Detalii
Înapoi la pagina: TP Ştiri şi Articole

Dragi parteneri,

Încheiem un an care ...

... dar ce să ne mai batem acum capul să-i dăm un semn distinctiv acestui 2022? Să zicem că a semănat cu toată anexa de semne distinctive din directiva DAC6 (dacă preferați 2+2+2), aceea în care situațiile și circumstanțele sunt, în mod intenționat, greu de înțeles, mereu interpretabile. Sau să zicem că a fost pe modul Goblin, după „expresia anului 2022”, conform dicționarului Oxford. Pe scurt, a fost cam ca în filmul de mai jos, o sinteza video de 2 minute de aducere aminte a unui an greu de înțeles ...

 

Dar, cum a fost, a fost! Pe ce mod va trece 2023?, asta e întrebarea!!!

Noi vă propunem ”anul soluțiilor practice, pentru adaptare și dezvoltare”, potrivit noului nostru modus operandi:

TPS | Thinking Practical Solutions.

Așa că, vă dorim pentru 2023,

să aveți liniștea și forța să gândiți, și să puneți în aplicare soluții pentru (vorba cântecului) :)) toate ”situațiile, circumstanțele, neînțelegerile” care vă stau în cale.

Să auzim doar de bine! Sărbători fericite!

 

Si un Bonus de la TPS: Dacă tot suntem în sezonul sintezelor, am pregătit aici un vocabular ”de la Automatizare la Verificare”, gândit ca o bază de plecare pentru soluțiile concrete, practice pe care vom fi bucuroși să vi le prezentăm, în 2023 și mai departe.

Detalii
Înapoi la pagina: TP Ştiri şi Articole
Și în 2023, că vrem sau nu, cu toții vom fi nevoiți să folosim multe cuvinte în bătăliile noastre fiscale. Am pregătit mai jos un bagaj minim de cuvinte pentru cine vrea să înțeleagă, dar și să se facă bine înțeles, în limbajul actualizat al impozitelor directe. Un vocabular gândit ca o bază de plecare pentru soluții concrete, practice de câștigare a bătăliilor fiscale. (Aici, articolul și în format PDF)
Iar, dacă în anii anteriori, noi, echipa TPS ne-am concentrat mai mult pe soluții de verificare (vezi TPSoft.ro sau dac6guide.eu), de anul viitor vom pune la lucru soluții gândite pentru automatizarea / optimizarea proceselor interne de conformare fiscală. Vom începe cu NASTRATYN, urmează soft pentru întocmire și actualizare dosare prețuri de transfer, o soluție pentru conformare la directiva spălării banilor (AML) - vă promitem surprize foarte plăcute și, mai ales utile. Așa că stați cu ochii pe noi, pentru că de acum partenerul vostru de transfer pricing services este Thinking Practical Solutions
A. Automatizare

Pentru că automatizarea proceselor interne de conformare fiscală nu te va scăpa de raportări și obligații, dar te va ajuta să-ți folosești mai eficient resursele (buget, angajați, timp).

 B. Beneficiar real

Pentru că nu mai e doar un subiect de investigat (Hallmarks D2 în DAC6), este și unul de raportat (pe directiva împotriva spălării banilor).

 C. Comparabilitate

Pentru că nu există un alt instrument mai util în fiscalitate ca raportarea la ce fac și ceilalți în piață.

 D. Documente

Pentru că e nevoie de justificare în orice împrejurare.

 E. Efectiv

Pentru că dacă ajungi să plătești cu X sub 15% din venituri (rată efectivă de impozitare) atunci să te aștepți ca acel X să intre (efectiv) în impozitul pe care îl va plăti compania-mamă europeană, începând din 2024. Sau chiar să fie luat de Fiscul din România, dacă e vorba de un grup extraeuropean (pentru grupuri cu venituri globale de peste 750 mil. euro).

 F. Formal

Pentru că oricând trebuie să fii atent ca tranzacția ta să nu fie “form over substance”, altfel spus întotdeauna substanța economică să primeze în fața formei.

 G. Ghid OECD

Pentru că OECD rămâne cel mai bun ghid când escaladezi chestiunea prețurilor de transfer. Iar în varianta din 2022, e cu peste 150% mai stufos decât era pe vremea înființării TPS.

 H. Hallmarks

Pentru că, dacă spui doar ”semne distinctive DAC6”, parcă nu ai imaginea reală: pecetea fiscalității moderne este raportează chiar dacă nici nouă nu ne e clar ce vrem să obținem. Într-un final, ”principalul scop al DAC6 este de a furniza informații administrațiilor fiscale pentru analize de risc și inspecții fiscale la adresa contribuabilului” (document de evaluare 2022).

 I. Intermediar

Pentru că... apropo de ce ziceam mai sus. Este programat ca, în primul trimestru 2023, să apară o nouă propunere de directivă să interzică tuturor facilitatorilor / intermediarilor să desfășoare teste de verificare dacă schema /aranjamentul pe care le facilitează duc la evaziune / planificare agresivă. Alte teste, aceeași țintă – contribuabilul!

 Î. Îndatorare

Pentru că vine DEBRA – zisa Inițiativa de stimulare a reducerii tendinței de favorizare a îndatorării. Propunerea de directivă din 2022 are două măsuri: 1) o indemnizație pentru capitalurile proprii și 2) o limitare a deducerii dobânzii. Știm ce veți spune - avem deja limitări ale deductibilității costurilor ale îndatorării. Da, dar asta era acum câțiva ani.

 J. Justificabil

Pentru că o tranzacție nu este suficient să fie justificată, mai trebuie să fie și justificabilă, adică să răspundă unui scop economic. Atâta timp cât documentele nu au la bază operațiuni justificabile, nu au caracter real.

 K. Keys

Pentru că aici e cheia noii fiscalități europene / internaționale: allocation keys /chei de alocare administrativă a profitului rezidual. Pilonul I, OECD se așteaptă să intre din 2024. Într-un cadru mai larg, (ținând cont de vânzări, forță de muncă, active implicate) va merge și BEFIT - cadrul de impozitare a profiturilor companiilor în Europa (Business in Europe: Framework for Income Taxation), înlocuitorul CCCTB – negocierile amânate pentru 2023.

 L. Lanț

Pentru că, dacă tot se vorbește acum atât de mult despre lanțurile de aprovizionare, nu e niciodată prea mult să amintești că acestea trebuie să fie în primul rând creatoare de valoare și nu doar simple lanțuri juridice pentru evitarea impozitelor (din nou, DAC6).

 M. Marjă

Pentru că, dacă ai uitat de comparabilitatea de piață, atunci... nu ești într-o marjă bună și te paște o ajustare! Testarea periodică a valorii de piață a tranzacțiilor tale ți-ar da mai multă siguranță fiscală.

 N. Normal. Nastratyn

Pentru că a intrat în normalul vremurilor de criză să se descopere că marile afaceri multinaționale câștigă ”super-profituri” conjuncturale, peste ceea ce ar fi ”normal”. În 2022 statele europene s-au autodepășit în a-și imagina cum să stabilească (pe cale administrativă) ceea ce este peste normal. Privilegiul imaginației nu se admite și la contribuabil, care trebuie să-și stabilească normalul pe cale de documente și analiză comparabilitate. Cât despre NASTRATYN – e surpriza noastră năzdrăvană (vezi Reconciliere).

O. Organe fiscale

Pentru că mai e de așteptat până în 2025, când organele de inspecție vor avea la dispoziție un sistem automat de stabilire a claselor de risc și, astfel, vor vizita doar contribuabilii care refuză să se conformeze fiscal. Până atunci, vestea bună e ”se propune, în contextul digitalizării ANAF, introducerea posibilității de a prezenta legitimația de inspecție și ordinul de serviciu și prin utilizarea mijloacelor video de comunicare la distanță”. Tot în contextul digitalizării, legitimația rămâne cartonată :)

 P. Public

Pentru că România e primul stat membru care a transpus deja directiva raportării publice țară cu țară, devansând cu doi ani obligațiile de raportare, deocamdată, multinaționalele cu sediul central în România și venituri globale de peste 3,7 miliarde lei în fiecare din ultimii doi ani, precum și filialele românești (peste aceste praguri) ale grupurilor cu sediu non-UE, au obligația ca până la sfârșitul lui 2024 să publice pe site – scurtă descriere a naturii activității, inclusiv relația cu afiliații număr salariați, venituri, profit / pierdere, profit acumulat și nedistribuit, impozitul pe profit acumulat, impozitul plătit (date la 2023). Datele privind filialele multinaționalelor din UE vor apărea pe măsură ce și statele de rezidență ale acestora vor transpune directiva CbCR.   

 Q. Quartile

Pentru că a fi între Q1 și Q3 ale intervalului de comparabilitate (prețurile/marjele de profit pe care le obțin companiile independente pentru tranzacții similar) rămâne baza transfer pricing-ului.

 R. Reconciliere

Pentru că e o soluție banală, dar deseori neglijată, de a avea un control simplu și rapid asupra veniturilor tale. Poți verifica în permanență dacă facturile emise au fost încasate/de cât timp nu au fost încasate pentru a putea acționa rapid, de la caz la caz. Se cheamă reconciliere rapidă și pentru asta va fi NASTRATYN - soluția practică, în curând, de la TPS.

 S. Soluții. Seminarii

Pentru că așa cum există un schimb automat de informații între administrațiile fiscale, așa ar trebui să existe și o bază de date cu soluții practice schimbate automat în contribuabili. Stați pe-aproape: participați la seminariile TPS!

 T. Transparență. TPSoft.ro

Pentru că, dacă nu ești pregătit să devii o carte deschisă pentru clienți, parteneri, investitori, activiști sociali și, evident, pentru stat, atunci ... nu ești pregătit pentru vremea rețelelor sociale și a CbCR-ului public. Sfatul nostru - înainte să te compare alții, mai verifică-ți singur, încă o dată, încadrarea în marja pieței! Și nu uita că TPSoft.ro are în continuare o ofertă excelentă!

 Ț.  Țară

Pentru că are mare importanță jurisdicția în care faci afaceri. Unele se pot regăsi pe o listă neagră a jurisdicțiilor necooperante sau cel puțin gri. Iar acesta e de interes pentru autorități, atât prin prisma DAC6, cât și AML (în acest caz, ai obligația de a depune anual declarația privind beneficiarul real).

U. Unshell

Pentru că vorbim de o nouă directivă (ATAD3), obligând anumite entități și construcții juridice să demonstreze administrației fiscale că desfășoară o activitate economică substanțială în statele membre în care își au domiciliul fiscal. Forma finală, așteptată în 2023.

 V. Verificare

Pentru că vorbim de o nouă directivă (ATAD3), obligând anumite entități și construcții juridice să demonstreze administrației fiscale că desfășoară o activitate economică substanțială în statele membre în care își au domiciliul fiscal. Forma finală, așteptată în 2023.

 

 

 

 

Detalii
Înapoi la pagina: TP Ştiri şi Articole

În aprilie anul acesta, aflam că Polonia blochează compromisul UE pe acordul privind impozitul minim global. Să reținem din acest titlu un cuvânt: compromis. Președinția franceză a Consiliului European a propus ajustări ale textului, menite să înduplece opoziția solitară a Poloniei și astfel să lase drum liber revoluției fiscale europene, globale[1] etc. În iunie, se putea citi: Polonia, gata să renunțe la obiecțiile pe acordul cu impozitul minim global. În sfârșit, francezii puteau să răsufle ușurați și să își încheie triumfal mandatul. Dar n-a fost să fie. Subtitlul știrii din iunie suna așa: „Chiar dacă Varșovia nu mai împiedică acordul OECD, Budapesta dă semnale acum că are îngrijorări”. Astfel, de la jumătatea anului, Budapesta a preluat ștacheta și chiar acum câteva zile dl. Orban declara: Ungaria încă se opune acestui impozit global care ”omoară locurile de muncă”.

Mi s-a părut potrivit să reamintesc această epopee a impozitului minim global, acum când stăm cu sufletul la gură să vedem: „ne lasă sau nu ne lasă Austria în Schengen?”

Zilele acestea s-a văzut cum tratăm noi chestiunea, de pe o poziția de inferioritate, cu replici demne de piața Obor: „domnule, ce mai vor austriecii de la noi, că vorba aia – bănci, energie, lemn am dat, ne ducem la ei la schi, le plătim casă-masă… Eee, ia vezi, să nu ne supărăm noi, că știi cum e românu’, rabdă el ce rabdă, dar acu se face polonez, ungur, renunțăm și la schi…apoi să vadă ei…”

Dar cum ar fi să fim cu adevărat pragmatici și să urmărim un interes național, chiar în spiritul compromisului european? Să punem altfel problema: confrate european austriac, păstrează-ți retorica cu Schengen, cu imigranții, dacă asta te ajută (la fel cum ajută opoziția față de „taxa care omoară locuri de muncă”). Sigur, apartenența la spațiul Schengen ne-ar fi utilă – dincolo de retorica noastră politică, câștigăm o zi, pe care nu o mai pierd în vamă TIR-urile care pleacă de la noi cu piese manufacturate.  O zi nu e puțin, dar … tot rămânem să ne ducem zilele ca țara manufacturii low-cost.

Atunci, ce vrem noi? Să scăpăm de eticheta asta, care ne diminuează respectul investitorilor. Vă plângeți că firmele austriece au parte de rele tratamente aici? Bine faceți, și firmele românești se plâng de același lucru!

Între timp, ”începând cu anul 2021, Instrumentul Tehnic de Sprijin care continuă Programul de Sprijin pentru Reforme Structurale al Comisiei Europene, a aprobat dezvoltarea de proiecte pentru ANAF. S-a început cu identificarea celor mai bune practici, îmbunătățirea legislației fiscale și consolidarea capacității în domeniul prețurilor de transfer în România, proiect care se derulează pe baza unui contract semnat cu Administrația fiscală din Austria”. (Raport ANAF pe 2021)

Hai să lăsăm gargara asta cu reformele, demarările etc. Pragmatic: vrem, pe bune, la schimb cele mai bune practice europene. Să avem și noi un Fisc (măcar) ca și în Austria. În lumea impozitului minim global (care va veni, orice ar zice „unii”), administrația de calitate va fi hotărâtoare în luarea deciziilor investitorilor. Să vină și la noi investiții cu valoare adăugată, să crească nivelul de trai, poate așa vor rămâne la noi mai mulți imigranți, Vestul are de câștigat…

Și să nu uităm de OECD, clubul unde se fac și desfac revoluții (fiscal) globale, regionale etc. Da, vrem să fim în lumea bună. Polonia, Ungaria sunt acolo, bineînțeles și Austria. În ochii investitorilor, lumea se împarte în două: țări OECD și restul.

Deci, la schimb, confrate austriac european, ajută-ne cu practicile europene și cu OECD. Pragmatic.

Ce spuneți, reprezentanți ai interesului (și respectului!) național, se poate să aveți, în discuțiile de culise, o astfel de poziție: deschisă și concretă?

[1] O sinteză a ceea ce presupune această revoluție fiscală, cu pilonii ei, aici.

 

Articol apărut pe hotnews.ro și contributors.ro, decembrie 2022. Autor - Adrian Luca, TPS

 

Actualizare, 12 decembrie - Consiuliul UE s-a încheiat cu anunțul că s-a ajuns, într-un final, la unanimitate în chestiunea impozitului minim global (ceea ce înseamnă că Ungaria a reușit să fie convinsă). Din păcate, în chestiunea Schengen, Austria a reușit să fie convinsă de oportunitatea acceptării Croației, dar nu și a României (știrea, la diverse). Reușim să obținem însă promisiunea că, apropae sigur, din 2023...    

 

Detalii
Înapoi la pagina: TP Ştiri şi Articole

Citeam deunăzi o informare a Fiscului polonez (KAS) că agenți ai săi umblă incognito și cumpără produse și servicii de la buticuri, mari magazine, cantine, hoteluri, restaurante, saloane SPA etc., să vadă dacă vânzarea e înregistrată în casă și dacă se dau corect bonuri fiscale. După 32.000 de controale, bilanțul a fost că la una din patru achiziții se înregistra câte o iregularitate. Când te gândești că asta se întâmplă în Polonia, care, nu-i așa, e un performer recunoscut în reducerea evaziunii pe TVA, parcă automat îți zici – e clar că trebuie să fim mai  catolici ca ei, dacă s-ar putea în fiecare zi să ne dea Fiscul nostru un raport în câte controale, incognito sau la vedere, a descins, ce amenzi a dat etc.

Citesc în continuare din informarea polonezilor: ”acest tip de controale este, uneori, asociat cu situații neplăcute, de rezistență din partea celui controlat. Tocmai de aceea, la KAS, ne preocupă creșterea competențelor angajaților noștri, le oferim chiar asistență psihologică și, în situații de criză, beneficiază de intervenția rapidă a ofițerilor în uniformă”.

E ușor de intuit că astfel de controale sunt costisitoare, mai ales în vremuri ca acestea pe care cu onor le traversăm. Bonul fiscal e, evident, zona unde nu se discută, aici inflexibilitate trebuie să fie maximă [1]. Dar conformare fiscală înseamnă mult mai mult decât a da bon. Și nu doar cu inspecții îți asiguri conformarea fiscală a contribuabilului tău. Dacă ești o administrație puternică știi deja că trebuie să treci la nivelul … olandez: Fiscul din Țara Lalelelor cultivă de ani buni conceptul  ”flexibil, unde e posibil, strict, unde e necesar”. Și îl cultivă cu succes, dacă ne uităm la ce rezultate au [2].

Ai zice că noi ar trebui să fim primii care să trecem la acest nou sistem de producție, care să ne ajute să creștem intensiv conformarea fiscală. Dar… episodul următor vorbește de la sine! După modificările de ultimă oră aduse la Codul de Procedură Fiscală, ”contribuabilul/ plătitorul solicitant nu are dreptul la restituirea taxei achitate pentru emiterea soluției fiscale individuale anticipate (SFIA) în cazul în care cererea intră în procedura de analiză pe fond în vederea soluționării prin emiterea ordinului ministrului finanțelor de aprobare/respingere a cererii de emitere a SFIA”. Până luna trecută, același plătitor de taxe solicitant știa că are ”dreptul la restituirea taxei achitate în cazul în care organul fiscal competent respinge emiterea SFIA”. [3]

Ce e această soluție fiscală individuală anticipată? ”Un act administrativ emis de organul fiscal central în vederea soluționării unei cereri a contribuabilului/plătitorului referitoare la reglementarea unei situații fiscale de fapt viitoare”. Cuvântul cheie e aici reglementarea. În traducere, vrea omul/firma/investitorul/ plătitorul de taxe să fie sigur că înțelege bine o situație/o tranzacție, înainte să pună în practică: vrea să plătească taxele la stat atât cât trebuie și, în baza unei interpretări pe care i-o va da Fiscul în speța respectivă, vrea să nu fie hârțuit mai târziu cu întrebări dar acolo de ce e așa și alte asemenea.

”Aceste decizii de interpretare (advance tax ruling)  se întâmplă în toată lumea și s-au dezvoltat ca urmare a schimbării de mentalitate la nivelul autorităților fiscale; sunt un instrument indispensabil în atingerea unui grad cât mai mare de conformare fiscală prin stabilirea acelei relații de reciprocitate necesare între autoritate și contribuabil”. Am citat dintr-o analiză din 2015 prezentată Parlamentului European și care urmează: ”decidenții politici trebuie să acționeze cu grijă cu acest instrument prețios care, în mod categoric, nu trebuie să dispară”.

La noi, instrumentul pare destul de prețios, la o taxă de emitere de  3000-5000 de euro! (5) Dar nu poți să nu te-ntrebi: cum se manifestă grija ca măcar să nu dispară?

Pentru că ”în anul 2021, au fost aprobate 13 soluții fiscale individuale anticipate și sunt în curs de soluționare 35” – se arată în raportul de activitate al ANAF pe anul trecut.

La un asemenea volum de activitate, ar fi fost de așteptat ca Ministerul Finanțelor, cel care de anul acesta a preluat direct administrarea SFIA, să vinăcu un mesaj concret – vrem/nu vrem mai multe, dacă vrem, cum facem asta etc.  

Un proiect de Ordin pentru aprobarea procedurii privind emiterea SFIA nu e deloc clar în privința intențiilor, aspirațiilor Ministerului în această privință. Se propune acum o listă de la a) la y) de situații în care se respinge emiterea de SFIA (după procedura actuală, lista merge doar de la a la h). Nu extinderea, în sine, ar fi o problemă, dacă ar aduce mai multă claritate! Dar suntem în continuare în zona respingerii acolo unde plătitorul a comunicat repetat informații nerelevante în raport cu întrebarea, în condițiile în care, evident, relevanța informațiilor se stabilește de către organul fiscal competent. Sau – respingere dacă se constată că cererea nu vizează aspecte necesar a fi clarificate, ori, situație nouă, dacă pentru tranzacțiile propuse nu există o alternativă rezonabilă de aplicare a tratamentului fiscal.

Bun, dar care e interpretarea rezonabilă? – asta vrea să știe, până la urmă contribuabilul! Pentru asta, el face această înțelegere pe transparență cu statul. Pune pe masa Fiscului documente din bucătăria internă, inclusiv din grupul lui de companii. Își asumă că soluția fiscală, dacă o primește, ”este opozabilă și obligatorie față de organul fiscal, numai dacă termenii și condițiile acesteia sunt respectate de contribuabilul plătitor”. Își mai asumă că ”informațiile furnizate trebuie să fie corecte”. Iar după cum sună noul proiect de Ordin, mai trebuie să-și facă și o auto-analiză, chiar o auto-critică, ca să arate că nu are intenții ascunse. [4] În sfârșit, își asumă că, pentru tot exercițiul ăsta e nevoie să plătească acea taxă de emitere a SFIA de 5,000 EUR. Iată că acum, după modificarea din Codul de Procedură Fiscală, trebuie să-și mai asume și că această taxă e oricum pierdută. Cum s-ar spune – dacă nu primește SFIA, rămâne și cu banii luați, și cu … perspectiva unei inspecții neliniștite.

Mă întorc din nou la acel raport european, citat mai sus – ”Contribuabilul trebuie tratat ca un client. El merită un serviciu de calitate, atâta timp cât oferă în mod voluntar informații despre situațiile de risc fiscal (un fel de auto-analiză de risc) și oferă răspunsuri cuprinzătoare autorității fiscale. În această relație, autoritatea fiscală trebuie să înțeleagă strategia comercială și fiscală a contribuabilului, să acționeze corect și nu să fie orientat în principal spre câștigul imediat”.

Practic vorbind, construind această relație reală de colaborare (monitorizarea pe orizontală), ajungi să ai o alternativă funcțională la costisitoarele inspecții, controale fiscale (monitorizarea pe verticală). Într-un bine-cunoscut echivalent românesc – păgubești mai mult dacă te scumpești la tărâțe!

Spre exemplu, un raport despre inspecții are câteva rânduri de serviciu – ”În ceea ce privește inspecțiile fiscale desfășurate la contribuabilii care au derulat tranzacții cu persoanele afiliate, în cadrul cărora au fost verificate și preturile de transfer practicate, a fost stabilită o diferență a bazei de impozitare în sumă de 584,1 mil. lei. Astfel, diferența suplimentară de bază de impozitare a determinat: impozit pe profit stabilit suplimentar de plată de 43,3 mil. lei; diminuare a pierderii fiscale: 352,6 mil. lei”. (ANAF, raport de activitate primul semestru 2022). Ce mesaj pot transmite astfel de rânduri? Niște sume, aflate pe undeva la nivelul anului trecut și… cam atât! Dar cu ce costuri s-au făcut inspecțiile astea, atât pentru contribuabil, cât și pentru administrație? Au schimbat ele cu adevărat comportamentul contribuabililor? Te-au ajutat ele pe tine, administrație, să-ți cunoști și să-ți apropii mai bine contribuabilul?

În schimb, mesajul e mult mai puternic atunci când citești că ”în perioada ianuarie-iunie 2022, au fost emise două acorduri de preț în avans (APA) și au fost soluționate trei cereri de inițiere a procedurii amiabile”.

Ca echivalent al SFIA, dar pe problematica extrem de complexă a tranzacțiilor intra-grup (privind stabilirea prețurilor de transfer aferente) aceste APA sunt și ele măsura deschiderii spre colaborare a unei administrații. Scumpă la vedere această colaborare, cum se vede. Și unde mai pui că taxele de analiză pentru APA ajung până la 20.000 de euro!

Cum să-l conving/ajut/motivez pe contribuabil să vină el la mine, mai degrabă decât să mă duc eu după el! – aceasta ar trebui să fie întrebarea care să nu-i dea liniște statului, cel puțin în toate cele opt ore de program. Oare ar ajuta mai mult dacă am elimina aceste taxe pentru emiterea deciziilor fiscale, cum au olandezii? (Pe principiul cui îi mai trebuie taxă, dacă tot primesc informații prețioase!) Oare n-am putea împrumuta ceva din sistemul polonez, unde deciziile fiscale individuale au devenit un fel de sport național, încurajat, subvenționat chiar de stat? Acolo, dacă vrei să ai o confirmare că aplici bine legea, (inclusiv în tranzacții deja efectuate!), dacă ești acționar, sau potențial investitor … statul e chiar interesat să te ajute să-ți clarifici nedumeririle fiscale! Ba chiar îți pune la dispoziție o bază de date, cu soluții care ar putea să te ajute (6). Oare e mai bine să folosim banii din taxa de SFIA/APA să îi plătim mai bine pe specialiștii noștri, aceștia vor fi mai motivați, vor livra mai repede alte soluții, în final vor fi mai mulți beneficiari, cadrul fiscal va fi astfel mai predictibil?Să ne concentrăm pe un program amplu de ghiduri, cu interpretări generale privind tratamente fiscale în toate domeniile controversate?

Putem discuta astfel de detalii, dar un lucru ar trebui să fie strict, neinterpretabil – ne trebuie acum un program clar de încurajare a parteneriatului fiscal! Parteneriatul fiscal s-a dovedit că este bun pentru conformarea fiscală! S-a dovedit că e bun și pentru investiții, investitorul având nevoie de un mediu predictibil pentru a-și construi planuri fezabile! Da, parteneriatul fiscal chiar aduce bani la buget! Ce alte argumente mai avem nevoie ca să ne trezim la realitate, acum, când crize noi au renunțat să mai umble incognito, ci sunt pe față, la vedere?

  1. Stimularea conformării voluntare este și un argument prin care, alături de colegii mei din Camera Consultanților Fiscali, îi arătam Ministerului Finanțelor că ar avea mai mult de câștigat dacă nu ar lovi în micii consultanți fiscali, scoțându-i, discriminatoriu, din rândul profesiilor care pot funcționa ca microîntreprindere. Argumentul nostru – cu cât sunt mai mulți consultanți în piață, cu atât serviciul lor devine mai accesibil și micilor contribuabili; iar un contribuabil care vrea să lucreze cu un consultant e deja un contribuabil care are nevoie să-și lămurească o situație fiscală, pentru că vrea să se conformeze (aici, comunicatul CCF din vară). Din păcate, răspunsul primit a fost, literalmente, doar nu închidem, nu oprim activitatea consultantului fiscal!

N-o închidem, doar i-o facem mai grea. Prin extensie, nu închidem, nu oprim aspirații de claritate și corectitudine ale contribuabilului! Vrea el în continuare SFIA, APA? Să fie sănătos, cine-l împiedică!

PPS. Pentru cei care încă nu sunt convinși de câtă nevoie de clarificare e în rândul contribuabilului X, am făcut o sinteză a informărilor ANAF privind cazurile semnificative constate de inspecția fiscală în primele șapte luni ale anului. Chiar și existența acestor informări pe care le face ANAF de la începutul anului și este un fapt realmente lăudabil. Dar parcă prea multe situații stau sub semnul interpretării, a norocului fiscal! E mult prea mare nevoia de clarificare și predictibilitate! Chiar e nevoie de un parteneriat real stat- contribuabil!

Note

  • Mi se pare util să reamintesc în primul rând clienților comercianților, avertismentul polonezilor că printul care atestă plata prin card sau o notă de plată la restaurant nu țin loc de bon fiscal. Și da, chiar e un gest de corectitudine pentru toată lumea să ceri și să primești bon fiscal pentru orice cumpărătură!  Cred în puterea exemplului, cum ziceam și în comentariul din primăvară – La reîntâlnirea cu vechile (și noile) crize: administrația, contribuabilul, Hyacinth Complianceși un ceas care … ticăie!
  • Pentru a fixa tabloul puterii fiscale: În România, ”avem o conformare voluntară care duce la 27% din PIB venituri fiscale plus contribuții”, ca să folosesc formula oficială. Oricum i-am zice, suntem pe penultimul loc în UE (pe ultimul e Irlanda, dar cred că putem fi de acord că tigrul celtic e un caz extrem, iese din baza de comparație). În Olanda, ponderea este de 40%, în Polonia de 35%. În materie de conformare la plata TVA, gaura dintre efectiv încasat și ce se estimează că ar trebui încasat este de 4,4% în Olanda, 11% în Polonia și … 35% în România – date pentru 2019, ultimele valabile. Polonia a înregistrat cel mai spectaculos salt în conformare, în condițiile în care în 2015 avea o lipsă de 24% din TVA! 
  • Pentru conformitate, să spunem că da, contribuabilul își poate lua banii înapoi dacă … renunță la cererea de emitere în 15 zile sa i se transmite că cererea nu i-a fost luată în considerare. (într-un exercițiu de PR nereușit nota de fundamentare a Ord 31/2022 vrea să ne convingă că … se reglementează dreptul contribuabilului/plătitorului la restituirea taxei achitate în cazul în care organul fiscal competent respinge emiterea soluției fiscale individuale anticipate).
  • Ce ar mai trebui să conțină documentația pentru emiterea SFIA – descrierea tranzacțiilor semnificative care ar putea fi efectuate după finalizarea tranzacțiilor propuse, analiza completă cu privire la aplicarea regulii generale antiabuz (motivele rezonabile pentru care solicitantul apreciază că tranzacția nu are drept scop utilizarea abuzivă pentru obținerea unui avantaj fiscal)
  • 000 de euro, dacă e mare contribuabil sau contribuabil nerezident, 3000 de euro dacă e din orice altă categorie. Această nouă distincție cu nerezidenții pare din categoria – să plătească mai mult, dacă tot e străin, că are de unde.
  • În Polonia, comisionul perceput pentru emiterea unei interpretări individuale a legii fiscale este mai puțin de 10 euro, deși analizele arată un cost real  de circa 200 de euro. Prețul și faptul că se obțin relativ repede, în maximum trei luni, au dus la acumularea unui stoc care acum câțiva ani trecea de 170.000 de astfel de soluții de interpretare individuale (sursa, aici), emise de o direcție specială, de gestionare a informațiilor fiscale (KIS). De notat că acolo unde sunt vizate tranzacții deja efectuate, contribuabilul nu e scutit de plata unor eventuale arierate, dar, pentru tranzacții viitoare, soluția primită de la stat îi poate asigura contribuabilului o siguranță fiscală. Acesta nu înseamnă însă că soluția nu poate fi contestată în instanță, dacă respectivul contribuabil se consideră nedreptățit. (sursa – Agenția de investiții străine)    

 

Articol apărut pe contributors.ro, septembrie 2022. Autor - Adrian Luca, TPS 

Detalii
Înapoi la pagina: TP Ştiri şi Articole

Preluăm atașat răspunsul trimis de Camera Consultanților Fiscali (CCF) la o solicitare de informații adresată de Consiliul Concurenței, privind legile de organizare și funcționare a profesiilor liberale. Prin acest răspuns, CCF clarifică atât scopul prevederilor legale care fac obiectul analizei Consiliului Concurentei, cât și rolul profesiei de consultant fiscal în raport cu antreprenorii și cu administrația fiscală.

Pe scurt, contribuabilul, în primul rând investitorul, are nevoie de asistență pentru înțelegerea legislației fiscale și adecvarea acesteia la diferite spețe, pentru conformarea la îndeplinirea obligațiilor fiscale, precum și de asistență în litigiile cu administrația fiscală. Prin această asistență, consultantul este un intermediar între interesele contribuabilului și interesele statului, iar activitatea lui are impact asupra sănătății financiare a economiei, atât la nivel micro, cât și macro.

Pe aceste considerente, statul român a preluat o serie de măsuri de protecție valabile la nivel european/internațional, pentru a se asigura că un consultant înțelege rolul și responsabilitățile acțiunilor sale.

Aici, răspuns CCF, mai 2022

  

Detalii
Înapoi la pagina: TP Ştiri şi Articole

Dragii noștri parteneri,

Avem un mesaj pentru voi:

Hai afară, mai lăsați cloud-ul, uitați, cât puteți, norii acestor vremuri din noul anormal,

afiliați-vă cu bucuria, alegeți tranzacțiile cu substanță și …

#Tranferați Primăvara în Spirit!

(DACă vi se pare că nu sunteți încă bine conectați, vă rugăm să vă verificați conexiunea și să încercați din nou!)

 

 

Echipa TPS vă urează 

Paște fericit! 

 

 

Detalii
Înapoi la pagina: TP Ştiri şi Articole

 

Cu gândul la faimosul dicton ”Dați-mi un punct de sprijin și răstorn Pământul ”, am apreciat  sinceritatea Coaliției când, pe prima pagină a ppt-ului ”Sprijin pentru România”, a scris – ”măsuri propuse” Pentru că asta e: o colecție de măsuri cu ambiția să ajungă faimoasă!

Nu e plan, că dacă ar fi plan, ar avea o politică: acolo unde scrie, spre exemplu, ”5,2 miliarde de lei în 2022 sprijin pentru continuarea și finalizarea contractelor de investiții publice în derulare” ar fi bine să spună și despre ce fel de investiții e vorba, ce țintim. Putem spune că ținta noastră e să investim în X pentru că așteptăm să atingem efectul Y, antrenăm un lanț de producție autohton, deschidem perspective în domeniul ăsta? Altminteri, ne putem întreba dacă și punerea de borduri pentru reabilitarea de parcări – investiția de serviciu din orașe - îndeplinește criteriile de eligibilitate ale acestei măsuri. Apropo, alocăm un miliard de euro pentru contracte așa nețintit, la modul general, și doar 200 de milioane de euro ”pentru investițiile cu impact major în economie”. La drept vorbind, chiar că nu sunt așa multe.

Dacă plan nu e, nici a program nu răsare, deși am remarcat câteva alocări pentru dezvoltarea unor programe  aflate deja în derulare și care, o spun deschis, sunt bine-venite.

Până la urmă, se poate spune că, și fără un program în spate, toate măsurile anunțat ieri sunt bine-venite,  ”vor face bine”, ca să reiau o sintagmă din timpul conferinței de presă. Sigur, pentru cei care vor ajunge să primească banii, efectul va fi mai degrabă pozitiv decât negativ. Ei vor fi sprijiniți. Dar România celorlalți? Ceilalți  cum vor ajunge să fie sprijiniți, dacă nu e clar mecanismul practic de amplificare a efectelor pozitive?

Aș face aici o analogie cu ploaia: în general, e bine că plouă, dacă pământul e pregătit, dacă e lucrat după un plan, un program. Dacă nu, înfloresc buruienile și trăim cu speranța că măcar a mai crescut nivelul de umiditate din sol.

Or ce avem noi acum – o nouă ploaie de bani! Una încă permisă de meteorologii de la Bruxelles, cei care, ca să zic așa, se mai fac că plouă și uită că de doi ani suntem, practic, în procedură de deficit excesiv. Poate acesta e ultima ploaie de care ne mai putem bucura în voie. Și cum o folosim, ce facem cu ea: nu e clar, dar să sperăm c-o să iasă bine!

Pe scurt, cred că ”Sprijin pentru România” ar fi sunat mai promițător dacă s-ar fi chemat măcar altfel, încât să transmită mesajul unui pragmatism hotărât și sănătos. Dacă ne uităm prin apropiere, putem vedea că există un ”Polish Deal”. De la începutul anului, polonezii au deschis un șantier de proporții, care umblă la temelia economiei: vrei investiții, atunci reformezi fiscalitatea corporativă (cum se impozitează profiturile firmelor, cum le ajuți să facă investiții în domenii-cheie, cum introduci tehnologia în fiscalitate să ajuți contribuabilul corect și să scoți bani de la cei incorecți), apoi reformezi fiscalitatea la nivel de individ, încurajându-l să obțină mai mulți bani pe care să-i întoarcă în economie.

Plafonările administrative, amânările politice, banii aruncați la întâmplare nu sunt un deal. Nu sunt acel punct de sprijin cu care să putem răsturna starea noastră actuală. Cât timp nu încheiem un contract cu noi înșine, unul în care să scriem facem asta ca să obținem asta, o să rămânem țara  care nu poate da mai mult de ”50 de euro vouchere pentru alimente de bază, la fiecare două luni” celor care într-adevăr au nevoie de sprijin! Bani cu care acești oameni se vor duce la un magazin de discount și vor cumpăra câțiva litri de lapte și ulei aduse, cel mai probabil, din Polonia, de unde vin mai ieftin.

Ce șanse să ai să răstorni un deficit extern de produse agro-alimentare care sare de un miliard de euro pe an, în cel mai bun caz, când arunci pe piață o măsură generică, fără nicio explicație, fără ținte precise, de ”200 de milioane de euro pentru procesarea produselor agricole în România”! Și numim asta, probabil, politică agricolă!

 

 Articol apărut pe economedia.ro, sub titlul Ce răstoarnă ”Sprijin pentru România”?, aprilie 2022. Autor - Adrian Luca, TPS 

Detalii
Înapoi la pagina: TP Ştiri şi Articole

Transfer pricing-ul (îngrijorarea numită prețuri de transfer, mai bine zis) a adunat din nou peste 1000+ participanți la cel mai nou seminar (online) ținut de TPS pentru colegii din Camera Consultanților Fiscali. Dacă în octombrie anul trecut, Adrian Luca, partenerul-fondator, și Mihai Lupu, directorul TPS, au trecut prin materia inspecției fiscale care vizează tranzacțiile intra-grup, de această dată au tratat, cu toată considerația cuvenită, venerabilul capitol al tranzacțiilor cu servicii intra-grup.

Așa facem din 2009, anul în care am înființat TPS sub deviza ”Transfer Pricing în Siguranță”, pe vremea când OECD își lansa seria modernă de ”Linii Directoare de Transfer Pricing pentru companii Multinaționale și Administrații Fiscale”, sub deviza nici nu știți ce va urma! De pe atunci OECD rezerva Capitolul al șaptelea, ”Considerații speciale pentru serviciile intra-grup”, pentru a trata ”problemele care apar, din perspectiva prețurilor de transfer, în a determina dacă au fost furnizate servicii de către un membru al unui grup multinațional către un alt membru al respectivului grup, și, dacă da, în a stabili valoarea de piață a acestor servicii”.   

Ce e atât de special cu serviciile astea? Nimic alta decât că sunt terenul ideal pentru interpretabilitate, când până și noțiunea de prestare serviciu e discutabilă.

De la ediția din 2009, imediat întregită în 2010, apoi în cea din 2017, pentru a ajunge până la ediția actuală din 2022, serviciile intra-grup au ”două mari probleme din perspectiva prețurilor de transfer: prima - dacă serviciile intra-grup au fost cu adevărat prestate. A doua: cât ar trebuie să fie, în scop fiscal, onorariul (charge) intra-grup pentru astfel de servicii pentru a fi în acord cu principiul valorii de piață (arm’s length)”. Simplu, nu?

Apoi la cele 14 pagini ale edițiilor 2009 și 2010, mai adăugați , din 2017, încă 10 pagini pentru serviciile cu valoare adăugată redusă în cadrul grupului (low-value adding intra-group service). Ce sunt acestea? ”Cu titlu de exemplu, să presupunem că un grup multinațional e angajat în dezvoltarea, producția, vânzarea și punerea pe piață de produse lactate în întreaga lume. Grupul înființează o companie de servicii, a cărei unică activitate e să acționeze ca un centru de suport global IT. Din perspectiva furnizorului de servicii suport IT, generarea serviciilor de IT e principala activitate a companiei. Totuși, din perspectiva beneficiarilor serviciilor, ca și din perspectiva grupului în ansamblu, serviciul nu e o activitate de bază (core business activity) și de aceea poate fi încadrat ca fiind un serviciu intra-grup cu valoare adăugată redusă”.

Se petrecuse, între timp, Marea Criză, iar administrațiile fiscale simțeau nevoia unei considerații și mai speciale pentru o temă și mai interpretabilă. Același exemplu voit simplist al producătorului de lapte a fost  menținut și în ediția 2022 (tot vreme de criză, oricum se va numi ea), continuând să dea bătaie de cap mai ales grupurilor care au ”ghinionul” unor afaceri sofisticate, unde nu e chiar așa de ușor de separat core de support atunci vrei să stabilești o marjă de profit adecvată.

Dar, așa cum știți, noi, la TPS mai avem o deviză: Teorie + Practică = Soluții!

Prin prezentarea de exemple concrete, din practică, lectorii TPS au transmis și de această mesajul pe care îl transmitem din 2009 încoace: acolo unde modelul de afaceri e gestionat în logica pieței, acolo unde există substanță economică, protecția fiscală în transfer pricing este o materie gestionabilă... oricâte noi pagini și capitole se vor adăuga venerabilelor Linii Directoare! Și vor veni!

 

PS.O simplă statistică: 248 de pagini au Liniile directoare, varianta din 2009; 376, în 2010; 612, în 2017, și 656 în 2022. În ultimii cinci ani, s-a revizuit aplicarea Metodei împărțirii profitului (Anexele II și III la Cap. II), s-au adăugat Liniile directoare privind abordarea intangibile greu de evaluat (Anexa II, Cap. VI) și cele privind tranzacțiile financiare (un capitol nou, al X-lea). Greu de crezut că următoarea revizie să mai aștepte cinci ani, în vremea lui BEPS 2.0 și a pilonilor lui.

 

Valoare adăugată de la TPS:

”Tranzacțiile privind prestări servicii intra-grup, din perspectiva prețurilor de transfer” (Prezentare seminar CCF, aprilie 2022) 

Detalii
Înapoi la pagina: TP Ştiri şi Articole

După momentul 8 martie, când dăm jos măștile și redescoperim vechile crize, ar cam fi cazul ca, treptat-treptat să începem să ne (re)adaptăm la realitatea în care există, spre exemplu, proceduri de deficit excesiv. Despre asta e vorba în comentariul de mai jos.  Vă invităm să descoperiți  legătura între frumoasa zambilă și ... utila casă de marcat într-un context actual marcat de mari incertitudini, în care doar crizele rămân sigure!

 

                                     

”Odată cu încetarea stării de alertă, se anulează atât toate restricțiile, cât și toate facilitățile”. Citesc această declarație ministerială legată de reîntoarcerea la normal (!) a școlilor și mă gândesc că poate fi extrapolată, ca un soi de avertisment, pentru toate palierele societății și economiei noastre. Crizele noi au și ele, orice s-ar spune, o facilitate – pe timpul lor, crizele vechi tac, le punem pe mute. Dar, într-un final, acestea, cele învechite, își cer din nou dreptul de a se reîntoarce pe prima scenă și de a face muzica.

Apropo, cred că, după momentul 8 martie, ar cam fi cazul ca, treptat-treptat să începem să ne (re)adaptăm la realitatea în care există, spre exemplu, proceduri de deficit excesiv. Zilele trecute, Bruxelles-ul avea câteva avertismente voalate pentru cei care au ceva probleme cu echilibrul fiscal. Zice comisarul Gentiloni: ”Având în vedere perioada de o extraordinară incertitudine, Comisia nu va propune deschiderea de noi Proceduri de Deficit Excesiv în această primăvară. Vom revedea subiectul în toamnă. Dar, din nou, ținând cont de această incertitudine, confirmăm astăzi că recomandările noastre vor fi în continuare formulate în termeni calitativi, pornind de la o bază cantitativă”.

Cum s-ar spune încă mai suntem la faza de recomandări, de ”ghidaj fiscal”, de ”să se evite o nejustificată întârziere în consolidarea fiscală!” sau ”o ajustare graduală a îndatorării publice ar trebuie să înceapă în 2023”.

E încă faza în care cine are nevoie de echilibrarea finanțelor publice mai are timp să-și facă singur și de bună-voie consolidarea. Direct spus, mai are timp să taie din cheltuieli, dar să taie cu cap, nu de la (eventuale) investițiile necesare pentru dezvoltare. Și mai are timp să găsească formule de a aduce bani în plus la buget, dincolo de clasica formulă mai multe inspecții la cei care oricum plătesc! Sigur că, și după 2023, tot de bună-voie se va face consolidarea, dar un pic altfel. După ... Procedură!

Nu știu cum folosim noi, ca economie, societate, administrație acest răgaz conjunctural, dintre două crize. Poate, la cum stau lucrurile, mizăm pe neprevăzutul care tot apare! Doar nu vor dispărea acum crizele pe care să putem da vina pentru ce n-am făcut ce trebuie făcut.

Am să sar acum la o întâmplare de care am avut în acest început de primăvară incertă:  marți la amiază, aflându-mă pe bulevardul Iuliu Maniu (București, sector 6) în căutarea unor simboluri last-minute de 8 Martie, am dat peste o tonetă cu flori. Una simplă, fără brand, fără pretenții. Dar nici neprevăzutul n-are pretenții, apare de unde vrea el: am cumpărat o zambilă, un frumos și bogat exemplar de Hyacinth, având toate indiciile să fie chiar de producție autohtonă, cum mi-a fost recomandat. Și asta nu e tot: odată cu floarea vine la pachet și BONUL FISCAL! Nesolicitat, de bună-voie, cum s-ar spune.

Ăsta da simbol, mi-am zis! Un adevărat exemplar de Hyacinth Compliance! Unde Compliance/conformare este termenul științific pentru plata voluntară a taxelor. Studii cu pretenții spun că fără de această conformare voluntară nu se poate vorbi realist de o creștere sănătoasă a încasărilor bugetare (a se vedea și micul tratat ”Generarea de venituri postcriză pentru administrațiile fiscale”, FMI, seria specială Covid-19)”  

Cred că această întâmplare are legătură și încă una consistentă cu ceea ce ni se poate întâmpla (cu bune și rele) în perioada următoare. Familia care ține toneta de flori de pe Bulevardul Maniu este simbolul contribuabilului care nu o duce roz, poate nu are viața cu miros de zambilă pe care o așteaptă, dar înțelege că din puținul ei este datoare să lase și statului ceva. Sunt sigur că asemeni acestei familii se găsește cel puțin una pe fiecare bulevard din orașele patriei cu tonetă de flori cu bon și corectitudine fiscală față de stat. Doar că acum e rândul statului să înțeleagă că și această corectitudine se plătește, direct spus - trebuie să dea ceva la schimb! Și nu sar cu gândul la super-infrastructură, la super-școli, spitale și alte asemenea, mă duc mai realist la ce zice FMI – ”administrația să demonstreze că înțelege situațiile specifice ale contribuabilului și își adaptează acțiunile în consecință”

Astăzi se împlinește o lună de la asigurarea oficială că ”revitalizăm (în această primăvară) comitetul consultativ din care vor face parte mediul patronal, sindicate, mediul academic, instituții financiare care pot participa cu know-how, Camera Consultanților Fiscali, experți în diverse domenii, inclusiv independenți dar care sunt celebri sau care au notorietate și un cuvânt de spus care împreună cu ceea ce primim noi, asistență tehnică internațională, de la FMI sau de la Banca Mondială pe ceea ce înseamnă regimul fiscal și mai ales pe reducerea deficitului fiscal, să începem dezbaterile”. Frumos citatul, dar și ceasul ... ticăie!

Nu cred că ne mai permitem să întârziem mult aceste adunări ad-hoc!

Nu știu cât de multe vor fi de dezbătut, cert este că la sfârșitul acestor adunări nu prea sunt multe opțiuni: parteneriat între administrație și florari, potențiali producători de flori, potențiali învestitori în energie sau înalta tehnologie samd! E nevoie de simboluri (la nevoie, adaptați și denumirea Ministerul Finanțelor!), dar e nevoie și de lucruri concrete de substanță care să atragă investiții, să dezvolte afaceri, să corecteze dezechilibre. Cum vedem, crizele din jurul nostru se grăbesc atât de tare că, pur și simplu, nu cred că mai e vreme de amânări. Pur și simplu nu ne vor mai acorda această ... facilitate!

Doresc, tuturor, o primăvară mai puțin incertă, cu pace, dacă se poate!

 

Articol apărut pe contributors.ro, martie 2022. Autor - Adrian Luca, TPS 

 

 

 

 

Detalii
Înapoi la pagina: TP Ştiri şi Articole

Avem o provocare pentru voi: să vă imaginați care ar fi cea mai potrivită denumire oficială care să fie pusă la intrarea instituției din Bd. Libertății 16! Știu că prima întrebare care vă vine în minte acum este – de ce? Ce schimbă o denumire? Am să vă răspund pe scurt – adoptând o denumire faci, vrei-nu vrei, un statement, o declarație de intenție despre direcția ta. 

Citeam zilele trecute proiectul de HG de reorganizare a MF și ANAF, că vor avea loc transferuri de ... direcții între cele două instituții afiliate, se vor înființa noi ... direcții generale (unde direcții, ați ghicit, se referă la departamente administrative). Dar nu găsim acele hallmarks/semne distinctive (cum am zice la DAC6) despre substanța transferurilor, lipsește orice explicație (doar contribuabilul trebuie să dea să dea explicații, nu și autoritatea publică, nu-i așa?) despre cum facem asta ca să ajungem mai repede acolo (unde acolo ar fi este ceea ce interesează cu adevărat stakeholders/părțile interesate – contribuabili, investitori etc.) 

Așa că de-aia zicem: haideți, dacă tot facem reorganizare, să arătăm că și vrem să facem ceva cu adevărat de substanță! De ce n-am da acest mesaj începând cu frontispiciul? 

Acesta e pe scurt rațiunea din spatele concursului. Pe larg, puteți găsi în articolul TPS preluat de hotnews.ro și contributors.ro. Sunt, acolo, și trei propuneri de rebranding, sper să fie corect înțeles mesajul nostru! 

Vă încurajăm și pe voi să intrați în acest joc serios și, cine știe?, dacă avem o listă de participanți cu propuneri, poate o să fie luată în calcul o nouă denumire-statement!

 

Un concurs creativ (și constructiv) – cum să se numească Ministerul Finanțelor?  

Olanda, țară celebră, printre altele, pentru cultura intensivă a coalițiilor politice, are, de la începutul anului, un nou guvern, cu patru noi poziții ministeriale, câte unul de fiecare partid: pentru Locuință și Planificarea Teritoriului, pentru Politici anti-sărăcie, participative și de pensii, pentru Climă și Politici Energetice, pentru Natură și Politica azotului. Par insolite aceste titluri compuse, mai ales dacă suntem obișnuiți cu imaginea tradițională de MINISTER: ce va să zică să fii, spre exemplu, ministrul Azotului, când poți să fii, la modul general, ministrul Mediului? Zice însă, pentru urechile alegătorilor/contribuabililor, ale investitorilor ba chiar și ale organismelor de la Bruxelles, zice că la probleme noi e obligatoriu să cauți formule noi! O țară ca Olanda nu are nevoie să reinventeze, spre exemplu, ministerul Finanțelor (cu mici adaptări, își poate păstra statutul de nod financiar global), dar are mare nevoie să arate că tratează chestiunea oxidului de azot, gazul care nu mai provoacă deloc râsul, ba dă grozave migrene politice: cum să rezolvi criza emisiilor toxice ale puternicului sector agro-alimentar, fără să sufoci economia națională?

După această scurtă escapadă în Țările de Jos, e natural să ajungem și la întrebarea: dar o țară plină de crize,  care nu e nici nod financiar, nici putere agricolă ș.a.m.d., cum ar trebui să-și numească ministerele, pentru a începe să le spună ... ceva nou alegătorilor/contribuabililor, investitorilor, ba chiar și organismelor europene?

În aceste zile, la ministerul Finanțelor Publice e în dezbatere proiectul de HG ”de modificarea și completarea HG34/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice, precum și pentru modificarea și completarea HG 520/2013 privind organizarea și funcționarea ANAF”.

Primul punct este tocmai schimbarea titlului HG din 2009 ”privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor”. Implicit, așadar, noua denumire a instituției din Bd. Libertății 16 devine  Ministerul Finanțelor și atât. Actuala Coaliție consfințește, astfel, denumirea dorită și de precedenta Coaliție, în acel ”rebranding” lipsit de imaginație de la sfârșitul lui 2020 (când Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației și-a schimbat denumirea în Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației).  

În rest nu găsim niciun rând, în nota de fundamentare, care să ne dea un mic indiciu despre spiritul acestei operațiuni de tăiere a cozii ”Publice” introduse acum 20 de ani de guvernul Năstase și întoarcere la forma clasică, cunoscută în România sub toate regimurile și epocile. Tăierea să fie recunoașterea că acest minister se ocupă, practic, de finanțele fiecăruia? să fie semnalul că, de-acum, interesele private sunt la fel de importante precum cele publice? Să fie doar un capriciu politic? Crede fiecare ce vrea.

Rândurile explicative ar fi fost necesare în primul rând pentru susținerea următoarelor 7 pagini de măsuri de reorganizare! Aș vrea să fiu bine înțeles – nu spun nici că măsurile din cele șapte pagini sunt corecte, nici că sunt greșite per se. Pot fi și una, și alta, într-o logică a administrației românești prea puțin schimbată de-a lungul regimurilor și epocilor. Ce spun doar e că aceste măsuri eșuează să transmită, ele singure, acel CEVA NOU așteptat.

Când administrația se pregătește de dispute fiscale ...

Fraza-cheie din toată nota de fundamentare mi s-a părut acesta: ”La nivelul conducerii ministerului se previzionează o însemnată creștere de activitate și în ceea ce privește domeniul juridic”. Pariez că oricărui contribuabil i-ar fi plăcut să descopere apoi și un răspuns la întrebarea ”De ce se previzionează această însemnată creștere?”, dar lucrurile ar fi chiar prea simple, nu-i așa? Ar trebui să ne mulțumim să aflăm că ”În acest context, se justifică menținerea Direcției generale juridice”.

Acum că lucrurile sunt clare, mergem mai departe. Se statuează că activitatea de soluționare a contestațiilor se mută de la ANAF la MF. Așa cum sugerează și nota de fundamentare, exista până acum  un potențial conflict de interese, atâta timp cât de contestațiile la actele de control se ocupau tot organele emitente ale actelor respective. Și este bine că se face această împărțire a apelor, mai ales în condițiile în care MF-ul are, ca emitent al textelor legislative, o marjă mai mare de acțiune în rezolvarea unei spețe în acord nu doar cu  litera, dar și  spiritul legii.

Și totuși, doar cu o mutare de deschidere, oricât de bună, nu se termină jocul! Contribuabilul britanic, spre exemplu, nu are neapărat o problemă că de rezolvarea contestației lui se ocupă tot Fiscul/HMRC: pentru că, dacă e în continuare nemulțumit, are la dispoziție culoarul unei instanțe specializate în rezolvarea spețelor de fiscale (First-tier Tax Tribunal) sau a unui sistem alternativ de rezolvare a disputelor, în care se poate ajunge la soluții pragmatice de compromis [1]. Or asta am fi așteptat, mai degrabă, să ni se povestească despre un nou sistem integrat și funcțional de soluții puse la dispoziția contribuabilului, dacă tot se așteaptă să crească (din diverse motive) disputele cu Fiscul.

Mai vin cu un exemplu, un detaliu care face diferența între un tip de administrație și altul: există și la noi, prin Codul de Procedură Fiscală, așa-numita Soluție fiscală individuală anticipată (SFIA), actul administrativ în vederea soluționării unei cereri a contribuabilului referitoare la reglementarea unor situații fiscale de fapt viitoare.

Prin proiectul de reorganizare de care vorbim ni se spune doar că ”direcția de prețuri de transfer și acorduri de preț în avans se va reorganiza la nivelul intern ANAF, predând (MF) atribuțiile de emitere a SFIA și preluând atribuțiile cu privire la combaterea erodării bazei impozabile”.

Din nou, nu ne putem pronunța anticipat despre acest aranjament predare-primire între cele două părți administrativ afiliate. Așa cum nici Fiscul nu se poate ante-pronunța doar pe baza unei raportări despre un aranjament între filiala și compania-mamă din grup (e nevoie de investigații pe caz, de explicații pe context etc.) Și apropo, termenul aranjament n-are nicio conotație, acesta e echivalentul utilizat de directiva supra-transparenței DAC6 pentru tranzacțiile caracterizate de anumite semne distinctive, una din acele multe noi directive prin care contribuabilului i se cere să-și explice și intențiile în ceea ce (nu) a făcut.

Revenind la substanța aranjamentului – unde sunt semnele că, de-acum, chiar se va  debloca emiterea de SFIA și APA (Acorduri de Preț în Avans), adică vom avea nu doar pe hârtie aceste instrumente uzuale (la alții) prin care contribuabilul își câștigă dreptul la predictibilitate fiscală? Mai are rost să spunem că pe simplul contribuabil (de la mic la mare) asta îl interesează: să vadă că i se îmbunătățește, efectiv, viața de contribuabil? În rest, dacă interesele administrative o cer, predare-primire să fie!

... iar contribuabilul încă își dispută un loc în inima administrației!

Interesele administrativului sunt legitime, asta e limpede! Dar poate găsim și noi o chimie (apropo de olandezii de la început) între „realizarea eficientă a funcțiilor autorității”, cum spune nota de fundamentare a HG, și respectarea intereselor legitime ale contribuabilului, acel ins care, o spun toate analizele serioase, are nevoie și de încredere pentru a-și exercita funcția de plătitor de taxe!

Când contribuabil apare practic doar în sintagma ”direcția generală de administrare mari contribuabili”, dați-mi voie să repet - n-aș ști să spun dacă, după reorganizare, va fi mai bine ca înainte. Va fi mai bine cu o direcție generală ECOFIN ruptă din direcția generală relații financiare internaționale, formându-se acum două direcții generale? Poate, dacă noua DG ECOFIN va putea, spre exemplu, să prezinte periodic buletine publice cu tendințele în materie de directive fiscale europene și să ajute mai bine contribuabilul român să se pregătească pentru ce vine [2]

Ce putem spune altceva decât că sună bine că ”se înființează Serviciul coordonarea și monitorizarea implementării componentei Ministerului Finanțelor din PNRR”. Da, PNRR-ul acela, de care acum toată lumea vorbește, are o miză importantă pentru Finanțe, cuprinzând ”5 reforme și 8 investiții, cu un buget total de 371,8 mil. euro”. Dar dacă tot suntem la cifre, n-ar fi fost bine să citim, în acea notă de fundamentare, că ne pregătim să facem și noi ca italienii care angajează 500 de ”profesionisti” (specialiști) pentru a trece mai cu spor la treabă cu PNRR-ul lor?

Că veni vorba, nu ne spune mai nimic faptul că în prezent MF are un număr aprobat maxim de posturi de 1.715 (exclusiv demnitari) sau că la ANAF sunt 22.244 (inclusiv demnitari). E mult, e puțin? Întrebarea e în raport cu ce măsurăm? În raport cu obiectivele, în raport cu deficitele? În raport cu funcția autorității sau cu nivelul de încredere a contribuabilului (dacă se gândește cineva să măsoare așa ceva)?

Pot spune însă că 8 posturi, din care două vacante acum, alocate pentru soluționarea contestațiilor marilor contribuabili (adică a celor care asigură la 40% din încasările la buget, sursa aici) sau că 17 posturi alocate pentru emiterea SFIA (adică a acelui instrument necesar unui mediu fiscal predictibil), ei bine ... acestea sunt date extreme, cum spunem în studiile de comparabilitate internațională. Ce să mai povestim aici că, în HMRC, este alocat un customer compliance manager pentru fiecare mare contribuabil!

Închei cu un semn al schimbării, poate cel mai promițător de până acum –”cea mai importantă cale de a reforma ANAF este formarea și perfecționarea personalului”, drept pentru care se va înființa ”Școala de Fiscalitate”. Sper doar ca primul curs, cu prezență fizică și generală, să fie Contribuabilul: Ce este și cum se tratează!

PS. Declar deschis concursul de rebranding, cu speranța că propunerile primite vor avea legătură cu dezideratele noastre, nu cu starea de fapt actuală. Mai jos, câteva variante, cu scurte explicații. Trec repede peste ministerul Economiei și Finanțelor (Italia, Franța). Transmite viziunea unei abordări unitare, integrate, dar e nefezabil, în condițiile algoritmului politic (deși, în Olanda, ca să rămânem la exemplul nostru, titularul Finanțelor este acum de la un partid, iar responsabilul pe fiscalitate, de la altul). Așadar, mai pot fi încercate:

  1. Ministerul Finanțelor și al Funcției Publice. (Spania). Avantaj - funcția publică e un concept mai modern decât autoritatea publică. Riscuri - MLPDA devine doar MLPD. Sau MDPL?
  2. Ministerul Finanțelor și al Noilor Tehnologii. Avantaj – transmite direct mesajul că abordarea fiscală vrea să fie una de ultimă oră, la pachet cu introducerea tehnologiei (inclusiv inteligență artificială). Riscuri - presupune desființarea portofoliului separat al Inovării (orice s-ar spune, inovarea trebuie să aibă un țel concret, altul de a fi minister separat).
  3. Ministerul Finanțelor și al Bunei Guvernanțe. Avantaj – țintește sus, în linie cu direcțiile europene de echitate fiscală, semn de conștientizare a nevoii de parteneriat autoritate-contribuabil. Principii cerute și de OECD, iar dacă tot se spune că suntem în prag de aderare.... Riscuri – să nu ajungem victima propriului succes, cum aud că se întâmplă cu PNRR-ul.

Note

[1] Pe această temă, vezi și Campanie TPS - pe urmele recomandărilor FMI! ”Fiscul să aibă posibilitatea de a negocia cu contribuabilii!”, din ianuarie 2017
[2] Până una-alta, nota de fundamentare a rămas ușor în urmă cu evenimentele – ”la nivelul Comisiei Europene se remarcă inițiativa de a elabora o propunere de transpunere a normelor model OCDE privind Pilonul 2 în legislația europeană”. De fapt, s-a remarcat, s-a bifat și deja avem de o lună propunerea de directivă de impozitare minimă efectivă a marilor grupuri cu filiale europene. La reuniunea ECOFIN (a miniștrilor Finanțelor și Economiei din statele membre) din ianuarie, Franța a vrut adoptarea directivei până la jumătatea anului, dar jucători ca Polonia, Ungaria, Estonia, ba chiar și Bulgaria mai temperează entuziasmul, căutând să negocieze tratamente favorabile în alte direcții. (vorbesc de direcții europene, nu departamentale). Pentru că nu vine peste noi doar Pilonul Doi, cei curioși pot consulta opisul (încă în lucru) aici. Iar despre mecanismul și impactul Pilonului Doi, am vorbit aici. 

 

Articol apărut pe hotnews.ro și contributors.ro, februarie 2022. Autor - Adrian Luca, TPS