Încep cu un sfat practic: săriți peste secțiunea „Alte informații” din ultima versiune (publicată aseară, 28 august) a notei de fundamentare pentru măsurile fiscale din deja celebrul Pilon II. Scrie acolo că „impactul asupra bugetului al abrogării IMCA este compensat de efectul pozitiv generat de reducerea deductibilității unor categorii de cheltuieli (consultanță, dobânzi, management, proprietate intelectuală) cu efect asupra impozitului pe profit...”.

Nu vă speriați: la dobânzi nu se (mai) schimbă nimic față de art. 40^2 din Codul fiscal (regulile ATAD): 30% din EBITDA cu plafon de 1 milion de euro.
Ce se schimbă, într-adevăr: apare limitarea deductibilității cheltuielilor pentru proprietate intelectuală, management și consultanță DOAR în relație cu afiliații nerezidenți, la 1% (nu 3% ca în propunerea inițială), aplicat la totalul cheltuielilor înregistrate de contribuabil (nu la extrem de restrictivul „cheltuieli de aceeași natură” din versiunea anterioară). Da, stiu ce ziceti, poate o idee mai bună era să legăm, cum am mai zis, deductibilitatea acestor cheltuieli tot de EBITDA,  cu posibilitatea de reportare a părții nedeductibile în perioadele următoare, când nivelul EBITDA o permite...

Bine că au scăpat dobânzile, că aici consecințele chiar ar fi fost catastrofale: risc de blocaj la finanțările pentru investiții private, pierdere suplimentară de competitivitate fiscală… cu astfel de lucruri nu te joci. (1) 

Puteți revedea apelul CCF din 22 august (https://lnkd.in/dD4wU-fa). Și mă bucur că echipa de la Finanțe a înțeles dimensiunea problemei și a lăsat dobânzile în pace.

Închei, cum am început, cu pragmatism, implicit cu realism, și zic: până la cooperarea pentru conformare fiscală (la nivelul pe care îl au alții), înainte, în poveste, mult mai este!

 

Nota (1) Cum arată și Banca Națională, ”Companiile nefinanciare care activează în România continuă să se finanțeze în cea mai mare măsură din fonduri interne, care rezultă din disponibilități temporare, profit reinvestit sau vânzarea de active (79 la sută, în ușoară scădere de la 81 la sută în exercițiul din martie 2024), la care se adaugă finanțarea sub formă de credite de la acționari sau întreprinderi afiliate9 (20 la sută, constant față de rezultatele din martie 2024); Finanțarea de la bănci și IFN continuă să reprezinte doar o mică parte din resursele f irmelor, astfel: (i) descoperit de cont și linii de credit (10 la sută, în creștere de la  8 la sută în martie 2024), (ii) credit bancar (7 la sută, în scădere de la 10 la sută în martie 2024) ( Cf. BNR Sondaj privind accesul la finanțare al companiilor nefinanciare din România, iunie 2025

 

Pe aceeași temă: 

Apelul CCF privind revizuirea propunerii de limitare a deductibilității cheltuililor cu afiliații. Plus o reformă reală în materie de prețuri de transfer (22 august 2025)

TPS la ZFlive cu o contra-propunere privind limitarea deductibilității: legați de EBITDA și permiteți reportarea! (18 august 2025)

Adrian Luca, TPS, a vorbit despre urgența renunțării la anomalia 3% (limitarea cheltuielilor cu afiliații la 3% din cheltuielile de aceeași natură) în cadrul emisiunii ZF live din 18 august, venind și cu cotra-propunere: dacă e să se facă limitarea, să fie, totuși, la nivel de EBITDA. Alături de colegii din Camera Consultanților Fiscali (CCF), a înaintat propunerea la MF, sub motto-ul nostru binecunoscut Cooperare pentru Conformare Fiscală.

Găsiți aici documentul prezentat (link articol pe site CCF) , în care arătăm, ”la rece”, cum  vedem noi consecințele la nivel micro, dar și macro dacă se păstrează varianta inițială; am adăugat și un pachet de propuneri compensatorii privind reforma în domeniul prețurilor de transfer, care să răspundă nu doar presiunilor zilei de azi, dar și celor de mâine!

Vă invit să citiți, să comentați, să adăugați propuneri ... dar, mai ales, să vă alăturați demersului nostru care cere să nu fie înlocuită o anomalie fiscală cu alta!

 

Poziția CCF referitoare la propunerea de reducere/eliminare deductibilitate cheltuieli intra-grup.

Propuneri concrete pentru a nu înlocui o anomalie fiscală cu alta!

 

Camera Consultanților Fiscali salută determinarea Guvernului de a abroga impozitului minim pe cifra de afaceri (IMCA) pentru stabilirea impozitului pe profit datorat, văzând în aceasta un prim pas în eliminarea anomaliilor din sistemul fiscal și deschiderea unui parteneriat real cu mediul de afaceri.  

În ciuda acestui semnal, considerăm cel puțin surprinzătoare propunerea ( o vom numi în continuare Propunerea) de calificare a cheltuielilor aferente drepturilor de proprietate intelectuală, cheltuielilor de management, consultanță, cheltuielilor cu dobânzile, efectuate cu entități afiliate ca fiind nedeductibile la determinarea rezultatului fiscal, dacă ponderea acestor cheltuieli în totalul cheltuielilor de această natură este mai mare de 3%.

Ca membru activ al economiei și societății românești, CCF înțelege necesitatea acțiunilor rapide de redresare a balanței bugetare, dar orice măsură este sortită eșecului dacă nu ține cont de realitatea din teren (vezi secțiunea ii) și dacă este percepută de contribuabil ca fiind profund ostilă, în disprețul principiilor elementare ale fiscalității [1].

i) Starea de fapt

Propunerea în fața căreia suntem puși acum excelează în ... nerecunoașterea cheltuielilor  efectuate în scopul desfășurării activității economice. Prin încadrarea excesiv de largă a categoriilor de cheltuieli vizate, concomitent cu o  formulă de calcul excesiv de restrictivă, această propunere nu mai are caracterul de corecție a derapajelor unor contribuabili, fiind ea însăși un derapaj în materie de legiferare fiscală, care nu-și găsește echivalent în cadrul european și internațional.

Este o realitate că, prin directiva ATAD, s-a limitat dreptul contribuabilului din UE de deducere a cheltuielilor cu dobânzile, în scopul expres de a limita ca împrumuturile intra-grup să fie folosite pentru erodarea bazei de impozitare. Dar nu este întâmplător că această limitare s-a făcut la un plafon deductibil care ține cont de performanța afacerii respective (până la nivelul a 30% din EBITDA, cu un prag minim de 1 milion de euro) și, mai important, nu neagă dreptul contribuabilului de a-și recupera integral pierderile care decurg de aici (costurile care nu pot fi deduse se reportează fără limită de timp).

Este, de asemenea, o realitate că ATAD permite statului membru să coboare și mai mult acest plafon de 30% din EBITDA, dar iată că Propunerea nu ”profită” de această oportunitate ci preferă să inventeze o formulă cu totul originală de calcul a plafonului deductibil în cazul dobânzilor care decurg strict din împrumuturile intra-grup.

Mai mult, extinde cheltuielile plafonate la categorii de cheltuieli vag definite, de ex. ”aferente drepturilor de proprietate intelectuală” ( intră aici doar dreptul de utilizare a brandului de grup? sau sunt incluse și programele informatice specifice grupului, vânzările de licențe software? etc) sau  “management și consultanță” (include și pregătirea angajaților?).  Iar pentru a păstra originalitatea, Propunerea nu face nici măcar aluzie la o eventuală posibilitate de reportare a costurilor nededuse, nici măcar pe o perioadă limitată.

În schimb, în nota de fundamentare a Propunerii, se fac aluzii la procentul de 3% care ar fi folosit în SUA în cadrul așa numitul BEAT ( base erosion anti-abuse tax, taxă reconfirmată în recentul OBBBA – One Big Beautiful Bill Act). Orice comparație este, însă nefundamentată, atâta timp cât plafonul BEAT se calculează prin raportarea la întreaga bază de cheltuieli deductibile, iar suma care trece de acest plafon este impozitată la un nivel minim, nicidecum cu rata generală a impozitului pe profit.

Chiar și în cazul plafonului de 3% aplicat în Polonia pentru așa-numite profituri transferate, formula de calcul ține cont de întreaga masă de cheltuieli potențial deductibile și se aplică doar pentru tranzacții cu parteneri nerezidenți din jurisdicții fiscale necooperante sau cu impozitare redusă (cu alte cuvinte, sunt excluse din această limitare tranzacțiile derulate între companii afiliate rezidente).

Pe scurt, Propunerea țintește o realitate proprie, în speranța că acesta se va potrivi cu realitatea din teren a economiei românești.

 

ii) Consecințele aplicării Propunerii în forma actuală

 Consecințele microeconomice pot fi greu de cuantificat, dar ușor de intuit: pe de-o parte, Propunerea este complexă în modul de aplicare (mai ales prin referință ca baza de calcul la tranzacțiile din anul N-2 pentru a calcula impozitul pentru anul N), iar pe de altă parte este o creștere mascată a impozitării (cu adevărat, Propunerea a devenit imediat cunoscută ca impozit pe afiliați), chiar și pentru contribuabilul corect, cel care derulează tranzacțiile intra-grup la valoare de piață, documentat prin dosarul prețurilor de transfer, și asupra căruia, în mod normal, nu ar trebui să existe suspiciuni de  manipulare a rezultatului fiscal.

Dacă mai adăugăm și riscurile de dublă impunere sau celelalte constrângeri / obligații de raportare date de directivele europene (ATAD, Pilonul II – impozitul minim efectiv la nivel global, DAC6, CbCR) ... ne putem face o idee despre creșterea sensibilă a costului conformării.  

În sfârșit, Propunerea vine la pachet și cu efectele impredictibile care decurg din caracterul său extrem de general, insensibil la inerentele diferențe dintre domeniile de activitate, insensibil la capacitatea și performanța economică. Asta ca să nu mai spunem că, prin modul de prezentare, Propunerea nu are nimic de-a face încercările de creștere a gradului de conformare voluntară în rândul contribuabililor.

Vom insista în cele ce urmează asupra consecințelor macroeconomice ale Propunerii, în opinia noastră aceasta având un potențial mai devastator chiar decât IMCA.

Reluând ideea că orice măsură trebuie să țină seama de specificul realității căreia i se adresează, credem că tabelul care arată soldul contului curent în statele membre aflate în prezent în procedură de deficit excesiv, preluat din lucrarea ”Sindromul deficitelor gemene – cazul României” (Consiliul Fiscal, ianuarie 2025).

Tabelul este esențial în a înțelege de ce nicio soluție care țintește la reducerea sustenabilă a deficitul bugetar nu poate face abstracție de geamănul acestuia, deficitul de cont curent, ambii având excesele structurale ca specific național.

Analizate în structura lor, datele pentru România arată că deficitul comercial de bunuri reprezintă cea mai mare componentă a deficitului de cont curent, cu motoarele principale producția și investițiile (pentru importul de bunuri intermediare) și consumul populației (importuri de bunuri finale). Practic exporturile românești, care sunt derulate în cea mai mare parte de filiale ale grupurilor multinaționale și care sunt axate în principal pe zona manufacturieră, sunt dependente într-un grad excesiv de importurile de bunuri intermediare.[2]

În acest context trebuie citite consecințele unei Propuneri care, țintind (excesiv) fluxurile financiare și business ale companiilor multinaționale, ajunge să pună în pericol principala șansă de îmbunătățire reală a balanței comerciale românești. România are nevoie de producători de valoare adăugată, iar aceasta nu se poate face în afara unui aport de tehnologie (proprietate intelectuală) și de know how (management, consultanță) care să ducă la specializarea forței de muncă și îmbunătățirea proceselor! Investitorii trebuie încurajați cât mai mult să crească, în mod fundamentat și documentat, substanța economică a unei afaceri, iar nu descurajați prin acuzații generalizate și bariere administrative.

Pentru un investitor străin este cel puțin contrariant ca, dacă nu aduce documente, poate să-și deducă în proporție de 50% cheltuielile cu mașina de serviciu, dar dacă, pe bază de documente, aduce prin grupul său finanțare și servicii absolut necesare dezvoltării filialei din România ... nu-și poate deduce nimic. (Nota bene: nici măcar plafonul de 3% nu mai funcționează când filiala derulează tranzacțiile incriminate doar în interiorul grupului). Pur și simplu se ajunge la situația aberantă în care investitorul să fie penalizat  pentru simplu fapt că face parte dintr-un grup!

Subliniem acest efect care trebuie înțeles la adevărata sa dimensiune – o companie care poate demonstra, pe bază de documente și analize bine fundamentate, de ce este mai avantajos și, în multe cazuri, nu are alternativă la împrumutul de la grup (pentru că nu găsește pe piață acel mix între valoare împrumut-preț-condiționalități), va ajunge la situația incredibilă de a nu-și putea deduce costurile de finanțare. Or aceasta înseamnă, practic, pierderea oricărei competitivități externe (asta, desigur dacă nu va fi încurajat să reducă salariile și astfel să-și piardă și ultimii angajați!)

Tocmai într-un asemenea context extrem de dificil și fragil, credem că Propunerea trebuie să revină la principii economice și la... pragmatism, renunțând la retorică și prejudecăți.         

 

iii) Ce propune CCF 

La acest capitol vom căuta să fim cât mai conciși, în dorința de a stabili o bază de  dezbateri – principiale și pragmatice – între toate părțile interesate.

1) Excluderea cheltuielilor cu dobânzile din orice mecanism paralel celui deja existent în CF prin transpunerea ATAD; 

2) Definirea cât mai concretă a tipurilor de cheltuieli pe care administrația fiscală le vizează prin această Propunere; 

3) Varianta 1: Extinderea modului de deducere actual al cheltuielilor cu dobânzile (a costului cu supra-îndatorarea) și asupra cheltuielilor vizate la punctul 2 mai sus: ▪ procentul poate fi cel actual de 30% din EBITDA sau mai redus așa cum poate rezulta în urma consultărilor cu mediul de afaceri; ▪ mecanismul va stabili posibilitatea reportării costurilor nededuse pe o perioadă rezonabilă (5-7 ani) dacă nu chiar pe un termen nelimitat cum este în cazul dobânzilor, SAU 

   Varianta 2: Fie se păstrează procentul de 3%, dar aplicat la toate cheltuieli deductibile, fie se ridică procentul la 50%, dacă baza de raportare se dorește să rămână tot cheltuielile de aceeași natură. 

4) Încurajarea firmelor să își mărească capitalul ar trebui făcută printr-un mecanism pe modelul propunerii de directivă DEBRA (ținând cont și de faptul că facilitățile introduse prin OUG 153/2020 pentru creșterea capitalurilor proprii expiră în curând). Această nouă propunere de directivă prevede ca și aportul la capital să primească o deducere fiscală, la fel ca dobânzile la împrumuturi. Astfel, firmele care aleg să se finanțeze sănătos, din capital propriu, ar avea un avantaj fiscal, nu doar cele care se împrumută.  Detaliile tehnice trebuie clarificate, dar direcția este corectă: mai mult capital propriu, mai puțină dependență de datorii; 

5) Extinderea pachetului de cheltuieli cu deductibilitate limitată va fi compensată de o reformă privind prețurile de transfer, pe baza bunelor practici europene și internaționale: 

▪ nou cadru procedural care să permită accelerarea încheierii acordurilor de preț în avans și punerea în aplicare a instrumentelor moderne de monitorizare orizontală; [3]

▪ introducerea raportării simplificate în materie de prețuri de transfer, conform recomandărilor primite de către ANAF de la echipe de consultanță europene, care să faciliteze analize de risc și controale la țintă; 

▪ revizuirea și publicarea factorilor de risc, inclusiv cu marje pentru indicatorii de performanță urmăriți de Administrația fiscală. 

 

iv) În loc de concluzie

Suntem credem în asentimentul Administrației Fiscale că soluția sustenabilă a creșterii încasărilor la buget stă în cooperarea pentru conformarea voluntară a contribuabilului. Nu putem vorbi de conformare voluntară și cu atât mai puțin cooperare acolo unde contribuabilului i se pun în față bariere administrative de care a căror justificare nu poate fi convins.

Credem că, odată în plus, rămân valabile apelurile noastre:  

Ca întotdeauna, rămânem deschiși dialogului pentru rezolvarea problemelor de ordin tehnic și alegerea soluțiilor de politică fiscală necesare dezvoltării economiei romanești și creșterii conformării fiscale.

Am mai adăuga doar atât: oricât de greu ni se înfățișează prezentul, nu avem niciun drept să amanetăm ziua de mâine, nici măcar de dragul unei mari și frumoase reforme fiscale!

 

Note:

[1] Am detaliat acest aspect esențial în apelul nostru  Cea mai patriotică întrebare a momentului “cum ar fi dacă România ar rămâne fără bani?”. Și alte câteva întrebări care ne pot ajuta să construim o politică fiscală fără politică. (decembrie 2023)

[2] A se vedea documentul de lucru al Comisiei Europene care însoțește Raportul de țară, mai 2025

[3] În mod evident, mediul de afaceri apreciază modificarea din Codul de procedură adusă la sfârșitul lunii iulie vizând acordurile de preț în avans (APA). După ce, în 15 ani s-au emis  doar 75 de APA, și doar în stocul actual are 80 de cereri nerezolvate, ANAF pare că înțelege avantajele care decurg din încheierea unui acord cu un contribuabil care face parte dintr-o multinațională: obține predictibilitate asupra încasărilor din impozitul pe profit și o imagine exactă a afacerii contribuabilului, oferindu-i la schimb acestuia o relație de colaborare. Nu putem spera decât ca acele ”anumite condiții ce vor fi detaliate ulterior în legislația secundară” să fie urmare a unei consultări extinse și să se încadreze în practica așa-numitei monitorizări orizontale specifice administrațiilor moderne.

Totodată, în contextul actual, se impune analizarea modului în care propunerea de modificare a deductibilității unor cheltuieli prin introducerea pragului de 3% ar putea afecta atât acordurile de preț în avans deja emise, cât și pe cele aflate în curs de negociere. 

După ce, în 15 ani s-au emis  doar 75 de APA, și a rămas pe stoc cu 80 de cereri nerezolvate, ANAF pare că înțelege avantajele care decurg din încheierea unui acord cu un contribuabil care face parte dintr-o multinațională: obține predictibilitate asupra încasărilor din impozitul pe profit și o imagine exactă a afacerii contribuabilului, oferindu-i la schimb acestuia o relație de colaborare

Prin modificarea din Codul de procedură adusă la sfârșitul lunii iulie vizând acordurile de preț în avans (APA), Ministerul promite nu doar deblocarea procesului, dar și să-l facă mai atractiv, prin alinierea la practica internațională potrivit căreia companiile vor putea solicita emiterea unui acord de preț în avans nu doar pentru tranzacțiile viitoare, ci și pentru cele din trecut, cu aplicabilitate retroactivă de până la 5 ani, dacă tranzacțiile sunt similare, prin mecanismul „roll-back APA”.  

Ministerul vorbește de ”anumite condiții ce vor fi detaliate ulterior în legislația secundară”, dar nu putem decât spera că aceste condiții vor respecta principiile unui parteneriat real, după practica așa-numitei monitorizări orizontale specifice administrațiilor moderne [1] .

Pachetul de modificări a vizat și revizuite prevederilor privind procedura amiabilă pentru evitarea dublei impuneri, în contextul schimbărilor legislative internaționale, precum pilonul 2. Conform informațiilor oficiale, în evidențele ANAF se află 135 de cazuri de proceduri amiabile încă nesoluționate, iar 9 cazuri au fost rezolvate. 

Revenind la APA, Adrian Luca, TPS, prim-vicepreședinte Camera Consultanților Fiscali (CCF), a explicat pentru publicația Financial Intelligence : “Acordurile de preț în avans funcționează ca un contract prin care statul și companiile se înțeleg dinainte asupra metodei corecte de calculare a prețurilor de transfer pentru tranzacțiile dintre companii din același grup – de exemplu, un împrumut intra-grup de 100 milioane EUR se va acorda pe o perioadă de 5 ani cu o dobândă de 7%, care este considerată la nivelul pieței. Astfel, companiile știu exact ce reguli să respecte, iar statul nu mai pierde timp și resurse cu inspecții și litigii fiscale îndelungate privind aceste tranzacții specifice.

Extinderea retroactivă a unui APA, așa numitul mecanism de “roll back” nu este o invenție locală. Este o condiție pentru aderarea României la OCDE și o practică folosită pe scară largă în țările dezvoltate, tocmai pentru a asigura un sistem fiscal stabil și previzibil.

Pentru a fi eligibilă pentru extinderea retroactivă, o companie trebuie să demonstreze că tranzacția din trecut este identică cu tranzacția care face obiectul cererii de APA pentru viitor: același tip de tranzacție (de exemplu, prestare de servicii de dezvoltare software), aceeași metodologie de calcul a prețului de transfer (ex. cost plus 10% marjă de profit) și condiții de piață comparabile. Autoritățile verifică riguros toate aceste condiții și refuză cererea pentru extinderea retroactivă dacă apar neconcordanțe.

Roll-back APA nu este amnistie fiscală. Este un instrument de administrare care protejează și statul și contribuabilii. Funcționează simplu: dacă o companie a convenit cu ANAF, printr-un APA, că metoda de calcul a prețului de transfer este corectă pentru viitor, poate primi confirmarea că aceeași metodă a fost corectă și pentru tranzacții similare din trecut. Se elimină astfel ani de incertitudine fiscală pentru tranzacții deja conforme. Ideea că măsura ar favoriza doar multinaționalele ignoră realitatea ca un sistem previzibil, aliniat la standardele OCDE, sprijină întreaga economie prin investiții mai mari, costuri administrative mai mici și predictibilitate fiscală.

[1] pe această temă, comentariul TPS ”Ne interesează monitorizarea orizontală?”, martie 2024 

Dacă Guvernul tot a pus gând rău cheltuielilor etichetate oficial ca ”pricinoase” (redevențe, management, consultanță, dobânzi plătite pe relația cu afiliații afiliaților) - fără să se piardă în detalii dacă nu cumva acestea chiar sunt esențiale realizării activității economice și au substanță economică dovedită printr-un doar de prețuri de transfer bine fundamentat - atunci de ce nu preia abordarea europeană din Codul Fiscal referitoare la costurile excedentare ale îndatorării? Altfel spus,un plafon de deductibilitate legat de EBITDA, iar ce nu se încadrează să se reporteze și să poată fi dedus fără limită de timp!

Am spus aceasta astăzi la emisiunea ZF live moderată de Sorin Pâslaru, ca o contra-propunere la deja celebra ofertă a guvernului ”deductibilitate 3% raportat la cheltuielile de aceeași natură”.

Cum ziceam și în postarea din 14 august, suntem aduși în situația că aproape că orice variantă pare mai acceptabilă decât acest forțat autohtonizat BEAT american. Apropo, ați văzut cum scrie în nota de fundamentare – ”luând în considerare bunele practici aplicabile în alte state Polonia, Ungaria, SUA etc”. Unde or fi găsit ei aceste bune practici, la etc.?  

PS. Aniversare: pe 14 august eram tot la ZF live, tot alături de redactorul-șef Sorin Pîslaru, doar că era ... 2015 (aici, emisiunea din 14 august 2015)! Discutam despre vânătoare de transfer pricing la Lukoil (atunci inspector era DNA. Ulterior, cazul a fost respins în instanțe de două ori). Vorba ceea: timpul trece, pietrele împotriva TP-ului rămân!

Ieri, 13 august, presa si forumurile de discutii au fost inundate de comentarii despre noile modificari fiscale — in special despre „noua formula de taxare a hai s-o spunem direct companiilor multinationala”, asa numita „taxa pe afiliati”.

Cu cei 24 de ani de experienta in domeniu, notez mai jos cateva ganduri la cald: 

  1. Din perspectiva administratiei, dar si a contribuabilului, o reforma fiscala eficienta trebuie abordata intr-un mod tranzactional: nu poti sa ceri fara sa oferi ceva in schimb! Contribuabilul accepta mai usor taxe noi cand primeste beneficii clare – stimulente pentru investitii, predictibilitate, proceduri simple sau siguranta ca banii sunt cheltuiti bine. Aceasta abordare creeaza increderea necesara si mentine activitatea fiscalizata cel putin la nivelul anterior reformei.

 

  1. In ciuda deschiderii spre dialog manifestate de actuala echipa de la Ministerul Finantelor, mediul de afaceri este pus in fata unei propuneri cel putin surprinzatoare: introducerea unei supra-taxari speciale a afiliatilor din Romania ale unei multinationale in schimbul eliminarii actualei taxari a cifrei de afaceri (impozitul minim pe cifra de afaceri IMCA). Pe scurt, daca ponderea cheltuielilor cu afiliatii (servicii de management/consultanta/drepturi de proprietate intelectuala/dobanzi) in totalul cheltuielilor de aceeasi natura (afiliati + neafiliati) este > 3%, atunci toate cheltuielile de aceeasi natura cu afiliatii devin nedeductibile.

 

  1. Aceasta propunere este proasta – atat pentru contribuabil cat si pentru stat, chiar mai nociva decat impozitul minim pe cifra de afaceri. Iata doar cateva motive:

i) Descurajeaza inca si mai mult investitiile

Avem o economie care are nevoie ca de aer de crestere, dar le transmitem investitorilor: “vom taxa orice transfer de know-how sau finantare adusa in Romania pe care o veti aduce in filiala voastra din Romania”. Asta da lovitura de imagine, trebuie sa recunoastem.

ii) Dubla / Tripla penalizare a finantarii intra-grup

Propunerea de includere a cheltuielilor cu dobanzile intra-grup in pragul maxim de 3% a cheltuielilor cu afiliatii pentru care se acorda deductibilitate fiscala este pur si simplu sinucigasa, in conditiile in care avem deja in legislatie prevederi care combat fix planificarea fiscala prin imprumuturi intra-grup (Directiva ATAD: maxim 1,000,000 EUR + 30% EBITDA).
Toate companiile si investitorii care si-au facut proiectii si bugete de investitii, si le vad date peste cap si nu vor mai intelege nimic din ce se intampla aici. Apropo, ce te faci cu imprumuturile intra-grup in derulare a caror dobanda va deveni nedeductibila, ce te faci cu diferentele de curs valutar aferente acestora si care vor consuma mult din plafonul de deductibilitate? Bineinteles, va exista un efect in lant cu un impact semnificativ pe lichiditate, investitii, locuri de munca etc.

Pe lista de probleme putem pune si discriminarea fata de finantarea bancara. Cu toate ca ai apelat la un imprumut intra-grup pentru care platesti o dobanda la nivel de piata (similar cu dobanda de la o banca), cheltuiala ta cu dobanda va fi nedeductibila doar pentru ca te-ai finantat intra-grup. Concret, se ignora complet instrumentele existente de preturi de transfer. Prin aceste limitari, statul pur si simplu iti ingradeste libertatea de gestiune a afacerii tale, ceea ce este impotriva principiilor constitutionale.

O alta intrebare care apare este urmatoarea: Daca companiile afiliate sunt fortate sa renunte la finantarea intra-grup, sistemul bancar din Romania poate asigura toata aceasta finantare suplimentara?

iii) Probleme de calcul si interpretare                                                                                                                                                                       

Ce se include in “cheltuieli aferente drepturilor de proprietate intelectuala”?

Ne referim la redevente, licente software, know-how, patente etc.? Dar in “cheltuieli de management si consultanta”? Includem aici si asistenta IT, asistenta tehnica etc.? Cum se face delimitarea intre acestea si alte servicii profesionale legitime?

Toate aceste ambiguitati vor duce la incadrari divergente si tratamente fiscale neuniforme din partea contribuabililor si a fiscului. Vor aparea tentatii de reclasificare a tipurilor de cheltuieli pentru a cobori ponderea afiliatilor <3%.

iv) Problema companiilor afiliate care au cheltuieli reduse cu tertii

Daca toata consultanta/managementul/IP/finantarea e doar cu grupul (comun pentru modelele de business centralizate care au entitati de shared services si de finantare la nivel de grup), toate cheltuielile de consultanta/management/IP/finantare vor fi nedeductibile integral de la bun inceput, indiferent de pretul de piata sau documentatia de preturi de transfer. Dar in continuare va trebui sa faci dosare de preturi de transfer.

 v) Dubla impunere economica si nealinierea cu standardele OCDE si tratatele de evitare a dublei impuneri

Masura propusa va duce la dubla impunere economica pentru grup (in Romania cheltuiala va fi nedeductibila iar in tara prestatorului va fi venit impozabil).
Mai mult, intrucat suntem in plin proces de aderare la OCDE, trebuie analizat daca aceasta propunere va primi sau nu aviz favorabil.

 vi) Impactul pe TVA si pe impozitul cu retinere la sursa

Daca cheltuielile cu serviciile sunt nedeductibile, TVA-ul va fi si el nedeductibil? Legat de impozitul cu retinere la sursa, nedeductibilitatea nu anuleaza obligatiile de WHT (acolo unde exista) si nu scuteste de documentatia de preturi de transfer.

 vii) Definitia partii afiliate

De vazut ce definitie a partilor afiliate se va utiliza – cea contabila sau cea fiscala. Definirea entitatilor afiliate potrivit reglementarilor contabile poate crea discrepante fata de definitiile din preturile de transfer.

viii) Alinierea cu practica din ... SUA?

S-a facut referire ca aceasta masura urmeaza masuri similare din SUA (BEAT). Nu este chiar asa. In aceste tari, modul de aplicare a “impozitului minim”, respectiv a pragului de x% cheltuieli nedeductibile este complet diferit.

ix) Sarcina administrativa crescuta

In loc sa simplifice, aceasta masura complica. Companiile vor trebui sa tina evidente separate mult mai detaliate pentru toate categoriile de cheltuieli cu afiliatii vs. neafiliatii. Va fi necesara recalcularii si reclasificarii cheltuielilor pentru anii anteriori (2024) pentru aplicarea testului.

Ca o concluzie: de asteptat ar fi ca statul roman, la deficitul si asa greu de estimat pe care il are, sa fie mai prudent in a schimba o aventura fiscala cu alta. Ministerul Finantelor ne-a transmis ca pune in dezbatere publica propunerea taxei pe afiliati. Ca specialist conectat la economia reala, tinem sa transmitem ca aici nu e vorba de a face fine tuning privind procente sau definitii: propunerea aceasta, zis „taxa pe afiliati”, este – nu ne-am fi asteptat ca vom spune asta – mai nociva decat impozitul minim pe cifra de afaceri. Aici nu e vorba de estimari de cat ar aduce noua taxa (si IMCA se estima ca va aduce minimum 5 miliarde si a ajuns la ... 1,2 miliarde).
Nu, solutia cresterii incasarilor nu sta in inventarea de impozite administrative, ci in cooperarea pentru conformare voluntara! O sa zic asta de cate ori am ocazia, dar nu stiu cum se face ca asta nu ajunge sa fie subiect de ... reforma!

Având în vedere că

”La Direcția Mari contribuabili s-a constatat neanalizarea în mod constant și neevaluarea informațiilor fiscale în vederea includerii în verificare a impozitului pe profit la contribuabilii care în perioada 2022-2023 au desfășurat tranzacții semnificative cu afiliații și pentru care organul fiscal a estimat doar la nivelul anului 2021 obligații suplimentare (reprezentând impozit pe profit și TVA) în sumă de 36.870.141 lei, determinând și clasa de risc fiscal a acestora, agenții economici respectivi nedevenind subiect al inspecției fiscale până la data prezentului audit”

”La nivelul Administrației Fiscale pentru Contribuabili Mijlocii din cadrul DGRFP București nu există o evidență a persoanelor aflate în relații de afiliere care prezintă risc fiscal asociat prețurilor de transfer”.

”Nu au fost analizate și valorificate în anul 2023, în unele cazuri, informațiile fiscale existente în bazele de date proprii și nu au fost efectuate verificări proprii privind riscul fiscal în cazul unor agenți economici cu afiliați români sau străini care au înregistrat evoluții crescătoare ale unor indicatori bilanțieri în perioada 2022-2023, au efectuat tranzacții cu valori semnificative cu persoanele afiliate, declarate în D394 Declarație informativă privind livrările/prestările pe teritoriul național de persoanele înregistrate în scopuri de TVA.

”Organele fiscale nu au analizat, în toate cazurile, informațiile disponibile în bazele de date ale ANAF în vederea efectuării unei analize preliminare a riscurilor fiscale asociate prețurilor de transfer”.

(verificare corelații din baze de date ce permit stabilirea relațiilor de afiliere, declarații fiscale privind impozitul pe profit, declarații informative, situații financiare etc.

”Neefectuarea unei analize de risc fiscal pentru stabilirea oportunității includerii în programul de inspecție fiscală, a unor grupuri de societăți, coordonate de o persoană fizică care controlează în mod efectiv alte persoanele juridice, atât din punct de vedere faptic cât și legal, prin utilizarea informațiilor și/sau a documentelor, cât și prin capacitatea de decizie asupra activității persoanei juridice vizate, prin încheierea de tranzacții cu alte persoane juridice care sunt sub controlul aceluiași administrator/personal de conducere. Abaterea a fost constatată la nivelul AJFP Tulcea, Constanța, Vrancea și Brăila”.

”La nivelul A.J.F.P. Prahova nu există o evidență a persoanele aflate în relații de afiliere care prezintă risc fiscal asociat prețurilor de transfer, accesul la baza de date ORBIS (care permite verificarea respectării principiului valorii de piață a tranzacțiilor între afiliați - efectuarea de studii de comparabilitate a tranzacțiilor) realizându-se numai la solicitarea organelor de control care efectuează o acțiune de inspecție fiscală la un contribuabil pentru care se impune analizarea dosarului prețurilor de transfer”.

S-a constatat că în cadrul inspecție fiscale efectuată pentru soluționarea deconturilor cu sume negative de taxă pe valoare adăugată cu opțiune de rambursare depuse de contribuabilul X, a rezultat că deși au fost prezentate relațiile de afiliere și identificate tranzacții semnificative între părțile afiliate, fiind întocmit și formularul de analiză a riscului fiscal asociat prețurilor de transfer, nu a fost inclus în programul de inspecție fiscal

Neasigurarea cadrului procedural pentru identificarea riscului fiscal asociat prețurilor de transfer, în sensul în care la nivelul AJFP Brașov nu este organizată evidență a persoanelor aflate în relații de afiliere care prezintă risc fiscal asociat prețurilor de transfer, deși aceste informații sunt necesare organelor fiscale în vederea verificării respectării principiului valorii de piață a tranzacțiilor între afiliați – efectuarea de studii de comparabilitate a tranzacțiilor, în condițiile în care, conform informațiilor furnizate de reprezentanții entității, aplicația ORBIS nu permite extragerea unor astfel de date, ci doar analiza punctuală pe CUI.

... Se impune

”Identificarea cauzelor care au determinat lipsa analizei relațiilor de afiliere în cazul inspecțiilor fiscale care au vizat impozitul pe profit, precum și dispunerea măsurilor operative necesare pentru remedierea acestei deficiențe. Termen de implementare: 30 iunie 2025”

”Măsuri concrete pentru îmbunătățirea aplicațiilor informatice astfel încât acestea să permită ținerea unei evidențe cu contribuabilii care efectuează tranzacții cu părți afiliate. Termen de implementare: 30 iunie 2025”

”Utilizarea de către organele fiscale a informațiilor disponibile ce permit evaluarea riscului fiscal asociat în domeniul prețurilor de transfer (verificare corelații din baze de date ce permit stabilirea relațiilor de afiliere, declarații fiscale privind impozitul pe profit, declarații informative, situații financiare etc.). Termen de implementare: 30 iunie 2025”

”Întreprinderea demersurilor necesare pentru revizuirea clauzelor contractului încheiat cu proprietarul softului, în ceea ce privește acordarea accesului la baza de date și anterior efectuării inspecțiilor fiscale, pentru identificarea persoanelor aflate în relații de afiliere care prezintă risc fiscal asociat prețurilor de transfer (care efectuează tranzacții cu afiliații situate în afara intervalului de comparabilitate). Termen de implementare: 30 iunie”

 

Cam așa arată zecile de pagini din voluminosul Raport al Curții de Conturi privind Misiunea de audit de conformitate efectuată la ANAF  dedicate obiectivului ”Analizei îndeplinirii atribuțiilor de administrare fiscală în cazul optimizărilor fiscale în domeniul prețurilor de transfer – activitățile de analiză de risc și inspecție fiscală impozit profit”.

Dacă la acest Raport cu recomandări lui ferme pentru ANAF mai adăugăm și contextul tensionat în care guvernul are ... recomandări la fel de ferme pentru ANAF să aducă mai mulți bani la buget, atunci nu putem avea decât o singură recomandare pentru voi

Chiar nu uitați de documentarea temeinică a tranzacțiilor pe care le aveți cu grupul vostru.

Cum orice documentare temeinică presupune un studiu de comparabilitate/benchmarking imbatabil, am recapitulat aici  

BAZELE EVALUĂRII PREȚURILOR DE TRANSFER. ASPECTE TEORETICE ȘI PROBLEME DIN PRACTICĂ

Un articol semnat de colegul nostru Mihai Lupu, partener TPS, unul din cei mai buni specialiști în prețuri de transfer de pe piața românească de consultanță. Nu o spunem noi, o spun sutele de clienți pentru care a avizat dosare de prețuri de transfer care au rezistat inspecțiilor în ultimii 20 de ani.

Suntem aici pentru orice întrebare, nu ezitați să ne contactați! mihai.lupu@transferpricing.ro

Iar aici, aveți cel mai rapid acces la baza de date specializată în studii de comparabilitate  - TPSoft.ro

O vară frumoasă și liniștită, tuturor!

 

 

Anul acesta m-am hotărât să aduc subiectul AI, în premieră, la seminarul de fiscalitate, evenimentul tradițional organizat de Camera Consultaților Fiscali odată cu Adunarea Ordinară Anuală.

Pentru că am ținut să le spun colegilor consultanți că realitatea este, deja, extraordinară.

Intrăm în vremurile în care vom verifica și noi butada devenită clasică ”Nu Inteligența Artificială te înlocuiește, ci cei care știu să o folosească!”.

Cei care ”știu AI” vor fi, de fapt, cei care știu să-și reducă fantastic costurile, în primul rând prin tăierea radicală a timpului petrecut cu operațiunile de rutină – de la  colectat și prelucrat cantități uriașe de date, până la completat rapoarte tot mai complexe. Dar nu vor ști doar atât: cel mai important, vor ști și să dea mai multă valoare muncii lor, concentrându-se pe ceea ce este relevant pentru clientul-contribuabil (om și el!) – siguranță fiscală, analize de risc, costuri reduse de conformare fiscală! Valoare adăugată prin servicii personalizate - acestea vor fi de acum așteptările clientului!

 

Pregătirea pentru AI începe prin a face un inventar al operațiunilor care de rutină, dar și a datelor pe care le utilizăm. Apoi trebuie să testăm cât mai multe aplicații de AI, să învățăm să dăm comenzi și să dialogăm cu ele, pentru că doar înțelegând cum lucrează ele putem să le facem să înțeleagă unde vrem noi, de fapt, să ajungem!

De fiecare dată să avem în vedere că, până la urmă, vorbim de niște mașini, e drept tot mai inteligente, dar rezultatele lor trebuie să fie întotdeauna verificate și certificate de un om-consultant care are în spate ani de experiență, are gândirea critică și are abilitatea de a se conecta cu alți oameni-clienți, oferindu-le încredere.

Cuvântul-cheie rămâne, (și) în meseria noastră, mai mult decât oricând ÎNCREDERE!

Revenind la prezentarea mea, dacă tot e vorba de premiere, ca lucrurile să fie și mai ... clare, am adus un invitat-surpriză,  Adrian Luca – avatar, să ne sintetizeze în două vorbe cum devine cu noua realitate, care nu va fi despre competiția, ci colaborarea om-mașină!

Aventura AI a început!  Haideți că vin vremuri foarte interesante, dragi prieteni! Nu e nicio halucinație!

 

Pe aceeași temă:

Consultantul Adrian Luca la seminarul CCF  - "Ce mai ai de făcut după AI?” (aprilie 2025)

AI și poezia (o întâmplare reală) - din pagina Linkedin Adrian Luca  

AI, vreo idee de ce va fi prin 2030? - editorial Adrian Luca ( nov. 2023)

Comunicat CCF despre prezentul și viitorul (apropiat) al meseriei de consultant fiscal 

Apariții în presă - Hotnews.ro și Economedia.ro

DACă tot suntem în perioada de armistițiu în războiul vamal transatlantic, Bruxelles-ul găsește oportun să-i transmită lui Trump un mesaj de, scuzați expresia, joac-o p-asta!: 

Îți aduci aminte de acel Acord Fiscal Global (GloBE) despre care ai spus, încă din prima zi de mandat, că nu vrei să fie impus companiilor americane? Apoi l-ai folosit inclusiv ca argument pentru supra-tarifarea de 20% special pentru importurile din Europa*. Ei bine... noi, Bruxelles-ul, nu doar că vom aplica GlobE, prin Directiva specială Pilonul 2, dar chiar ne-am grăbit să venim cu DAC 9 - formatul de raportare privind impozitului suplimentar (în cazul în care rata efectivă de impozitare este sub 15%). Și ca să fie ... clar, angajamentul nostru e atât de ferm încât noul raport se va întinde pe 25 (douăzecișicinci)** de pagini! Ca să fie și mai clar – nu ne speriem de tarifele americanilor, atâta timp cât știm să ne punem noi înșine tarife administrative, incredibil (ridicol) de complicate!   

Așadar, la mai puțin de șase luni de la prezentarea primei variante de către Comisie, DAC9 a fost adoptat în forma sa finală de către Consiliul UE. În martie, Comisia transmitea că, tocmai pentru a se ajunge la acordul politic, se va modifica Secțiunea IV (puncte de date/data points) a noii Anexe VII introdusă în ultima versiune a DAC, „pentru a rămâne strâns aliniată cu Declarația de Informații GloBE (GIR), ceea ce este esențial pentru a minimiza sarcina asupra companiilor și administrațiilor fiscale deopotrivă.”

Anexa VII, un fel de  Anexa IV: de data asta, cu provocări de interpretare contabilă!

Găsiți mai jos o scurtă trecere în revistă a „simplificărilor” în stil bruxellez aduse, prin compararea variantei inițiale cu cea finală a noului raport DAC care se întinde, încă o dată, pe 25 de pagini.

Astfel: la capitolul 1.3.1 (”Entitatea-mamă finală”) se introduce pct. 8: „Jurisdicția în care o entitate-mamă cu rezidență dublă este considerată supusă unui IIR calificat (dacă, în baza regulilor, acea entitate este considerată ca fiind situată într-o altă jurisdicție în care nu este supusă unui IIR calificat) (dacă există).”

La pct. 2, ”Caracteristicile jurisdicției”, s-au adăugat două puncte noi: Jurisdicția cu drepturi de impozitare/Existența diferențelor raportabile (Da/Nu)

La ”UPTR tranzitoriu – zonă sigură” (2.2.1.3), trebuie specificată rata impozitului pe profit.

La 2.2.2 – ”Opțiunea pentru excluderea de minimis”, apare și varianta:
„Calcul simplificat pentru entitățile componente neimportante – entități care nu sunt entități componente neimportante.”

La pct. 3, „Calcule”, caracteristicile jurisdicției se extind cu încă 15 linii, o sinteză a capitolelor care se vor regăsi ulterior în raport: ”Jurisdicție cu drepturi de impozitare / Rată efectivă de impozitare / Impozite acoperite ajustate / Venit sau pierdere net(ă) eligibil(ă) / Excludere a profiturilor pentru activitățile cu substanță economică / Impozit suplimentar curent adițional / Suma impozitului suplimentar conform legislației naționale / Opțiuni (alegeri) fiscale / Cheltuială fiscală agregată curentă în legătură cu impozitele acoperite, după alocarea impozitelor acoperite suportate de anumite tipuri de entități componente / Credit fiscal rambursabil calificat sau credit fiscal transferabil tranzacționabil (cheltuială fiscală) / Alte credite fiscale (cheltuială fiscală) / Suma cheltuielii fiscale amânate / Credit fiscal rambursabil calificat sau credit fiscal transferabil tranzacționabil (profit) / Excedentul de cheltuieli negative cu impozitul reportate în perioadele viitoare/  Dispoziții tranzitorii”.

La 3.2.2.1, ”Ajustări de impozit amânat”, s-a refăcut complet „rezumatul general”.
De asemenea, 3.2.2.2, Mecanismul de recapturare, este acum defalcat astfel:
(a) Suma anuală a datoriilor fiscale amânate supuse regulii de recapturare
(b) Totalul conturilor de recapturare a datoriilor fiscale amânate

Totuși, pentru a nu se spune că nu s-a operat nicio simplificare, la 3.2.4.2, ”Ajustări privind impozitele acoperite”, la (a) ”Ajustări ale cheltuielilor fiscale curente din situațiile financiare”, s-a eliminat:
„Activ fiscal amânat pentru pierdere calificată – stabilit sau utilizat”

Dar la (c) ”Cheltuieli fiscale amânate”, s-au adăugat:

„Diferență între cheltuiala fiscală amânată înregistrată la o rată mai mică decât rata minimă și recalculată la rata minimă”/ Diferență între cheltuiala fiscală amânată înregistrată la o rată mai mare decât rata minimă și recalculată la rata minimă”

La 3.2.4.3, Opțiuni ale entităților componente (sau opțiuni aplicabile unui grup tip joint venture), apare un nou punct: 2(a): „Opțiunea de aplicare a calculelor simplificate pentru entitățile componente non-materiale (zonă sigură – calcul simplificat)” / 3(i): „Opțiunea pentru acumulări nerevendicate pe cinci ani” / 6(j): „Opțiunea pentru pierdere calificată”

Spre mulțumirea marilor contribuabili, secțiunea de bază 3.3 – ”Calculul impozitului suplimentar” a rămas neatinsă.
Doar la 3.3.4 – ”Impozitul suplimentar național calificat”, a apărut o mică obligație suplimentară: „Opțiune pe cinci ani pentru a folosi moneda din situațiile financiare consolidate sau moneda locală”, raportată împreună cu: ”Monedă / Anul alegerii / Anul revocării”

 

... Și acesta a fost doar trecerea în revistă a noii Anexe VII (DAC9), care are toate șansele să devină cel puțin la fel de celebră precum Anexa IV (DAC6) cu ale ei semne distinctive și test al beneficiului principal, deja recunoscute ca adevărate ”provocări în materie de interpretare fiscală”(vorba Curții de Conturi Europene - raport special 2024).

Asta doar dacă ... chiar așa: de ce n-am fi optimiști! DACă Bruxelles-ul s-a grăbit cu acest incredibil raport-barieră tocmai pentru a avea cărți suplimentare, pentru  eventuale ”concesii” în jocul/arta negocierii cu administrația americană? Doar o ipoteză.

DACă nu ... se așteaptă ca întreprinderile multinaționale și naționale europene mari să depună prima declarație informativă privind impozitul suplimentar până la 30 iunie 2026, conform cerințelor din Directiva Pilonului 2.

 

PS. Deși DAC9 este, practic, un manual de contabilitate, nu neglijați conceptul fiscal de substanță economică, pe baza căruia se ajustează baza de calcul pentru impozitul suplimentar. Documentarea solidă a activității dumneavostră reale rămâne cea mai bună armă de apărare în fața asaltului administrațiilor naționale și europene. Pentru orice întrebare pe acestă temă, contați în continuare pe TPS, partenerul dumneavostră pentru protecție și reacție fiscală!  

 Note

*La 20 ianuarie, unul din primele Memorandumuri ale Administrației Trump ii stabilea că niciun angajament al vechii administrații privind GloBE nu e valabil și nu are effect pe teritoriul SUA, în absența unor reglemntări speciale ale Congresului. GloBE a fost amintit – în tandem cu impozitarea europeană a digitalului/ Digital Services Taxation bazată pe Pilonul 1 OECD) și în raportul ”Bariere comerciale externe”, prin care președintele Trump și-a susținut, pe 2 aprilie, așa-numitele tarife vamale de reciprocitate (adițional tarifului general de 10%). Între timp, a fost impus un moratoriu de 90 de zile pentru aceste tarifele către principalii parteneri, cu excepția Chinei.

** Aceasta este o estimare conservatoare, bazată pe formatul din Anexa VII așa cum a fost prezentat în octombrie 2024.  

 

Pe aceeași temă

”Clarificați, cel puțin, modul în care se aplică Pilonul 2!” (Feedback TPS către Bruxelles, ianuarie 2025)

Primul semnal privind introducerea impozitului minim global (articol TPS – iunie 2021)

Resurse

DAC 9 – varianta finală (14 aprilie 2025)

DAC 9 – varianta inițială ( 28 octombrie 2024)

Pentru acte normative conexe, vă rugăm să accesați secțiunea ”Legislație”

 

 

Investiția directă sub forma creditelor intra-grup a crescut în prima lună a anului cu 70 de milioane de euro, ajungând la 49,359 miliarde (BNR – balanța de plăți ianuarie). Creditele intra-grup devin mai mult o supapă de presiune pentru companiile aflate și așa sub presiunea creșterii costurilor, mai ales pe fondul extraordinarei incertitudini. Apelarea la un împrumut de la o firma-mamă sau de la altă firmă afiliată din grup nu mai este doar o chestiune de preferință, atâta timp cât ”băncile românești indică înăsprirea standardelor de creditare în T4 2024 pentru împrumuturile și liniile de credit acordate companiilor nefinanciare la nivel agregat, pentru al doilea trimestru consecutiv, conform așteptărilor din T3 2024“, arată cel mai recent sondaj realizat de Banca Națională privind creditarea companiilor nefinanciare și a populației.

Pe acest fond există totuși o certitudine – împrumuturile intra-grup intră tot mai mult în colimatorul ANAF, care vede un teren vast de a contesta dobânda practicată de contribuabil în împrumuturile întra-grup. Și dacă e vorba de preferințe, se pare că tot mai mulți inspectori preferă să stabilească din oficiu dobânda la un nivel administrativ (dobânda de referință a BNR), pentru a nu mai pierde timpul cu o laborioasă analiză de piață, așa-numita analiză de prețuri de transfer.

Deși nu există nicio prevedere legală expresă care să considere rata dobânzii de referință a BNR drept înlocuitor/substitut al valorii de piață, interpretarea eronată persistă, fiind alimentată de o coroborare defectuoasă a legislației în practica organelor fiscale

 În cazurile deseori întâlnite în practică, inspectorii invocă ordonanță din 2011 (OG 13/2011), dar obiectivul acelui act normativ este de a reglementa dobânzile legale remuneratorii și penalizatoare pentru obligațiile monetare din România, în situațiile în care părțile implicate nu au convenit în mod explicit asupra unei rate specifice a dobânzii.

 Prin raportarea la rata dobânzii de referință a BNR, OG 13/2011 furnizează un mecanism legal pentru determinarea dobânzii in dreptul civil si comercial, în special în cazurile de întârziere a plăților sau în absența unor termeni contractuali specifici.

In fapt, rata dobânzii de referință a BNR (în continuare, ”rata de referință”) este stabilită de Consiliul de Administrație al BNR și reprezintă un instrument-cheie de politica monetara, care influențează costul creditării în economie și ajuta la controlul inflației, precum și la stabilitatea cursului valutar.

Pe scurt, ”rata dobânzii de referință BNR nu reflectă condițiile de piață specifice și relevante pentru o anumită tranzacție. Cât privește valoare de piață a dobânzii, acesta se stabilește în baza unor analize de comparabilitate distincte, care iau calcul riscul de credit al debitorului, suma împrumutată, moneda, maturitatea, existența garanțiilor, prioritatea la plată, scopul respectivului împrumut etc.”, explică Adrian Luca, prim-vicepreședinte al Camerei Consultanților Fiscali.

A forța egalitatea între cele două contravine principiilor legale ( vezi normele OECD, Codul Fiscal, Ordinul privind dosarul prețurilor de transfer 442/2016), dar și principiilor economice și aduce prejudicii contribuabililor, dar și riscuri semnificative pentru administrație de a pierde în instanță.

Situația poate fi detensionată relativ simplu, arată consultantul Adrian Luca. Mai întâi, ANAF să elimine tentația folosirii dobânzii de referință ca valoare de piață, reamintindu-le, practic, inspectorilor să aplice legea, unde se găsesc metode clare de cum trebuie abordată o analiză de piață.

Apoi ANAF poate folosi o pârghie care să deblocheze situația – prin colaborare cu BNR, poate face publice baze de date care să poată fi consultate după criterii precum riscul de creditare, maturitate, existența garanțiilor. Banca Națională are astfel de date defalcate, care sunt mult mai relevante decât datele medii actuale. Făcându-le publice, ar ajuta practic contribuabilul să-și calibreze mai ușor propria dobândă practicată în împrumutul intra-grup, l-ar ajuta să-și reducă sensibil costul conformării din punct de vedere al prețurilor de transfer. Cu cât mai mulți contribuabili vor înțelege că e mai ușoară conformarea voluntară, cu atât mai mult va avea de câștigat și Administrația fiscală.

”E momentul ca ANAF/Finanțele să înțeleagă că, mai ales în vremuri tulburi, adevărata carte câștigătoare este să vină cu propuneri pro-active în spiritul cooperării pentru conformare fiscală. E o problemă – haideți să găsim o soluție împreună, toate părțile interesate – contribuabil, mediu economic, administrație”, conchide Adrian Luca.

Aici, adresa trimisă în numele CCF la Ministerul Finanțelor, aprilie 2025