Dragii noștri parteneri,

Avem un mesaj pentru voi:

Hai afară, mai lăsați cloud-ul, uitați, cât puteți, norii acestor vremuri din noul anormal,

afiliați-vă cu bucuria, alegeți tranzacțiile cu substanță și …

#Tranferați Primăvara în Spirit!

(DACă vi se pare că nu sunteți încă bine conectați, vă rugăm să vă verificați conexiunea și să încercați din nou!)

 

 

Echipa TPS vă urează 

Paște fericit! 

 

 

 

Cu gândul la faimosul dicton ”Dați-mi un punct de sprijin și răstorn Pământul ”, am apreciat  sinceritatea Coaliției când, pe prima pagină a ppt-ului ”Sprijin pentru România”, a scris – ”măsuri propuse” Pentru că asta e: o colecție de măsuri cu ambiția să ajungă faimoasă!

Nu e plan, că dacă ar fi plan, ar avea o politică: acolo unde scrie, spre exemplu, ”5,2 miliarde de lei în 2022 sprijin pentru continuarea și finalizarea contractelor de investiții publice în derulare” ar fi bine să spună și despre ce fel de investiții e vorba, ce țintim. Putem spune că ținta noastră e să investim în X pentru că așteptăm să atingem efectul Y, antrenăm un lanț de producție autohton, deschidem perspective în domeniul ăsta? Altminteri, ne putem întreba dacă și punerea de borduri pentru reabilitarea de parcări – investiția de serviciu din orașe - îndeplinește criteriile de eligibilitate ale acestei măsuri. Apropo, alocăm un miliard de euro pentru contracte așa nețintit, la modul general, și doar 200 de milioane de euro ”pentru investițiile cu impact major în economie”. La drept vorbind, chiar că nu sunt așa multe.

Dacă plan nu e, nici a program nu răsare, deși am remarcat câteva alocări pentru dezvoltarea unor programe  aflate deja în derulare și care, o spun deschis, sunt bine-venite.

Până la urmă, se poate spune că, și fără un program în spate, toate măsurile anunțat ieri sunt bine-venite,  ”vor face bine”, ca să reiau o sintagmă din timpul conferinței de presă. Sigur, pentru cei care vor ajunge să primească banii, efectul va fi mai degrabă pozitiv decât negativ. Ei vor fi sprijiniți. Dar România celorlalți? Ceilalți  cum vor ajunge să fie sprijiniți, dacă nu e clar mecanismul practic de amplificare a efectelor pozitive?

Aș face aici o analogie cu ploaia: în general, e bine că plouă, dacă pământul e pregătit, dacă e lucrat după un plan, un program. Dacă nu, înfloresc buruienile și trăim cu speranța că măcar a mai crescut nivelul de umiditate din sol.

Or ce avem noi acum – o nouă ploaie de bani! Una încă permisă de meteorologii de la Bruxelles, cei care, ca să zic așa, se mai fac că plouă și uită că de doi ani suntem, practic, în procedură de deficit excesiv. Poate acesta e ultima ploaie de care ne mai putem bucura în voie. Și cum o folosim, ce facem cu ea: nu e clar, dar să sperăm c-o să iasă bine!

Pe scurt, cred că ”Sprijin pentru România” ar fi sunat mai promițător dacă s-ar fi chemat măcar altfel, încât să transmită mesajul unui pragmatism hotărât și sănătos. Dacă ne uităm prin apropiere, putem vedea că există un ”Polish Deal”. De la începutul anului, polonezii au deschis un șantier de proporții, care umblă la temelia economiei: vrei investiții, atunci reformezi fiscalitatea corporativă (cum se impozitează profiturile firmelor, cum le ajuți să facă investiții în domenii-cheie, cum introduci tehnologia în fiscalitate să ajuți contribuabilul corect și să scoți bani de la cei incorecți), apoi reformezi fiscalitatea la nivel de individ, încurajându-l să obțină mai mulți bani pe care să-i întoarcă în economie.

Plafonările administrative, amânările politice, banii aruncați la întâmplare nu sunt un deal. Nu sunt acel punct de sprijin cu care să putem răsturna starea noastră actuală. Cât timp nu încheiem un contract cu noi înșine, unul în care să scriem facem asta ca să obținem asta, o să rămânem țara  care nu poate da mai mult de ”50 de euro vouchere pentru alimente de bază, la fiecare două luni” celor care într-adevăr au nevoie de sprijin! Bani cu care acești oameni se vor duce la un magazin de discount și vor cumpăra câțiva litri de lapte și ulei aduse, cel mai probabil, din Polonia, de unde vin mai ieftin.

Ce șanse să ai să răstorni un deficit extern de produse agro-alimentare care sare de un miliard de euro pe an, în cel mai bun caz, când arunci pe piață o măsură generică, fără nicio explicație, fără ținte precise, de ”200 de milioane de euro pentru procesarea produselor agricole în România”! Și numim asta, probabil, politică agricolă!

 

 Articol apărut pe economedia.ro, sub titlul Ce răstoarnă ”Sprijin pentru România”?, aprilie 2022. Autor - Adrian Luca, TPS 

Transfer pricing-ul (îngrijorarea numită prețuri de transfer, mai bine zis) a adunat din nou peste 1000+ participanți la cel mai nou seminar (online) ținut de TPS pentru colegii din Camera Consultanților Fiscali. Dacă în octombrie anul trecut, Adrian Luca, partenerul-fondator, și Mihai Lupu, directorul TPS, au trecut prin materia inspecției fiscale care vizează tranzacțiile intra-grup, de această dată au tratat, cu toată considerația cuvenită, venerabilul capitol al tranzacțiilor cu servicii intra-grup.

Așa facem din 2009, anul în care am înființat TPS sub deviza ”Transfer Pricing în Siguranță”, pe vremea când OECD își lansa seria modernă de Linii Directoare de Transfer Pricing pentru companii Multinaționale și Administrații Fiscale, sub deviza nici nu știți ce va urma! De pe atunci OECD rezerva Capitolul al șaptelea, ”Considerații speciale pentru serviciile intra-grup”, pentru a trata ”problemele care apar, din perspectiva prețurilor de transfer, în a determina dacă au fost furnizate servicii de către un membru al unui grup multinațional către un alt membru al respectivului grup, și, dacă da, în a stabili valoarea de piață a acestor servicii”.   

Ce e atât de special cu serviciile astea? Nimic alta decât că sunt terenul ideal pentru interpretabilitate, când până și noțiunea de prestare serviciu e discutabilă.

De la ediția din 2009, imediat întregită în 2010, apoi în cea din 2017, pentru a ajunge până la ediția actuală din 2022, serviciile intra-grup au ”două mari probleme din perspectiva prețurilor de transfer: prima - dacă serviciile intra-grup au fost cu adevărat prestate. A doua: cât ar trebuie să fie, în scop fiscal, onorariul (charge) intra-grup pentru astfel de servicii pentru a fi în acord cu principiul valorii de piață (arm’s length)”. Simplu, nu?

Apoi la cele 14 pagini ale edițiilor 2009 și 2010, mai adăugați , din 2017, încă 10 pagini pentru serviciile cu valoare adăugată redusă în cadrul grupului (low-value adding intra-group service). Ce sunt acestea? ”Cu titlu de exemplu, să presupunem că un grup multinațional e angajat în dezvoltarea, producția, vânzarea și punerea pe piață de produse lactate în întreaga lume. Grupul înființează o companie de servicii, a cărei unică activitate e să acționeze ca un centru de suport global IT. Din perspectiva furnizorului de servicii suport IT, generarea serviciilor de IT e principala activitate a companiei. Totuși, din perspectiva beneficiarilor serviciilor, ca și din perspectiva grupului în ansamblu, serviciul nu e o activitate de bază (core business activity) și de aceea poate fi încadrat ca fiind un serviciu intra-grup cu valoare adăugată redusă”.

Se petrecuse, între timp, Marea Criză, iar administrațiile fiscale simțeau nevoia unei considerații și mai speciale pentru o temă și mai interpretabilă. Același exemplu voit simplist al producătorului de lapte a fost  menținut și în ediția 2022 (tot vreme de criză, oricum se va numi ea), continuând să dea bătaie de cap mai ales grupurilor care au ”ghinionul” unor afaceri sofisticate, unde nu e chiar așa de ușor de separat core de support atunci vrei să stabilești o marjă de profit adecvată.

Dar, așa cum știți, noi, la TPS mai avem o deviză: Teorie + Practică = Soluții!

Prin prezentarea de exemple concrete, din practică, lectorii TPS au transmis și de această mesajul pe care îl transmitem din 2009 încoace: acolo unde modelul de afaceri e gestionat în logica pieței, acolo unde există substanță economică, protecția fiscală în transfer pricing este o materie gestionabilă... oricâte noi pagini și capitole se vor adăuga venerabilelor Linii Directoare! Și vor veni!

 

PS.O simplă statistică: 248 de pagini au Liniile directoare, varianta din 2009; 376, în 2010; 612, în 2017, și 656 în 2022. În ultimii cinci ani, s-a revizuit aplicarea Metodei împărțirii profitului (Anexele II și III la Cap. II), s-au adăugat Liniile directoare privind abordarea intangibile greu de evaluat (Anexa II, Cap. VI) și cele privind tranzacțiile financiare (un capitol nou, al X-lea). Greu de crezut că următoarea revizie să mai aștepte cinci ani, în vremea lui BEPS 2.0 și a pilonilor lui.

 

Valoare adăugată de la TPS:

Tranzacțiile privind prestări servicii intra-grup, din perspectiva prețurilor de transfer(Prezentare seminar CCF, aprilie 2022) 

După momentul 8 martie, când dăm jos măștile și redescoperim vechile crize, ar cam fi cazul ca, treptat-treptat să începem să ne (re)adaptăm la realitatea în care există, spre exemplu, proceduri de deficit excesiv. Despre asta e vorba în comentariul de mai jos.  Vă invităm să descoperiți  legătura între frumoasa zambilă și ... utila casă de marcat într-un context actual marcat de mari incertitudini, în care doar crizele rămân sigure!

 

                                     

Odată cu încetarea stării de alertă, se anulează atât toate restricțiile, cât și toate facilitățile”. Citesc această declarație ministerială legată de reîntoarcerea la normal (!) a școlilor și mă gândesc că poate fi extrapolată, ca un soi de avertisment, pentru toate palierele societății și economiei noastre. Crizele noi au și ele, orice s-ar spune, o facilitate – pe timpul lor, crizele vechi tac, le punem pe mute. Dar, într-un final, acestea, cele învechite, își cer din nou dreptul de a se reîntoarce pe prima scenă și de a face muzica.

Apropo, cred că, după momentul 8 martie, ar cam fi cazul ca, treptat-treptat să începem să ne (re)adaptăm la realitatea în care există, spre exemplu, proceduri de deficit excesiv. Zilele trecute, Bruxelles-ul avea câteva avertismente voalate pentru cei care au ceva probleme cu echilibrul fiscal. Zice comisarul Gentiloni: ”Având în vedere perioada de o extraordinară incertitudine, Comisia nu va propune deschiderea de noi Proceduri de Deficit Excesiv în această primăvară. Vom revedea subiectul în toamnă. Dar, din nou, ținând cont de această incertitudine, confirmăm astăzi că recomandările noastre vor fi în continuare formulate în termeni calitativi, pornind de la o bază cantitativă”.

Cum s-ar spune încă mai suntem la faza de recomandări, de ”ghidaj fiscal”, de ”să se evite o nejustificată întârziere în consolidarea fiscală!” sau ”o ajustare graduală a îndatorării publice ar trebuie să înceapă în 2023”.

E încă faza în care cine are nevoie de echilibrarea finanțelor publice mai are timp să-și facă singur și de bună-voie consolidarea. Direct spus, mai are timp să taie din cheltuieli, dar să taie cu cap, nu de la (eventuale) investițiile necesare pentru dezvoltare. Și mai are timp să găsească formule de a aduce bani în plus la buget, dincolo de clasica formulă mai multe inspecții la cei care oricum plătesc! Sigur că, și după 2023, tot de bună-voie se va face consolidarea, dar un pic altfel. După ... Procedură!

Nu știu cum folosim noi, ca economie, societate, administrație acest răgaz conjunctural, dintre două crize. Poate, la cum stau lucrurile, mizăm pe neprevăzutul care tot apare! Doar nu vor dispărea acum crizele pe care să putem da vina pentru ce n-am făcut ce trebuie făcut.

Am să sar acum la o întâmplare de care am avut în acest început de primăvară incertă:  marți la amiază, aflându-mă pe bulevardul Iuliu Maniu (București, sector 6) în căutarea unor simboluri last-minute de 8 Martie, am dat peste o tonetă cu flori. Una simplă, fără brand, fără pretenții. Dar nici neprevăzutul n-are pretenții, apare de unde vrea el: am cumpărat o zambilă, un frumos și bogat exemplar de Hyacinth, având toate indiciile să fie chiar de producție autohtonă, cum mi-a fost recomandat. Și asta nu e tot: odată cu floarea vine la pachet și BONUL FISCAL! Nesolicitat, de bună-voie, cum s-ar spune.

Ăsta da simbol, mi-am zis! Un adevărat exemplar de Hyacinth Compliance! Unde Compliance/conformare este termenul științific pentru plata voluntară a taxelor. Studii cu pretenții spun că fără de această conformare voluntară nu se poate vorbi realist de o creștere sănătoasă a încasărilor bugetare (a se vedea și micul tratat ”Generarea de venituri postcriză pentru administrațiile fiscale”, FMI, seria specială Covid-19)”  

Cred că această întâmplare are legătură și încă una consistentă cu ceea ce ni se poate întâmpla (cu bune și rele) în perioada următoare. Familia care ține toneta de flori de pe Bulevardul Maniu este simbolul contribuabilului care nu o duce roz, poate nu are viața cu miros de zambilă pe care o așteaptă, dar înțelege că din puținul ei este datoare să lase și statului ceva. Sunt sigur că asemeni acestei familii se găsește cel puțin una pe fiecare bulevard din orașele patriei cu tonetă de flori cu bon și corectitudine fiscală față de stat. Doar că acum e rândul statului să înțeleagă că și această corectitudine se plătește, direct spus - trebuie să dea ceva la schimb! Și nu sar cu gândul la super-infrastructură, la super-școli, spitale și alte asemenea, mă duc mai realist la ce zice FMI – ”administrația să demonstreze că înțelege situațiile specifice ale contribuabilului și își adaptează acțiunile în consecință

Astăzi se împlinește o lună de la asigurarea oficială că ”revitalizăm (în această primăvară) comitetul consultativ din care vor face parte mediul patronal, sindicate, mediul academic, instituții financiare care pot participa cu know-how, Camera Consultanților Fiscali, experți în diverse domenii, inclusiv independenți dar care sunt celebri sau care au notorietate și un cuvânt de spus care împreună cu ceea ce primim noi, asistență tehnică internațională, de la FMI sau de la Banca Mondială pe ceea ce înseamnă regimul fiscal și mai ales pe reducerea deficitului fiscal, să începem dezbaterile”. Frumos citatul, dar și ceasul ... ticăie!

Nu cred că ne mai permitem să întârziem mult aceste adunări ad-hoc!

Nu știu cât de multe vor fi de dezbătut, cert este că la sfârșitul acestor adunări nu prea sunt multe opțiuni: parteneriat între administrație și florari, potențiali producători de flori, potențiali învestitori în energie sau înalta tehnologie samd! E nevoie de simboluri (la nevoie, adaptați și denumirea Ministerul Finanțelor!), dar e nevoie și de lucruri concrete de substanță care să atragă investiții, să dezvolte afaceri, să corecteze dezechilibre. Cum vedem, crizele din jurul nostru se grăbesc atât de tare că, pur și simplu, nu cred că mai e vreme de amânări. Pur și simplu nu ne vor mai acorda această ... facilitate!

Doresc, tuturor, o primăvară mai puțin incertă, cu pace, dacă se poate!

 

Articol apărut pe contributors.ro, martie 2022. Autor - Adrian Luca, TPS 

 

 

 

 

Avem o provocare pentru voi: să vă imaginați care ar fi cea mai potrivită denumire oficială care să fie pusă la intrarea instituției din Bd. Libertății 16! Știu că prima întrebare care vă vine în minte acum este – de ce? Ce schimbă o denumire? Am să vă răspund pe scurt – adoptând o denumire faci, vrei-nu vrei, un statement, o declarație de intenție despre direcția ta. 

Citeam zilele trecute proiectul de HG de reorganizare a MF și ANAF, că vor avea loc transferuri de ... direcții între cele două instituții afiliate, se vor înființa noi ... direcții generale (unde direcții, ați ghicit, se referă la departamente administrative). Dar nu găsim acele hallmarks/semne distinctive (cum am zice la DAC6) despre substanța transferurilor, lipsește orice explicație (doar contribuabilul trebuie să dea să dea explicații, nu și autoritatea publică, nu-i așa?) despre cum facem asta ca să ajungem mai repede acolo (unde acolo ar fi este ceea ce interesează cu adevărat stakeholders/părțile interesate – contribuabili, investitori etc.) 

Așa că de-aia zicem: haideți, dacă tot facem reorganizare, să arătăm că și vrem să facem ceva cu adevărat de substanță! De ce n-am da acest mesaj începând cu frontispiciul? 

Acesta e pe scurt rațiunea din spatele concursului. Pe larg, puteți găsi în articolul TPS preluat de hotnews.ro și contributors.ro. Sunt, acolo, și trei propuneri de rebranding, sper să fie corect înțeles mesajul nostru! 

Vă încurajăm și pe voi să intrați în acest joc serios și, cine știe?, dacă avem o listă de participanți cu propuneri, poate o să fie luată în calcul o nouă denumire-statement!

 

Un concurs creativ (și constructiv) – cum să se numească Ministerul Finanțelor?  

Olanda, țară celebră, printre altele, pentru cultura intensivă a coalițiilor politice, are, de la începutul anului, un nou guvern, cu patru noi poziții ministeriale, câte unul de fiecare partid: pentru Locuință și Planificarea Teritoriului, pentru Politici anti-sărăcie, participative și de pensii, pentru Climă și Politici Energetice, pentru Natură și Politica azotului. Par insolite aceste titluri compuse, mai ales dacă suntem obișnuiți cu imaginea tradițională de MINISTER: ce va să zică să fii, spre exemplu, ministrul Azotului, când poți să fii, la modul general, ministrul Mediului? Zice însă, pentru urechile alegătorilor/contribuabililor, ale investitorilor ba chiar și ale organismelor de la Bruxelles, zice că la probleme noi e obligatoriu să cauți formule noi! O țară ca Olanda nu are nevoie să reinventeze, spre exemplu, ministerul Finanțelor (cu mici adaptări, își poate păstra statutul de nod financiar global), dar are mare nevoie să arate că tratează chestiunea oxidului de azot, gazul care nu mai provoacă deloc râsul, ba dă grozave migrene politice: cum să rezolvi criza emisiilor toxice ale puternicului sector agro-alimentar, fără să sufoci economia națională?

După această scurtă escapadă în Țările de Jos, e natural să ajungem și la întrebarea: dar o țară plină de crize,  care nu e nici nod financiar, nici putere agricolă ș.a.m.d., cum ar trebui să-și numească ministerele, pentru a începe să le spună ... ceva nou alegătorilor/contribuabililor, investitorilor, ba chiar și organismelor europene?

În aceste zile, la ministerul Finanțelor Publice e în dezbatere proiectul de HG ”de modificarea și completarea HG34/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice, precum și pentru modificarea și completarea HG 520/2013 privind organizarea și funcționarea ANAF”.

Primul punct este tocmai schimbarea titlului HG din 2009 ”privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor”. Implicit, așadar, noua denumire a instituției din Bd. Libertății 16 devine  Ministerul Finanțelor și atât. Actuala Coaliție consfințește, astfel, denumirea dorită și de precedenta Coaliție, în acel ”rebranding” lipsit de imaginație de la sfârșitul lui 2020 (când Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației și-a schimbat denumirea în Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației).  

În rest nu găsim niciun rând, în nota de fundamentare, care să ne dea un mic indiciu despre spiritul acestei operațiuni de tăiere a cozii ”Publice” introduse acum 20 de ani de guvernul Năstase și întoarcere la forma clasică, cunoscută în România sub toate regimurile și epocile. Tăierea să fie recunoașterea că acest minister se ocupă, practic, de finanțele fiecăruia? să fie semnalul că, de-acum, interesele private sunt la fel de importante precum cele publice? Să fie doar un capriciu politic? Crede fiecare ce vrea.

Rândurile explicative ar fi fost necesare în primul rând pentru susținerea următoarelor 7 pagini de măsuri de reorganizare! Aș vrea să fiu bine înțeles – nu spun nici că măsurile din cele șapte pagini sunt corecte, nici că sunt greșite per se. Pot fi și una, și alta, într-o logică a administrației românești prea puțin schimbată de-a lungul regimurilor și epocilor. Ce spun doar e că aceste măsuri eșuează să transmită, ele singure, acel CEVA NOU așteptat.

Când administrația se pregătește de dispute fiscale ...

Fraza-cheie din toată nota de fundamentare mi s-a părut acesta: ”La nivelul conducerii ministerului se previzionează o însemnată creștere de activitate și în ceea ce privește domeniul juridic”. Pariez că oricărui contribuabil i-ar fi plăcut să descopere apoi și un răspuns la întrebarea ”De ce se previzionează această însemnată creștere?”, dar lucrurile ar fi chiar prea simple, nu-i așa? Ar trebui să ne mulțumim să aflăm că ”În acest context, se justifică menținerea Direcției generale juridice”.

Acum că lucrurile sunt clare, mergem mai departe. Se statuează că activitatea de soluționare a contestațiilor se mută de la ANAF la MF. Așa cum sugerează și nota de fundamentare, exista până acum  un potențial conflict de interese, atâta timp cât de contestațiile la actele de control se ocupau tot organele emitente ale actelor respective. Și este bine că se face această împărțire a apelor, mai ales în condițiile în care MF-ul are, ca emitent al textelor legislative, o marjă mai mare de acțiune în rezolvarea unei spețe în acord nu doar cu  litera, dar și  spiritul legii.

Și totuși, doar cu o mutare de deschidere, oricât de bună, nu se termină jocul! Contribuabilul britanic, spre exemplu, nu are neapărat o problemă că de rezolvarea contestației lui se ocupă tot Fiscul/HMRC: pentru că, dacă e în continuare nemulțumit, are la dispoziție culoarul unei instanțe specializate în rezolvarea spețelor de fiscale (First-tier Tax Tribunal) sau a unui sistem alternativ de rezolvare a disputelor, în care se poate ajunge la soluții pragmatice de compromis [1]. Or asta am fi așteptat, mai degrabă, să ni se povestească despre un nou sistem integrat și funcțional de soluții puse la dispoziția contribuabilului, dacă tot se așteaptă să crească (din diverse motive) disputele cu Fiscul.

Mai vin cu un exemplu, un detaliu care face diferența între un tip de administrație și altul: există și la noi, prin Codul de Procedură Fiscală, așa-numita Soluție fiscală individuală anticipată (SFIA), actul administrativ în vederea soluționării unei cereri a contribuabilului referitoare la reglementarea unor situații fiscale de fapt viitoare.

Prin proiectul de reorganizare de care vorbim ni se spune doar că ”direcția de prețuri de transfer și acorduri de preț în avans se va reorganiza la nivelul intern ANAF, predând (MF) atribuțiile de emitere a SFIA și preluând atribuțiile cu privire la combaterea erodării bazei impozabile”.

Din nou, nu ne putem pronunța anticipat despre acest aranjament predare-primire între cele două părți administrativ afiliate. Așa cum nici Fiscul nu se poate ante-pronunța doar pe baza unei raportări despre un aranjament între filiala și compania-mamă din grup (e nevoie de investigații pe caz, de explicații pe context etc.) Și apropo, termenul aranjament n-are nicio conotație, acesta e echivalentul utilizat de directiva supra-transparenței DAC6 pentru tranzacțiile caracterizate de anumite semne distinctive, una din acele multe noi directive prin care contribuabilului i se cere să-și explice și intențiile în ceea ce (nu) a făcut.

Revenind la substanța aranjamentului – unde sunt semnele că, de-acum, chiar se va  debloca emiterea de SFIA și APA (Acorduri de Preț în Avans), adică vom avea nu doar pe hârtie aceste instrumente uzuale (la alții) prin care contribuabilul își câștigă dreptul la predictibilitate fiscală? Mai are rost să spunem că pe simplul contribuabil (de la mic la mare) asta îl interesează: să vadă că i se îmbunătățește, efectiv, viața de contribuabil? În rest, dacă interesele administrative o cer, predare-primire să fie!

... iar contribuabilul încă își dispută un loc în inima administrației!

Interesele administrativului sunt legitime, asta e limpede! Dar poate găsim și noi o chimie (apropo de olandezii de la început) între „realizarea eficientă a funcțiilor autorității”, cum spune nota de fundamentare a HG, și respectarea intereselor legitime ale contribuabilului, acel ins care, o spun toate analizele serioase, are nevoie și de încredere pentru a-și exercita funcția de plătitor de taxe!

Când contribuabil apare practic doar în sintagma ”direcția generală de administrare mari contribuabili”, dați-mi voie să repet - n-aș ști să spun dacă, după reorganizare, va fi mai bine ca înainte. Va fi mai bine cu o direcție generală ECOFIN ruptă din direcția generală relații financiare internaționale, formându-se acum două direcții generale? Poate, dacă noua DG ECOFIN va putea, spre exemplu, să prezinte periodic buletine publice cu tendințele în materie de directive fiscale europene și să ajute mai bine contribuabilul român să se pregătească pentru ce vine [2]

Ce putem spune altceva decât că sună bine că ”se înființează Serviciul coordonarea și monitorizarea implementării componentei Ministerului Finanțelor din PNRR”. Da, PNRR-ul acela, de care acum toată lumea vorbește, are o miză importantă pentru Finanțe, cuprinzând ”5 reforme și 8 investiții, cu un buget total de 371,8 mil. euro”. Dar dacă tot suntem la cifre, n-ar fi fost bine să citim, în acea notă de fundamentare, că ne pregătim să facem și noi ca italienii care angajează 500 de ”profesionisti (specialiști) pentru a trece mai cu spor la treabă cu PNRR-ul lor?

Că veni vorba, nu ne spune mai nimic faptul că în prezent MF are un număr aprobat maxim de posturi de 1.715 (exclusiv demnitari) sau că la ANAF sunt 22.244 (inclusiv demnitari). E mult, e puțin? Întrebarea e în raport cu ce măsurăm? În raport cu obiectivele, în raport cu deficitele? În raport cu funcția autorității sau cu nivelul de încredere a contribuabilului (dacă se gândește cineva să măsoare așa ceva)?

Pot spune însă că 8 posturi, din care două vacante acum, alocate pentru soluționarea contestațiilor marilor contribuabili (adică a celor care asigură la 40% din încasările la buget, sursa aici) sau că 17 posturi alocate pentru emiterea SFIA (adică a acelui instrument necesar unui mediu fiscal predictibil), ei bine ... acestea sunt date extreme, cum spunem în studiile de comparabilitate internațională. Ce să mai povestim aici că, în HMRC, este alocat un customer compliance manager pentru fiecare mare contribuabil!

Închei cu un semn al schimbării, poate cel mai promițător de până acum –”cea mai importantă cale de a reforma ANAF este formarea și perfecționarea personalului”, drept pentru care se va înființa ”Școala de Fiscalitate”. Sper doar ca primul curs, cu prezență fizică și generală, să fie Contribuabilul: Ce este și cum se tratează!

PS. Declar deschis concursul de rebranding, cu speranța că propunerile primite vor avea legătură cu dezideratele noastre, nu cu starea de fapt actuală. Mai jos, câteva variante, cu scurte explicații. Trec repede peste ministerul Economiei și Finanțelor (Italia, Franța). Transmite viziunea unei abordări unitare, integrate, dar e nefezabil, în condițiile algoritmului politic (deși, în Olanda, ca să rămânem la exemplul nostru, titularul Finanțelor este acum de la un partid, iar responsabilul pe fiscalitate, de la altul). Așadar, mai pot fi încercate:

  1. Ministerul Finanțelor și al Funcției Publice. (Spania). Avantaj - funcția publică e un concept mai modern decât autoritatea publică. Riscuri - MLPDA devine doar MLPD. Sau MDPL?
  2. Ministerul Finanțelor și al Noilor Tehnologii. Avantaj – transmite direct mesajul că abordarea fiscală vrea să fie una de ultimă oră, la pachet cu introducerea tehnologiei (inclusiv inteligență artificială). Riscuri - presupune desființarea portofoliului separat al Inovării (orice s-ar spune, inovarea trebuie să aibă un țel concret, altul de a fi minister separat).
  3. Ministerul Finanțelor și al Bunei Guvernanțe. Avantaj – țintește sus, în linie cu direcțiile europene de echitate fiscală, semn de conștientizare a nevoii de parteneriat autoritate-contribuabil. Principii cerute și de OECD, iar dacă tot se spune că suntem în prag de aderare.... Riscuri – să nu ajungem victima propriului succes, cum aud că se întâmplă cu PNRR-ul.

Note

[1] Pe această temă, vezi și Campanie TPS - pe urmele recomandărilor FMI! ”Fiscul să aibă posibilitatea de a negocia cu contribuabilii!”, din ianuarie 2017
[2] Până una-alta, nota de fundamentare a rămas ușor în urmă cu evenimentele – ”la nivelul Comisiei Europene se remarcă inițiativa de a elabora o propunere de transpunere a normelor model OCDE privind Pilonul 2 în legislația europeană”. De fapt, s-a remarcat, s-a bifat și deja avem de o lună propunerea de directivă de impozitare minimă efectivă a marilor grupuri cu filiale europene. La reuniunea ECOFIN (a miniștrilor Finanțelor și Economiei din statele membre) din ianuarie, Franța a vrut adoptarea directivei până la jumătatea anului, dar jucători ca Polonia, Ungaria, Estonia, ba chiar și Bulgaria mai temperează entuziasmul, căutând să negocieze tratamente favorabile în alte direcții. (vorbesc de direcții europene, nu departamentale). Pentru că nu vine peste noi doar Pilonul Doi, cei curioși pot consulta opisul (încă în lucru) aici. Iar despre mecanismul și impactul Pilonului Doi, am vorbit aici

 

Articol apărut pe hotnews.ro și contributors.ro, februarie 2022. Autor - Adrian Luca, TPS

 

 

 

   

 

 

 

 

 

 

  

 

 

  

România nu se poate aștepta ca schimbările în curs ale cadrului fiscal european și global să-i aducă, în mod semnificativ, venituri suplimentare la buget, în condițiile unei structuri a economiei cu valoare adăugată redusă. Acesta este mesajul pe care Adrian Luca, partener fondator Transfer Pricing Services, a ținut să-l transmită în conferința on-line ”Reforma fiscalității europene. Rigoare bugetară vs. flexibilitate”, găzduită de economedia.ro.

Este evidentă lipsa de informație, în România, ca să nu spunem de dezbatere, pe tema uriașelor schimbări ale cadrului fiscal European ca urmare a implementării Pilonilor OECD, cu efecte concrete în materie de competiție fiscal între statele membre.

Apropiata introducere, prin directivă europeană, a impozitului minim global pe profitul grupurilor multinaționale mari (cu vânzări globale de peste 750 milioane de euro) aduce, de principiu, venituri suplimentare acolo unde se găsesc companiile-mamă, explică Adrian Luca. Dacă, spre exemplu, un grup obține, la nivelul tuturor entităților sale din România, o rată efectivă de impozitare de 11% pe profitul de aici, atunci diferența de 4% până la nivelul de 15% convenit la nivel internațional (Pilon II/Pillar II de la OECD) cade în sarcina așa numitei ”UPE – ultimate parent company”. Pe fond, acel 4% (denumit top-up tax) se va aplica pe un profit ajustat, cu o deducere care ține cont de cheltuielile salariale și de valoarea activelor tangibile (clădiri, resurse etc.) deținute aici. Astfel, și în cazul în care România decide să apeleze la varianta unui domestic top-up (variantă permisă de directivă, de a impune în jurisdicția de operare diferența de impozit), veniturile suplimentare nu vor fi extraordinare. În același timp, avem puține grupuri cu baza în România care să deruleze afaceri internaționale și să se califice pentru impozitarea suplimentară prin Pilonul II.

Adrian Luca a amintit de un studiu recent (EU Tax Observatory) în care România este creditată cu un surplus bugetar de circa 100 de milioane de euro  prin noul sistem de impozitare și acesta în condițiile în care nu ar exista acea ajustare a profitului (substance carve-outs). Chiar și pentru România această sumă este relativ mică, în condițiile în care, doar anul trecut, impozitele pe profit colectate de ANAF s-au ridicat la peste trei miliarde de euro (16 miliarde de lei).

Pentru ansamblul UE s-a calculat un plus de venituri impozitarea minimă de 80 de miliarde de euro, dar această sumă va merge în principal la țările de origine ale grupurilor, ”vorbim de Germania, Franța, Italia, Olanda etc”. (prin comparație, doar SUA singure ar putea avea un plus anual de 57 de miliarde de euro)

Potrivit bazelor de date citate de consultantul TPS, din totalul de 16.813 grupuri multinaționale care îndeplinesc criteriul de venituri globale consolidate de 750 de milioane de euro, doar 486 au subsidiare în România cu o cifra de afaceri de minim 10 milioane EUR, cât reprezintă un prag de minimis prevăzut de Pilonul II (ce-a de-a doua condiție este ca profitul să fie de minimum 1 milion de euro). Acestea sunt încă, în cea mai mare parte, ancorate în economia tradițională, care presupune sedii, active, angajați, fie că vorbim de producție, fie de servicii suport, în general cu valoare adăugată redusă.

Iată de ce o miză mai mare pentru România ar putea veni din implementarea Pilonului I, cel privind parțiala realocare a drepturilor de impozitare a profiturilor grupurilor foarte mari, cu afaceri globale de peste 20 de miliarde de euro. Sunt companii-gigant care nici măcar nu au nevoie de a avea amprentă economică   în România pentru a avea vânzări aici (de tipul Facebook, Netflix, Airbnb etc.)

Dar, adevărata miză trebuie să rămână îmbunătățirea mediului investițional care să genereze valoare adăugată substanțială și profituri ”reale”. Cum vom face asta? Mai întâi printr-o transformare reală a administrației fiscale, cuplată cu introducerea celor mai bune proceduri administrative europene/globale. Iar toate acestea să aibă la bază cu adevăarta un partenerait administrație-contribuabil. Aceștia ar fi adevărații piloni de la care să plece o revoluție fiscal locală!

 

Prezența TPS în presă, ianuarie 2022

Conferința Reforma politicii fiscale europene – economedia.ro

Acum chiar ne trebuie o strategie de atragerea investitorilor străinizf.ro  

Impozitul minim global pe profit nu va fi o miză consistentă pentru România – economedia.ro și zf.ro

Pe aceeași temă

OECD's Pillars? Let’s get real: for real money, try real solutions!” - LinkedIN Adrian Luca

  

 

Dragii noștri parteneri,

Bine ați venit în 22!

 

Dacă vi se pare deja too much two, ba chiar too much tw(o)-ilight … știți cum se zice, aparențele mai înșală!

La urma urmei … e o iluzie că anul care vine o să fie mai puțin bun ca alții! Adică de ce 22 ar fi mai crepuscular ca 21? sau ca 23?

Realitatea e că … o să fie așa cum suntem noi pregătiți să fie!

În anul reaprinderii inflației, vrem să păstrăm măcar valoare de schimb a cuvintelor. Așa că atât vă mai spunem – suntem în continuare aici,

să vă fie anul mai puțin greu decât vă așteptați!

Ba chiar să aveți un twenty two-light and happy!

Să fiți sănătoși și să aveți mereu Energie, Unitate, Rezistență și Organizare! Că, în anul care vine, fiecare EURO

contează!

 

Ai voștri prieteni de la TPS 

 

PS. Dacă vreți să vedeți cine a zis ”suntem în vremurile în care fiecare euro contează” și să ... revedeți

ce vor primi, direct în profit, companiile cuminți (în 2022 și după), click aici!

 

Acest opis de evenimente pe impozite directe în 2022 se bazează, în principal, pe calendarul politic transmis zilele trecute de comisarul european Paolo Gentiloni. Și pleacă de la remarca oficialului că ”în vremea în care fiecare euro contează … protejarea interesului financiar al UE și al statelor membre este o prioritate mai mult ca oricând (…) Anul următor va fi bogat în propuneri noi menite să întărească lupta" etc.

Urmarea o știm, mai ales că noile propuneri nu sunt chiar așa de noi. Poate doar să fi primit un booster, de aplicare!

 

# Transpunere europeană Pillar II (OECD)

 CINE: : grupuri multinaționale cu venituri consolidate la nivelul companiei-mamă de peste 750 mil. Euro în cel puțin doi ani din ultimii patru.

 CE: 15% rată minimă efectivă de impozitare pe fiecare jurisdicție de operare.

 Când: aplicare din 2023

 CUM: Prin ”Global anti-base erosion (GloBE) model rules” (apărute la 20 decembrie 2021). Cadru de Implementare OECD (până la sfârșitul 2022). Trebuie clarificată bază comună de impozitare care va fi folosită în aplicarea testului impozitării minime efecetive. Se vor aplica așa-numite derogări de substanță (substance carve-out) bazate pe active și costuri salariale. 

Directiva Europeană de Implementare a Pillar II – aprobare în 2022. Va fi urmată de o directivă a raportării publice ce va oferi transparență privind impozit efectiv plătit de grup și filiale în jurisdicția relevantă.

 

#Raportare publică țară cu țară (Public CbCR)

CINE: filiale ale grupurilor multinaționale cu venituri globale peste 750 mil. euro în ultimii doi ani consecutivi.

CE: se publică pe site-ul corporației numele companiei-mamă, scurtă descriere a activităților, număr angajați, venituri, profit/pierderi înainte de impozitare, profituri acumulate la sfârșitul anului.

CÂND: prima raportare - 2024

CUM: explicații privind discrepanțele materiale dintre sume. Atentie: Veniturile trebuie să evidențieze tranzacțiile cu persoane afiliate!

 

#Transpunere Pillar 1

CINE: multinaționale cu venituri globale peste 20 mld. euro și profitabilitate peste 10%. Profitul care depășește 10% din venituri se consideră profit rezidual.

UNDE (Nexus): în jurisdicțiile unde grupul vinde (produsele sau serviciile sunt folosite/consumate) de cel puțin 1 mil. euro.

CE: 25% din profitul rezidual (Amount A) va fi alocat către jurisdicțiile cu NEXUS, folosind o cheie de alocare. Principiul valorii de piață (arm’s length) ) rămâne să se aplice pentru activitățile de marketing și distribuție.

CÂND: Convenția Multilaterală OECD, ratificată în 2022. Va fi urmată de o directivă europeană de implementare. Până atunci, rămâne doar suspendat proiectul taxei digitale europene.

 

# BEFIT – Cadrul European de Impozitare a Companiilor

Încercarea finală, acum ori niciodată, de stabilire a cadrului de impozitare a profiturilor companiilor în Europa (Business in Europe: Framework for Income Taxation). Înlocuiește CCCTB, păstrând obiectivul unei formule de împărțire a drepturilor de impozitare între statele membre. Negocierile (re)încep în 2022.

# DEBRA - Inițiativa de stimulare a reducerii tendinței de favorizare a îndatorării

CE: se consideră că măsurile actuale (prin ATAD) de limitare a deductibilității dobânzii nu sunt suficiente pentru a atenua favorizarea îndatorării (debt bias) ) în detrimentul finanțării prin fonduri proprii – equity.

Prima inițiativă DEBRA a apărut în proiectul CCCTB, baza comună consolidată, proiect care va fi înlocuit de BEFIT.

CUM: Opțiunile tehnice 1) CBIT – Comprehensive Busines Income Tax. . Eliminarea deductibilității oricărei cheltuieli legate de costurile de finanțare. În contrapartidă, se poate accepta reducerea ratei de impozitare (dar vezi Pillar 2).

2) ACE: Allowance for Coporate Equity. Deducerea unei dobânzi ipotetice/notional calculată pe fondurile proprii sau doar pe majorarea de capital, cu menținerea actuală a deductibilității dobânzii. Baza de impozitare se reduce, astfel se poate ajunge la o majorare a ratei de impozitare.

În prezent, Belgia, Cipru, Italia, Malta, Polonia, Portugalia aplică unilateral măsuri de tip ACE.

3) ACC - Allowance for Capital Corporate. Deducerea unei dobânzi ipotetice calculată pe totalitatea mijloacelor de finanțare ale companiei (împrumuturi + capital).

Rata dobânzii ipotetice utilizate ar fi randamentul capitalului fără risc plus un procent variabil (0,5-3%).

4) CFT – Cash-Flow Taxation. Impozitarea doar a fluxurilor de trezorerie. Impozitarea este practic decuplată de la rezultatele contabile și intră în zona impozitării forfetare.

DE luat aminte:

  • Între opțiunile anti-abuz din DEBRA, Comisia a înscris, ca regulă generală, respingerea oricărei deduceri pentru operațiunile dintre părțile afiliate care nu au substanță economică și principalul lor scop este de a converti capital vechi în capital nou, pentru a beneficia de deductibilitatea noțională. La același capitol al excluderilor, ar putea fi incluse –împrumuturile cascadă intra-grup sau care implică părți afiliate; contribuțiile în bani sau în natură; majorările de capital subscrise de companie sau de una din subsidiare (acțiuni proprii); transferul intra-grup de participații; reclasificarea capitalului vechi ca nou prin lichidarea și crearea de noi companii; achiziția de afaceri deținute de întreprinderi afiliate; active care nu au legătură cu activitatea de bază.
  • Se va avea în vedere includerea pe costurile de producție ale firmelor numai a cheltuielilor legate strict de desfășurarea activității economice generatoare directe de venituri a acestora, conform practicilor din țările dezvoltate europene. Ca efect, vor scădea costurile de producție, prin eliminarea cheltuielilor subiective ale acționarilor și administratorilor, înregistrate, în prezent, în contabilitatea firmelor și, astfel, va crește baza de impozitare” (din programul de Guvernare, noiembrie 2021)

 Despre DEBRA autohton

  • În cazul societăților care au înregistrat activ net sub limita prevăzută de lege (jumătate din capitalul social subscris), acestea pot proceda la majorarea capitalului social prin conversia în acțiuni/părți sociale a datoriilor față de acționari/asociați, rezultate din împrumuturi sau alte finanțări acordate de aceștia”. (Din proiect de lege de modificare a Legii societăților și Legii contabilității aflat la Camera Deputaților și care, potrivit programului de guvernare, ar urma să fie adoptat de urgență). De văzut relația cu regulile anti-abuz care vor fi aplicate prin DEBRA european).
  • Societățile care își vor menține capitalul propriu pozitiv și la un nivel de cel puțin jumătate din capitalul social pe perioada 2021-2015 vor putea primi o reducere a impozitului de 2% anual. În plus, companiile vor putea beneficia de o bonificație mai mare din impozitul datorat dacă își majorează capitalul propriu față de anul precedent. Reducerea poate ajunge la maximum 15% dacă toate condițiile sunt îndeplinite. (OUG 153/2020). ). De văzut relația cu impozitarea minimă efectivă.

 # Reforma "Code of Conduct"

Rolul ”Code of Conduct” este de monitorizare și îmbunătățire a legislației în materie de TP, CFC, BEPS/ATAD. Urmează ”cât de curând” noi măsuri care să contracareze dubla non-impozitare sau dubla utilizare a beneficiilor fiscale.

# O nouă inițiativă de combatere a folosirii companiilor cutie poștală (aka shell companies)

Entitățile legale din UE care nu au o minimă activitate economică reală și prezență/ substanță/ personal angajat nu vor beneficia de avantaje fiscale.

 

Directiva Cooperării Administrative, a șaptea ajustare (DAC7)

CÂND: directiva publicată în martie în 2021; transpunere în 2022, aplicare din 2023.

CINE: operatorii de platforme (software, inclusiv site web care sunt accesibile utilizatorilor și permit Vânzătorilor să fie conectați cu alți utilizatori în scopul realizării unei activități relevante).

CE: obligație de raportare pentru operatorii de platforme privind activitatea relevantă, cea care este realizată în schimbul unei contraprestații, constă din închiriere de bunuri imobile, inclusiv rezidențiale și comerciale, spații de parcare/serviciu personal/vânzarea de bunuri/închiriere mijloace de transport.

CUM: schimb automat obligatoriu de informații privind fiecare vânzător raportabil (NIF, inclusiv data nașterii persoanei fizice, contul financiar, contraprestația totală plătită, onorarii/comisioane, adresa bunului imobil listat, nr. carte funciară, nr. de zile pentru care a fost închiriat).

BONUS DAC7: Control comun – anchetă administrativă desfășurată în comun de autoritățile din state UE privind situația fiscală a persoanelor de interes comun/complementar pentru acele autorități. Din 2024!

 

Și DACă a venit vorba de schimb obligatoriu de informații

  • Primul schimb de informații DAC6 între autoritățile fiscale europene – 30 aprilie 2021
  • 163 solicitări de informații în domeniul impozitării directe primite din partea administrațiilor fiscale străine și 60 transmise în afara țării – din Raportul ANAF pe semestrul I/2021.
  • Principalele semne distinctive raportate – E3, tranzacții intra-grup (1586); B2, conversie venituri (723); E2, intangibile greu de evaluat (357) – din analiza ”raportarea DAC6, tranzacții istorice” a Fiscului olandez, octombrie 2021.
  • Semnele distinctive ale primelor luni de DAC6. Plus o recomandare (oficială) Continuarea pe transferpricing.ro

 

Iar DACă tot suntem în vremea lui fiecare euro contează...

... avem și noi, la TPS, o prioritate – protejarea intereselor financiare ale contribuabilului-partener!

Haideți să vorbim despre cum puteți avea parte de o protecție fiscală eficientă și de calitate!

Transfer Pricing Services – de peste 12 de ani în servicii de consultanță intra-grup!

 

 „Dezvoltarea și consolidarea compartimentului din cadrul ANAF care verifică prețurile de transfer în scopul reducerii substanțiale a acestei practici de evaziune fiscală”. Acesta este o linie din programul de guvernare anunțat de nou înființata Coaliție Națională, la sfârșit de noiembrie 2021. Țin la această datare, pentru că, iată, la 20 de ani de când mă ocup oficial, la vedere, ziua în amiaza mare, de prețuri de transfer, găsesc într-un un document cât se poate de oficial că e vorba de ”această practică”.

Poate că e vorba, totuși, de o simplă eroare de redactare, îmi zic că în vâltoarea negocierilor... Altminteri ar fi trebuit să fie la o lungime de braț un simplu search să afli că prețurile de transfer sunt doar prețuri. Putem discuta despre încadrarea în intervalul de piață, între cuartilele ... adică sper să putem discuta în continuare în termeni tehnici și nu doar așa, să se arunce anateme politice.

Dar apropo de eventuale simple erori de redactare, iată mai jos încă una care ne spune că mai avem mult de la politică până la politici publice. 

BIG Data, BIG Program, BIG Time . . . minimum 36 de luni pentru modernizarea ANAF?

Un instrument banal astăzi ne spune, instant, că, la peste 100.000 de cuvinte, programul de guvernare tocmai afișat de noua Coaliție este un … quite big program, ca să zic așa. Dacă urmărești cuvântul ”reforma”, dai Word-ul peste cap – ”sunt prea multe rezultate de afișat aici”. Sunt, desigur, cuvinte mai scumpe, precum ”paradigma” – apare doar de 10 ori.  Iar unul și mai de preț este chiar ”BIG” – cu cinci apariții, din care trei în capitolul care mă interesează, natural, în primul rând – fiscalitatea. Și, desigur, nu doar pe mine.

Am să mă opresc acum asupra acestei fraze din programul de guvernare – ”Proiectul Big Data, ce vizează dezvoltarea unei Platforme de Big Data destinate integrării și valorificării operaționale și analitice a volumelor de date de interes pentru Ministerul Finanțelor/ANAF, cu orizont de implementare de minimum 36 de luni”. Minimum? Poate e doar o mică eroare de redactare, în vâltoarea negocierilor…!

Dar mă opresc asupra acestui detaliu numit BIG Data pentru că acesta ar trebui să facă legătura cu o linie de program pusă ceva mai sus – ”Orientarea verificărilor, în mod prioritar, către firmele cu cel mai ridicat risc fiscal (cele implicate în evitarea sau evaziunea în plata taxelor)”. Acesta este o declarație de intenție fantastică, o regăsim practic în programele fiecărei administrații moderne, din vremurile de azi.

Nu poți să clamezi că te duci direct la cel mai ridicat risc fără acele softuri BIG Data care să scormonească prin muntele de informații care ajung la Fisc. Să scormonească și să găsească găurile, nepotrivirile, anomaliile, într-un cuvânt, să dea indicații mai bune despre riscul real!

Care este avantajul acestor investiții? Aducerea la suprafață a banilor ascunși, folosirea eficientă a resurselor de control ale statului, dar, în primul rând motivarea conformării voluntare: marea masă de contribuabili onești va fi mai puțin hărțuită de controale fără țintă. Conformarea voluntară e marea provocare (aka BIG Challenge) a oricărei administrații, cu adevărat schimbarea de paradigmă!  

Sunt șapte ani de când scriam de Connect, super-computerul de 45 de milioane de lire al Fiscului britanic, HMRC, creierul din spatele campaniilor ”suntem cu ochii pe tine”. Sau de fratele lui italian care mai avea și umor și, luând în calul peste 100 de indicatori publici, delimita zone cu nume de-a dreptul cinematografice – ”Nu suntem îngeri”, ”Nimic de declarat”, ”Toți sunt bine”.  

Din Spania până în India, instrumentele BIG Data sunt la ordinea zilei de azi. Muntele de date e astăzi tot mai mare, baza, pardon bazele lui sunt tot mai largi. În Europa, spre exemplu, companiile sunt tot mai obligate să-și pună singure pe tavă datele cu potențial de risc fiscal. Fiscul primește de patru ani ”rapoartele țară cu țară” (CbCR/ Country-by-Country Reporting), în curând acestea vor fi chiar publice (Public CbCR). De anul acesta, se primesc rapoarte pe celebra DAC6, unde raportările trebuie să meargă până la … suspiciunea de avantaj fiscal. De zece ani, de când există DAC-urile (directivele cooperării administrative) se face schimb automat de informații între administrațiile fiscale europene. Ce se întâmplă cu toate aceste date, dacă nu există un program (soft) care să dea indicații mai bune despre riscul fiscal real?

Dacă e o problemă de bani, reamintesc că astfel de proiecte sunt prinse și în PNRR, pe partea de fonduri nerambursabile. Deci banii vor veni să deconteze investițiile făcute. Dacă e o problemă de oameni, reamintesc că avem specialiști care încă nu au plecat, ținuți aici poate nu atât de acea veche facilitate la salariu, cât de promisiunea acelui boom digital care va ajunge cândva și la noi.    

Nu cad într-un entuziasm nejustificat să spun că astfel de investiții se fac peste noapte, bătând din palme etc. Nu cad nici în păcatul negării eforturilor care s-au făcut și se fac în interiorul aparatului administrativ. Nu fac nici proces de intenție cu acest ”orizont de minimum 36 de luni”, parcă scos din afișele care se puneau pe șantierul din Drumul Taberei – ”în trei ani, aici va veni metroul”. Sigur, mi se va spune, uite, a venit până la urmă, după aproape 10 ani, trenul a ajuns inclusiv la stația numită Orizont. Dar cât de mult costă acest până la urmă!

Chiar e nevoie de un semnal de politică publică mult mai puternic că mergem, repede și apăsat, în direcția modernizării! Un semnal mai concret decât o simplă frază aruncată într-un program cu paradigme. Contribuabilii corecți, care țin acest buget, au nevoie de astfel de încurajări și nu de simple promisiuni ”nu mărim taxele”, ”nu multiplicăm inspecțiile” etc.

Când deficitele sunt… cât casa de BIG, un detaliu precum BIG Data poate face diferența! BIG Time, chiar!   

 

Articol apărut pe hotnews.ro și contributors.ro, noiembrie 2021. Autor - Adrian Luca, TPS 

 

Intrăm într-o săptămână care, ni se promite, ”sigur” va aduce un guvern. Știm încă destul de puțin despre ce vrea noua coaliție. Probabil ”sigur” reforme. Nu zic că nu ar fi și posibil.

Dar cu ce începem? Mi s-a părea mai rațional să începem (și să și finalizăm) măcar acele firave reforme din categoria ”tranziție digitală” și ”tranziție verde” cuprinse în PNRR-ul (Planul Național de Redresare și Reziliență) trimis la Bruxelles. Cum ar fi o tranziție de la o administrație fiscală de sec XX la una de sec XXI? N-ar fi acesta o Problemă Națională Recurentă Reală?

Una oricum mai realistă decât acea problemă nebuloasă recurentă reșapată a trecerii de la cota unică la sistemul progresiv de impozitare. La fel ca acum patru ani, sunt de părere că această simplă trecere nu rezolvă nici problema echității sociale, nici a încasărilor bugetare. Din contră, mai degrabă decât să rezolve ceva, e posibil să strice și bruma de mesaj pro-investiții cu valoare adăugată (posibilitate admisă inclusiv la nivelul Comisiei Europene!).

Pe scurt, despre asta e vorba în opinia TPS de mai jos, ca răspuns la opinia prin care vice-președinte PSD susținea că ”nu putem rămâne ultima țară europeană care are cota-unică”.

Acest ”spectru” mi se pare fix ultima problemă reală la care să ne gândim acum!

 

Opinie-răspuns la opinia vicepreședintelui PSD: putem aboli cota unică, dar cu asta ce-am rezolvat?

Percep opinia prezentată zilele trecute în ZF de dl. Sorin Grindeanu, vicepreședintele PSD, ca o binevenită deschidere la dialog privind oportunitatea renunțării la ”exotismul” cotei unice. Sau să-i spunem mai bine renunțarea la ”perfuzia de bani pentru cei cu limuzine”?

Evident nu agreez această taxonomie care trimite cota unică în clasa speciilor de impozitare destinate exclusiv bogaților. Poziția mea este: ”acum nu e momentul de astfel de loterii fiscale”, la fel ca acum patru ani, când se vehicula revenirea la sistemul impozitării progresive, pe venitul global (vă aduceți aminte, cel unde se cereau angajați zeci de mii de consultanți, plătiți cu minimum 2.000 de euro) . Vorbesc de argumente pragmatice, care țin în primul rând de costurile de gestionare ale unui sistem progresiv eficient, un sistem care trebuie să vină la pachet și cu deduceri, credite fiscale care să merite efortul contribuabilului de a munci mai mult.

Nu vorbesc de argumente emoționale de genul ”este o lovitură adusă spiritului antreprenorial al acestei țări”. Sunt antreprenor de peste 12 ani, am 21 de ani de experiență în consultanță fiscală de afaceri: pot să spun că ar fi bine ca lucrurile să fie atât de simple și spiritul antreprenorial să fie corelat semnificativ cu o banală cotă unică!

Așa cum lucrurile nu sunt simple nici atunci când vrem să dăm vina pe cota unică pentru inegalitatea socială flagrantă de la noi. Și nu cred că putem găsi un caz mai notoriu decât SUA pentru a vedea cum un autentic sistem fiscal progresiv coincide cu un spirit antreprenorial legendar, dar și cu o inegalitatea socială de notorietate. Nu vreau să aduc acum în discuție dezbaterile vechi care se poartă peste Ocean privind o aerisire a Codului Fiscal incredibil de aglomerat (iată aici o propunere de combinație cotă unică – venit de bază universal) sau acele foarte proaspete dezbateri privind dacă și mai ales cum să se introducă o taxă pe marile averi.

Să venim mai aproape, în zona noastră de comparabilitate. A fost invocat cazul Poloniei, care a rezistat, într-adevăr, tentației de a se alătura clubului exotic al cotei unice. Polonia este, în continuare, printre țările europene cu o pondere ridicată a angajaților cu salarii mici (21,9%) înaintea Bulgariei (21,4%), Germaniei (20,7%), României (20%). Inutil să spunem că fiecare din această țară are o proprie înțelegere a noțiunii de salarii mici. (raport ”Earnings Statistics” Eurostat, martie 2021)

Poate că polonezii nu stau chiar atât de rău ca noi la raportul între cei cu salarii mari față de cei cu salarii mici, dar tot sunt departe de un model al echilibrului social așa cum este Cehia [1]. Cehia care, apropo, de anul acesta a renunțat la cota unică de 15% pentru a adăuga o cotă de 23% pe tranșa de venituri anuale peste (echivalent) 68.000 de euro (deci sensibil peste 3.000 de euro lunar, acel standard atât de invocat la noi! [2]). Și dacă tot suntem aici, Cehia a abolit de anul acesta taxa de solidaritate de 7% pe veniturile mari. In Polonia, taxa de solidaritate există de doi si este de 4% pe sumele care trec de pragul de 200.000 de euro venituri anuale. Dar ne așteptăm si aici la schimbări – vezi programul Polish Deal propus în vară.

Am făcut acest scurt slalom printre statistici pentru a vedea că se poate merge, politic, pe orice sistem, nu există un sistem unitar de cotă unică, așa cum și un sistem progresiv poate îmbrăca diverse forme… Bază de impozitare să fie! Și politică economică!

Ce punem în locul mesajului ”… Și avem și cotă unică” ?

Că noi nu am avut și nu avem un model real de cotă unică contează mai puțin acum. Aceasta a fost o direcție asumată acum mai bine de 15 ani, ca măsură a unui guvern liberal, dar, pentru corectitudine, era o propunere încă de pe vremea precedentului guvern PSD. Un mesaj care, mai ales pe fondul efervescenței aderării, vorbea de o deschidere spre simplitate fiscală, o invitație pentru investitorii de oriunde de a se concentra aici pe creșterea afacerilor, dacă se poate cele cu valoare adăugată și forță de muncă bine plătită, fără grija unui hățiș fiscal constrângător.

”… Și avem și cotă unică!”, anunță invariabil, de 15 ani, broșurile de promovare a destinației investiționale România. Că acest mesaj nu s-a transformat într-o reală politică de atragere a investitorilor, una pe măsura potențialului, un adevărat Romanian Deal în primul rând pentru oamenii acestei țări, asta nu mai e vina cotei unice. Nu din cauza cotei unice și încă uneia relativ mici suntem campionii paradoxului, țara europeană cu unul din cele mai complexe sisteme fiscale (vezi Index Tax Complexity) și una din cele mai reduse rate de fiscalizare. Să ne uităm poate și în curtea administrației noastre, cu proverbialele ei proceduri. Apoi să ne uităm și la cheltuielile sociale care, oricât le-ai plimba de la angajator la angajat, tot de 40% trec.

Să ne întrebăm și de ce nu am ajuns unde am fi putut ajunge? De ce, spre exemplu, această statistică prea puțin invocată:  suntem, după Grecia, a doua țară europeană cu cea mai mică pondere a salariaților din ICT (tehnologia informației și comunicații) în total angajați! Cea mai mică pondere a salariaților cel mai bine plătiți în noua economie! Și asta în sectorul care a beneficiat de cea mai cunoscută facilitate pro-business din economia noastră – neimpozitarea angajaților din IT, măsură introdusă, spre laudă, chiar de un guvern PSD.

De ce? Pentru că nu e suficient să dăm mesaje! Pentru că nu e suficient că suntem stat UE, cu o poziție excelentă, cu salariați educați, vorbitori de limbi străine etc. Pentru că în acel mix numit politică economică mai e nevoie și de norocul de a avea o viziune pe termen mai lung de ziua de mâine, un curaj al alocărilor poate nepopulare, dar care să încurajeze domenii de viitor, investiții cu valoare adăugată mare, proiecte de țară etc. etc.

Chiar și un document recent al Joint Research Centre, serviciul de cercetare din cadrul Comisiei Europene, care analizează potențialele efecte pozitive ale creșterii progresivității în țările cu cotă unică [3] se încheie astfel – ”Creșterea progresivității sistemului fiscal poate duce la reducerea investițiilor în capitalul uman și astfel să pună în pericol creșterea economică. În compensare, reformele fiscale privind progresivitatea se cer însoțite de politici publice complementare în alte domenii, cum ar fi educația și pregătirea forței de muncă”.                                                                                                                                               

Închei și eu cu această întrebare – avem astfel de politici publice? M-aș bucura sincer să avem acest noroc odată cu intrarea în noua etapă politică! În lipsa lui, spectrul de a rămâne ultima țară din UE având cota unică e cea mai mică problemă reală a României în acest moment. (Cel puțin poate fi folosit ca brand de țară exotică!) 

 

PS. Dacă a venit vorba de probleme urgentissime, cred că o reevaluare a PNRR-ului românesc actual poate fi binevenită dacă duce la creșterea punctajului actual, mai ales în cazul tranziției digitale (avem acum un punctaj de trecere de 20,5%, pragul oficial fiind de 20%.). Acestea sunt, până una-alta proiectele de viitor, care ne dau șansa de a spune că lăsăm ceva generațiilor următoare, nu doar datoriile pe care le facem azi.
Dacă e nevoie, nu ezitați să apelați și la Instrumentul de sprijin tehnic al Comisiei, special creat pentru a ajuta statele membre în a face reforme. Și să nu uităm că este vitală concentrarea pe proiectele care au șanse reale să fie finalizate în următorii cinci ani, pentru a putea primi finanțare!
Folosesc acum această ocazie de a aduce aminte de existența măsurii C- 8I2 – ”Îmbunătățirea proceselor administrativ fiscale, inclusiv prin implementarea unui management de risc integrat”.
Aparent, nu e ceva care să sune atractiv pentru electorat. Dar … vin vremuri complicate, e clar că o să vină taxe peste taxe, la nivel european, național, ba chiar local, de ce să nu-i dai contribuabilului, votantului, măcar satisfacția că va plăti altfel: mai ușor, într-un sistem mai puțin rigid, ușor de înțeles și de aplicat, în care contribuabilul bun-platnic să nu se simtă hăituit, pentru că, nu-i așa, Fiscul se duce unde e riscul fiscal mai mare, acolo pune tunurile etc. Scrie în PNRR – până în trimestrul al patrulea din 2025, 60% din total controale se fac pe bază de date, documente aflate în posesia Fiscului. Investiții de aproape 200 de milioane, pe granturi.
Dar de ce să mai așteptăm 4 ani pe o măsură de care clar e nevoie, de care se vorbește de ani și ani (deci ar însemna că procesul e deja pornit) și care odată și-odată, că vrem noi, că vrea Europa, tot trebuie să se întâmple! Plus că, natural, cu cât ne mișcăm mai repede, cu atât vin mai repede și banii. Dar asta nu e tot – dacă și investitorii află că se transformă radical partea de procedură fiscală, poate capătă mai multă încredere, vin cu proiecte noi, deci mai mulți bani la buget, mai mulți angajați bine plăți, electorat mai mulțumit …  Și poate atunci altfel se va pune problema reexaminării exoticei cote unice!
Note
[1] Prin definiție, sunt considerați angajați cu salarii mici cei care câștigă mai puțin de două treimi din salariul brut median (adică salariul sub care se găsesc 50% din total angajați). Pentru o analiză a disparității salariale se folosește raportul interdecile D9/D1, D1 fiind nivelul maxim brut primit de 10% din angajații care câștigă cel mai puțin, iar D9 – minimul brut primit de 10% din salariații care câștigă cel mai mult. La acest raport, România și Bulgaria trec de 4, Polonia este la 3,5, dar Cehia ajunge la 3 (cel mai mic raport în UE fiind de 2, în Suedia)
[2]  Dl. Grindeanu face referire la 10.000 de salariați cu venituri lunare de peste 3.000 de euro. Cu câteva luni în urmă, dl Cîțu lăuda „aceleași date interesante”. M-am referit la ele în comentariul ”De la ”interesanta” cifră de 1% (salariile de 3.000 de euro) la ”noua și complexa” D406 (zisă și SAF-T)
[3] Remarc printre autori și un român, mă gândesc că poate fi adus într-un cerc de specialiști care să analizeze pe toate fețele implicațiile unei modificări atât de radicale

Articol apărut pe hotnews.ro și contributors.ro, noiembrie 2021. Autor - Adrian Luca, TPS