La un an de la primul seminar, de introducere în DAC6, ne întoarcem acum cu un seminar axat pe chestiuni foarte practice – ”Cum Să DAC6/How to DAC6”. Pentru că totul se adaptează azi noului normal (când și seminarul e de fapt ... webinar), ”adaptare” a fost și cuvântul de ordine pe care am vrut să-l transmitem celor nu mai puțin 98 de DAC-parteneri care au fost prezenți on-line. Trebuie să învățăm să trăim cu acest DAC6! cum spunem la un moment dat în prezentarea noastră.

Și acesta nu doar pentru că orice nouă tranzacție (externă) va fi automat analizată de autoritățile fiscale și printr-un filtru de DAC6. În definitiv, să trăiești înseamnă să vezi partea plină a paharului – așa că să privim DAC6 ca o invitație de reevaluare a aranjamentelor (văzute ca o serie de tranzacții) pe care le implică un model de afaceri, tocmai pentru a asigura sănătatea afacerii respective!

Este o viziune pe care au împărtășit-o și invitații noștri speciali și le suntem încă o dată recunoscători pentru acesta. Așadar mulțumiri Adelei Tapurin, șefa departamentului Taxe și Trezorerie la Nepi Rockcastle Group, pentru modul cum a explicat ce înseamnă să gestionezi un proiect de DAC6 pe nouă jurisdicții europene, cum să ții echilibrul între raportarea necesară conformării și tentația supra-raportării (tentație, atunci când îți vine să raportezi orice, doar să nu mai auzi de DAC6!) sau cum să monitorizezi sute de aranjamente din perspectiva DAC6.

Evident, acesta se poate face doar printr-o soluție de automatizare a proceselor și aici a intervenit cel de-al doilea invitat al nostru, Ruth Mittelmann Cohen, director de dezvoltare la VinciWorks, furnizor britanic de top în materie de soluții software pentru conformare fiscală. Iar pachetul lor Omnitrack știe, într-adevăr, să se adapteze nevoilor de DAC6 ale oricărui grup, știe să monitorizeze de la responsabili pe fiecare tranzacție până la consistența narativului (descrierii) aranjamentelor raportabile, în funcție de semne distinctive/hallmarks, potrivit fiecărei jurisdicții.

Dar, nota bene, DAC6 nu e doar despre raportare, ci și despre ... neraportare, adică despre modul cum știi să explici inspectorului fiscal de ce nu ai raportat un aranjament neraportabil. Și, din nou, ai nevoie de bună ordine în documentare, inclusiv când nu raportezi!

 Am putut exemplifica acesta la modul concret, pe un studiu de caz care a pornit de la tranzacții uzuale într-un grup cu filiale în Europa și în afară.

Mulțumindu-le încă o dată tuturor participanților pentru prezența lor activă (s-a văzut acesta și din întrebările adresate), aș mai vrea să adaug doar că la trei ani și jumătate de la primul articol din șirul celor pe care le-am scris pe tema DAC6 (aici, cel mai recent – ”Vorbiți rezonabil DAC6?”), după sutele de ore de lucru petrecute de echipa noastră pentru elaborarea detaliată a dac6guide.eu, putem spune că știm CUM SĂ transformăm o obligație de conformare fiscală într-un instrument util în beneficiul partenerilor noștri (așa cum ne place nouă să ne numim clienții). În definitiv, este ceea ce facem la Transfer Pricing Services de 12 ani încoace – am plecat de la dosare de prețuri de transfer ca să oferim servicii de Transfer Pricing în Siguranță pentru afacerea dumneavoastră!

Așadar, nu ezitați să ne contactați pentru orice întrebare (inclusiv de DAC6) care vizează siguranța fiscală a tranzacțiilor intra-grup! Și nu uitați, am intrat în ultima lună de pregătire pentru DAC6, până la prima lună efectivă de raportare a tranzacțiilor noi! (vezi aici ultima variantă a calendarului DAC6!) O pregătire temeinică acum a procedurilor pentru tranzacțiile care vor urma va simplifica mult viața cu DAC6. Ca să mai avem forță să ne adaptăm și la cele ce vor mai veni în noul normal fiscal! Să auzim de bine!

În numele echipei TPS, Adrian Luca

Aici, prezentarea ”HOW TO DAC6”, noiembrie 2020

  

O expresie mi-a reținut atenția, în mod special, în proaspăta Comunicare specială a Comisiei privind ”situația fiscală din România”.

Pe baza prognozei de toamnă 2020 a Comisiei și pe baza analizelor privind recentele dezvoltări macroeconomice și bugetare, România nu este pe cale să facă ajustările care ar fi necesare pentru a se asigura că deficitul excesiv identificat în Recomandare este corectat în viitorul previzibil”.

Așadar ”România nu este pe cale să” (în original, ”is not set to”, care poate fi interpretat ca nu e pregătită, dar și nu e hotărâtă). Cu toată diplomația ei, această expresie sună mai înspăimântător decât prognozele excesiv de neliniștitoare date de aceeași Comisie – ”deficit bugetar consolidat de 10,25% în 2020, de 11,25% în 2021și 12,5% în 2022, în ipoteza în care nu se schimbă politicile”.

Și dacă la deficit ne mai așteptam (deși parcă nici chiar așa de excesiv), iată alte cifre din această prognoză ca o elegie de toamnă – Într-un scenariu de nicio schimbare de politici, datoria publică este estimată să treacă de 60% din PIB în 2022 și dincolo de 100% din PIB în 2027, rămânând deasupra acestui nivel până la sfârșitul perioadei de proiecție, 2031”.

Nu trebuie să fii specialist în macroeconomie, e suficient să fii doar un simplu contribuabil să-ți dai seama că acest 100% e terifiant de-a binelea. Adică în câțiva ani nu ne vom pune nici măcar acea mască care până acum ne dădea cât de cât o liniște forțată – om avea noi deficite, dar, uite ce bine stăm la îndatorare, undeva la 40%, nici nu ne comparăm cu ăi care au 70%, 80%, ba chiar trec de 100%!

Ei bine, uite că de-acum o să ne comparăm. Adică de ce să fim excesivi doar la deficit, de ce nu și la datorii, o să-i spunem atunci cu mândrie unui investitor care se va mai găsi să ne pună întrebarea fatală – bun, și care mai sunt atuurile voastre ca țară? Cum care? Spargelzeit!!

Cât despre clauza ”dacă nu are loc nicio schimbare de politici”, acesta poate fi una de salvare, sau … din contră. Adică putem citi cum vrem – cifrele pot să se îmbunătățească, cu politici potrivite sau pot să iasă și mai mult în decor, alimentate de politici nepotrivite.

Dar să ne-întoarcem la acel ”Romania is not set to”. La drept vorbind, ca să fii set to, în opinia Comisiei, trebuie să accepți realitatea în față – avem cheltuieli prea mari comparativ cu veniturile actuale. În diagnoza rece, ”determinanții fundamentali ai actualei situații fiscal erau deja prezenți înainte de impactul pandemiei din 2020 și nu s-au modificat. Se include aici creșterile mari de pensii, alocații mai mari pentru copii, reduceri în taxele indirecte și tăieri ale contribuțiilor sociale pentru anumite categorii de lucrători”.

Din acești determinanți, desigur că singurul unde se poate opera în mod realist o reparație este pe parte de taxe indirecte. Mai clar – TVA și accize.

Că o creștere a acestora va avea lovi în consum, deci în actualul principal motor al creșterii economice, asta e o altă poveste. Iar faptul că nici nu se poate pomeni în această perioadă electorală de TVA și accize este cu adevărat o altă poveste.

Sigur că va trece această perioadă, că nu putem s-o ținem la infinit în campanie electorală! Va trece și primăvara lui 2021, cu o nouă reevaluare de la Comisie. Va trece 2021, cu tot cu acea clauză de salvare (așa-numita escape clause va rămâne în vigoare și anul viitor, Bruxelles-ul acceptând să închidă ochii și să nu ia măsuri împotriva statelor care nu-și rezolvă derapajele excesive). Și atunci se va discuta de clasica soluție a creșterii taxelor. Întrebarea e – vom mai discuta și de altceva? Adică de politici cu adevărat mai potrivite, care să împace și capra veniturilor și varza cheltuielilor? Și aici aduc încă odată discuția pe terenul ADMINISTRAȚIEI!

Auzeam luna trecută o declarație oficială că ANAF nu va fi niciodată prietenul nostru. O declarație care, iată, în contextul cifrelor dezolante de mai sus, pare și mai … credibilă.

Dar alegeam atunci un titlu care poate fi catalogat ușor ca incredibil – Și de ce n-ar fi ANAF prietenul nostru (cândva)! Și încheiam așa – Astăzi aparatul administrativ (european și de oriunde din lumea asta) este mai puternic ca oricând prin datele pe care le colectează DESPRE TINE, DE LA TINE (pe această temă, articolul ”Vorbiți rezonabil DAC6?”). Dar tocmai acest aparat mai puternic ca oricând are nevoie, mai mult ca oricând, să arate că știe să facă echipă, că este partener real cu plătitorul de taxe.

În cel mai pragmatic mod vorbind, statul care așteaptă zeci de procente dintr-un salariu, dintr-un impozit, dintr-o valoare adăugată trebuie să aibă cel puțin conștiința că este asociat la afacerea, la activitatea acelui plătitor de taxe. Că dacă dispare plătitorul, dispar și taxele. Trăim vremuri de mare încercare, și pentru privat, și pentru stat! 

Tocmai că vin astfel de vremuri, îmi permit să rog politicienii noștri ca, măcar după ce trece campania, să intre pe acea cale a politicilor potrivite pentru prezentul și viitorul (apropiat). Altminteri, la următoarele alegeri, chiar nu știu pe unde mai scoatem cămașa!

 

Articol apărut și pe hotnews.ro și contributors.ro, noiembrie 2020. Autor - Adrian Luca, TPS

 

PS. Și, apropo, că tot suntem în campanie electorală – cine promite o îndatorare mai mare peste 100%? Așteptăm oferte! De ce să ne oprim la acest prag. Ce, un 120% nu ar suna mai ... psihologic? Și de ce să așteptăm până în 2027? Eu aș propune 2024, la următorul ciclu electoral. Să spunem chiar 12 aprilie. Parcă văd o plenară a partidului (nu contează care) unde se va anunța: ”Victorie. 35 de ani de la lichidarea 100% a datoriilor! Acum suntem 100% datori”.

Până la acel moment jubiliar, poate mai zăbovim un pic asupra tabelelor de mai jos (cf. CE - Prognoza de Toamnă 2020), înaintea savurării platformelor electorale. Și să ne întrebăm cât putem  rezista în acest galop epuizant de deficite și datorii (concomitent!). Dar, mai ales, ce câștigăm din aceste deficite și datorii! Merită această amanetare a viitorului la care decurgem astăzi cu atâta dezinvoltură, ca să nu spun altfel? Poate ne întrebăm ca niște investitori în propria țară! 

 

Într-o zi obișnuită din aceste vremuri, când pagina de știri începe cu ”cel mai grav bilanț zilnic de ...” și știm cu toții despre ce e vorba, găsesc ceva mai jos o non-știre ... ”Niciodată nu o să fie prietenii noștri ANAF”. Semnat – ministrul de Finanțe.

Da, cu toții știm, din calitatea noastră implicită de contribuabili, că vorbim aici de o non-știre: ANAF nu e prietenul nostru! Săptămâna trecută am publicat pe Hotnews un comentariu căruia i-am pus un titlu simplu – ”Implicațiile unei adrese ANAF. Zeci de mii de contribuabili au citit să vadă despre ce e vorba. De ce? pentru că acești zeci de mii de oameni vor să găsească orice mic indiciu care i-ar ajuta să se protejeze împotriva neclarităților, interpretărilor, birocrației excesive și de aici abuzurilor care se ascund de atât de multe ori în spatele acelor plicuri albe cu casetă neagră expediate de onor Administrația Fiscală. Din cauza acestor neclarități, interpretări, abuzuri care se traduc în costuri excesive de bani, nervi, sănătate, energie, oamenii știu că Administrația nu e prietenul lor! Cum s-ar spune, Administrația nu e prietenul nostru nu pentru că ne ia bani (doar banii aceștia merg în spitale, în școli, infrastructură!) ci pentru că ni-i ia cu așa mari chinuri din partea noastră și chiar din partea ei, a administrației.

Misiunea unei Administrații fiscale este să colecteze toate veniturile fiscale datorate, într-un mod corect și eficient, cu costuri limitate pentru contribuabil și însăși administrația fiscală”. Să citim și să recitim a doua parte a acestei definiții  date de Comisia Europeană. Și apoi să vedem cam unde n-am plasa noi aplicând instrumentele de evaluare a performanței administrației, de tipul  EU Fiscal Blueprints sau Tax Administration Diagnostic Assessment Tool (TADAT).

Am și acum în minte un titlu de acum ceva vreme – ”IRS încearcă în continuare să fie prietenul tău/ Perceptorul de impozite speră ca ultima ofensivă de împrietenire va da rezultate acolo unde precedentele au eșuat”. Și era vorba despre cum Fiscul American  - acel dur Fisc American, cel fără mama, fără tată, care se ia și de miliardari (aici, articol ”DAC6 și pierderile, cazul contribuabilului Donald J. Trump”) – calculase că și-a dublat procentul de contribuabili care, sunând pentru ajutor, primiseră asistența fiscală de care aveau nevoie.  

Mai am și acum în minte acei ochi verzi care răzbăteau de pe panourile publicitare puse de HMRC pe stradă, să sară în ochii oricărui contribuabil britanic mesajul se închid portițele pentru nedeclararea veniturilor. Dar țin și acum minte și o spun oricui vrea să audă: Fiscul din Marea Britanie are un expert detașat pe lângă fiecare mare contribuabil. Acest expert ”construiește o relație bazată pe înțelegerea în profunzime a afacerii și a domeniului în care operează”. Acestui expert i se spune Customer Compliance Manger. Apropo, la ei, contribuabilului i se mai spune și client.

Or ce succes poate să aibă compania Fiscul SA care le spune propriilor clienți, ba chiar prin vocea CEO-ului – nu o să fiu prietenul vostru! NICIODATĂ!  

Da, nicio reformă nu se face peste noapte, nu se face peste an sau peste pandemie! Dar să auzi acest niciodată este de-a dreptul dezarmant, pe cuvânt de contribuabil!

O spun de pe poziția contribuabilului care salută, ori de câte ori are ocazia, și cel mai mic semn de reformă la administrația noastră – că se schimbă un mod de comunicare, că se face o investiție în departamentul de analiză de risc, că se pregătesc inspectori în spiritul modern al unei administrații. Inclusiv faptul că ANAF are acum un nou site e de semnalat.

Și o mai spun ca unul care, după orice comentariu despre schimbarea dură de peisaj fiscal care se întâmplă sub ochii noștri în Uniunea Europeană, vine și adaugă – speranța noastră de a mai atrage investitori mari, de a crește economia pe baza unui spirit antreprenorial este să jucăm după un alt joc: jocul în care câștigă statul care asigură o administrație simplă, clară, predictibilă ... prietenoasă! Iar statul care transformă ringul de dans fiscal într-unul de box devine garantat pierzător la puncte (economice și fiscale).

Astăzi aparatul administrativ (european și de oriunde din lumea asta) este mai puternic ca oricând prin datele pe care le colectează DESPRE TINE, DE LA TINE (pe această temă, articolul ”Vorbiți rezonabil DAC6?”). Dar tocmai acest aparat mai puternic ca oricând are nevoie, mai mult ca oricând, să arate că știe să facă echipă, că este partener real cu plătitorul de taxe.

În cel mai pragmatic mod vorbind, statul care așteaptă zeci de procente dintr-un salariu, dintr-un impozit, dintr-o valoare adăugată trebuie să aibă cel puțin conștiința că este asociat la afacerea, la activitatea acelui plătitor de taxe. Că dacă dispare plătitorul, dispar și taxele. Trăim vremuri de mare încercare, și pentru privat, și pentru stat! Chiar nu e momentul pozițiilor de forță, de arătatul mușchilor! Să avem, cel puțin, grijă la cuvinte, la înțelesul lor.

PS. Pe această cale, rog respectuos să se rectifice pozitiv adresa ministerială: în loc de niciodată, să scrie, măcar, ”odată și odată”.

Articol publicat și pe hotnews.ro și contributors.ro, octombrie 2020. Autor - Adrian Luca, TPS  

 

Finalul actualei campanii pentru președinția SUA a fost (și mai mult) tensionat de știrea că din 2000 până în 2017 contribuabilul-președinte-miliardar Donald J. Trump ”nu a plătit impozit federal în 11 ani” (impozitul direct, pe venit, nu intră aici asigurările de sănătate, sociale sau impozitele pe vânzări), iar în 2017, deci în primul an ca POTUS, ”impozitul plătit a fost de doar 750 de dolari”! (cifrele sunt preluate din articolul New York Times din 28 septembrie 2020). Știrea se bazează pe rapoartele fiscale trimise către New York Times de o ”sursă cu acces legal la informații”. Prin prisma acestei surse și departe de zgomotul politic, cazul este relevant pentru înțelegerea unui subiect de mare actualitate … fiscală la noi, DAC6 – directiva raportării obligatorii a tranzacțiilor raportabile.

Pentru că multe date care compun puzzle-ul acestui caz pot fi preluate din raportul 8886 (foto), cel care poate fi numit fratele sau mai degrabă vărul DAC6. Vom reveni. Deocamdată să constatăm că Donald Trump este un contribuabil care înțelege să folosească întreaga gamă de facilități pe care legislația i le pune la dispoziție pentru a-i încuraja investițiile - credit pentru investiții, deduceri pentru renovări istorice, folosirea deprecierii din imobiliare pentru a reduce venitul fiscal din alte activități, cheltuieli operaționale cât se poate (spre exemplu, a făcut vâlvă faptul că își plătea frizerul cu nu mai puțin de 70.000 de dolari, dar e vorba de frizerul care participa la pregătirea show-ului TV de sute de milioane, Ucenicul/ The Apprentice).

Un alt articol New York Times, din octombrie 2016, arăta că reglementările fiscale din 1995 i-au permis contribuabilului Trump să deducă o pierdere de nu mai puțin de 916 milioane de dolari, întins pe 18 ani, câte 50 de milioane pe an. Pentru conformitate, folosea la acel moment un aranjament legal care permitea conversia unei datorii în acțiuni (“stock-for-debt swap”), evitând astfel ca acea ștergere de datorii (de care dezvoltatorul de cazinouri a beneficiat la începutul anilor 90 de la creditorii săi pentru evitarea falimentului) să fie considerată venit și astfel să fie purtătoare de impozit. Între timp, IRS (Fiscul) a sesizat portița și a eliminat aranjamentul. Și în articolul din septembrie 2020 se scoate în evidență o modalitate de exploatare la cent a literei legislației. ”Ucenicul” (din care Trump deținea 50%) plus contractele de licențiere a imaginii i-au adus între 2005-2007 un profit curat de 120 de milioane. Nemaiavând pierderi din urmă cu care să compenseze (miliardul de acum 20 de ani își făcuse efectul), a trebuit să plătească se spune primul impozit pe venit consistent din viața lui, în total 70 de milioane.

Avea să rezolve acest aspect în stilul său – din banii câștigați va face investiții noi, unele riscante, în orice caz nu va ține banii la saltea (spre exemplu atât de îndrăgitele circuite de golf răspândite în toată lumea au însemnat pierderi consistente – peste 300 de milioane din 2000 încoace). A reînceput jocul fiscal – când a avut ocazia, statul s-a asigurat că Trump plătește cel puțin un impozit minim (șapte ani între 2000 și 2017 a plătit, totuși, un total de 24 milioane, ca alternative minimum tax); când a prins ocazia, și dl. Trump s-a asigurat că poate să ceară compensarea pierderilor. Iar ocazia s-a chemat Marea Criză și pachetul se salvare al președintele Obama, altminteri rivalul său politic. Așa se face că în 2010 solicită și primește de la IRS un credit fiscal (income tax refund) de 72,9 milioane, reprezentând impozitul federal plătit cu câțiva ani în urmă, plus dobânzi. Pe de altă parte, tot IRS ia în colimator, în 2011, legitimitatea acestei compensări și declanșează o investigație extrem de complicată după cât se pare, încât nici până la această dată nu este soluționată și foarte probabil se va tranșa prin Justiție.

Din punct de vedere strict tehnic, dincolo așadar de comentariile politice, acest caz poate fi considerat o ilustrare a funcționării sistemului de raportare obligatorie a tranzacțiilor cu potențial ridicat de tax avoidance. Statul primește informații pe care le folosește mai departe, să schimbe reglementări și/sau să declanșeze investigații bine țintite. Pragmatism american Sistemul din SUA (Reportable Transaction Diclosure Statement), introdus cu mulți ani înainte de BEPS 12 (pentru prima data în 1984, actualizat subsanțial în 2004), prevede, printre altele, că un contribuabil este obligat să raporteze anual, atașat declarației de venit, o tranzacție în baza căreia revendică deducerea unor pierderi care sunt de cel puțin două milioane de dolari, într-un an, sau patru milioane pe mai mulți ani (acestea sunt pragurile pentru persoane fizice, pentru corporațiile-standard crește la 10-20 de milioane).

Spre deosebire de UE, Statele Unite au optat pentru un sistem care pornește de la tranzacție, în sensul că mai întâi se identifică tranzacțiile considerate de risc și apoi se cere raportarea din partea contribuabililor (separat, trebuie să raporteze și consultantul, material advisor) care obțin un beneficiu fiscal de pe urma schemei raportabile. Punând la dispoziție o listă de tranzacții-tip și un filtru de minimis (de ex, există un prag pentru comisionul plătit consultantului, 250.000 de dolari, în cazul corporațiilor, 50.000 în celelalte cazuri) IRS se asigură că poate capta partea consistentă, ca să nu spunem altfel, a fenomenului de tax avoidance.

Prin contrast, avem de această parte a Atlanticului, un sistem sub semnul (semnele) neclarității și care, culmea, poate cădea în propria capcană a interpretabilității. Să ne întoarcem la cazul Trump. Sigur este nevoie de o analiză în detaliu, dar, la o primă vedere, nu este clar dacă tranzacțiile respective ar fi trebuit sau nu raportate sub DAC6, atâta timp cât nu se poate dovedi că pierderile achiziționate sunt făcute cu scopul principal de beneficiu fiscal, ci sunt investiții în afaceri care funcționează în continuare.

Mai mult sau mai puțin profitabile, c-așa e-n business!

Articol apărut și în revista ”Consultant Fiscal”, septembrie 2020. Autor - Adrian Luca, TPS

Când vine vorba de conformare la DAC6, lucrurile sunt ... simple: Nu raporta DACă știi ce faci!

Ghidurile consultate (vezi și ”Vorbiți, rezonabil, DAC6?” ) țin să precizeze, în general, că un contribuabil este liber să decidă dacă raportează sau nu o tranzacție, iar în ultimul caz nu trebuie să transmită vreun formular cu ”zero” declarații. În același timp, trebuie luat în calcul că organul de control poate solicita contribuabilului relevant/intermediarului argumentele pentru neraportare, inclusiv o analiză privind aplicarea testului beneficiului principal. În formularea ghidului german, se recomandă păstrarea documentelor privind tranzacțiile neraportate!

Pentru identificarea primelelor semne de raportare/neraportare la tranzacțiile externe ale companiei dumneavoastră, sperăm că tabelul de mai jos vă este cu folos:

 

 Despre Testul Beneficiului Principal (TBP)

Pentru a se considera raportabile, unele aranjamente trebuie interpretate în funcție de testul beneficiului principal, care este îndeplinit dacă obținerea unui avantaj fiscal este principalul sau unul din principalele beneficii pe care o persoană le poate aștepta în mod rezonabil ca decurgând din acel aranjament. Testul necesită o analiză caz cu caz (luând în calcul toate faptele și circumstanțele relevante – OECD, Model Tax Convention 2017) dar, în general, condițiile testului beneficiului principal sunt îndeplinite atunci când aranjamentul implică măsuri de planificare fiscală incompatibile cu scopul/înțelesul legislației. Avantajul fiscal nu ar trebui considerat ca fiind beneficiul principal atunci când acel avantaj este în mod expres prevăzut de legislația statului de rezidență a contribuabilului sau este acceptat de o decizie judecătorească privind impozitarea directă (ex. o rată de impozitare mai mică, deducerea unei cheltuieli, evitarea impozitelor cu reținere la sursă, credit fiscal extern). Se prezumă că avantajul fiscal așteptat nu este ”decisiv” dacă o tranzacție ar continua să aibă loc și în lipsa acestuia. În general, un test pentru ... aplicarea TBP este compararea situațiilor în care se aplică, respectiv în care nu s-ar aplica legislația fiscală relevantă – dacă tranzacția pare similară în ambele situații, atunci, cel mai probabil tranzacția are un fundament economic și unul de ordin fiscal.

Notă: Material realizat pe baza raportului BEPS12 (OECD, 2015) și a ghidurilor explicative DAC6 din Marea Britanie, Irlanda, Finlanda, Olanda, Germania și Franța (pentru detalii, vezi www.dac6guide.eu).

* Vă rugăm să luați în considerare că este nevoie de o analiză punctuală a fiecărui caz pentru evaluarea corectă a unui aranjament fiscal în vederea conformării la DAC6. Contribuabilii vor acționa doar pe baza propriilor analize, iar decizia lor nu poate antrena vreo responsabilitate din partea Transfer Pricing Services. 

 Acest tabel a fost publicat și în revista ”Consultant Fiscal”, septembrie 2020

Abstract: A, de la „aranjamente”; B, de la ”beneficiul fiscal” de care n-ai mai vrea să beneficiezi, până la urmă; S, de la „semne distinctive” greu de distins; T de „transfer pricing”-ul de care nu scăpăm nici aici; R, de la ”raportare” nouă, evident; A, de la ANEXA IV; C de la „confidențialitatea” care e natural să existe între consultant și clientul său, dar nu ar fi normală dacă e cerută de consultant; iar cu T, de la tranzacții „transfrontaliere”, ne întoarcem la aranjamentele cele raportabile. Așa ar suna DAC6 în abstract. Cu un D, de la dublu limbaj, ca să fim mai exacți. DAC6, a cincea modificare a Directivei Cooperării Administrative, este noul limbaj criptic pe care trebuie să-l învețe din mers contribuabilii pentru a intra în comunicare/pentru a se face înțeleși de autoritatea fiscală națională, dar și de celelalte autorități europene. Dar să știi doar cuvintele/semnele nu va fi suficient pentru ”descrierile” și ”rezumatele” prin care te vei explica în formularul de raportare. Acest articol își propune să fie o inițiere în decriptarea semnelor distinctive, adaptate pentru a putea fi mai ușor înțelese în contextul tranzacțiilor unui contribuabil obișnuit.


Multe s-au schimbat din vara anului trecut de când publicam articolul ”Ce știm și ce nu știm despre apropiata transpunere a directivei supra-transparenței”. Desigur, a apărut legislația internă (vezi articolul – ”Mai sunt trei luni”...) și putem spune că știm mai multe citind ghidurile emise de mare parte din administrații fiscale europene.

Din toate transpare însă certitudinea că nu poți ajunge să știi totul despre DAC6. Și asta dintr-un motiv simplu – așa e prevăzut DAC6 din construcție, cu o fantastică zonă gri, una supusă interpretării agresive din partea administrației fiscale. Olanda, spre exemplu, a găsit o explicație diplomatică – UE a decis să se formuleze semnele distinctive la modul general, pentru că dacă ar fi fost mai specifice, poate ar fi fost mai ușor să se facă aranjamente care să le ocolească. Bine, bine, vine întrebarea, dar cu acel contribuabil corect, care din construcție nu-și propune să ocolească, nici să evite, ce-ați avut? În zadar vom aștepta un răspuns relevant, Bruxelles-ul pare să-și fi făcut un calcul optimist și a trecut banii, nervii și celelalte costuri ale contribuabilului corect la pagube colaterale. Iar acestuia, contribuabilului, nu-i rămâne decât să-și construiască singur protecția fiscală, începând prin a înțelege statutul special al acestei raportări obligatorii – ești obligat să transmiți un set de informații sensibile care, din start, nu sunt văzute cu ochi buni de Fisc.

Nu e auto-incriminare, dar nici auto-disculpare

Este natural ca un contribuabil să fie preocupat de efectele pe care furnizarea de informații sub DAC6 le va avea, într-un final, chiar asupra sa. OECD, prin BEPS 12 (documentul-sursă al regimului raportării obligatorii europene, din octombrie 2015) admitea că informația colectată va fi folosită pentru ”a schimba comportamente și a reacționa prin schimbări legislative, evaluări de risc și audit” (s.n.). Simțind întrebările care se nasc de aici, se grăbea însă să explice ”Tranzacțiile raportate care implică o potențială ”tax avoidance” (în traducere - evitare a plății impozitelor la nivelul așteptat de autoritatea fiscală, n.n.) și planificare fiscală nu ar trebui să dea naștere unei preocupări privind auto-incriminarea”. Dar chiar de-ar fi vorba de ”tax avoidance”, acesta nu este echivalentă cu frauda fiscală, deci nu are caracter penal, neimplicând acțiuni ilegale precum solicitarea de deduceri pe bază de documente false, venit neraportat, organizarea deliberată a unui sistem pentru nereținerea impozitului la sursă etc. Astfel, ”în măsura în care informația are doar scop fiscal, contribuabilul nu poate invoca privilegiul protecției împotriva auto-incriminării”. (OECD spune chiar că autoritățile fiscale pot cere să fie excluse din raportare schemele cu implicații penale). Iată o precizare care mai mult alimentează focul, adică acea preocuparea legitimă de care vorbeam. Mai ales că există și o completare – poate raportarea nu e auto-incriminare, dar sigur nu e nici auto-disculpare. În traducere – nu poți spune nici am raportat, acum sunt …curat. Mai ales dacă Fiscul nu a avut nicio reacție (imediată) la acea raportare. OECD a avut o recomandare clară în aceste sens, preluată de DAC6 și ajunsă la noi sub forma ”lipsa de reacție a ANAF cu privire la un aranjament transfrontalier care face obiectul raportării nu implică acceptarea validității sau a tratamentului fiscal al respectivului aranjament” (art. 291^4 -20, CPF). Și această precizare vine să confirme că DAC6 este de fapt despre auto... cenzurare. Miza nedeclarată a noii legislații este de a convinge contribuabilul să se gândească de cel puțin două ori înainte de a trece la realizarea (unii ar zice comiterea) unei tranzacții neclare. Iar dacă o va face, să fie atent la ce va scrie! Apropo, scriem aranjament și înțelegem tranzacție?

Aranjament – o tranzacție la plural

Mergem la litera legii și citim că formularul de raportare trebuie să conțină ”un rezumat al obiectului aranjamentului transfrontalier care face obiectul raportării (…) și o descriere generală a aranjamentelor sau a activităților economice relevante”. Se subînțelege că raportăm un aranjament dar, de fapt, ne gândim la mai multe. Filozofii ar zice că e nevoie de o abordare holistică adică să înțelegi părțile componente doar privind întregul. ”Un aranjament trebuie privit holistic, nu doar ca o serie tranzacții separate” se spune în ghidul emis de autoritățile din Marea Britanie, care, încă înainte de DAC6, aplicau un sistem propriu de raportare pentru tranzacțiile interne cu potențial de tax avoidance (DOTAS). Abordare pornește chiar din BEPS 12, unde se spune că ”acest concept de aranjament trebuie să fie suficient de larg și de robust să capteze orice schemă, plan sau înțelegere; toți pașii și tranzacțiile din care e format, toate persoanele care iau parte sau sunt afectate de el”. Deci ne gândim la o tranzacție când vorbim de un aranjament, doar că acea tranzacție trebuie văzută în ansamblul/contextul său, împreună cu tranzacțiile conexe, cu cele din care a decurs dar și cu cele pe care le antrenează. Spre exemplu, ”în contextul achiziției unei noi entități, aranjamentul va include nu doar tranzacția în sine, ci și finanțarea achiziției și orice restructurare post-achiziție” (OECD). Sau ”un aranjament poate include intrarea într-un acord de împrumut, avansul pentru împrumut, plățile succesive de dobândă și apoi rambursarea principalului” (ghid explicativ Irlanda). Înțelegem, așadar, că ”un aranjament poate fi o tranzacție, o schemă, o acțiune, un acord, o finanțare (grant), o promisiune, o înțelegere, un angajament, un eveniment sau … alt tip de tranzacție” (ghid Finlanda). În general, vorbim de un aranjament potențial raportabil acolo unde există (a) o consecință, un rezultat transfrontalier și (b) dacă există sau ar putea să existe un impact fiscal semnificativ (material), prin reducerea masei fiscale în jurisdicția de raportare, cum ar fi plata de dobânzi către partea afiliată externă, o plată eligibilă pentru deduceri fiscale, transferul unui activ purtător de venit către un non-rezident etc. (BEPS 12, pag 73) Aceste filtre inițiale sunt utile, dar nu infailibile. Nu putem distinge întotdeauna caracterul transfrontalier (de exemplu, în accepțiunea Olandei, poate intra în sfera de aranjament raportabil fuziunea între două companii surori olandeze, compania-mamă fiind în afară) sau impactul fiscal (exemplu în cazul unor intangibile greu de evaluat – goodwill). Olandezii au ales chiar să înlocuiască aranjamentul cu un termen care s-ar putea traduce prin construcție. ”Construcție este un termen ales special ca să fie unul neutru. O construcție poate fi o tranzacție, o acțiune, un acord, un împrumut sau o combinație între acestea. O construcție poate fi și o serie de construcții, iar o construcție poate fi compusă din mai mulți pași sau mai multe părți. Acolo unde o construcție începe și se termină depinde însă de semnul distinctiv corespunzător (s.n)”. (ghid Olanda)

Onestitatea, interpretată cu rezonabilitate

Olandezii au pus punctul pe i, cum se spune. Semnele distinctive (hallmarks, în original) sunt bornele unui teritoriu pe care Comisia Europeană îl vrea cât mai vast. Cu cât mai neclar amplasate bornele, cu atât mai vast teritoriul. Astfel devine rezonabil să comparăm DAC6 cu o armă care are nevoie de o rază lungă de acțiune, dincolo de, să spunem, clasica regulă generală anti-abuz. Ne amintim că acesta stabilește (art. 40^4, CF) că, ”în scopul calculării obligațiilor fiscale, nu se ia în considerare un demers sau o serie de demersuri care, având în vedere toate faptele și circumstanțele relevante nu sunt oneste, fiind întreprinse cu scopul principal sau cu unul din costurile de a obține un avantaj fiscal care contravine obiectului sau scopului prin prevederile fiscal aplicabile”. În sensul noului limbaj fiscal, onestitatea se citește prin excludere: ”demersurile sunt considerate ca nefiind oneste în măsura în care nu sunt întreprinse din motive comerciale valabile care reflectă realitatea economică”.

În sensul aceleiași norme, ”avantajul fiscal este o scutire fiscală, o reducere a cotei de impozitare sau orice tip de credit/rambursare fiscală, altul decât un credit fiscal pentru impozitul reținut la sursă”. Legislației nu-i lipseau așadar elementele suficient de interpretabile pentru a repera schemele sau aranjamentele de tip „tax avoidance”. Exista deja inclusiv conceptul de tranzacții transfrontalieră artificială (”care nu au un conținut economic și care nu pot fi utilizate în mod normal în cadrul unor practici economice obișnuite, scopul esențial al acestora fiind de a evita impozitarea ori de a obține avantaje fiscale care altfel nu ar putea fi acordate”). Iată însă că vine DAC6 care schimbă demersul cu aranjamentul și filtrul onestității cu cel al rezonabilității. Este introdus un test al beneficului principal, din acelea al căror rezultat trebuie să iasă negativ, ca lucrurile să fie considerate OK pentru contribuabil. Pentru că testul presupune ”să se stabilească dacă beneficiul principal sau unul din beneficiile principale pe care o persoană se poate aștepta în mod rezonabil (s.n.) să le obțină de pe urma unui aranjament transfrontalier, ținând seama de toate împrejurările și circumstanțele relevante, este obținerea unui avantaj fiscal”. Iar ca forța de acțiune să crească și mai mult, se vânează planificarea fiscală agresivă și acolo unde nu se vede vreun avantaj fiscal la orizont. Sunt așa-numitele semne distinctive care n-au nevoie de testul beneficiului principal pentru a fi activate în mod rezonabil. Fără îndoială că autoritățile vor fi mai dispuse să aplice filtrul rezonabilității într-un mod rezonabil dacă se vor afla în fața unei solide analize economice, care va proba onestitatea tranzacțiilor contribuabilului.

Sperăm că noul tabel explicativ Anexa IV (veri articol ”DAC6: mai dregrabă se raportează/mai degrabă nu se raportează!”) vă va ajuta să începeți decriptarea cu succes a semnelor și adaptarea la tranzacțiile dumneavoastră pentru a găsi dubla protecție fiscală de care aveți nevoie în noul normal.

Articol apărut și în revista ”Consultant Fiscal”, septembrie 2020. Autori Adrian Luca și Alexandra Albu, TPS

Pentru știri la zi despre evoluția aplicării DAC6 în statele membre, vă rugăm să accesați, dac6guide.eu. 

Pentru orice întrebări specifice legate de conformarea și protecția fiscală DAC6, colegii noștrii vă stau oricând la dispoziție!

 

Circulă printre grupurile online cu tematică fiscală o adresă recentă prin care ANAF îi semnalează unui contribuabil să fie atent la situația în care o societate înregistrează pierderi având, în același timp, datorii la asociați/acționari. În termenii Administrației Fiscale, acesta este un ”comportament fiscal negativ”, o ”situație nefirească/anormală pentru dezvoltarea și asigurarea continuității activității”, astfel că ”în eventualitatea în care societatea dumneavoastră ar fi încadrată în categoria contribuabililor cu risc din cauza sumei datorate asociaților sau acționarilor, atât persoana juridică cât și persoanele fizice asociați/acționari în cadrul persoanei juridice pot face, în viitor, obiectul unei inspecții fiscale”. 

Subiectul poate părea mult prea tehnic, relevant doar pentru cei care lucrează cu/pe firmă, cum se spune. Dar cazul are relevanță generală dacă privim din perspectiva mai largă a comunicării dintre Administrație și Contribuabil în noul context fiscal al competiției europene.

Ca  limbaj, adresa sună destul de prietenos, dar asta îmi aduce aminte de un amic care îmi spunea – am fost la Ghișeu, funcționarii au început să fie amabili, îmi vorbesc prietenește, îmi spun că n-au ce face , că sunt o groază de articole, dar eu tot n-am înțeles ce și de ce trebuie să fac!

Să ne întoarcem și să citim mai atent adresa de care vorbim. Mot a mot, textul spune așa – ”Facem precizarea că în urma analizelor noastre, pentru anii 2017, 2018, 2019, s-au constat situații în care persoanele juridice înregistrează pierderi, iar lichiditatea este asigurată în mod frecvent prin aporturi ale asociaților/acționarilor,  situații care sunt nefirești/anormale pentru dezvoltarea ...”

Cine mai are nevoie de vechiul ”citit printre rânduri” autohton ...

Mă pun în situația unui contribuabil de bună credință preocupat toată ziua de afacerea lui și care n-are timp de subtilități fiscale. Îmi închipui uimirea lui – păi și ce e rău, ce e nefiresc aici că se asigură lichiditatea? Firma mea chiar a avut o probleme de piață, comerciale, ar fi trebuit s-o las să moară într-un mod firesc?

De bună credință fiind, se va duce la Ghișeu și va găsi un interlocutor amabil care îi va explica – doamnă/domnule contribuabil, aici nu e vorba că asiguri lichiditatea; Noi, Administrația,  vrem să știm dacă nu cumva prin acest împrumut către firmă întreții, de fapt, pierderile; poate folosești acest împrumut doar pentru a scoate bani din firmă (prin dobândă), reducând în același timp masa impozabilă; pe scurt – Noi suspicionăm aici o evitare a impozitului care (credem Noi că) ar trebui plătit, o tax avoidance, cum se spune pe la Bruxelles. Așa că, du-te dumneata acasă și, dacă ai primit scrisoare asta, apucă-te să documentezi împrumutul; vezi să ai o explicație de business pentru pierderi, vezi ca dobânda să fie la nivelul pieței, să fie comparabilă cu dobânda pe care ar fi perceput-o banca în aceleași condiții de piață, asta dacă societatea este bancabilă (apropo, vezi să ai o explicație de ce ai dat împrumut și nu ai făcut aport de capital?). Pe scurt, că tot e vorba de o tranzacție, nu uita de dosarul prețurilor de transfer.

Dar la fel de bine dialogul de mai sus poate lua și o altă formă amabilă – domnule/doamnă, nu putem să vă spunem mai multe decât ce scrie acolo; înțelegeți și dumneavoastră ce puteți, mergeți acasă și ”aveți în vedere declararea în termen legal și plata integrală a tuturor obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat general consolidat pentru a evita acumularea de sume/penalități de întârziere/nedeclarare” - paragraf standard pe care îl găsim și în adresa noastră.

Vor fi, desigur, și contribuabili care au înțeles de la început unde bate Fiscul, care știu că poate nu au o explicație foarte solidă pentru pierderile companiei, dar sincer vorbind, nu știu cât de impresionați vor fi ei de precizarea că, în urma analizelor din 2017, 2018, 2019 s-au constat situații … Deci situații, așa, la modul general, deci nu aveți o analiză de risc pe situația mea concretă, deci, în viitor, inspecție, deci … adresa n-are practic nicio valoare.

În urmă, cu cinci ani, ANAF dădea publicității sumele la care se ridicau creditele acordate de acționari companiilor și se constata că acestea ajunseseră la un nivel peste soldul creditelor bancare către companii. Da, din punct de vedere al sănătății unei economii, acesta este o situație anormală, îngrijorătoare, și, spuneam atunci, simplul fapt că se vehiculau aceste sume era un semn că autoritatea este preocupată să găsească soluții să adreseze problema.

Nu mă îndoiesc că autoritatea are aceste sume aduse la zi, chiar analize de risc pe grupuri vulnerabile la tax avoidance. Nu înțeleg însă de ce nu iese deschis cu ele către public, cu atât mai mult cu cât acest public-contribuabil este obligat să livreze maldăre de rapoarte peste rapoarte fiscale. La ce bun această supra-transparență, dacă nu poți să-mi spui aici e o problemă, aici e de văzut, aici ai de plată (da, sunt administrații care îți pre-completează declarații, tu doar trebuie să spui dacă ai obiecții).

Mai mult de atât, nu înțeleg de ce, dacă ai identificat o problemă, nu alegi abordarea aceea pragmatică care funcționează extraordinar de bine la alte administrații – atașează la o comunicare de avertizare și un ghid explicativ, să ajuți contribuabilul să se conformeze. Pentru că ținta reală este să se ajungă la conformarea contribuabilului, nu la amenzi și penalități!

... când avem noul ”interpretabil” european!

Adresa de care vorbim aici nu este, din păcate, o întâmplare. Este produsul unei abordări care, chiar dacă începe să se schimbe, o face mult, mult prea lent pentru ceea ce se întâmplă acum în Europa și în lumea fiscală.

Ne putem izola în problemele noastre de acasă, ne putem iluziona că nu avem noi treabă cu ce se întâmplă aiurea, dar, vrem-nu vrem, suntem deja parte din pandemia fiscală care a cuprins lumea.

E suficient să spunem că această preocupare pentru împrumuturile asociaților, în particular, tranzacțiile intra-grup, în general, este pur și simplu urmarea tăvălugului numit proiectul BEPS (de la Base Erosion and Profit Shifting/Erodarea Bazei de Impozitare și Mutarea Profiturilor) și care tocmai și-a aniversat primii cinci ani. Evident că tratează și chestiunea împrumuturilor intra-grup, cu precizarea că nu orice dobândă poate intra la deducere, ci doar aceea care se stabilește conform ghidului (Ghid special pentru aspectele de prețuri de transfer în materia tranzacțiilor financiare intra-grup – februarie 2020).

E suficient apoi să spunem că (de câteva zile) avem și varianta actualizată a BEPS-ului, efectiv o dărâmare a actualului sistem fiscal internațional și amplasarea pe o bază incertă de măsuri administrative, pe doi piloni: Pillar 1, unde e vorba că alocarea profitului între jurisdicții nu va mai fi legată de prezența fizică a unei afaceri (se aplică nu doar pentru platformele digitale, ci pentru tot ce se va considera că e consumer-facing, adică are o interfață de interacțiune cu utilizatorul); și Pillar 2, în care e vorba de plata unui impozit minim global pentru grupurile multinaționale. Sigur, nu e o transformare simplă – americanii ar vrea un Pillar 1 mai flexibil, dar atunci europenii nu vor renunța la soluția lor unilaterală, care e trecută și ca sursă proprie la bugetul Uniunii, impozitul digital (vezi și reacția rapidă a francezilor de a săptămâna trecută). Evident, vom fi și noi obligați să ne raliem acestui experiment fiscal, cu consecințe trans-atlantice. Dar dacă asta ar fi totul!

Pe același fond, tot săptămâna trecută, un politician german cu greutate, potențial cancelar, a anunțat că programul său politic vizează reducere a impozitului pe profit și  armonizarea fiscalității companiilor la nivel european.

Proiectul european nu este o noutate, și, în actualul mandat al Comisiei de la Bruxelles, probabil nu va mai putea fi ținut mult în stand-by acel CCCTB (common consolidate corporate tax base – baza comună consolidată de impozitare a companiilor) care în esență aduce crierii administrative pentru alocarea  profiturilor grupurilor între statele europene în care sunt prezente. În definitiv, aceasta este ultima etapă în definitivarea proiectului de unificare fiscală a Europei pe linia impozitării directe, o etapă facilitată și de discursul politic al luptei împrotriva concurenței fiscale neloiale și tax avoidance.

De altfel, pe acest discurs a fost construită întreaga rețea de Directive privind Cooperarea Administrativă (DAC), cele care asigură autorităților o sursă extraordinară de informații, pe care se pot construi investigații fiscale comune la nivel european. Spre exemplu DAC6, cea mai agresivă dintre directive prin interpretabilitatea ei, operațională de la începutul anului viitor, cere contribuabilului/intermediarului său să indentifice tranzacțiile externe cu potențial de tax avoidance, după criterii, în mod deliberat, neclar formulate. Aceasta înseamnă, apropo și de adresa ANAF de la care am plecat, că Administrația noastră poate primi, via alte Administrații europene, informații inclusiv despre împrumuturi intra-grup care afectează profitabilitatea filialei din România.

Mai e o soluție, dar ține tot de ... Administrație

Și ajungem astfel la subiectul de care se vorbește puțin sau chiar deloc la noi: proiectele politico-fiscale europene, cu adresă bine țintită, au consecințe directe asupra economiei autohtone. Practic, vom putea folosi încă și mai puțin pârghia fiscală actuală (impozite mai mici, derogări etc.) pentru a atrage investiții semnificative, pentru a dezvolta regiuni etc. Pe teren fiscal vom juca, dacă ne putem imagina așa ceva, pe același teren cu ... Germania, Polonia etc. care și ele au nevoie, nu-i așa?, să păstreze/atragă investiții semnificative etc.

Va mai rămâne (deocamdată) să poată facă diferența tocmai sectorul pe care l-am neglijat cel mai mult până acum – ADMINISTRAȚIA! Cât de mult va putea o administrație națională să implementeze legi și proceduri clare, care să atragă practic investitorul, să-i transmită vino la noi, că noi îți facem viața mai ușoară”? (Sigur, în afara fiscalității, mai rămâne și cartea salariilor mult mai mici. Dar chiar vrem să mai jucăm mult pe această carte, de forță de muncă pentru Spargelzeit? Apropo, probabil că autoritățile noatre știu că se va ajunge, cât de curând, și la un salariu minim european!)

Ca unul care, de câteva luni, trec în revistă (vezi dac6guide.eu) procedurile și ghidurile explicative pe care adminsitrațiile europene se întrec să le ofere propriilor contribuabili în contextul unei pietre de încercare cum e DAC6, am ajuns la concluzia că, DACĂ vrem o șansă reală de a rezista noii competiții, atunci nu avem decât să să adunăm cele mai bune practici europene și să le și punem ... în practică! Cât mai repede!

În orice caz, ar fi mult mai eficient ca, înainte să trimitem orice adresă către contribuabil, să ne înrebăm – oare administrația din Germania, din Irlanda sau Polonia cum ar face?   

 

Articol apărut și pe hotnews.ro și contributors.ro, octombrie 2020. Autor - Adrian Luca, TPS

Articole afiliate:

Atenție: Fiscul a adunat la cât ajung împrumuturile între persoanele afiliate, martie 2015 

 

 

 

Membrii ”OECD/G20 Inclusive Framework on BEPS” (structura lărgită a tuturor statelor și jurisdicțiilor fiscale, în și din afara OECD, care colaboarează în implementarea pachetului BEPS) a prezentat astăzi (12/10/20) noile rapoarte privind cei doi piloni pe care se va reașeza fiscalitatea internațională în viitorul foarte apropiat (în original Pillar 1 și Pillar2). Este o urmare previzibillă a proiectului revoluționar început oficial în urmă cu un an (am vorbit despre acesta aici – ”Noua abordare radicală”), așa cum aproape la fel de previzibil este și amendamentul conținut în comunicatul de azi ”deși încă nu s-a ajuns la un accord în acestă privință”.

De ce previzibil? Pentru că este cunoscută de acum scrisoarea trimisă în iunie de Secretarul Trezoreriei SUA (ministrul de Finanțe) către omologii din Franța, Italia, Spania și Marea Britanie. Acestea sunt tocmai țările care au adoptat impozitul pe veniturile marilor platforme digitale, faimoasa digital tax, sub forma unei formule tranzitorii, până când impozitul va fi înglobat la scară globală în Pilonul1 (vezi aici schema instalației de redistribuire impozite Pillar 1).

Cum întâmplător aceste mari platforme sunt în principal americane, scrisoarea Washington-ului identifica pragmatic principalale disensiuni ca fiind la nivelul Pilonului1, ”cel care va schimba cel mai important principiu al fiscalității internaționale, incluzând pragul de la care se va considera că o companie are o prezență fiscală (taxable nexus) și principiul valorii de piață”.  Să mai amintim doar că, între timp, Bruxelles-ul a ridicat miza digital taxation ca viitoare sursă proprie a bugetului UE și avem tabloul războiului fiscal actual,  care nu durează chiar de ieri-de azi (aici, comentariu TAX WAR).

În termenii comunicatului IF ( abrevierea folosită chiar de OECD pentru ”Inclusive Framework”), prima decizie cheie care trebuie luată la nivel politic se referă la domeniile de activitate care vor fi acoperite de Pillar1.  

Are și realitatea ironia ei, nu-i așa (să ne reamintim din schemele logice din școală, IF = dacă). Iar realitatea ne spune că nu este o chestiune de ”dacă” se va produce schimbarea radicală a fiscalității internaționale, pentru că acesta va veni, cât de curând (cât deficitele uriașe nu vor mai putea fi mult cârpite). ”Dacă” se referă pur și simplu la cât de mult se va întinge noua mână administrative-fiscală asupra domeniilor de business din afara a ceea ce numim acum digital.

Cum ne întrebam în urmă cu un an, dacă Pilonul 1 este doar pentru big tech?

Poate că nu este întâmplător că, la scurt timp de la postarea acestui comentariu pe linkedIN, prietenul nostru Grzegorz Garbarczyk, principalul specialistul pe probleme de digital economy din ministerul polonez de Finanțe ( reprezentantul țării sale la negocierile privind cei doi Piloni) a replicat – ”răspunsul la întrebarea ta e foarte simplu – nu, nu doar ei vor fi afectați”.

Așa că, dragii noștri care acum vă pregătiți să faceți testul de beneficiu principal pentru tranzacțiile externe, să vedeți DACă sunt raportabile sau nu sub anumite semne (da, vine DAC6!), nu uitați să vă gândiți și la noul test – testul de nexus, de prezență fiscală. Pentru că da, se ridică Pilonii!

Dar nu uitați - suntem aici, pregătiți cu toate uneltele necesare pentru a vă putea construi, pe piloni siguri, protecția fiscală de care aveți nevoie!

Vă dorim toate cele bune!

 

Înainte de a fi aici, acest comentariu a apărut pe linkedIN – Adrian Luca.
Articole afiliate

Despre pilonii BEPS 2.0, minimul de impozitare, CbCR -ul public: noile chemări la ordinea fiscală globală!

Noua ”Abordare radicală” (I): ce mai rămâne după 100 de ani de alocare a profitului pe principii de piață

Noua ”Abordare radicală” (II) - ”Profitul Rezidualul” devine ”Cuiul lui Pepelea”

 

Să nu uităm, dragi prieteni, rezonanța istorică a zilei de azi, 5/10/20 – se împlinesc cinci ani de la nașterea oficială a ”noului normal” în fiscalitatea globală – ”pachetul BEPS”, de la OECD. Aici găsiți cele 15 măsuri care, în numele combaterii Base Erosion and Profit Shifting (Erodării Bazei de Impozitare și Mutării Profiturilor) dau cale liberă supra-raportărilor și punerii sub semnul întrebării a vechiului principiu al valorii de piață din transfer pricing. Așa că... n-ar fi multe de aniversat acum, s-ar putea zice.

Dar așa pro-măsuri administrative și pro-interpretabilitate cum e, BEPS trebuie văzut ca o soluție de compromis pentru a atenua mix-ul de nesiguranță (din afaceri, investiții, locuri de muncă, impozite, politică, societate), pe care lumea îl experimentează după Marea Recesiune, totul pe fondul unei agresive transformări digitale.  

Lucrând în aceste zile la un (nou) articol pe tema DAC6 (sub titlul  Vorbiți, rezonabil, DAC6?, va apărea în revista Consultant Fiscal) și recitind Măsura BEPS 12, documentul-sursă al acestei directive a supra-transparenței, mă întrebam – oare cum ar fi fost dacă UE ar fi ales varianta americană pentru sistemul de raportare obligatorie a tranzacțiilor (raportabile), și anume o abordare centrată mai degrabă pe tranzacții și mai puțin pe semne? Uite așa, ”BEPS” ne-a obișnuit cu o lume sub semnul ce-ar fi fost dacă, dar mai ales ce va fi de-acum? Cum ce, BEPS 2.0, pus pe noi piloni, normal!

Întorcându-ne la Octombrie 2015, Octombrie Roșu, cum i-am spus atunci, pentru că a început cu BEPS și s-a încheiat cu deciziile Comisiei Europene contra Starbucks – Olanda, respectiv Fiat-Luxemburg. (Între timp, Comisia a fost invalidată în Justiție în cazul Starbucks și validată în cazul Fiat. Pentru actualizări, vă stau la dispoziție secțiunile noastre media-center și studii de caz).

Vă invit să revedeți buletinul nostru special din acea vreme – Decalogul BEPS, pe care l-am plasat într-un context de liniște și siguranță tradițională, în Maramureșul meu drag.

iar în cinstea aniversatului nostru, să-nchinăm un pahar de horincă și să-i spunem – fie care anii următori să ne aduci cât mai multe clarificări, dragă BEPS!

Sau mai bine ne bazăm tot pe noi și zicem încă o dată –

BE Prepared to Switch©/Fii pregătit pentru Comutare (în lumina noului normal fiscal)! 

Aceasta pentru cine vrea TPS, adică Transfer Pricing în Siguranță, în vremuri de DACșase!

 

Înainte de a fi aici, acest comentariu a apărut pe linkedIN-Adrian Luca

 

Stimați DAC-parteneri, vă prezentăm stadiul implementării Directivei raportării obligatorii a tranzacțiilor externe raportabile (DAC6), la sfârșitul lunii septembrie 2020: 

Cine raportează? Tranzacțiile sunt ale contribuabilului relevant, iar decizia de a raporta sau nu este tot la el. Conform interpretării oferite de ANAF (adresa din 21 iulie către Camera Consultanților Fiscali), intermediarul (consultant fiscal, contabil etc.) va raporta doar cu acordul scris al contribuabilului relevant. Conform OG5/2020 de transpunere a directivei, în lipsa acordului scris, intermediarul notifică, fără întârziere, în scris, contribuabilului relevant obligația de raportare. În cazul în care nu există intermediari, raportarea se face automat de către contribuabilul relevant.

În general însă, indiferent de acordarea sau nu a privilegiului secretului profesional, administrațiile europene precizează că nu intră sub incidența obligației de raportare activități de consultanță precum simpla completare a unor declarații fiscale, actualizarea unei analize de comparabilitate/ studiu de benchmarking, întocmirea unei documentații de prețuri de transfer pe o structură preexistentă, rapoarte de due diligence, rapoarte de audit etc. De asemenea, nu se raportează analiza pe care un intermediar independent o face la solicitarea unui contribuabil pentru evaluarea obligațiilor DAC6, fără ca toate aceste servicii de consultanta menționate mai sus să ducă la influențarea aranjamentelor în cauză sau a rezultatelor acestora (precizare ghid Olanda).

Când raportează? În urma amânării aprobate de Bruxelles pe fondul pandemiei, 1 ianuarie 2021 devine noul termen de referință în pregătirea raportării. Astfel, tranzacțiile care întrunesc semnele de raportare și sunt derulate în perioada 1 iulie 2020 - 31 decembrie 2020 va trebuie să fie raportate în cursul lunii ianuarie 2021. Tranzacțiile istorice din perioada 25 iunie 2018 - 30 iunie 2020 se vor putea raporta până cel târziu pe 28 februarie 2021. Pentru tranzacțiile inițiate după 1 ianuarie 2021, se aplică  termenul de raportare stabilit de directivă, de 30 de zile. (Se va putea acorda o nouă amânare în contextul agravării situației sanitare). De notat că, în termen de o lună de la sfârșitul trimestrului în care ANAF a primit raportul DAC6, acesta va intra în circuitul schimbului automat de informații cu celelalte administrații fiscale din statele membre.   

Atenție! Germania și Finlanda sunt singurele state membre care au ales să nu amâne raportarea și au păstrat vechiul termen de referință de 1 iulie 2020, ceea ce înseamnă că tranzacțiile istorice trebuiau raportate până la 31 august. (Austria este un caz aparte, în care nu s-a trecut la amânare, dar raportarea se poate face fără penalități până pe 31 octombrie). În anumite situații, aceasta poate ușura munca părții române implicate într-o tranzacție-tip DAC6 cu o entitate din aceste țări, având în vedere că sunt exonerați de la îndeplinirea obligației de raportare contribuabilii relevanți/intermediarii care dețin și prezintă ANAF dovezi concludente din care reiese că aceleași informații au fost raportate într-un alt stat membru. E important însă să luați legătura cu entitatea respectivă (afiliat sau nu) pentru a vedea în primul rând ce s-a raportat pentru a analiza eventualul impact asupra afacerii dumneavoastră!

Cât e amenda pentru neraportare? Neconformarea la DAC6 se penalizează în România de la 20.000 la 100.000 de lei (notă: se păstrează maximul actual din legislația fiscală, care era prezent și la CbCR – raportarea pentru fiecare țară în parte). Dar acolo unde, deși există conformare, informațiile raportate vor fi (considerate/interpretate ca fiind) ”incorecte sau incomplete”, amenzile merg de la 10.000 la 50.000 de lei.

În așteptare, lămuriri despre:

Ce se raportează? Încă nu a fost prezentat oficial un ghid explicativ (obligație asumată de OG5) care să ofere o interpretare oficială a aspectelor relevante asupra a ceea ce trebuie raportat.

Cum se raportează? Încă nu e clar formularul de raportare (mai ales în cazul acelor semne distinctive care nu au nevoie de testul beneficiului principal). Formularul va fi completat cel mai probabil într-un formular PDF inteligent si transmis via XML read-in option.

 

Echipa DAC6 - TPS este aici cu sfaturi personalizate și seminarii explicative, pentru a vă ajuta să pregătiți eficient conformarea la DAC6! 

CUM VĂ PUTEM AJUTA

  • Analiză funcțională a modelului de businessal companiei / grupului, din perspectiva vulnerabilităților DAC6.
  • Pregătirea fluxului informațional. Colectarea și înregistrarea datelor într-un registru special DAC6. Training specializat pentru responsabilii DAC6 din cadrul companiei.
  • Revizuirea tranzacțiiloral căror prim pas de implementare a fost în perioada 25 iunie 2018 – 30 iunie 2020 și clasificarea acestora în funcție de statutul: neraportabil, raportabil și potențial raportabil.
  • Analiză comparativă a legislației DAC6în țările aflate la capătul tranzacției;
  • Analiză la nivel de contribuabil / grup, în principal, asupra categoriei intermediare, respectiv, realizarea de position paperin cazul deciziei de neraportare, pentru tranzacții a căror necesitate de raportare este incertă.
  • Analiza impact raportare asupra modelului de afaceri al grupului.
  • Position paperprivind încadrarea tranzacțiilor noi (după 1 iulie) prin prisma semnelor DAC6.
  • Asistență în realizarea raportării, de la întocmire formular la monitorizare post-raportare.
  • Asistență în pregătirea inspecțiilor post-raportare.

 

DE CE TPS?

• Primii intermediari fiscali din România care am atras atenția în presă asupra inevitabilei DAC6 încă din iunie 2017. Aici - Biblioteca DAC6.

• Am inițiat seminarii specializate DAC6. Aici – structura seminarii

• Am lansat grupuri speciale DAC6 – Linkedin (i.e. DAC6 Professionals) și Facebook (DAC6.ro) pentru specialiști în cadrul cărora vă invităm să vă alăturați pentru a urmări cele mai recente știri legate de raportarea DAC6

• Am realizat, în premieră, un site specializat pentru companiile românești (dac6.ro) apoi pentru grupurile europene (dac6guide.eu)

• În cei 20 ani de experiență în fiscalitatea intra-grup, am fost implicați în aproape toate tipurile de tranzacții externe derulate de companiile românești.