Printr-o ciudată potrivire, miercuri 14 aprilie, taman când mașinăria noastră politică intra pe contrasens, de undeva de pe lângă Bruxelles ne venea următoarea întrebare: Unde vă e ambiția? Și completarea – Voi chiar nu știți ce vine?!

Comunicatul de miercuri al EuroNCAP privind cele două stele obținute la testele de siguranță de  noile modelele Sandero Stepway/Logan ale mărcii auto naționale seamănă, de fapt, cu un rating acordat integrării noastre europene, ca economie, ca societate, chiar.

Să citim mai cu atenție comunicatul acestui organism – custode al stelelor de siguranță pentru mașinile comercializate pe piața europeană (1). ”Protecția la impact (oferită de modelele testate) este onorabilă, ar încadra mașina la patru stele (din maximum cinci), dacă nu ar fi deficiențele din celelalte zone (echipamentele high-tech în prevenirea apariției accidentelor, cele care au transformat conceptul de siguranță în ultimii ani).  Sandero și Logan rămân fidele etosului mărcii de buget redus, fără ornamente (no-frills). În mod clar, producătorul și-a găsit piața și s-a poziționat bine în ea, dar un rating de două stele arată o ambiție mică, chiar și pentru un low-cost. Producătorul știe că mașinile sale vor trebui în curând să se conformeze noului Regulament General de Siguranță”.

Acest Regulament din 2019 și care va intra în vigoare din iulie 2022 este cheia de contact cu noua realitate europeană. Pare, într-adevăr, greu de înțeles că mai pot exista aceste două stele, când în foarte scurt timp orice mașină nouă vândută în UE, nu contează că e low-cost sau limuzină, nu contează ce ambiții are, trebuie să fie dotată cu o listă de minunății tehnice (2) care să dea mai multă siguranță tuturor participanților la trafic.

Dar era fatal să se ajungă aici. De câte ori ați auzit în dezbateri publice (de politici economice, dacă termenul nu e prea pretențios) de acest Regulament cu impact final asupra … participanților la întreaga economie. Ați văzut vreun studiu de . . . impact?

Că vrea sau nu vrea, producătorul auto va incorpora de la anul costuri suplimentare de circa 500 de euro pe mașină (sursa – raport european, aici). Și de aici se nasc o groază de întrebări. Cât din noile costuri se va duce în prețul de vânzare? Cu ce impact asupra pieței interne? Dar asupra exporturilor? Sunt întrebări cruciale pentru o piață inundată de mașini la mâna a doua și pentru o economie care se zbate în deficite.

Dar și dacă nu se umblă la prețuri, undeva tot trebuie să debușeze noile costuri! Din ce altă parte va tăia producătorul, mai ales unul cu marjă foarte strânsă de operare? Care va fi impactul asupra forței de muncă? Dar asupra planurilor de dezvoltare? Iată alte întrebări cruciale pentru buna guvernare a unei economii, mai ales una ca a noastră.

După intrarea în Europa, am crezut că am prins integrarea de picior și ne-am lipit pe frunte eticheta low cost, în traducere fără pretenții de cine știe ce ornamente de valoare adăugată. Iar de această etichetă ne-am achitat destul de onorabil, la drept vorbind.

Doar că Europa noastră pare să nu mai fie cea pe care o știam și, din când în când, ne scoate din zona de confort amintindu-ne că, la piață comună, standarde comune, ba chiar și politici comune.

Așa s-a schimbat nu doar conceptul de siguranță auto, ci însuși conceptul de a face business în Europa. Și încă n-am văzut totul. Ce ziceți de un salariu minim european, de o bază comună de impozitare europeană, de standarde comune de raportare publică, de un impozit pe profit minim la nivel european (pardon, chiar global, că SUA tocmai au dat verde inițiativei)? Sunt toate măsuri aflate pe țeavă și care vor însemna adaptări ale modelului de afaceri, repoziționări de piață, redefiniri ale etosului acelor companii care au ambiția să reziste la impactul cu noul normal european (și global). Ambiție or avea, dar au cadrul, au mijloacele, sunt ajutate să reziste?

Câte astfel de teme găsim în agenda noastră publică? Cât de serios vorbim, de fapt despre Europa? Acum mai bine de cinci ani aveam ambiția să rog proaspăt instalatului guvern tehnocrat să facă ceva  nemaifăcut până atunci: să înceapă racordarea cu marile teme europene! Să pună Europa pe agenda publică internă, să mănânce Europa pe pâine, cum s-ar spune!. O lume întreagă s-a schimbat de atunci, până și pâinea s-a scumpit. Acum un an, mai aveam ambiția să cred că pandemia ne va ajuta să ne mobilizăm pentru o altă abordare.

Sigur, și eu, ca atâția alții, voi continua să sper. Dar n-ar strica acum, cât încă se mai poate face ceva, să vedem și puțină ambiție din partea politicienilor noștri! Asta, desigur, dacă nu consideră că o rezistență de două stele este una onorabilă.

Note:
(1) Organizația a fost înființată în 1997 și își are sediul lângă Bruxelles (Leuven, circa 25 de km). Printre membri sunt ministere din Germania și Franța, organizații locale ale automobiliștilor din principalele economii europene, asiguratori. ”Euro NCAP a devenit rapid catalizatorul care a dus la îmbunătățirea semnificativă a design-ului automobilelor din punct al siguranței”, cum se recomandă într-o scurtă prezentare . În subsidiar, standardele tot mai ridicate protejează și industria europeană în fața concurenței neloiale. 
(2) Radar care să declanșeze frânare de urgență (AEBS), cutie neagră pe modelul de la avioane, , cameră/senzori pentru mersul înapoi sisteme de avertizare când nu ții mâna pe volan, când ai trecut peste banda de demarcație … o sinteză, aici.

 

Articol apărut pe hotnews.ro și contributors.ro, aprilie 2021. Autor - Adrian Luca, TPS

În primele două luni ale anului au fost raportate circa 400 de aranjamente fiscale/tranzacții transfrontaliere, în baza noii obligații de conformare fiscală impusă de Directiva Cooperării Administrative, cunoscută ca DAC6.  

Informația vine direct de la sursă, adică de la oficialii ANAF prezenți la deschiderea cursului de pregătire ”DAC6 în acțiune” organizat de Camera Consultanților Fiscali și susținut (online) de Adrian Luca, TPS.

Poate mai mult decât suma prezentată surprinde faptul că ANAF a ținut să fie prezentă la eveniment – a fost un semn (distinctiv) al noii deschideri la dialog a Administrației, dar și al preocupării față de această Directivă a semnelor distinctive, aka DAC6 (1).

De … preocuparea Fiscului s-au arătat îngrijorați și cei 1500 de consultanți care au ținut să participe la curs, adică de 2,5 ori mai mulți decât la primul curs - ”Învață să trăiești cu DAC6”, din decembrie anul trecut. S-a văzut în acestă participare-record de fapt îngrijorarea contribuabilului relevant, mai ales că peste 40% din participanți sunt reprezentanți direcți ai companiilor (57% acționând din poziția de consultanți independenți).

Revenind la cele 400 de aranjamente (nota bene - rapoartele fiind în fapt mai puține): numărul relativ mic era previzibil și, de altfel, este în linie cu răspunsurile primite la chestionarul adresat în timpul cursului. Astfel, până în prezent, mare marea majoritate a participanților nu a fost implicată într-o analiză DAC6 (cele vizând așadar aranjamentele istorice din iulie 2018 până în iulie 2020, plus cele din ultima jumătate a anului trecut). Iar  marea majoritate a analizelor (82%) s-a finalizat cu recomandarea de neraportare (2).

Am mai discutat despre acest aspect: prin profilul economiei noastre, tranzacțiile externe se concentrează practic în zona grupurilor multinaționale, care nu au ales România ca hub fiscal, ci în principal ca bază de activitate cu valoare adăugată (din păcate) redusă. Nu își propun aici complicații de ordin fiscal (3) și așa ajungem la un alt răspuns foarte semnificativ – două treimi din intermediari spun că au introdus (21%) sau sunt pe cale să introducă (45%) o procedură de identificare și monitorizare DAC6.

Este acesta un semn că, fie că vorbesc direct în numele contribuabilului relevant, fie din cea de furnizori externi de servicii, intermediarii fiscali înțeleg că miza DAC6 nu e atât raportarea, cât pregătirea ... neraportării. Cum explici inspectorului că deciziile tale de business nu sunt afectate de acele ”semne distinctive” atât de larg formulate de DAC6?

Ajunși aici, am reluat acea recomandare strecurată de ANAF în ghidul DAC6 din ianuarie: ”este de așteptat ca furnizorii de servicii să elaboreze norme interne de analiză a aranjamentelor transfrontaliere care să permită, într-o abordare rezonabilă și obiectivă, determinarea obligației de raportare.”

Altfel spus, organul de control se așteaptă, în mod oficial, să găsească la furnizorul de servicii o procedură de DAC6, aceasta urmând, într-un final, să facă diferența între conformare și neconformare.

O recomandare care, în fapt, se extinde și asupra contribuabilului relevant, mai ales atunci când acesta preia obligația de raportare.

De aici, până la nevoia de a reduce costurile de conformare DAC6 printr-o platformă automată de monitorizare a tranzacțiilor/aranjamentelor viitoare nu mai e decât un pas. Pentru care TPS vă stă oricând la dispoziție, cu expertiză  și soluții verificate și adecvate.

----------------

Note:
(1) ”Contribuabilii corecți își asumă noile costuri de conformare, dar ultimul lucru de care au nevoie e starea de confuzie privind chiar obiectul raportării. Unele companii supra-raportează, altele, deși și-au argumentat temeinic neraportarea, așteaptă cu teamă să vadă ce va zice inspectorul fiscal. Iată de ce e binevenită deschiderea ANAF de a aduce mai multe clarificări, acesta fiind soluția modernă pentru creșterea conformării fiscale”, a declarat Adrian Luca, membru în Consiliul superior al CCF. Aici, Comunicatul de presă al CCF pe marginea cursului. Comunicatul a fost preluat de hotnews.ro
(2) 36% din participanți consideră că ”raportarea crește gradul de risc al contribuabilului relevant”, iar 50% încă nu se pot pronunța.
(3) Conform răspunsurilor primite, cele mai des întâlnite aranjamente transfrontaliere în timpul analizei sunt (răspunsuri multiple): conversie împrumut în capital/debt to equity swap - 37%, plăți care beneficiază de un regim fiscal preferențial în jurisdicția în care destinatarul plății este rezident fiscal – 26%, restructurări de afaceri (ex. transferul unor operațiuni de producție, schimbarea modelului de afaceri etc.) – 24%, folosirea unor structuri fiscal hibride (la un capăt, aport de capital, la celălalt – împrumut cu dobândă) – 16%, vânzare de acțiuni – 12%, transferuri de active intangibile – 11%, plăți către beneficiari rezidenți fiscali în jurisdicții calificate ca fiind necooperante – 11%.

 

Prezentare TPS ”DAC6 în acțiune” (studii de caz, interpretare și soluții) 

Modul Comparare implementare DAC6 în Statele UE!

Ofertă Personalizată DAC6!

Solicită Demo Soft DAC6

RESURSE DAC6

 

 

În sfârșit, Bugetul pe 21 a plecat din Parlament și o ia la pas prin țară. Unii îl văd purtând sandalele de aur ale reformei, ceilalți îl văd desculț. Bravură populistă inutilă, și de-o parte, și de alta. Se spune că este primul buget care iese exact în forma dată de Guvern, pentru că majoritatea parlamentară nu a considerat niciunul din snopul de amendamentele ale opoziției ca fiind util. Iată o rigiditate populistă chiar inutilă: cine are nevoie ca tocmai Legea Bugetului să se transforme într-o joacă de-a Parlamentul? De aici și până la premiera cu păpușile de luni, din rotonda Parlamentului, nu a mai fost decât un pas. Din nou, populism inutil. Măcar dacă păpușile ar fi fost made in Romania, ar fi avut ceva utilitate pentru veniturile bugetare.

Societățile cu tradiție democratică au învățat, cel puțin, să se ferească de populismul inutil. Tocmai a intrat în Parlament (conform calendarului) bugetul Marii Britanii, în care guvernul conservator a anunțat o mărire a impozitului pe profit din 2023 (așa au ei obiceiul să anunțe din timp). După ce și-a contrariat până și electoratul anunțând că va respinge orice majorare de taxe pentru companii, și opoziția laburistă a acceptat public că va fi nevoie de majorare pentru acoperirea deficitului.

Fiecare cu populismul pe care și-l poate permite. Săptămâna trecută am auzit o comparație inutilă între propunerile de amendare a bugetului de la noi și noul plan de salvare economică de la americani. Mesajul era –doar n-o să zicem acum că și americanii sunt populiști!

Putem să-i zicem oricum acelui American Rescue Plan al președintelui Biden, mai ales dacă, spre exemplu, are nevoie de argumentări precum – ”Veți auzi politicieni care vor recita orbește statistici despre îndatorare pentru a amplifica frica, pentru a lupta împotriva acordării ajutoarelor suplimentare muncitorilor și familiilor nevoiașe, justificând astfel – fără probe și fără a ține seama de context – nevoia urgentă de austeritate… Pentru a asigura un viitor economic și fiscal luminos, Parlamentul trebuie să ignore acele eforturi – duse dintr-o înțelegere greșită a situației, în cel mai bun caz, din rea voință, în cel mai rău caz –  de a folosi îndatorarea ca scuză pentru inacțiune și austeritate…”.  

Mai putem adăuga și că acest plan pare mai degrabă un experiment – este chestionabilă oportunitatea unui nou pachet de 1.900 de miliarde (omienouăsutedemiliardedolari), echivalentul a 9% din PIB, după ce în ultimul an au mai fost plasate, sub semnătura fostului președinte Trump, dar cu acordul ambelor partide, pachete de 2.200 miliarde în primăvară, apoi 900 de miliarde în decembrie. Poate că de data asta democrații supralicitează, neașteptând un acord bipartizan, pentru a sublinia moștenirea dezastruoasă. Poate că și republicanii supralicitează pericolul inflației, care ar fi mai mare acum decât pe vremea președintelui lor și va duce la scumpirea împrumuturilor pe care statul le face pentru acoperirea noilor găuri bugetare.

E clar însă că sunt legitime întrebările despre ce va urma pe termen scurt. Iar agitația de zilele trecute de la bursele americane e pusă pe seama creșterii constante a randamentelor obligațiunilor de stat pe termen lung, știind că piețelor de capital nu le plac dobânzile mari. Europenii deja se tem de o contagiune în prima alertă financiară serioasă după un de pandemie.

Problema e că s-a intrat într-o zonă necartografiată, ca să împrumut un termen care mi se pare foarte sugestiv. Nu știi ce urmează, pentru că nu s-a mai încercat până acum aruncarea de nămeți de bani într-un timp așa scurt. În 2009, la Marea Criză, planul democrat de salvare nu trecea de 800 de miliarde, și aceia eșalonați, tocmai de teama supraîncălzirii economiei.

De data asta, e vorba de bani care sunt mai degrabă o asistență de supraviețuire, acoperă (temporar) goluri provocate de pandemie, până trece criza. Cele trei planuri au câte o tranșă de cecuri acordate efectiv americanilor vulnerabili și familiilor cu copii.  Pe scurt, acestea nu sunt cheltuieli care să antreneze o activitate economică directă. Mai mult, se dau doar o dată (one-time cash infusion). Nu vorbim așadar de stimulente obișnuite (în general verificate) prin care statul acoperă golul de investiții, deblochează cererea, ridicând economia să sară peste criză.

Și acum întorcându-ne acasă – avem noi capacitatea să intrăm în astfel de experimente cu bani pe care nu-i avem și cu care, nota bene, e posibil să-i împrumutăm și mai scump, într-un mediu global tot mai instabil? Dincolo de orice discuție, dacă la americani se pune problema asistenței directe pentru ieșirea din sărăcie (sărăcia lor), e clar cum stau lucrurile la noi. Dar să ne imaginăm că oamenii au nevoie de soluții pe termen mai lung, în orice caz, dincolo de mâine. Ne bucurăm de banii primiți astăzi dar mâine vor avea oare aceeași putere de cumpărare? Cam asta e întrebarea!

N-aș vrea vorbesc însă de Bugetul actual fără a aminti și de un populism util. În Raportul la Legea Bugetului, după clasica dare de seamă privind inspecțiile fiscale pe 2020, putem citi și țin să subliniez că este o premieră verificată – ”dezvoltarea unei relații de parteneriat cu contribuabilii pentru serviciile prestate de ANAFprinDesign nou și inovator de procese de activitate și servicii în interacțiunea cu contribuabilii; Utilizarea design-ului centrat pe contribuabili și în colaborare cu aceștia în dezvoltarea serviciilor oferite; Dezvoltarea/extinderea de servicii simple și accesibile pentru contribuabili; Sprijinirea contribuabililor pentru înțelegerea simplă, rapidă și corectă a obligațiilor fiscale; Consolidarea mecanismului consultativ de colaborare cu mediul de afaceri și contribuabilii și colaborarea cu parteneri externi pentru identificarea de soluții inovatoare”.

Mulți ar vrea să audă mai multe despre acest design etc. Cum ar fi sunat, spre exemplu, măsuri pentru un ”Stat în serviciul unei societăți a încrederii”. Ar fi sunat foarte … franțuzește. Dar francezii chiar au o lege pentru așa ceva (ESSOC), pe care o folosesc pe post de pârghie pentru lupta împotriva evaziunii și creșterea încasărilor (ei fiind campioni europeni la venituri/PIB, noi, la polul opus). Dincolo de titlu,  pe fond francezii împrumută măsuri care la britanici și alți pragmatici nu mai sunt demult o noutate.

Iată un exemplu – dacă ești IMM, dar și dacă ești un mare contribuabil, poți beneficia de un acompaniament fiscal din partea Administrației. Ce înseamnă acesta: în primul rând, ai acces la un serviciu dedicat unde îți este desemnat un interlocutor unic pentru discuții. Împreună cu acesta stabilești  riscurile și problematica fiscală care vor fi acoperite de acest cadru special. La întrebările ridicate, primești în trei luni decizii de interpretare care, odată respectate, nu mai atrag penalități ulterioare. Cu așa acompaniament, parcă și inspecțiile fiscale sună mai liniștitor, nu credeți? Iar conformarea voluntară chiar se dovedește că este cel mai ieftin mijloc de a aduce mai mulți bani la buget! Sau alt exemplu – ca să știi să nu greșești, poți să intri și pe site-ul special oups.gouv.fr, care conține o listă cu erorile cele mai frecvente în relația contribuabil-administrație. Desigur, și sfaturi de evitare. Plus un principiu al dreptului la prima eroare. Parcă începusem și noi un astfel de populism util, îi zicea legea Prevenției… oare ce-o mai fi cu el?

Cititori, de ambele tabere, se vor fi supărat, poate, pentru folosirea așa, fără niciun fel de politică, a cuvântului populism. L-am folosit însă în accepțiunea teoriilor de ultimă oră, care plasează acest concept în zona – nu prea știm exact ce e. O etichetă pe o mișcare de așa-zisă revoltă în numele așa-zisului popor, mișcare care e și de dreapta, și de stânga, dar n-ar fi nici la extreme … Orice ar fi, ”populismul este inerent democrației, în special democrației așa cum o cunoaștem astăzi. Se hrănește din fisurile dintre promisiunile democrației și imposibilitatea îndeplinirii acestora în întregime” – spun teoriile.

Practica ne-ar spune că dacă tot nu putem scăpa de el, populismul, măcar să-i urmărim partea utilă (scoțând din calcul orice joc nedemocratic!).

De aceea spun, citind Bugetul pe 2021, poți pomeni, Putere, de câte ori vrei, de magnitudinea istorică a măsurilor adoptate și de oportunitatea istorică din folosirea fondurilor europene (sintagme care apar repetat în Raportul menționat), util ar fi să avem pe masă și proiecte concrete și reziliente, nu doar porții de strategii! Poți folosi de câte ori vrei că nu cresc taxele, dar util ar fi să știm cum stimulăm colectarea!  Poți afișa, Opoziție, de câte ori vrei grija față de oameni, dar util ar fi să nu-i arunci în faliment total, de să nu mai aibă nicio grijă!

În încheiere, mi se pare util să ne păstrăm optimismul. Mai zilele trecute, vedeam cum roverul  Perseverance coboară pe Marte cu o parașută pe care NASA și-a codificat atât de frumosul slogan DARE MIGHTY THINGS/ Îndrăznește lucruri mărețe! Iar pe marginea cercului, după decodificare, au reieșit chiar coordonatele geografice ale laboratorului Jet Propulsion din California.

Cred că până la coborârea bugetului următor, politicienii noștri, de ambele tabere, vor îndrăzni și vor urmări cu perseverență lucruri utile, cel puțin. Dacă nu, s-ar putea ca nouă, contribuabililor, investitorilor în această economie pământeană, să ne joace și mai mult culorile în fața ochilor, iar din MIGHTY să rămână doar RISKY!

Articol apărut pe hotnews.ro și contributors.ro, martie 2021. Autor - Adrian Luca, TPS

Tocmai citim în ”Raportul privind situația macroeconomică pe 2021” care însoțește proiectul Legii bugetului (de pe site-ul MF) despre ”inspecţiile fiscale desfăşurate la contribuabilii care au derulat tranzacţii cu persoanele afiliate în cadrul cărora au fost verificate şi preţurile de transfer practicate”. Cam bogată recoltă în an de pandemie ni s-a părut, la prima vedere. Așa că ne-am dus la Raportul de perfomanță al ANAF pe 2019 și ... surpriză!

2020: 

”În domeniul inspectiei fiscale, din perspectiva controalelor efectuate la contribuabili persoane juridice și fizice, au fost stabilite obligații în valoare de aprox. 4,2 mld. lei în urma desfășurării unui număr de  24.792 inspecții fiscale și 10.702 controale.

În ceea ce priveşte inspecţiile fiscale desfăşurate la contribuabilii care au derulat tranzacţii cu persoanele afiliate în cadrul cărora au fost verificate şi preţurile de transfer practicate, menționăm faptul că, totalul tranzacțiilor verificate a fost în cuantum de 32,7 mld. lei, pentru care a rezultat o diferență a bazei de impozitare în sumă de 1,99 mld. lei. Astfel, diferența suplimentară de bază de impozitare a determinat impozit pe profit stabilit suplimentar de plata în sumă de 158,2 mil. lei și diminuarea pierderii fiscale cu 981,1 mil. lei”.

2019:

”Obligațiile fiscale suplimentare stabilite (impozit pe profit şi accesorii) au fost în cuantum total de 67,2 mil. lei, fiind diminuată pierderea fiscală la contribuabilii în cauză în valoare totală de 547,5 mil. lei. În anul 2019, baza impozabilă stabilită suplimentar la contribuabilii verificaţi din perspectiva preţurilor de transfer a fost de 830,2 mil. lei.

Fără alte comentarii, să încercăm o sistematizare a datelor:   

Inspecții la  contribuabili cu tranzacții intra-grup inclusiv verificare prețuri de transfer

 

2019

(mil.lei)

 

2020

(mil. lei)

2020/2019

(%)

Cuantum tranzacții verificate n.a. 32.700  
Baza impozabilă stabilită suplimentar 830,2 1.990 +140
Impozit pe profit stabilit suplimentar 67,2 158,2 +135
Diminuarea pierderii fiscale 547,5  981,1 +80

 

Fără comentarii, totuși o întrebare – dacă am văzut așa o hărnicie pe vreme de pandemie, la ce să ne așteptăm în perioada de post (pandemie)?  

Redăm mai jos al treilea ”feedback-TPS” către Comisia Europeană, de data aceasta în procesul de consultare publică privind introducerea unei taxe digitale (digital levy). Un răspuns succinct și direct,  așa ca pentru o ”inițiativă de natură să afecteze deciziile de investiții și productivitatea (în cuvintele Comisiei Europene).

 

Vă mulțumim pentru oportunitatea de a ne prezenta punctul de vedere. În opinia noastră, continuarea inițiativei de a introduce o taxă digitală va avea rezultate mai degrabă negative decât pozitive asupra companiilor și consumatorilor europeni. Chiar și în actualul cadru general, inițiativa transmite un mesaj nepotrivit, într-un moment nepotrivit.

1) Comisia Europeană are dreptate atunci când spune că orice dezechilibru în finanțele publice este de nedorit mai ales într-un moment ca acesta, când avem nevoie de fonduri avem de înfruntat criza COVID-19 și de susținut redresarea economiei”. Dar tocmai de aceea, avem nevoie de resurse sigure, pe care Europa să se poată baza, și nu de unele care ”pot afecta abilitatea companiilor de a opera în economia digitală, competitivitatea și PIB, în condițiile în care există riscul ca ”inițiativa să afecteze deciziile de investiții și productivitatea”. Și să nu uităm de riscul creșterii costurilor de conformare, atât pentru contribuabili, cât și pentru administrațiile fiscale. În mod evident, acestea nu sunt premisele corecte de a dezvolta mari jucători digitali europeni, mai ales când aceștia vor intra în competiție într-un cadru legislativ global diferit.

2) Orice presiune unilaterală din partea Europei de a introduce un tratament ”special” pentru marile corporații (în principal americane) din domeniul digital poate oferi noii Administrații SUA un motiv convenabil de a respinge Pilonul 1/Pillar 1. Astfel, UE va ajunge să cedeze rolul principal în construirea unui cadru cu adevărat funcțional pentru fiscalitatea globală.

3) Să nu uităm că UE are deja o soluție privind impozitarea digitalului prin acel cadru care își așteaptă aprobarea finală – CCCTB. De ce să irosim energii pe soluții temporare și să nu ne concentrăm pe găsirea de soluții funcționale pentru implementarea CCCTB, care de altfel este considerat un obiectiv politic al proiectului European? O armonizare fiscală adecvată regulilor de piață și acompaniată de o armonizare a celor mai bune practici administrative va transmite un mesaj mult mai puternic investitorilor că UE este cu adevărat terenul impozitării corecte și echitabile.

 

Pe aceeași temă

Feedback-TPS, plan de acțiune împotriva evaziunii/fraudei fiscale și pentru simplificarea sistemului fiscal.

Feedback-TPS, trecerea la sistemul ”majorității calificate” în adoptarea măsurilor fiscale

 Dragi DAC-TP-parteneri,

Intrăm în a doua jumătate a lunii ianuarie și deja avem o veste bună pentru dumneavoastră: a apărut ghidul DAC6 de la ANAF ! Continuăm cu o veste și mai bună - întregul proces de conformare DAC6 poate fi adus la costuri rezonabile printr-o revizuire a documentației și politicilor privind tranzacțiile intra-grup. În plus, analizele pe DAC6 în care am fost implicați până acum au arătat un procent mic de obligații de raportare comparativ cu totalitatea aranjamentelor urmărite!

Acesta nu e un optimism de serviciu, de început de an. Iată de ce:

Toate-s vechi și nouă toate!

Pe fond, prin precizările și exemplele aduse, ghidul românesc se plasează în marja de ”interpretare” pe care am întâlnit-o și la alte documente similare emise de administrații naționale comparabile. Astfel, putem spune că rămâne valabil tabelul DAC6: Mai degrabă se raportează vs. Mai degrabă nu se raportează pe care l-am prezentat toamna trecută în revista "Consultant Fiscal”, pornind de la principalele ghiduri emise de alte autorități fiscale.

Dar ghidurile oficiale își au rostul lor – sunt un indiciu privind punctele de interes ale administrației fiscale locale. Practic, exemplele aduse în actualul ghid se referă în principal la tranzacții între persoane afiliate, de departe cele mai vizate fiind acelea unde e vorba de împrumuturi, transferuri de intangibile, restructurări de afaceri.

Mesajul este că inspectorii ANAF plasează problematica DAC6 în principal în sfera tranzacțiilor între persoane afiliate. Or aceasta nu este neapărat o știre mai rea pentru contribuabilii care știau deja că tranzacțiile lor cu afiliații sunt și, inevitabil, vor fi luate foarte serios în vizor. Cum s-ar zice, că tot suntem în 15 ianuarie, Toate-s vechi și nouă toate!

... Tu te-ntreabă și socoate!

Vestea este și mai bună acolo unde există o documentare solidă a tranzacțiilor cu afiliații, acolo unde există așadar necesarul (și obligatoriul) dosar al prețurilor de transfer. De ce? Pentru că dosarul susține substanța și beneficiile economice ale unei tranzacții și explică relația dintre remunerație si funcții-riscuri și active implicate. Or acestea sunt aspecte care trebuie să se regăsească și în susținerea raportării/neraportării sub DAC6.

Prin natura economiei noastre, aranjamentele fiscale intra-grup ale contribuabililor români nu cad în categoria celor sofisticate, pentru care Comisia Europeană a ținut, de fapt, să construiască DAC6 (scopul care ”scuză” neclaritatea voită a directivei). Dar așa cum mai spuneam, DAC6 este despre raportare, dar și despre ... neraportare! Pentru că, și acolo unde contribuabilul relevant/intermediarul său consideră că nu ar fi necesară raportarea, autoritățile naționale vor dori să se convingă că într-adevăr, nu a fost necesară raportarea.

VEZI AICI - CUM ȘTII DACĂ PREZINȚI SEMNE DE DAC6?

Ne-ar plăcea să spunem „Ce e val ca valu trece”, dar nu va fi cazul cu DAC6, în noul normal fiscal european. Așa cum spunem în seminariile noastre, trebuie să învățam să trăim cu DAC6. Pe scurt, mesajul nostru către dumneavoastră, dragi parteneri, este - pregătiți mult mai eficient conformarea pentru noile obligații de raportare (și implicit vă pregătiți pentru inspecția viitoare pe impozite directe) atunci când vă revizuiți documentația și politicile privind tranzacțiile intra-grup ținând cont acum și de semnele distinctive DAC6. Eventual, adoptați, în cazul unui volum mare de informații, o soluție automată de monitorizare DAC6 a tranzacțiilor! Veți constata că DAC6 este gestionabil! Interpretabil, dar gestionabil!

După aproape patru ani de la primul articol din România pe tema DAC6, după efectiv sute de ore de muncă petrecute de echipa noastră pentru construirea dac6guide.eu, putem spune că am înțeles cum să transformăm o obligație de conformare într-un instrument util de analiză și gestionare a afacerii contribuabilului. În definitiv, asta facem de 12 ani încoace, de când TPS înseamnă Transfer Pricing în Siguranță!

Suntem în continuare aici pentru voi și vă putem ajuta pentru conformarea fiscală de care aveți nevoie, pentru tot ce implică aranjamente transfrontaliere.

Echipa TPS

 

Atenție la termenele DAC6 care se apropie!

31 ianuarie este data până la care trebuie raportate aranjamentele transfrontaliere raportabile care se află în oricare din stadiile de mai jos în perioada 1 iulie 2020 - 31 decembrie 2020: sunt puse la dispoziție în vederea implementării/sunt pregătite pentru implementare/pentru care implementarea a început în perioada amintită.

Următorul termen fix este 28 februarie, pentru aranjamentele raportabile istorice, a căror implementare a început în perioada 25 iunie 2018 - 30 iunie 2020.

Dincolo de termenele fixe, a început să se aplice însă regula generală a celor 30 de zile de raportare, pentru aranjamentele de după 1 ianuarie 2021.

AICI găsiți biblioteca de Resurse DAC6

 

 AI UN ARANJAMENT ȘI VREI SĂ ȘTII DACĂ TREBUIE SAU NU SĂ FIE RAPORTAT?

COMPLETEAZĂ AICI FORMULARUL DE EVALUARE ARANJAMENT ȘI EXPERIENȚA TPS IȚI STĂ LA DISPOZIȚIE!

Începutul unei analize de conformare DAC6 a aranjamentelor transfrontaliere presupune parcurgerea unor etape de verificare privind încadrarea în așa-numitele  semne distinctive/hallmarks.

(Aranjamentele/tranzacțiile vizate se referă la acele care au loc începând cu data de 25 iunie 2018. (pentru diferența aranjamente-tranzacții, vezi și articolul ”Vorbiți rezonabil DAC6?”

  1. Verifică existența unui (cât de mic) avantaj fiscal legat de impozitele directe

Tipuri de avantaj fiscal

  • scutire, rambursare, creștere restituiri de impozit,
  • reducere/anulare creanțe, amânare termene creanțe fiscale,
  • maximizarea deducerilor sau a pierderilor fiscale, diminuarea veniturilor/câștigurilor,
  • evitarea impozitării sau impozitarea la un nivel redus

Întrebare-cheie: s-ar mai fi realizat tranzacția/aranjamentul în lipsa acestui avantaj? Aranjamentul are substanță economică?
Nota: pentru analiza detaliata a modului de aplicare a Testului Beneficiului Principal, abonează-te la Ghidul european dac6guide.eu

  1. Verifică dacă avantajul fiscal apare în tranzacții de tipul
  • Clauză de confidențialitate privind avantajul fiscal
  • Comision de succes legat de obținerea unui avantaj fiscal
  • Documentație și/sau structură standardizată
  • Achiziționarea unei companii pe pierdere
  • Conversia unui venit în capital/alte categorii de venituri susceptibile de impozitare redusă/neimpozitare
  • Tranzacții circulare pentru returnarea fondurilor la origine

           Independent de existența vreunui avantaj fiscal, ca regulă generală, de verificat dacă:

  • Se solicită deducerea aceleiași amortizări în mai mult de o jurisdicție
  • Scutire de la dubla impunere solicitată în mai multe jurisdicții
  • Există diferențe între jurisdicții privind suma tratată ca plătibilă
  1. Verifică dacă aranjamentul implică produse/plăți care fac obiectul schimbului automat de informații și dacă sunt folosite structuri netransparente privind beneficiarii reali
  2. Verifică toate tranzacțiile intra-grup, mai ales acolo unde:
    • Există plăți deductibile transfrontaliere între întreprinderi asociate (atenție, în anumite cazuri, trebuie să se verifice din nou existența avantajului fiscal);
    • Există reglementări unilaterale privind stabilirea prețului de transfer (safe harbours);
    • Sunt greu de găsit elemente de comparabilitate pentru activele necorporale implicate;
    • În urma unei restructurări care implică un transfer intra-grup de active/funcțiuni/riscuri, se preconizează o reducere substanțială a profitului celui care transferă. Pentru această evaluare, e nevoie de două previziuni în paralel, ”ce s-ar întâmpla, în orizontul a trei ani dacă transferul n-ar avea loc” vs. ”tranzacția ar avea loc”
  3. Ține la îndemână contactul TPS pentru orice întrebare/neclaritate DAC6!

AI UN ARANJAMENT ȘI VREI SĂ ȘTII DACĂ TREBUIE SAU NU SĂ FIE RAPORTAT?

COMPLETEAZĂ AICI FORMULARUL DE EVALUARE ARANJAMENT ȘI EXPERIENȚA TPS ÎȚI STĂ LA DISPOZIȚIE!

 

 

Dragi parteneri,

La mulți ani și un an bun!

În spiritul motto-ului nostru ”Back in Business 2021”, începem seria comunicărilor noastre pe noul an cu un mesaj cât se poate de pragmatic – a apărut formularul electronic DAC6. Deocamdată este în varianta Beta și poate fi accesat aici https://chat.anaf.ro/d394.nsf - Soft A DAC6.

Conform informațiilor oferite de ANAF, funcția de validare a formularului va fi implementata in jurul datei de 15 ianuarie.

Reamintim că primele raportări DAC6 au termen limită 31 ianuarie, în cazul în care există aranjamente raportabile încheiate în ultimele șase luni ale anului trecut.

Precizăm că mai sunt câteva aspecte care necesită clarificări (de ex – câmpul ”persoană afectată”) iar acestea ar putea să vină odată cu ghidul explicativ DAC6. Din informațiile oferite de ANAF, ghidul ar urma să apară în cursul acestei luni.

Echipa DAC6-TPS este la dispoziția dumneavoastră încă din primele zile ale anului, în cazul în care aveți întrebări legate de completarea formularului și, bineînțeles, legate de caracterul raportabil sau nu al aranjamentelor dumneavoastră. Așa cum mai spuneam, DAC6 trebuie văzut nu doar ca o simplă decizie de raportare/ne-raportare, ci ca un proces cu implicații asupra următoarei inspecții fiscale pe impozite directe.

Vă dorim o pregătire eficientă a acestui proces. Și încă ceva – aici găsiți Biblioteca DAC6 deschisă în permanență cu sfaturi și resurse pentru siguranța dumneavoastră fiscală.

Toate cele bune,

Echipa TPS

Dragii noștri,

În câteva zile vom începe șirul întrebărilor – oare vom avea și noi ”nebunii ani 20” ai secolului nostru? Vom auzi lucruri nemaivăzute și vom vedea lucruri nemaiauzite? Așa întrebam anul trecut pe vremea asta, vorbind de TAXOPOLIS.  

Între timp, am primit un răspuns.

Ohoo, și încă ce răspuns! 2020 ne-a întors în timp să revedem ce uitasem de generații în ceața istoriei, cum erau străzile orașelor acum 100 de ani, cu masca pe față și carantina la ușă (și de-abia aflaseră că există radioul). Apoi 2020 ne-a adus înapoi și ne-a făcut să vedem limpede viitorul – de bine, de rău, suntem în lumea hibridului! De vrem, de nu vrem, de la junior până la senior, trebuie să conviețuim cu online-ul în offline și viceversa. Iar de vedem sau nu vedem, avem acum confirmarea - vechiul normal nu mai poate continua fără un nou normal!

La drept vorbind știam de asta, cel puțin în fiscalitatea noastră de zi cu zi.

Așa că, pentru mai mult optimism, găsiți la mai jos pachete actualizate 2020 cu informații și sfaturi care să vă ajute să fiți mai bine pregătiți pentru noul normal fiscal, prin excelență hibrid (mai complex, deși se vrea mai simplu; luați exemplul DAC6 directiva supra-transparenței, pentru care trebuie să te pregătești hibrid – să știi ce raportezi/să știi de ce nu raportezi - și care în câteva zile intră efectiv în funcțiune, în slujba administrațiilor fiscale europene)

Dar acum vrem doar atât vrem să vă mai spunem, de fapt să vă invităm:

să faceți zoom pe 2021 și să-l vedeți ca noul început al frumoșilor ani nebuni 20 (the Roaring 20s). Fiți pregătiți să vedeți și să vă bucurați că există partea plină a paharului hibrid!

Zilele acestea, fiți veseli alături de cei dragi și rămâneți sănătoși!

Iar apoi, ”înapoi în viitor!”, cum zicea blockbuster-ul de acum 35 de ani.

Într-o adaptare post-pandemică: Back in Business, 2021!

2021 este noul 2020 pe care îl așteptam!

 

La mulți ani frumoși, dragii noștri parteneri!

Prietenii voștri de la TPS

 

 

 

Resurse de la TPS

Cu transfer pricing-ul în siguranță (inclusiv în vreme de pandemie)!

Să învățăm să conviețuim cu DAC6!” . 

Să ne înțelegem lumea politico-fiscală” (Mediacenter TPS - 2020)

 

 

    

 

 

 

 

 

Acest articol de opinie pornește de la tema ”Trei întrebări” propuse de contributors.ro la sfârșit de an 2020. 

  1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

Se spunea odată că dacă un subiect nu e în presă nu există. Nu era adevărat 100% nici în vremea presei tradiționale, cu atât mai puțin acum, când fiecare e cu presa lui, cu bula lui. Din când în când, cum ar fi la alegerile tocmai încheiate, descoperim că există zăcăminte, ca să zic așa, pe care presa/presele/bulele le ignorau. Dar așa cum stau lucrurile, subiectul de care vorbesc o să înceapă să existe din plin peste patru ani, în orice caz, la următoarele alegeri. Când s-ar putea să fie un pic prea târziu.

Așadar, e nedrept că nu vorbim acum de faptul că în doi ani vom trece de 60%, apoi peste încă doi ani de 80%, iar peste alți doi de atât de psihologicul prag de 100%. Subiectul e gradul de îndatorare (procent datorie publică în PIB). Prognoza vine de la executivul de la Bruxelles care, luna trecută, în pachetul de comunicare pe tema prognozei de toamnă, rezerva un document special pentru ”Situația fiscală din România”. We have a situation, s-ar zice în limba de lucru a Comisiei. Pe limba noastră însă subiectul îndatorării piere într-un dulce și odihnitor – ”da, dar la noi asta nu e o problemă, stăm mult mai bine ca alții”. Ei, uite, că nu prea mai stăm.

Dar de ce-ar trebui să discutăm serios despre acest subiect (și accentuez, dublu dacă se poate, serios, în niciun caz politicianist)? Pentru că, vorba Comisiei (vezi și articolul de pe Contributors.ro) ar trebui să fim set to (pregătiți, hotărâți) să înțelegem că problema deficitelor excesive trebuie, cel puțin, corectată, dacă nu rezolvată. Iar ca să avem o imagine corectă a deficitelor noastre, priviți tabelul de aici, în care am adunat datele regionale privind datoria publică și echilibrul bugetar (la unii chiar există așa ceva, în orice caz au indicatori hibrizi, adică nici prea-prea, nici foarte foarte).

Să facem abstracție de momentul fierbinte al pandemiei – în măsură mai mare sau mai mică, toată lumea merge acum pe rețeta temporară datorii și deficite. Problema noastră e însă una cronică și ține, în final, de modelul nostru economic.

Discutând așa cum se cuvine pe această temă, am ajunge să vorbim despre poziționarea noastră în fața investitorilor, despre poziționarea în Europa, de fapt despre identitatea noastră nu doar ca economie, dar și ca societate. Îndatorare 100% nu e poate un capăt de lume (mai ales dacă ești Franța sau Italia), dar trebuie să fie măcar un început de autoanaliză. De unde mai luăm taxe ca să dregem deficitele? Spre ce alegem să investim banii publici care trebuie drămuiți cu măsură? Tot ce facem azi are legătură cu ziua de mâine. Ce facem să nu amanetăm (în zadar) viitorul copiilor noștri – va trebuie să ne întrebăm, inevitabil, pe noi înșine. Că doar nu o să-l întrebăm pe Google.

  1. Care este cea mai interesanta idee a anului 2020?

Apropo, la acest moment, nu prea e clar nici ce o să fie mâine cu Google. Sau cu Facebook. În general cu ceea ce ne-am obișnuit acum să numim Big Tech/GAFA, pe care ne-am obișnuit să-i acceptăm (așa mari cum sunt) în viețile noastre. Obișnuința asta are însă un cost și încep să apară întrebări oficiale până unde poate merge acest cost. Dacă 2019 a fost anul Europei, când a început să ceară cu vehemență o nouă fiscalitate pentru economia-internet, anul acest a fost rândul americanilor să se ridice, chiar împotriva propriilor giganți BIG Tech (deși nu neapărat pe frontul fiscal al europenilor).

Ofensiva a pornit de la toate etajele oficiale (procese declanșate de guvern federal, dar și de state, plus investigații parlamentare), pe teme deja clasice – practici de monopol, gestiune date private, conținut, cenzură. Până la această oră avem cam așa – cinci acțiuni contra Google (patru – antitrust), șase la Facebook (două – antitrust), patru la Amazon (trei – antitrust), două la Apple (antitrust). S-ar fi zis așadar că raportul de 449 de pagini din toamnă este doar o toană a democraților din Camera Reprezentanților, porniți să arate că puterea de monopol a BIG Tech ”aduce aminte de cea a baronilor petrolului și a magnaților căilor ferate de altă dată” și deci statul trebuie să intervină administrativ să restabilească echilibrul în piață.

Dar cele 64 de pagini ale rechizitoriului întocmit de Departamentul de Justiție împreună cu 11 state împotriva Google sunt mai interesante ca o carte de viitorologie. De fapt poate ar trebui să se inventeze o nouă știință, ceva de genul prezentologie. Unde să se predea paradoxul zilei – nu e suficient să dai un produs gratis, la standarde recunoscute de calitate și performanță, nu e suficient să n-ai așadar plângeri de la consumatori, ca să nu fie considerată nocivă poziția ta de monopol. Cum ar zice un ghid de ultimă de la OECD (pe tema tranzacțiilor intra-grup în vremea pandemiei), etichetele trebuie adaptate faptelor și circumstanțelor relevante.

Lumea noastră chiar se schimbă și e mult mai … hibridă. State puternice, dar și grupuri private la fel de puternice, rețele sociale, dar și bule private, big data, dar și small data, națiuni, dar și uniuni.

  1. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul Românei si cea mai mare speranță? 

Pe unde suntem noi în acest tablou în mișcare? Noi cum ne schimbăm? Cred că asta e întrebarea de la care poate pleca doza noastră de optimism ca trăitori în această țară. Fără îndoială că-ți dozezi serios optimismul cât vezi cat de mult lipsește din preocupările noastre, din retorica noastră publică, o minimă pregătire pentru adaptarea la prezentul-viitor care ne așteaptă. Văd această pregătire începând cu administrația. Administrația smart, flexibilă, care să înțeleagă că stat fără contribuabil nu există, că proiectele naționale au nevoie de proiecte mici și viceversa.

Ne simțim în siguranță că suntem în Europa: treaba Europei să se adapteze, doar să ne zică ce să facem. Ce ne facem însă că nici Europa nu mai e ce știam noi: nu ne mai spune efectiv ce să facem, cel mult ce să facem să nu ieșim din proiectul european.

Spre exemplu, știm că vorbim de noi surse de finanțare la bugetul comunitar, care înseamnă o apropiere tot mai mult de politică fiscală comună, chiar un minister european al Finanțelor? Că într-o bază fiscală comună, va fi tot mai greu să te mândrești în fața investitorilor cu economia ta low-cost? Când până și salariul minim va fi unul European?

Poate cel mai bine vorbește de acest nou normal o directivă pe care am adus-o în discuție de multe ori anul acesta – nume de cod DAC6, unde totul e voit interpretabil, iar Bruxelles-ul pare să spună – noi vrem doar informații, pentru proceduri descurcați-vă cu administrațiile voastre naționale!

M-am referit în cele de mai sus la domeniul pe care îl știu, dar practic niciun domeniu nu e scutit de schimbare.

Doza mea de optimism va creste atunci când voi vedea că se discută la modul serios pe toate palierele societății temele cu adevărat importante.

Sărbători fericite, dragi cititori, oriunde v-ați afla!

 

Articol apărut pe hotnews.ro și contributors.ro, decembrie 2020. Autor - Adrian Luca, TPS