Soluții de conformare voluntară în domeniul prețurilor de transfer” este tema prezentării pe care Mihai Lupu, partener TPS, a ținut-o în fața colegilor consultanți fiscali, în marja Adunării Generale Anuale a CCF, din 27 aprilie.

Mihai a reluat mesajul că rămân încă neexplorate (în orice caz, nu sunt folosite la întreaga lor capacitate) soluții precum acordul de preț în avans, soluția fiscală individuală anticipată, monitorizarea orizontală, reglementările de tip safe harbour sau chiar banalele ghiduri fiscale privind chestiuni fiscale interpretabile.

După cum știți, acesta este un mesaj vechi pe care TPS/Thinking Practical Solutions – furnizorul dumneavoastră de Transfer Pricing în Siguranță îl transmite ori de câte ori are ocazia, în presă, în organizațiile profesionale, în întâlnirile cu autoritățile. Dar mesajul este cu atât mai relevant astăzi cu cât a (re)devenit popular printre politicieni sportul cum să aducem mai mulți bani în buzunarele statului. Și după discuții care mai de care mai ”inovative”, tot la vechea schemă magică ajung (sperând în continuare să aibă priză la alegători) – mai multe  (și mai agresive) inspecții fiscale la marii contribuabili (privați), pe considerentul că, nu-i așa, sunt mari. (aici, despre un ”apel” al premierului și primele urmări)

Dar cât să mai funcționeze și schema aceasta de una singură, dacă nu e ajutată și prin formule de joc de tip colaborare/parteneriat administrație-contribuabil?  (pentru o rapidă verificare a stării actuale a parteneriatului, a se vedea cel mai nou comunicat ANAF – șapte rânduri despre ”300 de inspecții fiscale la marii contribuabili”!)

O spunem mereu, o spune acum și Mihai – E nevoie de o nouă abordare! E nevoie de viziune! Chiar sunt soluții care s-a dovedit că funcționează (inclusiv în administrații din Est) și duc la îmbunătățirea semnificativă a conformării fiscale (și umplerea pe termen lung a buzunarelor statului)! Haideți, măcar, să le verificăm și noi funcționalitatea! 

Având în vedere că prezentarea s-a ținut între pereții uneia din marile săli ale uriașului Palat al Parlamentului, poate că de data asta vom găsi un ecou mai mare.

Oricum, noi nu le lăsăm!

Și, ca de obicei, vă așteptăm oricând pentru o analiză de soluții personalizate de conformare fiscală, în cazul concret al afacerii dumneavoastră. Pentru programare, aici!

Aici, prezentare Soluții de conformare voluntară în domeniul prețurilor de transfer – TPS, 27 aprilie

Pe aceeași temă, articolul ”Vreau un Fisc puternic: flexibil, unde e posibil, strict, unde e necesar!

 

Acest text nu își propune să ”taxeze” propunerea de introducere a impozitului minim pe profit ca procent din cifra de afaceri (1), ci să ofere o ... ”bază de taxare”. Lăsăm cititorul/contribuabilul ca, prin datele primite și, mai ales, prin punerea acestora în context, să-și creeze o imagine de ansamblu pe baza căreia să analizeze în cunoștință de cauză dacă acum e momentul sau nu e momentul, dacă se justifică sau nu se justifică adoptarea acestui sistem. Rămânem convinși că un sistem de impozitare nu este, el în sine, nici mai bun, nici mai rău decât altul (2), dar practica îndelungată de consultanță ne-a mai convins de ceva: pentru a funcționa, orice sistem are nevoie nu doar să fie adoptat (a se citi impus) de politicieni, ci să fie adoptat (înțeles/acceptat) de economie și de contribuabilii. Așa vom pute face trecerea la o măsură de politică pur și simplu (simplistă?) la una de politică fiscală (preferabil, cât mai simplă!)

 

(1) companiile cu o cifră de afaceri de peste 100 de milioane de euro să plătească anual maximul dintre 1% din cifra de afaceri și impozitul calculat după sistemul actual de impozitare a profiturilor. Comunicat PSD, februarie 2023
(2) vezi și ”În așteptarea momentului când ar putea fi înlocuită cota unică”, comunicat CCF, iunie 2022
 

Un concept, mai multe formate

Prin definiție, sistemul impozitului minim pe profit impune o obligație minimă de plată pentru companie. Poate fi o sumă fixă sau poate fi rezultatul unor reguli speciale. În varianta de impozit minim alternativ, compania plătește cea mai mare sumă comparând impozitul minim cu impozitul rezultat din aplicarea sistemului standard de impozitare.

În funcție, în principal, de gradul de maturitate al administrației fiscale, dar și de specificul local,

mai multe state au adoptat baze diferite de calcul pentru impozitul minim

  • Bazat pe cifra de afaceri (Turnover-Based Minimum Taxes). La nivelul anului 2018, sistemul era folosit în 31 de țări, în general țări cu veni redus, cu rate care variau între 0,2% (Tunisia) și 3% (Bolovia, Guineea Ecuatorială, Guineea, Madagascar), o rată medie fiind de 1,2%
  • Bazat pe active (Assets-Based Minimum Taxes). Sistem folosit în 10 țări, cu rate între 0.4% (Peru) și 2% (Panama), la o rată medie de 1,2%
  • Bazat pe o formulă modificată de calcul a câștigului ( Modified-Income Minimum Taxes). Aplicat de state cu economii dezvoltate (SUA, Canada, Coreea, dar și India). Ratele sunt mai ridicate decât în variantele anterioare (în medie, peste 10%), în condițiile în care baza de impozitare tinde să fie apropiată de cea a sistemului standard de impozitare.

Impozitul minim se mai diferențiază și în funcție de sursa venitului, rezidența companiei, jurisdicția de operare a sistemului de impozitare.

(un tablou global, aici)

  

În general, un sistem de impozitare minimă ...

Argumente...

... Ajustate

Poate fi eficient în stoparea declinului încasărilor din impozitarea obișnuită (standard) a profiturilor companiilor, atunci când se constată folosirea abuzivă de către contribuabili a sistemului deducerilor fiscale și/sau a fenomenului evitării plăților (tax avoidance).

De asemenea, poate duce la creșterea încasărilor, prin îmbunătățirea percepția de corectitudine fiscală pe verticală (plătim, de la mic la mare). În definitiv, toți contribuabilii beneficiază de serviciile statului și e normal să contribuie la susținerea acestora chiar și în anul în care respectivul contribuabil a avut pierderi.

Simpla existență a unui sistem alternativ la impozitul standard duce la interpretări privind echitatea pe orizontală, între contribuabili similari: cum explicăm că ar fi mai puțin suspect de tax avoidance  un contribuabil cu vânzări/active de x, față de unul cu vânzări/active de x+ 1, din același domeniu?

Administrația fiscală trebuie să aibă grijă ca plata impozitului minim să nu fie văzută ca un ”preț” pe care îl poate plăti un contribuabil să facă tax avoidance, în detrimentul altuia care a raportat profit, a fost corect și a muncit eficient. Astfel, în lipsa unei reforme structurale în relația cu contribuabilii săi pe bază de analiză de risc, Fiscul își păstrează costurile mari cu inspecțiile fiscale.

Tocmai în numele corectitudinii și al eficienței, și sistemul de impozitare minimă trebuie să găsească o formulă (cel mai adesea prin credit fiscal) de a nu penaliza companiile care fost nevoite să raporteze pierderi, din cauza conjuncturii obiective din piață sau pentru că au făcut investiții.

Renunțarea la angrenajul de deduceri, provizioane și stimulente cuprins în sistemul standard de impozitare înseamnă și renunțarea la pârghiile clasice de politică fiscală, prin care statul vrea să încurajeze un comportament sau altul (ex. investiții într-un anumit domeniu, renunțarea la dependența de împrumuturi pentru finanțare – vezi proiectul DEBRA la nivel european etc.)

Faptul că un contribuabil va fi nevoit să-și calculeze obligațiile în paralel după două sisteme de raportare (impozit standard/minimum) sau chiar trei (dacă intră sub și incidența regulilor impozitului minim global) poate crește substanțial costurile de conformare fiscală.

Impozitare minimă bazată pe cifra de afaceri

Argumente...

... Ajustate

Vânzările unei companii sunt un indicator ușor de observat și înțeles de contribuabili și o bază ușor de administrat de administrația fiscală.

Este mai greu de manipulat scriptic, mai ales în cazul companiilor mari (ex - să te oprești cu vânzările la 99,9 milioane de euro, doar pentru a cădea sub pragul de 100 de milioane!).

Cifra de afaceri este un indicator valid al dimensiunii activității unei companii, dar este ”orb” (FMI, 2021), când vine vorba de marjele nete și, deci, de viabilitatea acelei activități. Două companii pot avea aceeași cifră de afaceri, dar o structură a costurilor diferită (și astfel marje nete pre-impozitare diferite) putând ajunge să fie mai degrabă penalizate de un sistem de impozitare minimă față de unul standard. Atunci când ai o rată mică de profitabilitate sau chiar pierderi, ”o impozitare prea mare pe cifra de afaceri face diferența între supraviețuire și eșec”.

În vremuri cu inflație ridicată, apare, din punctul de vedere al administrației, inclusiv problema erodării bazei de impozitare (impozitul se raportează la cifra de afaceri din anul precedent, mai mică).

Discriminează afacerile care, prin natura lor, presupun un lanț de producție întins pe companii distincte.

 

 

Impozitare minimă bazată pe active

Argumente...

... Ajustate

Activele, spre deosebire de cifra de afaceri, au avantajul că oferă o bază mai puțin erodată de inflația ridicată.

Activele brute nu țin cont de metoda de finanțare, deci sunt mai greu de manipulat.  

Un impozit pe activele brute poate încuraja folosirea mai eficientă a capitalului, premisă a creșterii economice.

Teoria sugerează că valoarea de piață a activelor reflectă mai bine valoarea așteptată a viitoarelor profituri, mai degrabă decât profiturile/pierderile raportate în scop fiscal.

Folosirea activelor în locul câștigurilor ca bază de impozitare penalizează mai mult firmele capital-intensive. Efectul poate fi atenuat, dar nu eliminat atunci când se ține cont de activele nete. 

Pe de altă parte folosirea activelor nete înseamnă revenirea la suspiciunea clasică din sistemul standard, că firmele vor supralicita împrumuturile pentru a eroda baza de impozitare.

În mod ideal, ar trebui incluse în vaza de impozitare atât activele tangibile, cât și cele intangibile (marca, puterea de piață, goodwill), care, prin natura lor, sunt greu de evaluat

Impozitare minimă prin modificarea bazei de calcul a câștigurilor

Argumente...

... Ajustate

Este o formulă care deviază cel mai puțin de la principiile unui sistem de impozitare standard.

Se modifică baza de calcul în ce privește deducerile, creditele fiscale și alte stimulente permise de sistemul standard.

Arată o înțelegere corectă a surselor erodării bazei de impozitare și poate acționa la țintă pentru eliminarea/reducerea acestora.

Poate fi un sistem la fel de complex precum cel standard și, în plus, multiplică substanțial costurile de conformare fiscală ale contribuabilului

Este în general apanajul administrațiilor fiscale dezvoltate

Pe ce drum merg alții

Țara

Rată standard impozitare a profitului

Sistem de impozitare minimă

AUSTRIA

24%

875 euro/trimestru (societăți publice – AG)

437,5 euro/trim. (societăți cu răspundere limitată, GmbH)

Sume plătite de companiile care raportează pierderi

Poate fi reportat fără limită de timp, considerat ca plăți anticipate pentru viitorul impozit pe profit.

BELGIA

25%

companiile mici și mijlocii pot beneficia de o rată redusă de 20% pentru prima tranșă de profit de 100.000 de euro.

Se poate aplica o suprataxare dacă plățile nu se fac la termene trimestriale

Pentru companiile cu un profit impozabil peste 1 milion de euro, se stabilește un ”coș de deduceri”, în interiorul căruia se vor putea deduce doar parțial anumite cheltuieli.

Între 2014-2018 a funcționat un așa numit impozit al corectitudinii (”Fairness Tax”). A fost anulat de Curtea Constituțională, pe baza unei decizii a Curții Europene de Justiție. Lua forma unui impozit suplimentar de 5,15% pe dividendele distribuite de o companie mare sau de filiala locală a unui grup multinațional care își deducea din baza impozabilă o așa-numită dobândă noțională și/sau pierderi reportate din anii anteriori.

UNGARIA

9%

Se calculează o bază minima de impozitare ca 2% din venitul total ajustat după reguli speciale. Dacă aceasta este mai mare decât profitul calculat după regulile obișnuite, atunci contribuabilul declară dacă  alege să plătească AMT (baza minima la care se aplică rata de impozitare standard, de 9%) sau rămâne la CIT, caz în care crește probabilitatea unei verificări fiscale.

FRANȚA

25%

companiile cu CA sub 10 mil. euro aplică o rată de 15% pentru tranșa de profit impozabil de până la 38.120  euro.

companiile cu CA peste 10 mil. euro aplică o ”contribuție socială” suplimentară de 3,3% pe profitul impozabil care depășește 763.000 euro.

Între 2011-2014 (când rata standard de impozitare era de 33,3%), companiile rezidente plăteau până, la 15 martie,  sume fixe în funcție de nivelul vânzărilor din anul precedent, exclusiv TVA, plus veniturile financiare. Sumele erau deductibile

CA (mil. euro)

Impozit forfetar anual (euro)

0-15

0

15-75

20.500

75-500

32.750

>500

110.000

Luxemburg

Rate progresive, de la 15% pentru un profit impozabil sub 175.000 de euro, până la 17% pentru profit peste 200.001 euro, nivel de la care se adaugă o suprataxă de solidaritate de 7%

Impozitul minim pe averea netă este un sistem de rate minime fixe (de la 535 la 32.100 euro) plătite pe tranșe de nivel active (de la sub 350.000 euro, la peste 30 mil. euro).

Slovacia

21%

 

Pentru un profit impozabil sub 49.790 euro, se aplică o rată redusă, de 15%

Între 2014-2018, s-a aplicat un sistem de rate fixe

Tip companie

Impozit minim (euro)

IMM, neplătitor de TVA

480

IMM, plătitor de TVA

960

Mari contribuabili

(CA > 500.000 euro)

2.880

Diferența între aceste sume minime și impozitul care ar fi fost plătit după regulile obișnuite se consideră avans pentru impozitul pe profit pe următorii trei ani. Impozitul minim nu se aplica companiilor noi în primul an de activitate.

SUA

21%, pe sistem teritorial de impozitare

Din 2023, sistem alternativ de impozitare minimă (Corporate Alternative Minimum Tax) presupune impunerea unei rate de 15% pe o bază ajustată, conform raportărilor financiare – book minimum tax. Se aplică în cazul companiilor americane cu o medie anuală a profiturilor globale de 1 miliard de dolari pe ultimii trei ani, precum și în cazul filialelor americane ale grupurilor străine cu profituri agregate de peste 1mld. (filiala să aibă profit  peste 100 mil euro obținut în SUA). Compania va plăti maximul între CAMT și sistemul obișnuit de impozitare (cu rata de 21% și care include și sistemul adițional BEAT – base erosion and anti-abuse tax). Sistemul funcționează ca un credit fiscal pe termen nedefinit, pentru momentul în care impozitul în sistemul obișnuit va depăși BMT plus BEAT.

Din 2017, funcționează ca sisteme minime de impozitare a veniturilor globale obținute de grupurile americane, BEAT (10%) și GILTI (10,5%) – taxa pe active intangibile globale sub-impozitate (global intangible low taxed income)*


*Un tabel explicativ privind diferențele între CAMT, GILTI, BEAT și GLoBE (Pillar 2) se găsește în raportul Congressional Research Service, Ianuarie 2023
 

Și mai vine și GloBe

Proiectul GloBE, cunoscut și ca Pilonul 2 la reformei internaționale împotriva erodării bazei fiscale, este un proiect politic extrem de ambițios înainte de a fi unul fiscal pe măsură. Dovada este și traiectoria sinuoasă, de la inițiativă cerută de marile economii G7/G20, aprobată formal într-un așa-numit cadru global inclusiv BEPS (138 de jurisdicții), acceptată la nivel de directivă după un an de intense negocieri în UE, dar rămasă încă într-o zonă gri în privința aplicării efective de către marile economii din afara UE.

Cert este că, de la sfârșitul lui 2022, statele membre UE au la dispoziție un an pentru a transpune „regulile GloBE”, prin care ar trebui colectat un impozit suplimentar de fiecare dată când rata efectivă de impozitare a unei întreprinderi multinaționale într-o jurisdicție dată este mai mică de 15 % (sub 15% se va consideră impozitare la nivel redus): „regula de includere a veniturilor” (Income Inclusion Rule – IIR) și „regula profiturilor subimpozitate” (Undertaxed Profit Rule – UTPR). Directiva se aplică doar entităților situate în Uniune care sunt membre ale unor grupuri de întreprinderi multinaționale sau ale unor grupuri exclusiv naționale de mari dimensiuni care ating pragul anual al veniturilor consolidate de cel puțin 750 milioane euro. Acesta e pragul de grup ”de mare dimensiuni”, unul care să aibă resurse să gestioneze toate aceste noi obligații de conformare (de ex, pragul de 750 de milioane de euro se regăsește și în directiva raportării țară cu țară/Country-by- Country Reporting).

 Pentru scopul acestui studiu, vom reține că, la modul practic, nicio entitate vizată nu va scăpa neimpozitată efectiv cu mai puțin 15%, chiar dacă, nota bene, statul membru poate opta să aplice sau nu acel ”impozit suplimentar național calificat” (pentru toate entitățile constitutive impozitate la un nivel redus ale grupului de întreprinderi multinaționale sau ale grupului național de mari dimensiuni din statul membru respectiv), iar alegerea, odată făcută este irevocabilă timp de trei ani, cu notificare la Comisie. Să ne așteptăm, așadar, la (încă) o legislație extrem de complexă, care, fără să schimbe practic legislația actuală națională în materie de impozitare directă, merge clar spre acel sistem european coordonat de impozitare a companiilor, care va ajunge, cât de curând, la crearea unei baze comune de impozitare (proiectul BEFIT, fost CCCTB). De notat însă că această abordare europeană se menține în cadrul impozitării profiturilor, iar vânzările/ activele pot avea rol de chei de alocare, dar nu de baze directe de impozitare. Amintim aici că și mecanismul de impozitare a câștigurilor extraordinare din domeniul energiei, adoptat în toamna anului trecut, ia în calul profiturile și nu vânzările record). 

 

Analiză realizată de Mihai Lupu, partener TPS  - februarie 2023 

 
Bibliografie
The 15% Coprorate Alternative Minimum Tax, Congressional Research Service, 2023
Minimum Taxes on Business Income: Background and Policy Options, Congressional Research Service, 2020
Moving Beyond the Flat Tax - Tax Policy Reform in the Slovak Republic, OECD Taxation Working Papers, 2015
Slovak experience with minimum corporate income tax, Slovak Economic Review, 2018
Characteristics and Impact of Corporate Minimum Taxation, IMF 2021
actualizare iunie 2023 - How to Design a Presumptive Income Tax for Micro and Small Enterprises, IMF 2023
 

Dragi parteneri,

Încheiem un an care ...

... dar ce să ne mai batem acum capul să-i dăm un semn distinctiv acestui 2022? Să zicem că a semănat cu toată anexa de semne distinctive din directiva DAC6 (dacă preferați 2+2+2), aceea în care situațiile și circumstanțele sunt, în mod intenționat, greu de înțeles, mereu interpretabile. Sau să zicem că a fost pe modul Goblin, după „expresia anului 2022”, conform dicționarului Oxford. Pe scurt, a fost cam ca în filmul de mai jos, o sinteza video de 2 minute de aducere aminte a unui an greu de înțeles ...

 

Dar, cum a fost, a fost! Pe ce mod va trece 2023?, asta e întrebarea!!!

Noi vă propunem ”anul soluțiilor practice, pentru adaptare și dezvoltare”, potrivit noului nostru modus operandi:

TPS | Thinking Practical Solutions.

Așa că, vă dorim pentru 2023,

să aveți liniștea și forța să gândiți, și să puneți în aplicare soluții pentru (vorba cântecului) :)) toate ”situațiile, circumstanțele, neînțelegerile” care vă stau în cale.

Să auzim doar de bine! Sărbători fericite!

 

Si un Bonus de la TPS: Dacă tot suntem în sezonul sintezelor, am pregătit aici un vocabular ”de la Automatizare la Verificare”, gândit ca o bază de plecare pentru soluțiile concrete, practice pe care vom fi bucuroși să vi le prezentăm, în 2023 și mai departe.

Și în 2023, că vrem sau nu, cu toții vom fi nevoiți să folosim multe cuvinte în bătăliile noastre fiscale. Am pregătit mai jos un bagaj minim de cuvinte pentru cine vrea să înțeleagă, dar și să se facă bine înțeles, în limbajul actualizat al impozitelor directe. Un vocabular gândit ca o bază de plecare pentru soluții concrete, practice de câștigare a bătăliilor fiscale. (Aici, articolul și în format PDF)
Iar, dacă în anii anteriori, noi, echipa TPS ne-am concentrat mai mult pe soluții de verificare (vezi TPSoft.ro sau dac6guide.eu), de anul viitor vom pune la lucru soluții gândite pentru automatizarea / optimizarea proceselor interne de conformare fiscală. Vom începe cu NASTRATYN, urmează soft pentru întocmire și actualizare dosare prețuri de transfer, o soluție pentru conformare la directiva spălării banilor (AML) - vă promitem surprize foarte plăcute și, mai ales utile. Așa că stați cu ochii pe noi, pentru că de acum partenerul vostru de transfer pricing services este Thinking Practical Solutions
A. Automatizare

Pentru că automatizarea proceselor interne de conformare fiscală nu te va scăpa de raportări și obligații, dar te va ajuta să-ți folosești mai eficient resursele (buget, angajați, timp).

 B. Beneficiar real

Pentru că nu mai e doar un subiect de investigat (Hallmarks D2 în DAC6), este și unul de raportat (pe directiva împotriva spălării banilor).

 C. Comparabilitate

Pentru că nu există un alt instrument mai util în fiscalitate ca raportarea la ce fac și ceilalți în piață.

 D. Documente

Pentru că e nevoie de justificare în orice împrejurare.

 E. Efectiv

Pentru că dacă ajungi să plătești cu X sub 15% din venituri (rată efectivă de impozitare) atunci să te aștepți ca acel X să intre (efectiv) în impozitul pe care îl va plăti compania-mamă europeană, începând din 2024. Sau chiar să fie luat de Fiscul din România, dacă e vorba de un grup extraeuropean (pentru grupuri cu venituri globale de peste 750 mil. euro).

 F. Formal

Pentru că oricând trebuie să fii atent ca tranzacția ta să nu fie “form over substance”, altfel spus întotdeauna substanța economică să primeze în fața formei.

 G. Ghid OECD

Pentru că OECD rămâne cel mai bun ghid când escaladezi chestiunea prețurilor de transfer. Iar în varianta din 2022, e cu peste 150% mai stufos decât era pe vremea înființării TPS.

 H. Hallmarks

Pentru că, dacă spui doar ”semne distinctive DAC6”, parcă nu ai imaginea reală: pecetea fiscalității moderne este raportează chiar dacă nici nouă nu ne e clar ce vrem să obținem. Într-un final, ”principalul scop al DAC6 este de a furniza informații administrațiilor fiscale pentru analize de risc și inspecții fiscale la adresa contribuabilului” (document de evaluare 2022).

 I. Intermediar

Pentru că... apropo de ce ziceam mai sus. Este programat ca, în primul trimestru 2023, să apară o nouă propunere de directivă să interzică tuturor facilitatorilor / intermediarilor să desfășoare teste de verificare dacă schema /aranjamentul pe care le facilitează duc la evaziune / planificare agresivă. Alte teste, aceeași țintă – contribuabilul!

 Î. Îndatorare

Pentru că vine DEBRA – zisa Inițiativa de stimulare a reducerii tendinței de favorizare a îndatorării. Propunerea de directivă din 2022 are două măsuri: 1) o indemnizație pentru capitalurile proprii și 2) o limitare a deducerii dobânzii. Știm ce veți spune - avem deja limitări ale deductibilității costurilor ale îndatorării. Da, dar asta era acum câțiva ani.

 J. Justificabil

Pentru că o tranzacție nu este suficient să fie justificată, mai trebuie să fie și justificabilă, adică să răspundă unui scop economic. Atâta timp cât documentele nu au la bază operațiuni justificabile, nu au caracter real.

 K. Keys

Pentru că aici e cheia noii fiscalități europene / internaționale: allocation keys /chei de alocare administrativă a profitului rezidual. Pilonul I, OECD se așteaptă să intre din 2024. Într-un cadru mai larg, (ținând cont de vânzări, forță de muncă, active implicate) va merge și BEFIT - cadrul de impozitare a profiturilor companiilor în Europa (Business in Europe: Framework for Income Taxation), înlocuitorul CCCTB – negocierile amânate pentru 2023.

 L. Lanț

Pentru că, dacă tot se vorbește acum atât de mult despre lanțurile de aprovizionare, nu e niciodată prea mult să amintești că acestea trebuie să fie în primul rând creatoare de valoare și nu doar simple lanțuri juridice pentru evitarea impozitelor (din nou, DAC6).

 M. Marjă

Pentru că, dacă ai uitat de comparabilitatea de piață, atunci... nu ești într-o marjă bună și te paște o ajustare! Testarea periodică a valorii de piață a tranzacțiilor tale ți-ar da mai multă siguranță fiscală.

 N. Normal. Nastratyn

Pentru că a intrat în normalul vremurilor de criză să se descopere că marile afaceri multinaționale câștigă ”super-profituri” conjuncturale, peste ceea ce ar fi ”normal”. În 2022 statele europene s-au autodepășit în a-și imagina cum să stabilească (pe cale administrativă) ceea ce este peste normal. Privilegiul imaginației nu se admite și la contribuabil, care trebuie să-și stabilească normalul pe cale de documente și analiză comparabilitate. Cât despre NASTRATYN – e surpriza noastră năzdrăvană (vezi Reconciliere).

O. Organe fiscale

Pentru că mai e de așteptat până în 2025, când organele de inspecție vor avea la dispoziție un sistem automat de stabilire a claselor de risc și, astfel, vor vizita doar contribuabilii care refuză să se conformeze fiscal. Până atunci, vestea bună e ”se propune, în contextul digitalizării ANAF, introducerea posibilității de a prezenta legitimația de inspecție și ordinul de serviciu și prin utilizarea mijloacelor video de comunicare la distanță”. Tot în contextul digitalizării, legitimația rămâne cartonată :)

 P. Public

Pentru că România e primul stat membru care a transpus deja directiva raportării publice țară cu țară, devansând cu doi ani obligațiile de raportare, deocamdată, multinaționalele cu sediul central în România și venituri globale de peste 3,7 miliarde lei în fiecare din ultimii doi ani, precum și filialele românești (peste aceste praguri) ale grupurilor cu sediu non-UE, au obligația ca până la sfârșitul lui 2024 să publice pe site – scurtă descriere a naturii activității, inclusiv relația cu afiliații număr salariați, venituri, profit / pierdere, profit acumulat și nedistribuit, impozitul pe profit acumulat, impozitul plătit (date la 2023). Datele privind filialele multinaționalelor din UE vor apărea pe măsură ce și statele de rezidență ale acestora vor transpune directiva CbCR.   

 Q. Quartile

Pentru că a fi între Q1 și Q3 ale intervalului de comparabilitate (prețurile/marjele de profit pe care le obțin companiile independente pentru tranzacții similar) rămâne baza transfer pricing-ului.

 R. Reconciliere

Pentru că e o soluție banală, dar deseori neglijată, de a avea un control simplu și rapid asupra veniturilor tale. Poți verifica în permanență dacă facturile emise au fost încasate/de cât timp nu au fost încasate pentru a putea acționa rapid, de la caz la caz. Se cheamă reconciliere rapidă și pentru asta va fi NASTRATYN - soluția practică, în curând, de la TPS.

 S. Soluții. Seminarii

Pentru că așa cum există un schimb automat de informații între administrațiile fiscale, așa ar trebui să existe și o bază de date cu soluții practice schimbate automat în contribuabili. Stați pe-aproape: participați la seminariile TPS!

 T. Transparență. TPSoft.ro

Pentru că, dacă nu ești pregătit să devii o carte deschisă pentru clienți, parteneri, investitori, activiști sociali și, evident, pentru stat, atunci ... nu ești pregătit pentru vremea rețelelor sociale și a CbCR-ului public. Sfatul nostru - înainte să te compare alții, mai verifică-ți singur, încă o dată, încadrarea în marja pieței! Și nu uita că TPSoft.ro are în continuare o ofertă excelentă!

 Ț.  Țară

Pentru că are mare importanță jurisdicția în care faci afaceri. Unele se pot regăsi pe o listă neagră a jurisdicțiilor necooperante sau cel puțin gri. Iar acesta e de interes pentru autorități, atât prin prisma DAC6, cât și AML (în acest caz, ai obligația de a depune anual declarația privind beneficiarul real).

U. Unshell

Pentru că vorbim de o nouă directivă (ATAD3), obligând anumite entități și construcții juridice să demonstreze administrației fiscale că desfășoară o activitate economică substanțială în statele membre în care își au domiciliul fiscal. Forma finală, așteptată în 2023.

 V. Verificare

Pentru că vorbim de o nouă directivă (ATAD3), obligând anumite entități și construcții juridice să demonstreze administrației fiscale că desfășoară o activitate economică substanțială în statele membre în care își au domiciliul fiscal. Forma finală, așteptată în 2023.

 

 

 

 

În aprilie anul acesta, aflam că Polonia blochează compromisul UE pe acordul privind impozitul minim global. Să reținem din acest titlu un cuvânt: compromis. Președinția franceză a Consiliului European a propus ajustări ale textului, menite să înduplece opoziția solitară a Poloniei și astfel să lase drum liber revoluției fiscale europene, globale[1] etc. În iunie, se putea citi: Polonia, gata să renunțe la obiecțiile pe acordul cu impozitul minim global. În sfârșit, francezii puteau să răsufle ușurați și să își încheie triumfal mandatul. Dar n-a fost să fie. Subtitlul știrii din iunie suna așa: „Chiar dacă Varșovia nu mai împiedică acordul OECD, Budapesta dă semnale acum că are îngrijorări”. Astfel, de la jumătatea anului, Budapesta a preluat ștacheta și chiar acum câteva zile dl. Orban declara: Ungaria încă se opune acestui impozit global care ”omoară locurile de muncă”.

Mi s-a părut potrivit să reamintesc această epopee a impozitului minim global, acum când stăm cu sufletul la gură să vedem: „ne lasă sau nu ne lasă Austria în Schengen?”

Zilele acestea s-a văzut cum tratăm noi chestiunea, de pe o poziția de inferioritate, cu replici demne de piața Obor: „domnule, ce mai vor austriecii de la noi, că vorba aia – bănci, energie, lemn am dat, ne ducem la ei la schi, le plătim casă-masă… Eee, ia vezi, să nu ne supărăm noi, că știi cum e românu’, rabdă el ce rabdă, dar acu se face polonez, ungur, renunțăm și la schi…apoi să vadă ei…”

Dar cum ar fi să fim cu adevărat pragmatici și să urmărim un interes național, chiar în spiritul compromisului european? Să punem altfel problema: confrate european austriac, păstrează-ți retorica cu Schengen, cu imigranții, dacă asta te ajută (la fel cum ajută opoziția față de „taxa care omoară locuri de muncă”). Sigur, apartenența la spațiul Schengen ne-ar fi utilă – dincolo de retorica noastră politică, câștigăm o zi, pe care nu o mai pierd în vamă TIR-urile care pleacă de la noi cu piese manufacturate.  O zi nu e puțin, dar … tot rămânem să ne ducem zilele ca țara manufacturii low-cost.

Atunci, ce vrem noi? Să scăpăm de eticheta asta, care ne diminuează respectul investitorilor. Vă plângeți că firmele austriece au parte de rele tratamente aici? Bine faceți, și firmele românești se plâng de același lucru!

Între timp, ”începând cu anul 2021, Instrumentul Tehnic de Sprijin care continuă Programul de Sprijin pentru Reforme Structurale al Comisiei Europene, a aprobat dezvoltarea de proiecte pentru ANAF. S-a început cu identificarea celor mai bune practici, îmbunătățirea legislației fiscale și consolidarea capacității în domeniul prețurilor de transfer în România, proiect care se derulează pe baza unui contract semnat cu Administrația fiscală din Austria”. (Raport ANAF pe 2021)

Hai să lăsăm gargara asta cu reformele, demarările etc. Pragmatic: vrem, pe bune, la schimb cele mai bune practice europene. Să avem și noi un Fisc (măcar) ca și în Austria. În lumea impozitului minim global (care va veni, orice ar zice „unii”), administrația de calitate va fi hotărâtoare în luarea deciziilor investitorilor. Să vină și la noi investiții cu valoare adăugată, să crească nivelul de trai, poate așa vor rămâne la noi mai mulți imigranți, Vestul are de câștigat…

Și să nu uităm de OECD, clubul unde se fac și desfac revoluții (fiscal) globale, regionale etc. Da, vrem să fim în lumea bună. Polonia, Ungaria sunt acolo, bineînțeles și Austria. În ochii investitorilor, lumea se împarte în două: țări OECD și restul.

Deci, la schimb, confrate austriac european, ajută-ne cu practicile europene și cu OECD. Pragmatic.

Ce spuneți, reprezentanți ai interesului (și respectului!) național, se poate să aveți, în discuțiile de culise, o astfel de poziție: deschisă și concretă?

[1] O sinteză a ceea ce presupune această revoluție fiscală, cu pilonii ei, aici.

 

Articol apărut pe hotnews.ro și contributors.ro, decembrie 2022. Autor - Adrian Luca, TPS

 

Actualizare, 12 decembrie - Consiuliul UE s-a încheiat cu anunțul că s-a ajuns, într-un final, la unanimitate în chestiunea impozitului minim global (ceea ce înseamnă că Ungaria a reușit să fie convinsă). Din păcate, în chestiunea Schengen, Austria a reușit să fie convinsă de oportunitatea acceptării Croației, dar nu și a României (știrea, la diverse). Reușim să obținem însă promisiunea că, apropae sigur, din 2023...    

 

Citeam deunăzi o informare a Fiscului polonez (KAS) că agenți ai săi umblă incognito și cumpără produse și servicii de la buticuri, mari magazine, cantine, hoteluri, restaurante, saloane SPA etc., să vadă dacă vânzarea e înregistrată în casă și dacă se dau corect bonuri fiscale. După 32.000 de controale, bilanțul a fost că la una din patru achiziții se înregistra câte o iregularitate. Când te gândești că asta se întâmplă în Polonia, care, nu-i așa, e un performer recunoscut în reducerea evaziunii pe TVA, parcă automat îți zici – e clar că trebuie să fim mai  catolici ca ei, dacă s-ar putea în fiecare zi să ne dea Fiscul nostru un raport în câte controale, incognito sau la vedere, a descins, ce amenzi a dat etc.

Citesc în continuare din informarea polonezilor: ”acest tip de controale este, uneori, asociat cu situații neplăcute, de rezistență din partea celui controlat. Tocmai de aceea, la KAS, ne preocupă creșterea competențelor angajaților noștri, le oferim chiar asistență psihologică și, în situații de criză, beneficiază de intervenția rapidă a ofițerilor în uniformă”.

E ușor de intuit că astfel de controale sunt costisitoare, mai ales în vremuri ca acestea pe care cu onor le traversăm. Bonul fiscal e, evident, zona unde nu se discută, aici inflexibilitate trebuie să fie maximă [1]. Dar conformare fiscală înseamnă mult mai mult decât a da bon. Și nu doar cu inspecții îți asiguri conformarea fiscală a contribuabilului tău. Dacă ești o administrație puternică știi deja că trebuie să treci la nivelul … olandez: Fiscul din Țara Lalelelor cultivă de ani buni conceptul  ”flexibil, unde e posibil, strict, unde e necesar”. Și îl cultivă cu succes, dacă ne uităm la ce rezultate au [2].

Ai zice că noi ar trebui să fim primii care să trecem la acest nou sistem de producție, care să ne ajute să creștem intensiv conformarea fiscală. Dar… episodul următor vorbește de la sine! După modificările de ultimă oră aduse la Codul de Procedură Fiscală, ”contribuabilul/ plătitorul solicitant nu are dreptul la restituirea taxei achitate pentru emiterea soluției fiscale individuale anticipate (SFIA) în cazul în care cererea intră în procedura de analiză pe fond în vederea soluționării prin emiterea ordinului ministrului finanțelor de aprobare/respingere a cererii de emitere a SFIA”. Până luna trecută, același plătitor de taxe solicitant știa că are ”dreptul la restituirea taxei achitate în cazul în care organul fiscal competent respinge emiterea SFIA”. [3]

Ce e această soluție fiscală individuală anticipată? ”Un act administrativ emis de organul fiscal central în vederea soluționării unei cereri a contribuabilului/plătitorului referitoare la reglementarea unei situații fiscale de fapt viitoare”. Cuvântul cheie e aici reglementarea. În traducere, vrea omul/firma/investitorul/ plătitorul de taxe să fie sigur că înțelege bine o situație/o tranzacție, înainte să pună în practică: vrea să plătească taxele la stat atât cât trebuie și, în baza unei interpretări pe care i-o va da Fiscul în speța respectivă, vrea să nu fie hârțuit mai târziu cu întrebări dar acolo de ce e așa și alte asemenea.

Aceste decizii de interpretare (advance tax ruling)  se întâmplă în toată lumea și s-au dezvoltat ca urmare a schimbării de mentalitate la nivelul autorităților fiscale; sunt un instrument indispensabil în atingerea unui grad cât mai mare de conformare fiscală prin stabilirea acelei relații de reciprocitate necesare între autoritate și contribuabil”. Am citat dintr-o analiză din 2015 prezentată Parlamentului European și care urmează: ”decidenții politici trebuie să acționeze cu grijă cu acest instrument prețios care, în mod categoric, nu trebuie să dispară”.

La noi, instrumentul pare destul de prețios, la o taxă de emitere de  3000-5000 de euro! (5) Dar nu poți să nu te-ntrebi: cum se manifestă grija ca măcar să nu dispară?

Pentru că ”în anul 2021, au fost aprobate 13 soluții fiscale individuale anticipate și sunt în curs de soluționare 35” – se arată în raportul de activitate al ANAF pe anul trecut.

La un asemenea volum de activitate, ar fi fost de așteptat ca Ministerul Finanțelor, cel care de anul acesta a preluat direct administrarea SFIA, să vinăcu un mesaj concret – vrem/nu vrem mai multe, dacă vrem, cum facem asta etc.  

Un proiect de Ordin pentru aprobarea procedurii privind emiterea SFIA nu e deloc clar în privința intențiilor, aspirațiilor Ministerului în această privință. Se propune acum o listă de la a) la y) de situații în care se respinge emiterea de SFIA (după procedura actuală, lista merge doar de la a la h). Nu extinderea, în sine, ar fi o problemă, dacă ar aduce mai multă claritate! Dar suntem în continuare în zona respingerii acolo unde plătitorul a comunicat repetat informații nerelevante în raport cu întrebarea, în condițiile în care, evident, relevanța informațiilor se stabilește de către organul fiscal competent. Sau – respingere dacă se constată că cererea nu vizează aspecte necesar a fi clarificate, ori, situație nouă, dacă pentru tranzacțiile propuse nu există o alternativă rezonabilă de aplicare a tratamentului fiscal.

Bun, dar care e interpretarea rezonabilă? – asta vrea să știe, până la urmă contribuabilul! Pentru asta, el face această înțelegere pe transparență cu statul. Pune pe masa Fiscului documente din bucătăria internă, inclusiv din grupul lui de companii. Își asumă că soluția fiscală, dacă o primește, ”este opozabilă și obligatorie față de organul fiscal, numai dacă termenii și condițiile acesteia sunt respectate de contribuabilul plătitor”. Își mai asumă că ”informațiile furnizate trebuie să fie corecte”. Iar după cum sună noul proiect de Ordin, mai trebuie să-și facă și o auto-analiză, chiar o auto-critică, ca să arate că nu are intenții ascunse. [4] În sfârșit, își asumă că, pentru tot exercițiul ăsta e nevoie să plătească acea taxă de emitere a SFIA de 5,000 EUR. Iată că acum, după modificarea din Codul de Procedură Fiscală, trebuie să-și mai asume și că această taxă e oricum pierdută. Cum s-ar spune – dacă nu primește SFIA, rămâne și cu banii luați, și cu … perspectiva unei inspecții neliniștite.

Mă întorc din nou la acel raport european, citat mai sus – ”Contribuabilul trebuie tratat ca un client. El merită un serviciu de calitate, atâta timp cât oferă în mod voluntar informații despre situațiile de risc fiscal (un fel de auto-analiză de risc) și oferă răspunsuri cuprinzătoare autorității fiscale. În această relație, autoritatea fiscală trebuie să înțeleagă strategia comercială și fiscală a contribuabilului, să acționeze corect și nu să fie orientat în principal spre câștigul imediat”.

Practic vorbind, construind această relație reală de colaborare (monitorizarea pe orizontală), ajungi să ai o alternativă funcțională la costisitoarele inspecții, controale fiscale (monitorizarea pe verticală). Într-un bine-cunoscut echivalent românesc – păgubești mai mult dacă te scumpești la tărâțe!

Spre exemplu, un raport despre inspecții are câteva rânduri de serviciu – ”În ceea ce privește inspecțiile fiscale desfășurate la contribuabilii care au derulat tranzacții cu persoanele afiliate, în cadrul cărora au fost verificate și preturile de transfer practicate, a fost stabilită o diferență a bazei de impozitare în sumă de 584,1 mil. lei. Astfel, diferența suplimentară de bază de impozitare a determinat: impozit pe profit stabilit suplimentar de plată de 43,3 mil. lei; diminuare a pierderii fiscale: 352,6 mil. lei”. (ANAF, raport de activitate primul semestru 2022). Ce mesaj pot transmite astfel de rânduri? Niște sume, aflate pe undeva la nivelul anului trecut și… cam atât! Dar cu ce costuri s-au făcut inspecțiile astea, atât pentru contribuabil, cât și pentru administrație? Au schimbat ele cu adevărat comportamentul contribuabililor? Te-au ajutat ele pe tine, administrație, să-ți cunoști și să-ți apropii mai bine contribuabilul?

În schimb, mesajul e mult mai puternic atunci când citești că ”în perioada ianuarie-iunie 2022, au fost emise două acorduri de preț în avans (APA) și au fost soluționate trei cereri de inițiere a procedurii amiabile”.

Ca echivalent al SFIA, dar pe problematica extrem de complexă a tranzacțiilor intra-grup (privind stabilirea prețurilor de transfer aferente) aceste APA sunt și ele măsura deschiderii spre colaborare a unei administrații. Scumpă la vedere această colaborare, cum se vede. Și unde mai pui că taxele de analiză pentru APA ajung până la 20.000 de euro!

Cum să-l conving/ajut/motivez pe contribuabil să vină el la mine, mai degrabă decât să mă duc eu după el! – aceasta ar trebui să fie întrebarea care să nu-i dea liniște statului, cel puțin în toate cele opt ore de program. Oare ar ajuta mai mult dacă am elimina aceste taxe pentru emiterea deciziilor fiscale, cum au olandezii? (Pe principiul cui îi mai trebuie taxă, dacă tot primesc informații prețioase!) Oare n-am putea împrumuta ceva din sistemul polonez, unde deciziile fiscale individuale au devenit un fel de sport național, încurajat, subvenționat chiar de stat? Acolo, dacă vrei să ai o confirmare că aplici bine legea, (inclusiv în tranzacții deja efectuate!), dacă ești acționar, sau potențial investitor … statul e chiar interesat să te ajute să-ți clarifici nedumeririle fiscale! Ba chiar îți pune la dispoziție o bază de date, cu soluții care ar putea să te ajute (6). Oare e mai bine să folosim banii din taxa de SFIA/APA să îi plătim mai bine pe specialiștii noștri, aceștia vor fi mai motivați, vor livra mai repede alte soluții, în final vor fi mai mulți beneficiari, cadrul fiscal va fi astfel mai predictibil?Să ne concentrăm pe un program amplu de ghiduri, cu interpretări generale privind tratamente fiscale în toate domeniile controversate?

Putem discuta astfel de detalii, dar un lucru ar trebui să fie strict, neinterpretabil – ne trebuie acum un program clar de încurajare a parteneriatului fiscal! Parteneriatul fiscal s-a dovedit că este bun pentru conformarea fiscală! S-a dovedit că e bun și pentru investiții, investitorul având nevoie de un mediu predictibil pentru a-și construi planuri fezabile! Da, parteneriatul fiscal chiar aduce bani la buget! Ce alte argumente mai avem nevoie ca să ne trezim la realitate, acum, când crize noi au renunțat să mai umble incognito, ci sunt pe față, la vedere?

  1. Stimularea conformării voluntare este și un argument prin care, alături de colegii mei din Camera Consultanților Fiscali, îi arătam Ministerului Finanțelor că ar avea mai mult de câștigat dacă nu ar lovi în micii consultanți fiscali, scoțându-i, discriminatoriu, din rândul profesiilor care pot funcționa ca microîntreprindere. Argumentul nostru – cu cât sunt mai mulți consultanți în piață, cu atât serviciul lor devine mai accesibil și micilor contribuabili; iar un contribuabil care vrea să lucreze cu un consultant e deja un contribuabil care are nevoie să-și lămurească o situație fiscală, pentru că vrea să se conformeze (aici, comunicatul CCF din vară). Din păcate, răspunsul primit a fost, literalmente, doar nu închidem, nu oprim activitatea consultantului fiscal!

N-o închidem, doar i-o facem mai grea. Prin extensie, nu închidem, nu oprim aspirații de claritate și corectitudine ale contribuabilului! Vrea el în continuare SFIA, APA? Să fie sănătos, cine-l împiedică!

PPS. Pentru cei care încă nu sunt convinși de câtă nevoie de clarificare e în rândul contribuabilului X, am făcut o sinteză a informărilor ANAF privind cazurile semnificative constate de inspecția fiscală în primele șapte luni ale anului. Chiar și existența acestor informări pe care le face ANAF de la începutul anului și este un fapt realmente lăudabil. Dar parcă prea multe situații stau sub semnul interpretării, a norocului fiscal! E mult prea mare nevoia de clarificare și predictibilitate! Chiar e nevoie de un parteneriat real stat- contribuabil!

Note

  • Mi se pare util să reamintesc în primul rând clienților comercianților, avertismentul polonezilor că printul care atestă plata prin card sau o notă de plată la restaurant nu țin loc de bon fiscal. Și da, chiar e un gest de corectitudine pentru toată lumea să ceri și să primești bon fiscal pentru orice cumpărătură!  Cred în puterea exemplului, cum ziceam și în comentariul din primăvară – La reîntâlnirea cu vechile (și noile) crize: administrația, contribuabilul, Hyacinth Complianceși un ceas care … ticăie!
  • Pentru a fixa tabloul puterii fiscale: În România, ”avem o conformare voluntară care duce la 27% din PIB venituri fiscale plus contribuții”, ca să folosesc formula oficială. Oricum i-am zice, suntem pe penultimul loc în UE (pe ultimul e Irlanda, dar cred că putem fi de acord că tigrul celtic e un caz extrem, iese din baza de comparație). În Olanda, ponderea este de 40%, în Polonia de 35%. În materie de conformare la plata TVA, gaura dintre efectiv încasat și ce se estimează că ar trebui încasat este de 4,4% în Olanda, 11% în Polonia și … 35% în România – date pentru 2019, ultimele valabile. Polonia a înregistrat cel mai spectaculos salt în conformare, în condițiile în care în 2015 avea o lipsă de 24% din TVA! 
  • Pentru conformitate, să spunem că da, contribuabilul își poate lua banii înapoi dacă … renunță la cererea de emitere în 15 zile sa i se transmite că cererea nu i-a fost luată în considerare. (într-un exercițiu de PR nereușit nota de fundamentare a Ord 31/2022 vrea să ne convingă că … se reglementează dreptul contribuabilului/plătitorului la restituirea taxei achitate în cazul în care organul fiscal competent respinge emiterea soluției fiscale individuale anticipate).
  • Ce ar mai trebui să conțină documentația pentru emiterea SFIA – descrierea tranzacțiilor semnificative care ar putea fi efectuate după finalizarea tranzacțiilor propuse, analiza completă cu privire la aplicarea regulii generale antiabuz (motivele rezonabile pentru care solicitantul apreciază că tranzacția nu are drept scop utilizarea abuzivă pentru obținerea unui avantaj fiscal)
  • 000 de euro, dacă e mare contribuabil sau contribuabil nerezident, 3000 de euro dacă e din orice altă categorie. Această nouă distincție cu nerezidenții pare din categoria – să plătească mai mult, dacă tot e străin, că are de unde.
  • În Polonia, comisionul perceput pentru emiterea unei interpretări individuale a legii fiscale este mai puțin de 10 euro, deși analizele arată un cost real  de circa 200 de euro. Prețul și faptul că se obțin relativ repede, în maximum trei luni, au dus la acumularea unui stoc care acum câțiva ani trecea de 170.000 de astfel de soluții de interpretare individuale (sursa, aici), emise de o direcție specială, de gestionare a informațiilor fiscale (KIS). De notat că acolo unde sunt vizate tranzacții deja efectuate, contribuabilul nu e scutit de plata unor eventuale arierate, dar, pentru tranzacții viitoare, soluția primită de la stat îi poate asigura contribuabilului o siguranță fiscală. Acesta nu înseamnă însă că soluția nu poate fi contestată în instanță, dacă respectivul contribuabil se consideră nedreptățit. (sursa – Agenția de investiții străine)    

 

Articol apărut pe contributors.ro, septembrie 2022. Autor - Adrian Luca, TPS 

Preluăm atașat răspunsul trimis de Camera Consultanților Fiscali (CCF) la o solicitare de informații adresată de Consiliul Concurenței, privind legile de organizare și funcționare a profesiilor liberale. Prin acest răspuns, CCF clarifică atât scopul prevederilor legale care fac obiectul analizei Consiliului Concurentei, cât și rolul profesiei de consultant fiscal în raport cu antreprenorii și cu administrația fiscală.

Pe scurt, contribuabilul, în primul rând investitorul, are nevoie de asistență pentru înțelegerea legislației fiscale și adecvarea acesteia la diferite spețe, pentru conformarea la îndeplinirea obligațiilor fiscale, precum și de asistență în litigiile cu administrația fiscală. Prin această asistență, consultantul este un intermediar între interesele contribuabilului și interesele statului, iar activitatea lui are impact asupra sănătății financiare a economiei, atât la nivel micro, cât și macro.

Pe aceste considerente, statul român a preluat o serie de măsuri de protecție valabile la nivel european/internațional, pentru a se asigura că un consultant înțelege rolul și responsabilitățile acțiunilor sale.

Aici, răspuns CCF, mai 2022

  

Dragii noștri parteneri,

Avem un mesaj pentru voi:

Hai afară, mai lăsați cloud-ul, uitați, cât puteți, norii acestor vremuri din noul anormal,

afiliați-vă cu bucuria, alegeți tranzacțiile cu substanță și …

#Tranferați Primăvara în Spirit!

(DACă vi se pare că nu sunteți încă bine conectați, vă rugăm să vă verificați conexiunea și să încercați din nou!)

 

 

Echipa TPS vă urează 

Paște fericit! 

 

 

 

Cu gândul la faimosul dicton ”Dați-mi un punct de sprijin și răstorn Pământul ”, am apreciat  sinceritatea Coaliției când, pe prima pagină a ppt-ului ”Sprijin pentru România”, a scris – ”măsuri propuse” Pentru că asta e: o colecție de măsuri cu ambiția să ajungă faimoasă!

Nu e plan, că dacă ar fi plan, ar avea o politică: acolo unde scrie, spre exemplu, ”5,2 miliarde de lei în 2022 sprijin pentru continuarea și finalizarea contractelor de investiții publice în derulare” ar fi bine să spună și despre ce fel de investiții e vorba, ce țintim. Putem spune că ținta noastră e să investim în X pentru că așteptăm să atingem efectul Y, antrenăm un lanț de producție autohton, deschidem perspective în domeniul ăsta? Altminteri, ne putem întreba dacă și punerea de borduri pentru reabilitarea de parcări – investiția de serviciu din orașe - îndeplinește criteriile de eligibilitate ale acestei măsuri. Apropo, alocăm un miliard de euro pentru contracte așa nețintit, la modul general, și doar 200 de milioane de euro ”pentru investițiile cu impact major în economie”. La drept vorbind, chiar că nu sunt așa multe.

Dacă plan nu e, nici a program nu răsare, deși am remarcat câteva alocări pentru dezvoltarea unor programe  aflate deja în derulare și care, o spun deschis, sunt bine-venite.

Până la urmă, se poate spune că, și fără un program în spate, toate măsurile anunțat ieri sunt bine-venite,  ”vor face bine”, ca să reiau o sintagmă din timpul conferinței de presă. Sigur, pentru cei care vor ajunge să primească banii, efectul va fi mai degrabă pozitiv decât negativ. Ei vor fi sprijiniți. Dar România celorlalți? Ceilalți  cum vor ajunge să fie sprijiniți, dacă nu e clar mecanismul practic de amplificare a efectelor pozitive?

Aș face aici o analogie cu ploaia: în general, e bine că plouă, dacă pământul e pregătit, dacă e lucrat după un plan, un program. Dacă nu, înfloresc buruienile și trăim cu speranța că măcar a mai crescut nivelul de umiditate din sol.

Or ce avem noi acum – o nouă ploaie de bani! Una încă permisă de meteorologii de la Bruxelles, cei care, ca să zic așa, se mai fac că plouă și uită că de doi ani suntem, practic, în procedură de deficit excesiv. Poate acesta e ultima ploaie de care ne mai putem bucura în voie. Și cum o folosim, ce facem cu ea: nu e clar, dar să sperăm c-o să iasă bine!

Pe scurt, cred că ”Sprijin pentru România” ar fi sunat mai promițător dacă s-ar fi chemat măcar altfel, încât să transmită mesajul unui pragmatism hotărât și sănătos. Dacă ne uităm prin apropiere, putem vedea că există un ”Polish Deal”. De la începutul anului, polonezii au deschis un șantier de proporții, care umblă la temelia economiei: vrei investiții, atunci reformezi fiscalitatea corporativă (cum se impozitează profiturile firmelor, cum le ajuți să facă investiții în domenii-cheie, cum introduci tehnologia în fiscalitate să ajuți contribuabilul corect și să scoți bani de la cei incorecți), apoi reformezi fiscalitatea la nivel de individ, încurajându-l să obțină mai mulți bani pe care să-i întoarcă în economie.

Plafonările administrative, amânările politice, banii aruncați la întâmplare nu sunt un deal. Nu sunt acel punct de sprijin cu care să putem răsturna starea noastră actuală. Cât timp nu încheiem un contract cu noi înșine, unul în care să scriem facem asta ca să obținem asta, o să rămânem țara  care nu poate da mai mult de ”50 de euro vouchere pentru alimente de bază, la fiecare două luni” celor care într-adevăr au nevoie de sprijin! Bani cu care acești oameni se vor duce la un magazin de discount și vor cumpăra câțiva litri de lapte și ulei aduse, cel mai probabil, din Polonia, de unde vin mai ieftin.

Ce șanse să ai să răstorni un deficit extern de produse agro-alimentare care sare de un miliard de euro pe an, în cel mai bun caz, când arunci pe piață o măsură generică, fără nicio explicație, fără ținte precise, de ”200 de milioane de euro pentru procesarea produselor agricole în România”! Și numim asta, probabil, politică agricolă!

 

 Articol apărut pe economedia.ro, sub titlul Ce răstoarnă ”Sprijin pentru România”?, aprilie 2022. Autor - Adrian Luca, TPS 

Transfer pricing-ul (îngrijorarea numită prețuri de transfer, mai bine zis) a adunat din nou peste 1000+ participanți la cel mai nou seminar (online) ținut de TPS pentru colegii din Camera Consultanților Fiscali. Dacă în octombrie anul trecut, Adrian Luca, partenerul-fondator, și Mihai Lupu, directorul TPS, au trecut prin materia inspecției fiscale care vizează tranzacțiile intra-grup, de această dată au tratat, cu toată considerația cuvenită, venerabilul capitol al tranzacțiilor cu servicii intra-grup.

Așa facem din 2009, anul în care am înființat TPS sub deviza ”Transfer Pricing în Siguranță”, pe vremea când OECD își lansa seria modernă de Linii Directoare de Transfer Pricing pentru companii Multinaționale și Administrații Fiscale, sub deviza nici nu știți ce va urma! De pe atunci OECD rezerva Capitolul al șaptelea, ”Considerații speciale pentru serviciile intra-grup”, pentru a trata ”problemele care apar, din perspectiva prețurilor de transfer, în a determina dacă au fost furnizate servicii de către un membru al unui grup multinațional către un alt membru al respectivului grup, și, dacă da, în a stabili valoarea de piață a acestor servicii”.   

Ce e atât de special cu serviciile astea? Nimic alta decât că sunt terenul ideal pentru interpretabilitate, când până și noțiunea de prestare serviciu e discutabilă.

De la ediția din 2009, imediat întregită în 2010, apoi în cea din 2017, pentru a ajunge până la ediția actuală din 2022, serviciile intra-grup au ”două mari probleme din perspectiva prețurilor de transfer: prima - dacă serviciile intra-grup au fost cu adevărat prestate. A doua: cât ar trebuie să fie, în scop fiscal, onorariul (charge) intra-grup pentru astfel de servicii pentru a fi în acord cu principiul valorii de piață (arm’s length)”. Simplu, nu?

Apoi la cele 14 pagini ale edițiilor 2009 și 2010, mai adăugați , din 2017, încă 10 pagini pentru serviciile cu valoare adăugată redusă în cadrul grupului (low-value adding intra-group service). Ce sunt acestea? ”Cu titlu de exemplu, să presupunem că un grup multinațional e angajat în dezvoltarea, producția, vânzarea și punerea pe piață de produse lactate în întreaga lume. Grupul înființează o companie de servicii, a cărei unică activitate e să acționeze ca un centru de suport global IT. Din perspectiva furnizorului de servicii suport IT, generarea serviciilor de IT e principala activitate a companiei. Totuși, din perspectiva beneficiarilor serviciilor, ca și din perspectiva grupului în ansamblu, serviciul nu e o activitate de bază (core business activity) și de aceea poate fi încadrat ca fiind un serviciu intra-grup cu valoare adăugată redusă”.

Se petrecuse, între timp, Marea Criză, iar administrațiile fiscale simțeau nevoia unei considerații și mai speciale pentru o temă și mai interpretabilă. Același exemplu voit simplist al producătorului de lapte a fost  menținut și în ediția 2022 (tot vreme de criză, oricum se va numi ea), continuând să dea bătaie de cap mai ales grupurilor care au ”ghinionul” unor afaceri sofisticate, unde nu e chiar așa de ușor de separat core de support atunci vrei să stabilești o marjă de profit adecvată.

Dar, așa cum știți, noi, la TPS mai avem o deviză: Teorie + Practică = Soluții!

Prin prezentarea de exemple concrete, din practică, lectorii TPS au transmis și de această mesajul pe care îl transmitem din 2009 încoace: acolo unde modelul de afaceri e gestionat în logica pieței, acolo unde există substanță economică, protecția fiscală în transfer pricing este o materie gestionabilă... oricâte noi pagini și capitole se vor adăuga venerabilelor Linii Directoare! Și vor veni!

 

PS.O simplă statistică: 248 de pagini au Liniile directoare, varianta din 2009; 376, în 2010; 612, în 2017, și 656 în 2022. În ultimii cinci ani, s-a revizuit aplicarea Metodei împărțirii profitului (Anexele II și III la Cap. II), s-au adăugat Liniile directoare privind abordarea intangibile greu de evaluat (Anexa II, Cap. VI) și cele privind tranzacțiile financiare (un capitol nou, al X-lea). Greu de crezut că următoarea revizie să mai aștepte cinci ani, în vremea lui BEPS 2.0 și a pilonilor lui.

 

Valoare adăugată de la TPS:

Tranzacțiile privind prestări servicii intra-grup, din perspectiva prețurilor de transfer(Prezentare seminar CCF, aprilie 2022)