmă afiliată din grup nu mai este doar o chestiune de preferință, atâta timp cât ”băncile românești indică înăsprirea standardelor de creditare în T4 2024 pentru împrumuturile și liniile de credit acordate companiilor nefinanciare la nivel agregat, pentru al doilea trimestru consecutiv, conform așteptărilor din T3 2024“, arată cel mai recent sondaj realizat de Banca Națională privind creditarea companiilor nefinanciare și a populației.

Pe acest fond există totuși o certitudine – împrumuturile intra-grup intră tot mai mult în colimatorul ANAF, care vede un teren vast de a contesta dobânda practicată de contribuabil în împrumuturile întra-grup. Și dacă e vorba de preferințe, se pare că tot mai mulți inspectori preferă să stabilească din oficiu dobânda la un nivel administrativ (dobânda de referință a BNR), pentru a nu mai pierde timpul cu o laborioasă analiză de piață, așa-numita analiză de prețuri de transfer.

Deși nu există nicio prevedere legală expresă care să considere rata dobânzii de referință a BNR drept înlocuitor/substitut al valorii de piață, interpretarea eronată persistă, fiind alimentată de o coroborare defectuoasă a legislației în practica organelor fiscale

 În cazurile deseori întâlnite în practică, inspectorii invocă ordonanță din 2011 (OG 13/2011), dar obiectivul acelui act normativ este de a reglementa dobânzile legale remuneratorii și penalizatoare pentru obligațiile monetare din România, în situațiile în care părțile implicate nu au convenit în mod explicit asupra unei rate specifice a dobânzii.

 Prin raportarea la rata dobânzii de referință a BNR, OG 13/2011 furnizează un mecanism legal pentru determinarea dobânzii in dreptul civil si comercial, în special în cazurile de întârziere a plăților sau în absența unor termeni contractuali specifici.

In fapt, rata dobânzii de referință a BNR (în continuare, ”rata de referință”) este stabilită de Consiliul de Administrație al BNR și reprezintă un instrument-cheie de politica monetara, care influențează costul creditării în economie și ajuta la controlul inflației, precum și la stabilitatea cursului valutar.

Pe scurt, ”rata dobânzii de referință BNR nu reflectă condițiile de piață specifice și relevante pentru o anumită tranzacție. Cât privește valoare de piață a dobânzii, acesta se stabilește în baza unor analize de comparabilitate distincte, care iau calcul riscul de credit al debitorului, suma împrumutată, moneda, maturitatea, existența garanțiilor, prioritatea la plată, scopul respectivului împrumut etc.”, explică Adrian Luca, prim-vicepreședinte al Camerei Consultanților Fiscali.

A forța egalitatea între cele două contravine principiilor legale ( vezi normele OECD, Codul Fiscal, Ordinul privind dosarul prețurilor de transfer 442/2016), dar și principiilor economice și aduce prejudicii contribuabililor, dar și riscuri semnificative pentru administrație de a pierde în instanță.

Situația poate fi detensionată relativ simplu, arată consultantul Adrian Luca. Mai întâi, ANAF să elimine tentația folosirii dobânzii de referință ca valoare de piață, reamintindu-le, practic, inspectorilor să aplice legea, unde se găsesc metode clare de cum trebuie abordată o analiză de piață.

Apoi ANAF poate folosi o pârghie care să deblocheze situația – prin colaborare cu BNR, poate face publice baze de date care să poată fi consultate după criterii precum riscul de creditare, maturitate, existența garanțiilor. Banca Națională are astfel de date defalcate, care sunt mult mai relevante decât datele medii actuale. Făcându-le publice, ar ajuta practic contribuabilul să-și calibreze mai ușor propria dobândă practicată în împrumutul intra-grup, l-ar ajuta să-și reducă sensibil costul conformării din punct de vedere al prețurilor de transfer. Cu cât mai mulți contribuabili vor înțelege că e mai ușoară conformarea voluntară, cu atât mai mult va avea de câștigat și Administrația fiscală.

”E momentul ca ANAF/Finanțele să înțeleagă că, mai ales în vremuri tulburi, adevărata carte câștigătoare este să vină cu propuneri pro-active în spiritul cooperării pentru conformare fiscală. E o problemă – haideți să găsim o soluție împreună, toate părțile interesate – contribuabil, mediu economic, administrație”, conchide Adrian Luca.

Aici, adresa trimisă în numele CCF la Ministerul Finanțelor, aprilie 2025

 

 

Suntem în minutul 36.

Cinci italieni se adună rapid în careul lor să analizeze cum de a fost posibil șutul pe poartă al germanului Kleindienst. Noroc că portarul Donnarumma chiar a fost pe fază și a boxat mingea. Dar iată că însuși Donnarumma (roșu) iese din poartă și vine țintit spre grup... e pus pe ”analiză”, vine cu brațele larg deschise... trece de germanul Musiala (alb)... între timp, germanul Kimmich a ajuns la datorie să bată cornerul, un băiat de băiat de mingi e la datorie și îi aruncă (evident) o minge … Kimmich îl vede complet liber pe Musiala… Musiala recuperează … acum mijlocașul italian Ricci, devenit al șaselea din grupul azurilor analiști, se face palid,  Donnarumma înțelege brusc ce se petrece, se întoarce dar … Musiala chiar nu putea rata ocazia asta nesperată…

Și e încă minutul 36.

Italienii recuperează și închid cu un egal meciul din 23 martie. Dar în tur pierduseră, așa că ratează semifinala UEFA - Liga Națiunilor. Timp de analiză e suficient acum!



De ce vă povestesc momentul acesta?

Nu vi se pare emblematic pentru iuțeala vremurilor de azi, cu șuturi din toate părțile care te deconcertează atât de ușor de la ceea ce ai de făcut, azi și mâine (inclusiv pe noi ca societate, să nu zic vorbă mare)

Dar rămân un microbist și un optimist incurabil: doar de-aia am trimis comentariu la Bruxelles despre cum aș vedea eu meciurile din ... 2040 (aici e lista comentariilor trimise de la începutul anului).

Mai rămân și vigilent între buturile intervalului de piață (apropo, ați remarcat că ANAF a început să profite mai mult de ... nebăgarea de seamă a contribuabililor?).

Vă doresc să aveți doar meciuri bune, dragi coechipieri!

Vă invit pentru comentarii (plus analize bine țintite) și pe pagina linkedin Adrian Luca

 

Imaginați-vă anul 2040: Cum ați caracteriza o Uniune Europeană rezilientă în 2040?

Printre atâtea subiecte fierbinți care încarcă ordinea zilei (și amenință ordinea globală de după Războiul Rece), să te pregătești pentru viitorul apropiat s-ar putea să fie, paradoxal, printre cele mai cuminți exerciții din prezent. Așa că am răspuns la ”Cererea de contribuții lansată de Comisia Europeană pentru întocmirea noii ediției a raportului de analiză prospectivă strategică/2025 Strategic Foresight Report. Găsiți mai jos răspunsul TPS în care știm că vă veți regăsi și dumneavoastră, contribuabilii din 2025 care se pregătesc pentru 2040 și mai departe.

Apropo, în 2040 la TPS vom fi aniversat deja 30 de ani. Și avem un feeling că nici transfer pricing-ul nu va pleca!

 

Contribuția Transfer Pricing Services la Consultarea Publică a CE privind Raportul de Analiză Prospectivă Strategică din 2025

Orice exercițiu prin care ne imaginăm o Uniune rezilientă trebuie să fie bine ancorat în realitatea crudă, a cărei ipoteză de este că ”până în 2040, forța de muncă a UE se va comprima cu aproape două milionae de lucrători pe an, în timp ce raportul între populația ocupată și pensionari va scădea cel mai probabil de de la 3:1 to 2:1 (raport Draghi, 2024)

Până în 2040, Europa nu-și va pierde doar dividendul demografic (creștere economică susținută de creșterea populației), dar și dividendul păcii se va fi evaporat de mult” (von der Leyen, 2025). ”Să ne pregătim pentru 2030/Readiness 2030”, cu scopul său de reînarmare a Europei, se traduce într-o redesenare a bugetelor publice, pentru a face loc cheltuielilor de apărare între 5-7% din PIB (în cazul scenariilor NATO European, respectiv EDU – Uniunea pentru apărare europeană, cf. EPRS – Arhitectura viitoarei securități europene, 2025). La acestea să adăugăm și ”prima pentru mai mult verde/green premium”, costurile asociate tranziției la energia verde și eforturilor de atenuare a schimbărilor climatice (cf. ESPAS – Trenduri globale spre 2040).

Cu aceste ”jaloane” în minte, devine rezonabil să ne imaginăm un viitor în care ”veniturile comerciale au scăzut, dar Europa impozitează din greu atât afacerile, cât și indivizii. Veniturile astfel obținute din taxe și impozite sunt folosite pentru a finanța un substanțial fond de reziliență la nivel UE, pentru a susține egalitatea socială în Uniune. Că UE admite sau nu, acest fond a iscat o amplă dezbatere în interiorul societății privind paradigma socio-economică cea mai potrivită pentru evoluția Uniunii” (cf. Joint Research Centre – Scenarii de referință 2040).

În opinia mea, orice paradigmă am alege, aceasta ar trebui să înceapă de la a redesena relația dintre cetățean/contribuabil și stat/administrație. UE nu-și mai poate permite actuala paradigmă în care Big Data sunt folosite în principal în numele luptei de a combate prezumtivul fenomen al evitării taxelor/tax avoidance, mai degrabă decât pentru a înțelege specificul unui contribuabil și a încuraja comportamentul corect al acestuia.

Într-o nouă societate cu adevărat echitabilă, obligația transparenței nu mai trebuie să-i revină doar contribuabilului, ci și administrației, iar nicio taxă fără reprezentare nu mai trebuie să fie doar un slogan.

Ce-i de făcut?

  • Reduceți costul conformării fiscale!
  • Puneți în aplicare o simplificare reală și de substanță!
  • Introduceți zone de testare a reglementărilor/regulatory sand boxes!
  • Responsabilizați statul în a arăta ce face cu taxele încasate!

Într-un cuvânt, folosiți puterea AI/Inteligenței Artificiale pentru a da putere contribuabilului!

O nouă societate cu adevărat deschisă pleacă de la premisa că, ne place sau nu, ”dacă tot este să crească puterea marilor corporații, va fi nevoie să li se ofere o voce mai puternică decât au astăzi în interiorul acelor organizații internaționale care stabilesc standard globale și coordonează răspunsurile la provocări globale precum schimbările climatice, securitatea internă sau siguranță tehnologică”(cf. OECD, Ghid de analiză prospectivă startegică, 2025)   

Pe scurt, pregătirea pentru 2040 (și mai departe) presupune intrarea într-o eră a dialogului, un dialog nu doar între algoritmii nepărtinitori ai administrației fiscale și cei ai contribuabilului, dar și dialog între parteneri reali guvern-cetățean care împărtășesc obiective comune pe termen lung.

 

Feedback-TPS 

ref. Controale comune și statistici DAC6 (2025)

ref. Reducere poverii administrative și a costului conformării pentru contribuabil (2025)

ref. Taxarea specială a digitalului (2021)

ref.  Plan de acțiune în lupta împotriva evaziunii fiscale și realizarea unui sistem fiscal simplu și ușor (2020)

ref.  Trecerea la sistemul majorității calificate în materie fiscală. (2019)

 

Administrațiile fiscale europene dețin în prezent suficiente date pentru a evalua eficient riscurile de conformare, ca parte a procesului CRM. (...) Implementarea DAC-urilor (versiunile Directivei privind Cooperarea Administrativă) ar trebui văzută nu doar din perspectiva îmbunătățirii capacității de administrare fiscală, ci și a îmbunătățirii experienței contribuabililor corecți, prin simplificarea conformării fiscale.”.

Credem că am fost în asentimentul multora dintre dumneavoastră când am transmis acest mesaj la Bruxelles, cea mai recentă reacție TPS la o inițiativă de modificare legislativă lansată de Executivul european.   

Concret, prin noua inițiativă, Comisia Europeană le cere administrațiilor fiscale din statele membre ca, în statisticile periodice privind cooperarea administrativă (directivele DAC), să raporteze și date privind controalele comune/joint audits, așa cum o fac deja în cazul controalelor simultane, adică defalcat pe număr controale realizate la inițiativa statului membru, respectiv număr de controale la care statul membru a participat.

În esență, despre asta este vorba în recenta consultare publică Cooperarea administrativă în domeniul fiscal – adoptarea formularelor-tip și a formatelor electronice: despre cum se actualizează Partea B, Anexa IX, a Regulamentul (UE) 2022/1467, care modifică Regulamentul (UE) 2015/2378, în ceea ce privește formularele standard și formatele electronice care trebuie utilizate în legătură cu Directiva 2011/16/UE (DAC), actualizare care ține cont că prin Directiva (UE) 2021/514 (DAC7) de modificare a Directivei 2011/16/UE s-a introdus noțiunea de controale comune.

Iată, așadar, o consultare formală despre un hățiș legislativ ce oricum privește doar bucătăria internă a administrațiilor fiscale și relația lor cu Bruxelles-ul. Doar că și aici se pot aduce ceva ajustări, de ce nu?, inclusiv în interesul contribuabilului.  

Bunăoară, ce sunt aceste controale comune? Sunt, spune directiva, ”acele anchete administrative desfășurate în comun de autoritățile competente din două sau mai multe state membre în legătură cu una sau mai multe persoane care sunt de interes comun sau complementar pentru autoritățile competente din statele membre respective” . Dar tot directiva vine și adaugă, e drept, mai timid, că aceleași controale comune ”ar trebui să fie structurate astfel încât să ofere securitate juridică contribuabililor prin intermediul unor norme procedurale clare, inclusiv prin măsuri pentru reducerea riscului dublei impozitări”.

Prin urmare, DACă tot e să urmăm litera și spiritul directivei... am pus mâna pe laptop-ul aflat la o lungime de braț (doar prețurile de transfer/arm’s length  sunt elefantul din cameră când e vorba de DAC6, controale comune, simultane, nu-i așa?) și am trimis următoarele:

ContribuțiaTPS la Consultarea Publică a Comisiei Europene privind Cooperarea Administrativă în Materie Fiscală – adoptarea de formulare standard și formate computerizate

Apreciez oportunitatea de a contribui la inițiativele care vizează îmbunătățirea legislației fiscale a UE, în special cele care privesc administrarea fiscală. În opinia mea, orice nouă măsură legislativă ar trebui abordată în logica „Europa a înțeles mesajul privind nevoia de schimbare” (vezi scrisoarea deschisă a președinților CE și BCE, Financial Times, 1 februarie 2025), mai ales după recenta lansare a raportului ”Busola competitivității”/„Competitiveness Compass”.

Este o abordare care n-ar trebui evitată nici dacă vorbim de mici actualizări, cum sunt cele care fac obiectul prezentei consultări. Concret, implementarea DAC-urilor (versiunile Directivei privind Cooperarea Administrativă) ar trebui văzută nu doar din perspectiva îmbunătățirii capacității de administrare fiscală, ci și a îmbunătățirii experienței contribuabililor corecți, prin simplificarea conformării fiscale.

Provocări și Recomandări Cheie

  1. Controale Comune în scopul rezolvării problemei dublei impozitări

Fără îndoială, Comisia trebuie să poată monitoriza implementarea controalelor comune de către statele membre, din moment ce astfel de instrumente sunt deja în vigoare (și este bine că este așa). Dar Comisia are o șansă extraordinară de a explora în continuare relația dintre auditurile comune și procedurile amiabile (MAP) în rezolvarea problemelor de dublă impozitare. La urma urmei, controalele comune ar trebui să servească drept mijloc de prevenire a litigiilor prin acord mutual sau, dacă este necesar, ca un vehicul pentru pregătirea litigiilor într-o manieră structurată (EU JTPF - EU Joint Transfer Pricing Forum, A Cooperative Approach to Transfer Pricing Controls, 2018). Iar controalele comune ar trebui să fie concepute pentru a oferi securitate juridică contribuabililor, cu linii directoare procedurale clare, inclusiv mecanisme de atenuare a riscului de dublă impozitare (DAC7, 2021).

Recomandarea 1:

1.1 În actualizarea datelor din Partea B, Anexa IX, a Regulamentul (UE) 2022/1467, care modifică Regulamentul (UE) 2015/2378, recomand ca numărul de controale comune să fie defalcat pe țări participante, cu indicarea numărului de audituri încheiate cu acorduri între autoritățile competente privind poziția fiscală a entităților auditate. Aceste date ar indica diferențele procedurale în materie de analiză și evaluare, contribuind la dezvoltarea unui ghid practic european de bune practici administrative.

1.2 Partea C, Anexa IX, să devină obligatorie (și nu opțională, ca până acum) raportarea statisticilor privind veniturile suplimentare estimate sau evaluările fiscale rezultate din cooperarea administrativă, cu o linie separată pentru veniturile rezultate din auditurile comune. În plus, ar trebui adăugată o linie nouă care să surprindă estimările privind litigiile de dublă impozitare evitate, coroborate cu statisticile MAP.

  1. Transparență în Utilizarea Datelor DAC

Tot mai multe organizații europene ale contribuabililor (vezi feedback-ul pentru „Cooperarea în Materie de Impozitare Directă – Evaluare”, 2024) și chiar organisme UE (vezi Curtea de Conduri Europeană/ECA Raport Special, 2024) solicită insistent o mai mare transparență privind utilizarea datelor colectate prin DAC-uri. Întotdeauna cresc șansele ca un contribuabil să se conformeze mai repede obligațiilor atunci când vede rezultate tangibile ale eforturilor sale. Anul trecut, răspunzând obiecțiilor ECA, Comisia a făcut vag referire la modul în care datele DAC6 au fost utilizate în 21 de state membre pentru evaluarea riscurilor, în 16 state membre pentru audituri și în 10 state pentru a cere rapoarte publice sau alte utilizări. Am vrea să știm mai mult - ce țări au fost implicate în aceste acțiuni și ce s-a întâmplat în celelalte state membre?

E vorba aici de reciprocitate din partea administrației, atâta timp cât contribuabililor europeni li se cere să fie cât se poate de transparenți privind afacerile lor. Iar dacă publicul tot va avea acces la datele din DAC4 (Public CbCR), de ce să nu se extindă această transparență și la modul în care administrațiile fiscale utilizează datele DAC pe care le primesc?

Recomandarea 2: Datele raportate de fiecare stat membru cu privire la cooperarea administrativă, așa cum este specificat în Anexa IX, să fie puse la dispoziția publicului, în conformitate cu principiul transparenței.

  1. O Abordare à la Omnibus și în cazul raportărilor fiscale

Este încurajator să vedem, în sfârșit, primii pași pentru ”impulsionarea competitivității companiilor europene, prin reducerea poverii administrative, făcând mai ușoară viața companiilor europene și ajutând la crearea unui mediu de afaceri mai favorabil”(pachetul Omnibus, 2025). În mod special, Comisia a găsit un mod de simplificare în cazul importurilor mici/ocazionale de bunuri CBAM sub un anumit prag, ”asigurându-ne în același timp că prindem în raportare cel puțin 99% din emisii”. Se atinge astfel un echilibru eficient între obiectivele legitime de reglementare și reducerea (de asemenea legitimă) a poverii asupra întreprinderilor.

O abordare similară ar putea fi aplicată și în cazul cerințelor de raportare fiscală. Cum putem limita necesitatea raportării fiscale doar la acei contribuabili ale căror tranzacții specifice prezintă cu adevărat un risc pentru sistemul fiscal?

Recomandarea 3: Comisia să crească granularitatea (gradul e detaliere) a datelor colectate și analizate de statele membre în scopul evaluării Directivei 2011/16/UE. Datele trebuie să se concentreze pe rezultatele controalelor efectuate prin cooperare administrativă, făcând mai eficientă segmentarea contribuabililor între cei care ar trebui incluși și cei care pot rămâne în afara sferei de aplicare DAC6.

Concluzie

Administrațiile fiscale europene dețin în prezent suficiente date pentru a evalua eficient riscurile de conformare, ca parte a procesului CRM. Este timpul ca și Comisia să ia în calcul eventuale modificări ale DAC6, pe baza evaluării continue și a rezultatelor litigiilor (așa cum este subliniat în Raportul ECA 2024 [1]). Concentrându-se pe date relevante și pe o interpretare robustă, Comisia are oportunitatea de a schimba percepția privind o Europă în care ești privit cu suspiciune la fiecare colț și în fiecare document. Mai mult, această abordare poate ajuta la schimbarea percepției unei Europe în care a fi contribuabil — ca să nu mai spunem investitor — e tot mai complicat și costisitor.

 

Note:

[1] După cum a menționat Curtea, „anumite definiții și termeni din legislația UE prezintă provocări de interpretare pentru statele membre, ceea ce duce la interpretări diferite între ele (în special trăsăturile distinctive DAC 6 și testul beneficiului principal). Acest lucru afectează calitatea schimbului de informații, făcând mai puțin eficientă lupta împotriva eludării fiscale/fenomenului evitării obligațiilor fiscale/tax avoidance. Mai mult, în general, nu există linii directoare ale Comisiei cu privire la interpretarea și implementarea legislației UE, rezultând interpretări diferite de către statele membre”. (Raportul special al ECA privind „Combaterea regimurilor fiscale dăunătoare și evitarea impozitului pe profit”, decembrie 2024)

[2] În avizul emis pentru Cauza C 623/22 (Cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare – privind Directiva 2011/16/UE a Consiliului, Cooperarea administrativă în domeniul fiscalității), avocatul general al CEJ a considerat util să observe – „Deși poate fi o exagerare să spunem că „diferența dintre evitarea [legală] a impozitelor și evaziunea [ilegală] a impozitelor este grosimea unui zid de închisoare”, ar fi, totuși, greu de contestat că, uneori, e o linie fină de demarcație între cele două”.

 

Feedback-TPS 

ref. Reducere poverii administrative și a costului conformării pentru contribuabil (2025)

ref. Taxarea specială a digitalului (2021)

ref.  Plan de acțiune în lupta împotriva evaziunii fiscale și realizarea unui sistem fiscal simplu și ușor (2020)

ref.  Trecerea la sistemul majorității calificate în materie fiscală. (2019)

 

 

Pe un fond tot mai tensionat – poate n-am greși prea mult dacă l-am numi chiar ostil față de afacerile corecte – cred că ar trebui să profităm de orice ocazie pentru a transmite cât mai sus problemele reale pe care le au contribuabilii corecți. Este ceea ce am făcut și de data asta, răspunzând ”cererii de contribuții”/call for evidence lansate de Comisia Europeană pentru o apropiată revizie a Strategiei pentru Piața Unică. Iar dacă strategia tot e una care vrea să ridice ștacheta, atunci ar bine să nu uite și la realitatea (concretă) din teren.

Contribuția Transfer Pricing Services referitor la Strategia pentru o Piață Unică 2025

Este încurajator să constatăm că preconizata strategie își propune, încă de la primul său obiectiv,  să ajute companiile să crească pentru a fi competitive la nivel global”. O companie europeană  ajunge să fie un producător/furnizor de servicii competitiv și dacă e susținută de un mediu fiscal favorabil, care-i reduce costul conformării fiscale.  

Un contribuabil fericit este unul care nu este copleșit de constrângeri tot mai complexe, de la ATAD I-II, la DAC 1-8, și tot mai costisitoare, prin nevoia de a apela de baze de date globale pentru a documenta prețurile de transfer. Un contribuabilul fericit este și cel care nu are a se teme că va fi penalizat doar dacă, într-o jurisdicție a ajuns la o impozitare efectivă a profitului de sub 15%.

Astfel de probleme nu sunt detalii abstracte, sunt pur și simplu realitatea de zic cu zi a companiilor europene care operează deja între statele membre UE. Dar asemenea detalii trebuie abordate chiar la nivel de strategie, mai ales una care-și propune obiective atât de ambițioase.

Vestea bună e că există soluții, trebuie doar căutate în lunga listă a apelurilor la acțiune venite din partea mediului de afaceri, chiar și din partea instituțiilor europene.

Provocări majore și recomandări

1.Bariere fiscale și administrative care îngrădesc piața unică.

Un raport din 2022 al Parlamentului European nu se ferește să spună lucrurilor pe nume: ”Statele membre UE au considerat că e mai simplu să se concentreze pe reducerea planificării fiscale internaționale, decât pe barierele fiscale și administrative care stau în calea pieței unice.

Urmarea a fost că, în ultimii 20 de ani, au crescut acele distorsiunile fiscale care afectează deciziile de investiții, în timp ce practice au rămas nerezolvate tocmai chestiunile critice care împiedicau compensare pierderilor transfrontaliere, iar orice reducere a planificării fiscal internaționale s-a făcut cu prețul unei ”explozii de complexitate” pentru companii.

Recomandare: Mutare a accentului pe îndepărtarea obstacolelor de natură fiscală și distorsiunilor din piața unică, pentru încurajarea investițiile transfrontaliere.

2. Interpretări contradictorii ale directivelor europene

Lipsa ghidurilor unificate la nivel european a condus la ”interpretări divergente l dificultăți de ordin practic la nivelul statelor membre în implementarea directivelor pentru evitarea planificării fiscale (ATAD), cooperării administrative (DAC) și rezolvării disputelor fiscale (TDRC)  (cf. Curții Europene de Conturi , 2024)

Recomandare: Comisia trebuie să elaboreze ghiduri unitare pentru a asigura interpretarea și implementarea coerentă a directivelor la nivelul statelor membre.

3. Simplificare în domeniul prețurilor de transfer

Contribuabililor europeni le lipsește accesul la o bază de date centralizată care să răspundă nevoilor speciale de comparabilitate în materie de prețuri de transfer, dar și o bibliotecă virtuală de studii de benchmarking, ca modele de referință, general acceptate de administrațiile fiscale. După cum nota Forumul European pentru Prețuri de Transfer (EUJTPF) încă din 2004, astfel de resurse ar ușura considerabil efortul de conformare al grupurilor europene.    

Recomandare: Crearea, la nivel european, a unei baze de date pentru transfer pricing și a unei biblioteci de benchmarking, cu atât mai necesare cu cât se anunță directiva de transfer pricing.

4. Armonizarea regulilor și practicilor fiscale

Discuțiile purtate în marja ex-C(C)TB sau mai nou a preconizatei BEFIT readuc în continuare în atenție nevoia de “reglementări fiscale comune și practici administrative armonizate”. Un raportul din 2019 al Parlamentului European subliniază importanța inspecțiilor la sediu coordonate, auditurilor comune, precum și digitalizarea administrațiilor fiscale pentru reducerea birocrația și îmbunătățirea performanței.

Recomandare: Armonizarea procedurilor privind raportările fiscale și schimbul de ”bune practici” între administrațiile fiscale europene.

5. Duplicarea obligațiilor de raportare
Marii contribuabili care sunt vizați de directiva impozitului minim efectiv (Pilonul2/Pillar2) se confruntă cu inutile duplicări ale obligațiilor de raportare. În plus, persistă incertitudinea privind implementarea Acordului Fiscal Global/Global Tax Deal, în special pe fondul recentelor declarații de respingere din partea SUA.

Recomandare: Atenție la eficacitatea obligațiilor de raportare, pentru evitarea duplicării acestora, și clarificarea modului în care companiile europene trebuie să aplice Pilonul2 în relație cu jurisdicții precum SUA. Mai mult, este necesară  comunicare activă privind eventuala aplicare a impozitării serviciilor digitale/Digital Service Tax, în absența unui acord privind Pilonul 1/Pillar1.

În concluzie,

Acestea sunt doar câteva din aspectele practice pe care se așteaptă să le abordeze o strategie reală de adâncire a pieței unice. Altminteri, e nerealist să aștepți de la un contribuabil european să navigheze într-un mediu de reglementare ostil prin complexitatea lui și, în același timp, să câștige competiția agresivă de astăzi din economia globală.

Cum bine spunea Raportul Draghi (2024), orice plan de acțiune trebuie să-și propună ”să facă mai ușor pentru investitor să devină investitor. În același spirit,  Strategia Pieței Unice 2025 trebuie să țintească spre a face mai ușor pentru o afacere să rămână afacere.

 

Feedback-TPS 

ref. Taxarea specială a digitalului (2021)

ref.  Plan de acțiune în lupta împotriva evaziunii fiscale și realizarea unui sistem fiscal simplu și ușor (2020)

ref.   Trecerea la sistemul majorității calificate în materie fiscală. (2019)

 

 

Dragii noștri parteneri de 2025!

Umblă vorba prin târg că vine un an care o să fie așa de... și așa de ..., dar mai mult așa...

Vorbe! Invenții trăsnite! (La urma urmei, cât de inventiv să fie și 2025, venind după unul ca 2024!)

Dar că veni vorba de invenții, ce ziceți de trăsnăile din filmulețul de mai jos

 

 Acum, că ne-am mai relaxat, haideți să vorbim serios!

Atâta timp cât suntem sănătoși, ne urmăm planurile pe termen lung, ne păstrăm buna dispoziție și ne ținem prietenii aproape, 2025 va fi un an cât se poate de bun!

Și dacă va trebui să ne reinventăm fiecare câte puțin ... asta chiar s-ar putea să ne facă foarte bine!

Așa, cu titlu de exemplu, vă spunem rapid că ne vom reinventa cu o nouă versiune a bibliotecii  transferpricing.ro, plus vreo 2-5 soluții practice noi, cât să vă ajute să automatizați procese, să câștigați mai mult timp pentru ceea ce contează pentru voi.

(Nu dăm spoiler, dar se vor dovedi soluții pe cât de interesante, pe atât de utile!)

Contați pe noi! Împreună, ne putem inventa un super-2025!

High 25!, High Twenty five!

LA MULȚI ANI!

(T)PS. Pentru zilele acestea de tranziție între ani, vă propunem și

”Rezoluția TPS în marja 20-25. Mesaj de încredere și optimism (bine calculat) pentru partenerii noștri!”

 Este un răvaș conceput în stilul directivelor și ordonanțelor care o să ne tot umple meniul pe mesele de lucru.

În 24 de puncte găsiți premisele de la care pleacă 20-25 (cel puțin pe parte de impozitare directă). Până la urmă, e bine să știm cum jucăm! (Bine, cum altfel!)

I-AUZI, IA!

 

Întrunită în plen, fizic și pe Team, echipa Transfer Pricing Services,  

 

  1. Ținând seama că dezbaterile pe fond privind rezolvarea gravelor dezechilibre financiare se suspendă în marja (nedefinită) a campaniilor electorale și că este puțin probabil ”un program credibil de corecție sprijinit politic și acceptat social”,

 

  1. Având în vedere că, din experiență, crește presiunea administrativă pe contribuabilii plătitori corecți și neamnistiați, mai ales în perioade tensionate

 

  1. Luând act de foarte lapidarele, dar frumoasele referiri la administrația fiscală din programele electorale ale celor partide care sunt pilonii stabilității politice - ”Digitalizarea ANAF, cu scopul creșterii capacității instituției de a colecta taxele și impozitele și de a reduce evaziunea fiscală, estimată în prezent la 28 miliarde de euro. În următorii 5 ani, România va ajunge la media țărilor din Europa Centrală și de Est în privința ponderii în PIB a veniturilor bugetare, respectiv cu 5 puncte procentuale din PIB în plus față de nivelul actual” (pilonul I), respectiv ”ANAF ar trebui să asigure claritate și accesibilitate în ceea ce privește procedurile de control aplicate contribuabililor • Limitarea controalelor fiscale repetate în perioada de prescripție (5 ani): Contribuabilii cu un comportament fiscal corect ar trebui să fie supuși unui număr limitat de controale, iar resursele ANAF ar trebui direcționate spre contribuabilii identificați ca având un risc crescut de evaziune fiscală, prin analiza de risc” (pilonul II).

 

  1. Înțelegând că o formulare de tipul ”se află în faza de testare un sistem de reguli care utilizează metoda predictive a calculării nivelului de risc, folosind procesul de data mining și metoda arborelui decizional. Implementarea analizei de risc predictive a determinat o creștere a eficienței activității de inspecție fiscală, reflectată ca pondere a valorii obligațiilor fiscal suplimentare atrase ca urmare a acestor verificări în total obligații fiscale atrase” trebuie luată cu titlu de inventar, ca făcând parte dintr-un raport public al ANAF

 

  1. Citind, pe de altă parte, un raport recent al Curții de Conturi după un audit local, privind ”Neprogramarea și neefectuarea de inspecții fiscale la contribuabilii care au raportat pierderi în ultimii cinci ani consecutivi”, în care Curtea constată că pentru 118 contribuabili în această gravă situație nu a fost realizată analiza de risc fiscal pentru că … ”potrivit explicațiilor primite, inspecția fiscală nu dispune în momentul de față de instrumente și proceduri care să permită analize de risc globale asupra unor categorii de contribuabili”.

 

  1. Văzând ca nerealist să se întâmple acum ce nu se întâmplă din 2015 încoace, de când specialiști FMI recomandauEliminarea din legi și reglementări: (1) a obligației ANAF de a controla contribuabilii strict din rațiuni legate de prescriere; (2) a răspunderii personale pe care o au inspectorii de control și alte categorii de angajați pentru nerealizarea veniturilor; și (3) a obligației inspectorilor de control de a examina toate perioadele fiscale ce s-au scurs de la data ultimului control fiscal” (am vorbit la momentul respectiv pe acest subiect)

 

  1. Cunoscând că articolul 117 din Codul de procedură fiscală menține formularea duplicitară ”și asupra celorlalte perioade neverificate ( (1) Inspecția fiscală se efectuează în cadrul termenului de prescripție a dreptului de a stabili creanțe fiscale. (2) Selectarea perioadelor care vor fi supuse inspecției fiscale se efectuează de organul fiscal în funcție de riscul fiscal identificat. Inspecția fiscală se poate extinde, cu respectarea alin. (1) și asupra celorlalte perioade fiscale neverificate”).

 

  1. Luând notă de raportul final din iulie 2024 al consultanților independenți angajați de Comisia Europeană pentru ”Întărirea consecvenței legislației și inspecțiilor de prețuri de transfer în România”, care a constatat că ”mijlocul/midpoint intervalului de penalizare prin amendă în România este de 1.615 euro, în condițiile în care prima cuartilă europeană este 4.915 de euro, iar mediana este de 12.500 euro” și, astfel, recomandă ”stabilirea unei penalizări absolute care acoperă cel puțin costul cu pregătirea unui dosar local conform normelor OECD, inclusiv analiza economică necesară testării valorii de piață, plus o penalizare relativă (spre exemplu, ca procent din suma reevaluată). Aceasta ar crește conformarea și va determina contribuabilul să-și concentreze eforturile de documentare pe tranzacțiile cele mai semnificative”.

 

  1. Plasând această recomandare în contextul general al revizuirii penalizărilor – vezi evitarea la limită a impunerii unor amenzi minime la nivel UE în marja negocierilor privind adoptarea variantei a 7-a a Directivei cooperării administrative sau capitolul amenzi din procesul de consultare publică declanșat în toamna 2024 de guvernul britanic pentru revizuirea cadrului administrației fiscale

 

  1. Considerând însă nerealiste așteptările privind eventuala adoptare a recomandării (vezi raportul citat la punctul 8) de creștere a pragurilor de materialitate de la care să fie obligatorie pregătirea unei documentații de prețuri de transfer, doar pentru ”ar avea sens evitarea forțării contribuabilului, dar și a administrației, să consume resurse pentru testarea și documentarea unor tranzacții care au nu au efect material asupra profiturilor impozabile din România

 

  1. Luând act și de recomandarea de ”raportare simplificată (cantitativă) în materie de prețuri de transfer care să poată fi folosită de ANAF pentru a se concentra mai mult pe ”cifre” și mai puțin pe ”poveste” (descrierea calitativă) în faza inițială de evaluare a riscului de prețuri de transfer și alegerea țintelor de audit”. Este dată ca exemplu Fiscul australian care încadrează riscul în funcție de marje de profit considerate specifice pe industrie

 

  1. Apreciind ca nerealist să fie preluată o astfel de abordare cantitativă, având în vedere că pentru ANAF este mai convenabil ca orice marjă de profit sub 6% să fie considerată risc, indiferent de specificul industriei,  contribuabilul în cauză fiind taxat automat cu impozitul minim de 1% din cifra de afaceri ( la o CA de peste 50 milioane de euro)

 

  1. Având în vedere și că din 2025 intră din plin în funcțiune și obligația grupurilor multinaționale de peste 750 de milioane de a pregăti documentarea gradului de impozitare efectivă a profitului în România, pentru că orice coborâre sub pragul minim de 15% va fi taxată nu doar prin impozitele suplimentare stabilite prin directiva de implementare a Pillar II- OCDE ( respectiv IIR și UPTR) ci și printr-un impozit suplimentar național (vezi Legea 431/2023)

 

  1. Mai luând în calcul și că ”povestea” începe să fie recunoscută de acum ca fiind vitală pentru protecția fiscală a contribuabililor, în special a celor care fac parte din grupurile multinaționale mari (peste 750 de milioane de euro) care din 2025 au obligația să publice pe site informații privind impozitul pe profit, România grăbindu-se să fie primul stat membru care implementează, în avans, varianta publică a raportării țară cu țară (public CbCR, transpunere prin Ordin MF 2048/2022). Chiar dacă, până la implementarea generală la nivelul UE se mai poate invoca nevoia de confidențialitate în materie comercială, pe fond filialele din România trebuie să fie pregătite cu un ”narativ” închegat să explice de ce sunt diferențe între profiturile și impozitele plătite pe diferite jurisdicții, pentru că, de acum, Ce bine se Citește Riscul nu doar de inspectorul fiscal, ci de oricine are ... acces la internet!

 

  1. Înțelegând că, pe fond, ANAF este puțin dispusă să ajute companiile să se acomodeze cu acest șoc informațional (ultima comunicare s-a limitat doar la a aminti de instrucțiuni de raportare) și în general există un deficit cronic de înțelegere din partea administrației a cât de mult a crescut costul contribuabilului de conformare într-un sistem fiscal tot mai complex, în primul rând prin povara administrativă, România fiind deja a patra țară UE la capitolul ”tax complexity index” în materie de impozitare directă,

 

  1. Mai înțelegând că sunt nerealiste așteptările privind o eventuală implicare a României în procesul de simplificarea cadrului fiscal european (declutter), atâta timp cât niciun europarlamentar român nu a găsit oportun să se înscrie cel puțin în comisia FISC din noua legislatură,

 

  1. Aducând în context un raport recent al Curții de Conturi Europene care constată ”riscul unor interpretări diferite ale dispozițiilor DAC6 privind testul beneficiului principal și semnele distinctive (anexa IV la directivă)” și admite că statele membre utilizează într-o măsură limitată  informațiile furnizate de contribuabili privind aranjamentele transfrontaliere,

 

  1. Așteptând, totuși, cu încredere, ca aceste obligații de raportare să aducă, într-un final, și avantaje contribuabilului corect, și văzând un semn pozitiv spre exemplu că factura electronică – ca parte a pachetului TVA în era digitală – nu mai e văzută doar ca instrument împotriva fraudei pe TVA, ci și un instrument de control avansat care contribuie la buna guvernanță,

 

  1. Amintind aici de inițiative prin care factura electronică să ajute la reducerea întârzierii plăților în tranzacțiile comerciale (vezi EU Payment Observatory), ca alternativă la soluțiile radicale care ar putea fi impuse la nivel european ( de exemplu, obligația ca furnizorul-creditor să includă automat în factura către clientul-debitor dobânda pe perioada întârzierii plăților plus o sumă fixă ca despăgubire). Subiectul este deja foarte presant în economia noastră, în condițiile în care doar un sfert dintre corporații și companiile mijlocii ajung să își plătească la timp facturile, procentul scăzând la 16% din companiile mici și 13% din cele micro (vezi raport BNR asupra stabilității financiare din iunie 2024).

 

  1. Rămânând precauți față de alte proiecte în așteptare la nivel european, precum DEBRA – pentru descurajarea capitalizării prin împrumuturi; BEFIT – armonizarea bazei de impozitare a profitului, atâta timp cât acestea nu implică și armonizarea procedurilor administrative la nivel european, care ar putea aduce îmbunătățiri reale pentru contribuabilul român ( vezi și incertitudinile legate de aplicarea viitoarei directive de prețuri de transfer),

 

  1. Amintind din nou de temerile îndreptățite pe care le are contribuabilul văzând cum este tratată la noi parteneriatului administrație-contribuabil, vezi și cum programul de monitorizarea pe orizontală pentru marii contribuabili a rămas doar la stadiul de scurt comunicat de presă dat în ianuarie 2024 ( despre care am vorbit aici), vezi și cum recomandările de acum 10 ani ale FMI privind colaborarea cu marii contribuabili au rămas tot la stadiul de recomandări (am vorbit aici),

 

  1. Așteptând cu optimism cel puțin finalizarea proiectelor de investiții pentru modernizarea administrației, prin programele europene, având încredere că și profesioniștii din ANAF vor reuși să impună abordarea ”europeană” modernă a relației administrație-contribuabil

 

  1. Dar având și mai mare încredere în munca noastră de 16 ani ca TPS pentru a fi printre cei mai buni consultanți europeni, o experiența acumulată de-a lungul sutelor de inspecții fiscale în care am învățat cum să susținem corectitudinea pozițiilor fiscale ale clienților noștri,

 

  1. Mai luând la cunoștință și de încrederea pe care o are cel mai bogat om al Planetei, că ”the future is gonna be amazing”,

 

Hotărăște punerea în aplicare imediată a următoarelor:   

Art. 1

Suplimentarea cu 20-25% a bugetului de optimism și timp în rândul echipei TPS, pentru a putea fi transmis mai puternic un mesaj de încredere clienților-parteneri, că totul este cruise-control și ieșirea cu bine dintr-o inspecție fiscală 2025 pe prețuri de transfer este o misiune: posibilă!  

Art. 2

Mobilizarea întregii echipe (inclusiv parteneri-seniori și juniori) ca, până ce Tom Cruise își va lansa ”The Final Reckoning” (23 mai 2025), să ne reinventăm și să lansăm și noi pentru clienții-parteneri o nouă versiune a bibliotecii  transferpricing.ro, plus vreo 2-5 soluții practice noi, care să-i ajute să câștige mai mult timp prețios pentru afacerile lor de bază (pentru că afacerea lor nu este să facă rost de baze de date pentru benchmarking sau să urmărească procesul de încasare a facturilor*   

Art. 3

Desemnarea colegei Gabriela C. de a juca rolul ucenicului vrăjitor într-o scenetă-parodie despre invenții-minune (și trăsnite) pentru contribuabilul anului 2025

 

Dată astăzi, 20 decembrie, la București și online, spre cunoștința și bunăstarea tuturor stakeholder-ilor

 

High (twenty) five! La mulți ani cu sănătate și bucurie!

 

*Nu dăm spoiler, dar vă spunem de pe acum – vor fi câteva soluții, pe cât de interesante, pe atât de utile!

 

În ceea ce privește conformitatea propunerii legislative cu documentele de politici publice în vigoare, precizăm că nu au fost identificate strategii, programe sau alte tipuri de asemenea documente”. Am dat peste această frază în avizul pe care ”Direcția generală legislativă, direcția proceduri, sinteză, studii și evidență legislativă, Serviciul tehnic legislativ” l-a acordat propunerii cu articol unic - ”Protejarea cotei unice de impozitare în România pentru următorii 10 ani”. Mi s-a părut de o ironie amară (involuntară) acest aviz tehnic, numit chiar așa ”Evaluare primară” și care sec a căutat și nu a identificat! Evaluarea oficială adevăr grăiește și, în acest mod involuntar, politicienii tocmai au aflat care e treaba cu propunerile lor fiscale – sunt pe lângă orice strategie sau ceva asemănător.

Să începem chiar cu această tentativă de ... protejare a cotei unice. Titlul mi se pare total nefericit, sună aproape mistic, ca o ideologie... Și o spun ca unul care rămân pe poziția pragmatică că putem aboli cota unică, dar cu asta ce-am rezolvat? (aici, opinie-răspuns către PSD - 2021), care vede în continuare valabile semnele statistice că trecerea la impozitarea progresivă ar fi o loterie, o reformă făcută de formă (aici, opinie din 2017). Pe scurt, suntem în așteptarea momentului când va putea fi înlocuită cota unică (aici opinie CCF – 2022), dar să vii să dai în scris că acest moment nu va putea să vină mai repede de 10 ani, că oricum Ministerul Finanțelor nu termină digitalizarea … asta n-o mai înțeleg și nu mi se pare deloc că ar fi din categoria acelei predictibilități fiscale așteptate de investitori, cum clamează autorii propunerii.

Credeți, dumneavoastră, stimați politicieni, că acești investitori de bună credință – că e corporație sau IMM care extinde un centru de producție sau doar cetățeanul care vrea să-și cumpere o casă nouă - nu știu să silabisească în Codul Fiscal: se pot introduce oricând (nici măcar nu mai trebuie formal minimum șase luni de zile), ”impozite, taxe sau contribuții obligatorii noi, elimina sau reduce facilitățile existente, în situații extraordinare de procedură de deficit bugetar excesiv constatate potrivit tratatelor Uniunii Europene și regulamentelor subsidiare agreate la nivel european” ( art 4, alin 4, CF, amintit și de Consiliul Legislativ, în avizul său negativ acordat propunerii în cauză). Apropo, în ciuda acestui an super-electoral, chiar suntem singurul stat european aflat în procedură formală de deficit excesiv. Și asta nu de ieri, ci de patru ani. Și nu cred că ne mai lasă până prin 2033!

În închipuirile despre ce ar vrea să audă investitorii, probabil că ar trebui inclusă și recenta asumare politică pe modificarea Legii de combatere a evaziunii fiscale. Sigur, a făcut vâlvă plafonul de un million de euro prejudiciu datorat bugetului de stat care dacă e acoperit integral plus 15 %, atunci nu sunt sesizate organele de urmărire penală/ dacă este acoperit integral plus 25% fapta nu se pedepsește etc.

Dar, până la urmă, acest milion poate fi considerat o actualizare a celor 100.000 de euro, plafonul existent din 2005. Orișicât 100.000 de euro nu mai înseamnă același lucru într-o țară unde PIB a crescut de câteva ori. Cum s-ar spune, e vorba de flexibilitate și pragmatism, doar asta vor să audă investitorii, nu?

Vor să audă asta, dar … un pic altfel! Vor să audă că există un sistem fiscal, cu taxe, dar și proceduri coerente! Vor, spre exemplu, să audă ce așteaptă de 20 de ani – că administrația română e suficient de puternică  încât să i se permită să intre într-un acord-angajament cu plătitorul de taxe. (aici, opinia ”Vreau un Fisc puternic: flexibil, unde e posibil, strict unde e necesar” – 2022)   

Se poate găsi aici o analiză comparativă a modului cum sunt incriminate în marile economii prejudiciile fiscale. Există o întrebare care sună chiar așa – este posibilă încheierea unui acord la nivel administrativ/penal cu autoritatea fiscală/autoritățile judiciare? Și răspunsul este cu adevărat unul flexibil, pentru că ține, ca s-o spunem pe românește, de cât de mult se poate întinde coarda. Adică nu e vorba neapărat de un prag, cât de comportamentul agresiv al respectivului contribuabil – ascunde probe materiale, falsifică acte, astfel că în mod deliberat și dovedit urmărește frauda? Atunci asta trebuie combătut la rădăcină, iar după altor administrații mari, și dacă e vorba de un prejudiciu de sub 100.000 de euro, în asemenea cazuri extreme trebuie aplicată o lecție penală, să nu se întindă plaga!  

În rest, e perfect legitim să nu urmărești frauda și, totuși, să nu te înțelegi cu Fiscul! Administrațiile moderne înțeleg această realitate și, tocmai de aceea caută, mai pragmatic, să încheie înțelegeri prealabile cu investitorii când e vorba de tranzacții, în mod obiectiv, interpretabile. Nu putem nega că, în cadrul precar pe care îl are acum la dispoziție (a se vedea eșecul anunțat al proiectul monitorizare orizontală), ANAF reușește să încheie acorduri de tip SFIA (soluție fiscală anticipate) sau APA (acorduri de preț în avans). Dar ce poate să facă când se mai trezește iar cu un text de lege venit de la sus, de la nivelul politic, care-i spune, din start: ”constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare sau cu amendă nereținerea impozitelor și sau contribuțiilor, pentru care perceperea se realizează prin mecanismul reținerii la sursă! Colegii mei de la CCF au prezentat pe larg despre câte probleme tehnice ridică nedefinirea clară a ce înseamnă nereținerea la sursă și că, obiectiv vorbind, nu poți avea incriminare penală acolo unde ai interpretare administrativă (vezi și practica americană)

Dar... noi spunem, noi auzim. Problema e că dacă politicienii se tot joacă de-a dialogul, atunci nici să nu aibă pretenții ca plătitorii lor de taxe nu pricep, în ruptul capului, povestea cu stabilitatea sau flexibilitatea! Va veni însă o vreme când joaca se va termina  și probabil că dialogul real și realist nu va mai putea fi amânat. Să ne dorim, cu toții, să nu fie prea târziu!

 

Articol apărut și pe hotnews.ro, mai 2024. Autor - Adrian Luca, TPS

 

Chiar și o călătorie de o mie de reforme începe cu un prim pas. Am ajustat puțin proverbul chinezesc pentru a sublinia mai bine un eveniment mic, dar cu mari semnificații: ANAF a pus pe site varianta în română a Ghidului OECD privind prețurile de transfer! Cred că nu e investitor străin, consultant fiscal, ba chiar inspector fiscal care să considere exagerat entuziasmul!

Să amintim doar de anormalitatea situației ca Ghidul OECD să fie parte implicită din legislația autohtonă de prețuri de transfer, dar fără să existe explicit obligația să fie și în limba română! Așa că dați-mi voie să interpretez inițiativa publicării traducerii ca un semn de normalitate. E ca și cum s-a mai făcut o fereastră în zidul (chinezesc) dintre ”tabere”.

Să mai adaug aici că a fost extinsă și pagina ”Prețuri de transfer și procedură amiabilă” de pe anaf.ro, unde găsim și ultima actualizare (aprilie 2024) a Profilului de țară privind procedura amiabilă și acordul de preț în avans...Chiar îi rugăm pe colegii noștri de la ANAF să ne dea cât mai multe astfel de semne, de ... ferestre de dialog!

Acum nu ne așteptăm, vorba colegilor mei de la TPS, că, dacă citim în aceeași limbă,  o să începem să și vorbim cu toții ”aceeași limbă”. Iată doar situația investitorului la care se referă Fiscul în ultima informare  privind cazurile semnificative constatate de inspecția fiscală. Așa cum sună verdictul dat pentru perioada de start-up, am deja impresia că tot găsim în cele 680 de pagini ale Ghidului câteva paragrafe pe care le citim în cheie diferită.  

Dar așa e jocul, e normal să fie așa, important e să-l jucăm după reguli cunoscute și cât mai puțin interpretabile.

În orice caz, în marja celor de mai sus, merită amintit și că echipa ANAF se ține de obiceiul de a transmite mesaje prin această discretă informare lunară referitoare la inspecții. Și apropo de mesaje – l-am reținut și pe acela că ”În anul 2023 au fost emise 20 acorduri de preț în avans și au fost soluționate opt cereri de inițiere a procedurii amiabile” (Raportul de performanță ANAF pe 2023). Ne așteptăm la o recoltă mai bună de APA în 2024! 

Cum ziceam, dați-ne cât mai multe semne și ferestre de dialog. Asta ne face bine tuturor!