Detalii

Înapoi la pagina: TP Ştiri şi Articole

Publicat: 31 August 2023

Adrian Luca, partenerul-fondator al Transfer Pricing Services, a fost invitatul jurnalistului Sorin Pâslaru, redactorul-șef al Ziarului Financiar, la emisiunea ZF Live, pentru a vorbi despre anticipata și controversata măsură a Guvernului de a introduce un impozit de minimum 1% pe cifra de afaceri (pragurile vehiculate pentru CA sunt 50 sau 100 milioane lei, impozitul se reține dacă suma e mai mare decât impozitul calculat după sistemul actual de impozitare a profiturilor).

Aici link video din data de 29 august 2023.  

Principalele idei aduse în discuție:  

• impozitarea trebuie să fie legată de direcțiile strategice de dezvoltare ale economiei
• mai ales când ai nevoie de creșterea conformării voluntare, contribuabilul trebuie să știe de e plătește (cum, pe ce vor fi cheltuiți banii lui) și, mai ales cum i se vor întoarce acești bani
• pentru a funcționa, orice sistem de impozitare are nevoie nu doar să fie impus de politicieni, ci să fie înțeles/acceptat și de contribuabili
• dacă această măsură ar fi una economică ( și nu doar administrativă, cu o componentă de populism) atunci ar fi însoțită de o cuantificare a fenomenului. Se acuză companiile că nu plătesc cât ar trebui. Dar în comparație cu ce? E nevoie de analize sectoriale de profitabilitate, de analiza structurilor de costuri etc.
• din datele pe care le avem la dispoziție, putem aduna 1043 de companii care au avut în ultimii ani o cifră de afaceri de minimum 50 milioane euro. Din acestea, doar la 20 ( și majoritatea de stat) se pot vedea pierderi în cinci din ultimii cinci ani. Dar doar 290 de companii au putut să plătească, ca medie în ultimii ani, un impozit de nivelul a minimum 1% din cifra de afaceri. Pentru a ști mai multe, trebuie analizată fiecare afacerea, în funcție modelul său de afaceri, de planurile sale și de specificul fiecărui domeniu.
• dacă, totuși, Guvernul nu renunță la această schimbare a regulilor jocului în timpul jocului, atunci să înțeleagă că nu există prânz pe gratis, e împotriva gândirii economice. Nu poți să iei banii contribuabilului dintr-un foc, fără să dai nimic la schimb. Spre exemplu, nu poți penaliza contribuabilul care-și urmează un plan de investiții, cel puțin să i se ofere un credit fiscal pentru recuperarea pierderilor. Sau contribuabilului să i se ofere opțiunea de a se încadra într-o marjă de profit așteptată de Fisc pentru un anumit sector (exemplu Grecia, adus în discuție și în comunicarea CCF)
• impozitarea pe cifra de afaceri este un simptom al neputinței administrației de a îmbunătăți gradul de colectare. Se impun atunci investiții în ANAF (pregătire personal, echipamente, adoptarea celor mai bune practici europene)
• rechizitoriul împotriva multinaționalelor este constant ( vezi și emisiunea ZF live din august 2015). Dar, din păcate, nu se vede nicio îmbunătățire semnificativă a relației dintre administrație/stat și contribuabil. E tot mai mare nevoie să existe un parteneriat care să funcționeze: ”Îmi doresc să ne așezăm cu toții la aceeași masă, să venim cu studii de impact, să vedem particularitățile fiecărei industrii, să explicăm de ce se impune o măsură sau alta”, a conchis Adrian Luca

 

Pe aceeași temă – ”Partea mai puțin plină a impozitării pe cifra de afaceri”

 

 

Detalii

Înapoi la pagina: TP Ştiri şi Articole

Publicat: 24 August 2023

Am luat act din presă că Guvernul este tot mai aproape să meargă la Bruxelles cu soluția ”miraculoasă” a impozitului minim pe profitul corporațiilor, mai ales a celor care ”scot profitul din țară” etc..

Din nou, alegătorilor le este prezentată doar partea plină a paharului (”introducem impozitare minimă pentru corectitudine fiscală, să plătească fiecare, de la mare la mic” etc.), nu și partea goală (mai puțin plină) a acestei măsuri administrative.

În continuarea poziției exprimate recent [1], am să trec să revistă câteva aspecte despre care se vorbește puțin spre deloc, dar pe care guvernanții chiar n-ar trebui să le ascundă sub preș, dacă vor ca mediul de afaceri să urască un pic mai puțin această măsură administrativă a impozitării minime bazată pe cifra de afaceri:

1. Simpla existență a unui sistem alternativ la impozitul standard duce la interpretări privind echitatea pe orizontală, între contribuabili similari: cum explicăm că ar fi mai puțin suspect de tax avoidance/evitarea plății taxelor  un contribuabil cu vânzări de x, față de unul cu vânzări de x+ 1, din același domeniu? 

2. Administrația fiscală trebuie să aibă grijă ca plata impozitului minim să nu fie văzută ca un ”preț” pe care îl poate plăti un contribuabil să facă tax avoidance, în detrimentul altuia care a raportat profit, a fost corect și a muncit eficient. Astfel, în lipsa unei reforme structurale în relația cu contribuabilii săi pe bază de analiză de risc, Fiscul își păstrează costurile mari cu inspecțiile fiscale.
3. Tocmai în numele corectitudinii și al eficienței, și sistemul de impozitare minimă trebuie să găsească o formulă (cel mai adesea prin credit fiscal) de a nu penaliza companiile care fost nevoite să raporteze pierderi, din cauza conjuncturii obiective din piață sau pentru că au făcut investiții. 

4. Pentru companiile care au pierderi și plătesc impozitul minim, acesta ar trebui considerat ca plată anticipată pentru viitorul impozit pe profit. Tot pentru corectitudine, diferența între nivelul minim și impozitul care ar fi fost plătit după regulile obișnuite ar trebui sa se considere avans pentru impozitul pe profit pe următorii X ani. 

5. Faptul că un contribuabil va fi nevoit să-și calculeze obligațiile în paralel după două sisteme de raportare (impozit standard/minimum) sau chiar trei (dacă intră sub și incidența regulilor impozitului minim global de 15%) poate crește substanțial costurile de conformare fiscală. 
6. Cifra de afaceri este un indicator valid al dimensiunii activității unei companii, dar este ”orb” (raport FMI, 2021), când vine vorba de marjele nete și, deci, de viabilitatea acelei activități. Două companii pot avea aceeași cifră de afaceri, dar o structură a costurilor diferită (și astfel marje nete pre-impozitare diferite) putând ajunge să fie mai degrabă penalizate de un sistem de impozitare minimă față de unul standard. Atunci când ai o rată mică de profitabilitate sau chiar pierderi, ”o impozitare prea mare pe cifra de afaceri face diferența între supraviețuire și eșec”. 

7. Astfel, un impozit minim 1% pe CA înseamnă că acea companie trebuie să aibă o rată de profitabilitate de minimum 6%, ca să nu aducă bani de acasă ca să-și plătească impozitul. (ținând cont de rata standard de impozit pe profit de 16%). 

8. Dar rata de profitabilitate nu e un indicator ”paușal”, să poată fi aplicat la întreaga economie, întrucât fiecare sector și subsector de industrie are particularitățile lui. Spre exemplu, o marja de profit de 6% în domeniul retail este total nerezonabil. 

9. În vremuri cu inflație ridicată, apare, din punctul de vedere al administrației, inclusiv problema erodării bazei de impozitare (impozitul se raportează la cifra de afaceri din anul precedent, mai mică). 

10. Sunt Discriminate afacerile care, prin natura lor, presupun un lanț de producție întins pe companii distincte.
11. Impozitul minim nu ar trebui sa se aplice companiilor noi în primul an de activitate. 

12. În general, acolo unde s-a aplicat, măsura a avut un caracter limitat în timp, în principal de testare a reacției mediului de afaceri. 

Nu știm încă ce vrea să testez guvernul nostru care, ne amintim, este despre economie. Dar dacă chiar vrea să încaseze mai mult la buget, ar trebuie să revadă practica administrațiilor europene. Pentru exemple concrete, recomand încă o dată analiza realizată pe la începutul anului de colegul meu, consultantul fiscal Mihai Lupu. [2] 

Deocamdată, reiau invitația către toți partenerii publici să deschidem o platformă publică a dialogului, pragmatismului, corectitudinii și rațiunii în care să dezbatem propuneri inovative și eficiente de îmbunătățire a cooperării pentru conformare fiscală. Cu cât mai repede, cu atât mai bine.

Și, parafrazând o butadă celebră, adecvată momentului – în fiscalitate, 1% e inspirație (în alegerea celei mai bune variante de impozitare), 99% e dialog și cooperare pentru conformare. 

Note:

[1]  ” Cum să urâm un pic mai puțin taxele - Câteva propuneri de deblocare (urgentă) a cooperării pentru conformare fiscală”, comunicare CCF, 9 august 2023

[2] Acest material are la bază analiza ”Impozit minim pe profit: între politică și ... politică fiscală”, realizată de consultantul fiscal Mihai,  Lupu, TPS, februarie 2023

 

Articol apărut pe zf.ro, hotnews.ro, luju.ro, august 2023. Autor - Adrian Luca, TPS

Detalii

Înapoi la pagina: TP Ştiri şi Articole

Publicat: 22 August 2023

,,Am tot încercat să negociem cu Guvernul, nu am reuşit. Noi vrem să păstrăm locurile de muncă, să păstrăm veniturile şi un statut propriu!„. Citesc declarația  președintele sindicatelor din Administrația Fiscală, într-o postare pe Facebook, preluată azi de presă. Nu mai comentez legat de primele revendicări, dar legat de statut, cred că se impune o precizare – sigur, trebuie să existe, formal, un statut născut prin lege (spre exemplu, am mai dat exemplul acesta, inspectorul HMRC-ului britanic e chiar mai tare decât cel de la IRS-ul american, poate face și arestări) dar, ca să funcționeze în practică, în lumea reală, un statut se face, se construiește în fața contribuabilului. Și aici în primul rând cu contribuabilul trebuie negociat, că el dă banul. Până la urmă noi, contribuabilii, ca fiind cel care-i dăm banii guvernului (prin intermediul ANAF), punem presiune publică pe guvern și-i putem zice – ai grijă, vezi că la ANAF trebuie un statut special fiindcă x, y zi z.

Parafrazându-l pe ministrul Finanțelor care zilele trecute descoperea că există mese de birou vechi de 25 de ani, plus imprimante casate care strigă după coli A4 ca după lumânare [1], aș zice Doamne-ajută ca recentele tensiuni din interiorul aparatului administrativ să ducă la facerea unui nou statut, de care cu toții avem nevoie, și administrație, și contribuabili!

Aici nu e vorba (doar) de echipamente și salarii. Când a făcut IRS-ul american un inventar [2], a găsit că mai bine de 8% din bunurile de capital de tip hardware (firewall, mainframe, desktop) sunt mai vechi de 25 de ani și le-au zis ”legacy”. Și s-au dus apoi la software și au văzut că 23% din licențe sunt tot legacy, printre care în veci pomenitele COBOL și Visual BASIC! [3].

Și atunci, de voie, de nevoie contribuabilul american a acceptat ca în Fisc să investească la greu în următorii ani. Au venit cu un plan, pe care l-au împărțit în patru, cam așa: în partea sus, i-au zis:  ”Îmbunătățirea dramatică a serviciilor pentru a ajuta plătitorii de taxe să-și îndeplinească obligațiile și să primească stimulentele fiscale pentru care sunt eligibili”, jos: ”Extinderea capacității de control în cazul contribuabililor cu obligații de raportare complexe și a celor cu venituri mari care nu se conformează, pentru reducerea gap-ului fiscal, la dreapta: ”Acțiune mai eficientă prin livrarea soluțiilor de tehnologie de ultimă oră în analiza datelor”, iar la stânga: ”Atragerea, reținerea și punerea în valoare a specialiștilor cu înaltă calificare, precum și dezvoltarea unei culturi mai bine echipate să livreze rezultate pentru plătitorii de taxe”. [4]

Deci nu au uitat de piesa centrală a aparatului, mecanismul care învârte roata, relația administrație-contribuabil. Asta e ceea ce întărește, confirmă statutul special! Încă o dată, e o chestiune de pragmatism – ei, oamenii de la ANAF, trebuie să fie primii care să ceară să iasă de sub ghișee, să ceară proceduri noi, moderne, care să NU întrețină suspiciunea, aleatoriul și abordările agresive, rupte de realitate și de sensul economic, ci să promoveze PARTENERIATUL cu PLĂTITORUL DE TAXE! Atunci plătitorul de taxe va accepta și el că partenerul ANAF merită acel statut special!

Aș mai adăuga doar atât: și noi avem nevoie de empatie [6], și noi vrem să ne urâm mai puțin taxele [7]! Soluții sunt [8]. Speranța nu se predă! Hai că se poate!  

Note

[1] Știrea „Doamne fereşte”. Marcel Boloş și-a făcut cruce când a intrat într-un birou ANAF din Capitală, august 2023. Dar ce să mai spunem de faptul că de ani de zile suntem sub crucea sistemului care crapă – vezi știrea ”Președintele ANAF – alarmă oficială: sistemul informatic al Fiscului stă să crape”, februarie 2017

[2] Conform raportului întocmit de GAO – Government Accountability Office (echivalent al Curții de Conturi a SUA), ianuarie 2023

[3] Accepțiunea primară a legacy este de moștenire. În cazul soft-ului, încadrarea la legacy se face de la minimum două versiuni în urma versiunii curente. Din această categorie, o treime licențe au peste patru versiuni vechime. S-au găsit și 5.943 de licențe (aprox. 0,5%) aflate cu … 15 versiuni vechime. Se pare că aplicațiile critice scrise în vajnicul Common Business Oriented Language vor mai rula până în 2030.

[4] Titlurile obiectivelor principale din Planul Strategic Operațional IRS, aprilie 2023, parte din mega-Programul de acțiune pentru reducerea inflației (echivalentul PNRR-ului american). În obiectivul pe care l-am numit de sus mai este inclus și ”Rezolvarea rapidă a problemelor contribuabilului imediat ce acestea apar”

[5] Pentru gap-ul fiscal al americanilor, adică diferența între taxele datorate guvernului federal și ceea ce se plătește efectiv”, estimarea IRS e de undeva la 15-20% din total datorat .

[6] Comentariul ”Dacă e să fie grevă la ANAF, atunci să fie și cu ceva empatie”, iulie 2023

[7] Apelul CCF – Camera Consultanților Fiscali ”Cum să urâm un pic mai puțin taxele – Câteva propuneri de deblocare (urgentă) a cooperării pentru conformare fiscală”, august 2023

[8] Apelul CCF chiar aduce în discuție propuneri concrete bazate pe practicile internaționale, inclusiv în chestiunea stimulentelor fiscale

 

Articol apărut pe hotnews.ro și contributors.ro, august 2023. Autor - Adrian Luca, TPS

Detalii

Înapoi la pagina: TP Ştiri şi Articole

Publicat: 09 August 2023

Adrian Luca, partenerul-fondator al Transfer Pricing Services/TPS, semnează, în calitate de prim-vicepreședinte al Camerei Consultanților Fiscali/CCF, împreună cu Dan Manolescu, președintele CCF, un apel către autorități și contribuabili, cu propuneri concrete de deblocare a dialogului, în contextul anunțatelor și  (ne)așteptatelor modificări fiscale.

Redăm mai jos comunicatul CCF (aici, și în format PDF)

Propunerile voastre sunt binevenite și (cu adevărat) așteptate! (click aici!)

 

 

Cum să ne urâm un pic mai puțin taxele!

Câteva propuneri de deblocare (urgentă) a cooperării pentru conformare fiscală

 

Incertitudinea fiscală este noul inamic public numărul unu al economiei românești. Se întâmplă într-un moment cum nu se poate mai nepotrivit – pregătirea bugetelor pe anul viitor. Dacă obișnuita incertitudine endogenă din ultimii ani, cea care decurge din evoluția afacerii, mai poate fi gestionată, actuala incertitudine exogenă, asupra căreia nu ai niciun control este deja...prea mult! Iar în ciuda așteptărilor raționale de a ști măcar ce trebuie să plătești, lucrurile par să se înrăutățească de la o știre pe surse la altă știre pe surse, de la o comunicare oficială la altă comunicare oficială!

În fapt, lipsă de dialog real a acutizat confruntarea mocnită între guvernanți care își asumă schimbări fiscale în numele unor imperative dictate de un context dificil, și contribuabili care își apără pozițiile fiscale din perspectiva aceluiași context, nefiind dispuși ca, tocmai într-un asemenea moment dificil,  să-și asume experimente fiscale. 

Vedem o confruntare între tabere (și, ca să nu mai înțeleagă nimeni nimic, chiar în interirourl taberei Guvernului, când ar trebui să vedem un parteneriat între toate părțile interesate (stakeholder-i) așa cum, în accepțiunea modernă, ar trebui să fie considerate părțile care au interes comun pentru ca lucrurile să meargă înainte.

Pe acest fond, Camera Consultanților Fiscali (CCF) consideră că, mai mult decât oricând, trebuie urmate principiile de bază ale unei cooperări pentru conformare fiscală. Lansăm invitația deblocării situației actuale prin câteva propuneri care, spus în cel mai direct mod, să-l ajute pe contribuabil să-și urască un pic mai puțin (noile) taxe. [1]

Propunerile noastre pleacă de la două mecanisme simple după care gândesc economiștii: compromis (dai ca să primești/trade-off) pentru că, așa cum bine zicea Milton Friedman, încă nu s-a inventat ”prânzul pe gratis”, și cuantificare (atașezi cifre lucrurilor care se întâmplă) pentru că, iarăși evident, nu există mult/puțin/ mare/mic decât prin comparație/benchmarking.

Fără sloganuri (i) – Mai spuneți o dată: de ce se fac schimbările care se fac?

Știm deja – ”schimbăm impozitul X și Y pentru a nu pierde banii europeni, PNRR-ul, să absorbim miliarde de euro”. Dar să absorbim nu e, în niciun caz, un răspuns dezirabil: contribuabilul are nevoie să știe, cât mai clar cu putință, dacă acum trebuie să scot mai mulți bani din munca mea să-i dau statului este pentru că se va face A, B și C din banii ăștia. Puneți pe tabela din Gara de Nord, să vadă fiecare navetist – acest tren nu a mai întârziat datorită banilor încasați în plus de la muncitorii din construcții și s-ar putea să aveți surprize plăcute. Sau spuneți unei microîntreprinderi care va intra în zona controalelor pe profit – controlul acesta va fi altfel de acum, pentru că din banii luați de la tine am putut în sfârșit să luăm sisteme de analiză BIG DATA la ANAF, avem acum analiza de risc pe fiecare segment de industrie si model de afaceri  etc.

Reformele, jaloanele și obiectivele au rolul lor în scrierea planurilor, dar lucrurile concrete îi dau imbold contribuabilul să se conformeze voluntar. Așa arată și zeci de studii de psihologie comportamentală, așa se vede și din modul în care se comportă contribuabilii care își direcționează ei singuri o parte din impozit către o instituție care face ceva concret, palpabil, rapid, dacă se poate.

Iar când e vorba de stat, pretențiile contribuabilului sunt ca impozitele lui să aibă la capăt o politică economică care să creeze substanță economică din care să se reîntoarcă și la el, la contribuabil, ceva.

Altfel spus, contribuabilul e îndreptățit ca, în apărarea propriei sustenabilități, să aștepte, la schimb, informații necesare „pentru înțelegerea modului în care aspectele fiscale afectează dezvoltarea, performanța și poziția întreprinderii”. [2]

Fără sloganuri (ii) – Puneți statul la vânzare! (și poate să-și păstreze telefoanele)

Știm, statul a făcut primul pas, își ajustează singur cheltuielile cu telefoanele, cu mașinile, din două direcții face una, din trei institute se fac două, din 200.000 de joburi moarte se fac economii. Dar aceasta să fie ce așteaptă contribuabilul? Sau vrea un stat care să-l servească și să-l ajute pe el, contribuabilul privat corect să se dezvolte? Aceasta nu exclude, ba chiar presupune investiții bine direcționate în reforma reală a statului.

În SUA, prin pachetul uriaș de stimulare a economiei, inclusiv IRS are puși deoparte 60 de miliarde de dolari (după compromisul recent dintre democrați și republicani, bugetul inițial era de 80 de miliarde pe 10 ani)  tocmai pentru a-și ajuta mai bine economia, dezvoltându-și capacitatea de asistență și control. 

La noi, dacă e să dea un semn cu adevărat de reformă, primul lucru pe care să-l facă statul român, acum, post-ordonanță, ar putea fi să înceapă să se explice, să-și vândă „marfa” pe direcții, departamente, institute etc.  – uite, cu asta ne ocupăm noi, cu asta te ajutăm noi, am putea să te ajutăm și mai mult dacă s-ar întâmpla asta și asta, atât e încărcarea pe personal, nu ne ajung pentru ce am vrea să facem ...

Iar prima explicație să fie în legătură cu acest nivel colosal de 200.000 de posturi vacante! Cum s-a ajuns aici, pe ce sectoare erau, ce justificare aveau, dacă era nevoie de ele, de ce nu s-au putut găsi candidați, care sunt consecințele că se desființează? Fără să primească astfel de explicații oneste, contribuabilului onest îi va fi greu să s-și înțeleagă statul pe care îl plătește.

Fără sloganuri (iii) – Dați-i și contribuabilului român aceleași practici ca afară! (și el e european)

Administrațiile moderne descoperă tot mai mult virtuțile unei atitudini flexibile față de contribuabilul care se dovedește corect.

În Grecia a funcționat ani buni un sistem de autoevaluare – firmele mici care alegeau să intre în sistem și care într-un an raportau marje de profit peste un anumit nivel (calculat de Fisc sectorial) erau exceptate de la control pentru acel an. Sistemul a funcționat: în ciuda inerentelor abuzuri (legat în principal de subraportarea veniturilor), a dus la creșterea încasărilor bugetare, un semn a ceea ce se cheamă conformare voluntară.

În Polonia, întâlnim o formulă de impozit minim pe profit care poate fi considerată apropiată de varianta vehiculată zilele acestea la noi privind așa-numitul ajustor al profitului. Nu discutăm aici oportunitatea unei asemenea variante, mai ales în condițiile în care, până la sfârșitul anului, trebuie adoptată directiva impozitului minim global de 15%, o formulă recunoscută oficial ca fiind extrem de complicată. Ca să nu mai spunem că varianta ajustorului, fără să țină cont de existența pierderilor, deviază (cel puțin din datele de până acum) de la formatele consacrate, adoptate de alte state europene [3].  

Dar, la schimb, în Polonia putem vorbi de o administrație fiscală care excelează printr-o scădere dramatică a gap-ului pe TVA, iar, în materie de impozit pe profit, prin preluarea sistemului de monitorizare pe orizontală – companiile pot alege să înlocuiască inspecția clasică cu o relație de colaborare permanentă cu Fiscul, pentru evaluarea procedurilor și afacerii. Nu mai vorbim de facilitarea încheierii de acorduri pe termen lung (APA, SFIA) între Fisc și clientul său, contribuabilul, spre beneficiul tuturor părților interesate, program care la ei funcționează foarte eficient.

Vorbim în aceste zile foarte mult de eliminarea stimulentelor fiscale la diferite categorii, dar fără să le punem în corelație cu politici de dezvoltare (vezi punctul i). Tocmai în spiritul unei folosiri raționale a banului public, cu rol de factor de multiplicare în economie, de ce nu am încerca o formulă de stimulare bazată pe țintele strategice urmărite de stat? Un exemplu ar putea fi facilități la impozitul pe venit la companiile unde valoarea adăugată (pentru că ne interesează în principal valoarea adăugată în industrie) are o anumită pondere în cifra de afaceri. Iar această anumită pondere să fie corect aleasă după studii de piață interne și analize de comparabilitate internațională. Ca bonus, performerii dintr-un an ar putea primi și un an de liniște fiscală. 

Fără îndoială, mai ales acolo unde există flexibilitate, apar și abuzuri. În Japonia, autoritățile au constatat episoade de supra-exploatare a acelei politici prin care sunt stimulați contribuabilii care își direcționează parte din impozit către zone rurale defavorizate. Se întâmplă oriunde forțarea portițelor, dar datoria unui stat puternic și responsabil este ca, urmându-și o politică de dezvoltare, să știe să separe contribuabilii corecți de restul. De aceea un stat modern și responsabil a trecut la nivelul 2.0 (cel puțin) în care îmbină morcovul/stimulentele cu bățul/inspecțiile.

Sub cuvintele de ordine flexibilitate și pragmatism, putem continua zeci de pagini cu eforturile pe care administrațiile din toată lumea (și realmente ai de învățat din toată lumea) le fac pentru a se apropia de clientul lor și a-l aduce în starea de contribuabil voluntar. Nu îndrăgostit să plătească taxe. Doar voluntar și atât cât are de plată, și e de-ajuns!

 

Fără sloganuri (iv) – Taxați la sânge ideologia în fiscalitate!

În ultimele zile, asistăm la o supra-încordare pe chestiunea impozitării proprietății, ridicată la rang de dispută ideologică. Ajunși în acest punct, putem avea o singură poziție – trimiterea la studii și analize concrete ale cifrelor pe teren. Pe această bază de pragmatism putem purta dezbateri aplicate, putem face alegeri în cunoștință de cauză [4].

Ideologia (de vitrină) ridică inutil tensiunea în economie și chiar în societate. O spunem ca unii care își mențin poziția în materie de menținerea a cotei unice în România, gata să discutăm cu cifrele pe masă [5]. Între timp, a apărut Raportul Băncii Mondiale privind sistemul fiscal din România, inclusiv analiza comparativă și recomandări pentru reforma cadrului fiscal, și suntem total de acord cu îndemnul ca  ”înainte de punerea în aplicare a reformelor, Ministerul de Finanțe trebuie să investească în continuare în dezvoltarea capacității de modelare prin microsimulare pentru a informa în continuare proiectarea reformelor propuse”.

Iar dacă anul trecut aminteam de ”capcana salariilor mici”, Raportul vine și constată pe aceeași bază că ”cea mai mare parte a descurajării generale a muncii în România este creată de impozitarea veniturilor din muncă”.

Cât privește acel profund dezechilibru real dintre veniturile disponibile (indicele Gini) nu ajută cu nimic să tot privim un tablou în care România e spre extrema dezechilibrului, iar Cehia e spre extrema echilibrului (apropos, aminteam și anul trecut, a avut cotă unică până de curând). Cu cât ne-am uita mai mult, cu atât vom vedea că, la nivelul UE, imediat după România, urmează Italia și Spania la capitolul dezechilibru (altminteri, state cu sistem progresiv de impozitare). Desigur, nu pentru ceva mai puțin dezechilibru s-au refugiat economic milioane de români în Italia și Spania.

Rămânem convinși că un sistem de impozitare nu este, în sine, nici mai bun, nici mai rău decât altul, dar practica îndelungată de consultanță ne-a mai convins de ceva: pentru a funcționa, orice sistem are nevoie nu doar să fie adoptat (a se citi impus) de politicieni, ci să fie adoptat (înțeles/acceptat) și de economia reală. Așa vom pute face trecerea la o măsură de politică pur și simplu (simplistă?) la una de politică fiscală (preferabil, cât mai simplă!)

În loc de concluzie

Invităm toți partenerii publici să deschidem o platformă publică a dialogului, pragmatismului, corectitudinii și rațiunii în care să dezbatem  propuneri inovative și eficiente de îmbunătățire a cooperării pentru conformare fiscală. Cu cât mai repede, cu atât mai bine.

 

Dan Manolescu                                                                                   Adrian Luca

Președinte CCF                                                                                   Prim-vicepreședinte CCF

 

 Note

[1] Formulare preluată din titlul episodului 400 de pe Freakonomics Radio, retransmis în preajma datei limită de depunere a declarațiile fiscale în SUA (Tax Day în 2023 a picat pe 18 aprilie). Se întâmplă că nici acolo nu sunt prea iubite taxele și impozitele, astfel că și acolo ”una din cele mai mari probleme e gap-ul fiscal, adică diferența între taxele datorate guvernului federal și ceea ce se plătește efectiv” (undeva la 15-20% din total datorat, estimează chiar IRS).

[2] Dacă guvernul nu e conștient de costul conformării (presiunea pusă direct pe umerii celui care-i plătește taxele), îi amintim doar că de câteva zile au venit de la Comisia Europeană 245 de pagini - Anexa 1 la Directiva privind standardele de raportare în materie de sustenabilitate (în vigoare de la începutul anului). Este noua lectură obligatorie pentru orice companie mare, precum și orice întreprindere medie listată, care de anul viitor trebuie să pregătească ”informații pentru înțelegerea impactului întreprinderii asupra aspectelor de durabilitate și informațiile necesare pentru înțelegerea modului în care aspectele de durabilitate afectează dezvoltarea, performanța și poziția întreprinderii” (primele rapoarte publice, din 2025). Mergând pe lanțul de producție, fiecare partener de afaceri al raportorilor trebuie să contribuie cu informații. Pe scurt, încă un raport care vine pe masa statului, peste zecile raportări administrative obligatorii (financiare și nefinanciare), tocmai pentru ca statul să-și controleze și să-și cunoască mai bine contribuabilii.

[3] O sinteză a practicilor europene în materie poate fi găsită aici -”Impozitul minim pe profit: între politică și ... politică fiscală”, autor consultant fiscal Mihai Lupu

[4] Spre exemplu, o bază potrivită de plecare în materie este analiza ”Îmbunătățirea colectării din impozitul recurent pe proprietate/Technical Assistance Report on Improving Revenues from the Recurrent Property Tax” – FMI, iunie 2022

[5] ”În așteptarea momentului când ar putea fi înlocuită cota unică”, comunicat CCF, iunie 2022  

 

 

Detalii

Înapoi la pagina: TP Ştiri şi Articole

Publicat: 16 Iunie 2023

 

Am să spun direct, fără ocolișuri, pentru că, dacă noul Guvern va fi despre economie, atunci și noi avem datoria de a face măcar economie de cuvinte.

Așadar, m-am uitat imediat la videoclipurile pe care le-am găsit despre testele de rezistență/stabilitate, statice și dinamice, care se fac în aceste zile la marele pod suspendat de la Brăila. Nu cred să fie cineva să nu-i placă, să nu fie fascinat de poduri [1], mai ales când au așa o deschidere, când stau atârnate, ele știu cum, doar de niște fire. Iar camioanele acelea încărcate-ochi care se duceau cuminți fiecare la senzorul prestabilit, oameni cu mișcări precise care știau ce au de făcut… în sfârșit, era un mesaj de siguranță, de să facă cât mai improbabil scenariul în care vine mâine-poimâine șeful de șantier și-l vezi că ridică din umeri – asta e, noi am încercat, dar a bătut vântul mai tare, nu ne așteptam la reacția asta etc. etc.

Văd imaginile cu testele la pod, apoi, n-am ce face, revin la subiectul zilei, iar aud de rocadă ca extraordinarul exercițiu istoric de stabilitate politică, de încărcătura istorică de responsabilitate politică, cum țara stă suspendată pe doi piloni politici imbatabili, cum se deschide un pod economic pe care fiecare român salariat o să meargă cu minim 200 de euro în plus în buzunare etc. … văd și nu pot să nu mă întreb: testele, unde sunt testele de rezistență, de stabilitate, statice, dinamice?

O lucrare de artă politică are, desigur, specificul ei față de una de artă inginerească. Aici principiile intră în câmpul de toleranță, în jocul politic. Nu venim imediat cu polobocu’ să verificăm – ”echilibrul între stimularea economiei şi justiţia socială prin Solidaritate (consolidarea clasei de mijloc) și Echitate (Nu lăsăm pe nimeni în urmă)”. Nu scoatem imediat dicționarul tehnic când înțelegem ce va să zică ”Productivism – dezvoltăm producția, investiții și locuri de muncă aici, în România.” [2]

Dar când ajungi la cifre, la variabile cantitative, e musai ca și politica să facă apel la senzori, la datele și indicatorii de care e plină-ochi administrația (INS, ANAF, BNR, chiar și consilierul ION suntem NOI trebuie să fi adunat ceva în ultimele trei luni de învățare) și să se întrebe dacă ține sau nu, dacă se clatină, cât e abaterea (a se citi deficit) tolerată?  

Să spunem că eșafodajul economic suportă fără probleme o nouă creșterea a salariului minim. În definitiv, la ce penurie de oameni e, întreprinderile plusează ele singure la salariu, nu trebuie să vină guvernul să le impună. Business să aibă, să se-nvârtă roata economiei, că au ele grijă să-și atragă oameni buni. Dar chiar 30% dintr-un foc? S-au făcut ceva teste, niște calcule acolo! E fezabilă o creștere atât de mare într-un singur an, când mizezi că inflația va ajunge, totuși, la o cifră? Chiar o să aducă economia așa o mare valoare adăugată, într-un an suspendat electoral între nu știm ce va fi și măcar să nu fie mai rău? Iar ca să ne aducem aminte ce înseamnă puterea economiei noastre încă low-cost, invit la un simplu exercițiu – în drum spre tăierea panglicii la noul pod, să se ceară o situație a valorii adăugate ”made în România” în lucrări de o astfel de complexitate tehnică.

Din cele 233 de pagini ale prospectului de guvernare, s-a găsit loc pentru una singură, intitulată cel puțin sugestiv – ”De unde bani?” Răspunsul clasic ar fi că din voință politică  – va crește bugetul (în paralel cu reducerea deficitului, nota bene!), se vor lua toți banii din PNRR (apropo, se rezolvă odată pentru totdeauna problema pensiilor speciale: în tot prospectul de guvernare nu se vorbește decât de pensii de serviciu) se accelerează recuperarea arieratelor (care se vor reduce cu o treime într-un an), se va reduce evaziunea (cu 7 miliarde, deci aproape la jumătate din cât estima anul trecut șeful ANAF), vor crește investițiile străine directe (vor fi 24 de miliarde de euro în 2023 și 2024, în condițiile în care, în cel mai bun an de până acum, în 2008, fluxul net de ISD a fost de 9,2 miliarde). Dar, dintre toate, cea mai interesantă mi s-a părut voința asta: vor fi ”Parteneriate public-privat pentru minimum 5 obiective de investiții majore. Trei miliarde euro pot fi accesate doar de la fondurile de pensii private din România, pe proiecte PPP fezabile”. Cuvântul-cheie (franceză?) este, desigur ”fezabile”.

Apropo de francezi: sigur că e seducător să vorbim ca ei de suveranitate economică, de patriotism de să fim ce-am fost și mai mult decât atât. Dar frazele, singure, nu fac minuni. Până și președintele Macron, în mega-discursul său de o oră despre reindustrializare, de acum o lună, a simțit nevoie să asigure asistența că Franța este acum bine privită la capitolul competitivitate, fiind pentru al patrulea an pe primul loc în Europa la capitolul investiții străine atrase, că țara este pe locul 2-3 la crearea de firme start-up etc, că țara stă bine la infrastructură, că are plan clar de reformă în domeniul școlilor profesionale etc.

Printre cuvinte mari trebuie să mai strecori și astfel de șuruburi, cât să ancorezi discursul de realitate.

Noul productivism și obiectivul al 13-lea

E bine să nu uităm de priza cu realitatea. Să nu uităm că întrebarea ”de unde bani?” are un singur răspuns real – de la plătitorii de taxe, cei de azi și cei de mâine. Iar până să apară plătitorii de mâine din proiectele cele fezabile, plătitorii de azi se simt ca pe-un hobanat scuturat de furtuna inspecțiilor fiscale, a procedurilor care se schimbă de la o zi la alta, cât să mascheze promisiunea ”nu ne atingem de valoarea taxelor”.

Mi-ar fi plăcut ca la fatidica întrebare ”de unde bani?” să fi găsit sus de tot – prin schimbări radicale în procedurile care ajută contribuabilul să se conformeze, fără să-și îngroape business-ul.

Dar, undeva pe la al 13-lea obiectiv din politici fiscal bugetare, la modernizarea, digitalizare și reforma ANAF, de-abia putem citi ”elaborarea de propuneri de ameliorare a procedurilor și normelor fiscale prin utilizarea de instrumente de inteligență artificială care folosesc datele rezultate din administrarea fiscală, control și inspecție fiscală, asistența contribuabililor, contestații și soluțiile instanțelor de judecată”. Citesc și recitesc … ameliorarea procedurilor!

Dragi guvernanți, au trecut de mult vremurile în care poate mai era de ajuns o ameliorare. Întrebați-i pe patrioții francezi, ei doar cu ”ameliorare” atrag investiții, se bat pentru valoare adăugată?

Simplu fapt că suntem într-o Europă care se pregătește să se așeze fiscal pe doi piloni (unul o să fie algoritm de împărțirea profiturilor globale, altul impozit minim pe profiturile globale) – și asta fără a mai pomeni celelalte constrângeri geo-politice- înseamnă că suntem în ceasul al 13-lea în care să regândim radical total ce înseamnă competitivitate. Lupta a început să se dea acum între cine are proceduri mai bune, mai stabile, flexibile, mai rezistente într-un cuvânt între cine oferă un parteneriat real contribuabil-administrație! Și, credeți-mă, în toată Europa s-a pornit acum un productivism nemaivăzut, între cine produce un stat mai prietenos ca altul.

Așa cum mai ziceam, mi-ar mai fi plăcut să citesc – avem un calendar clar de consultare a părților interesate (contribuabili, consultanți fiscali etc.) pentru adoptarea celor mai bune practici europene de administrare fiscală! Parcă ar mai suna a factor de competitivitate, să atragă investitorii pentru proiectele fezabile etc. Parcă ar da mai multă liniște contribuabililor care au ajuns să se teamă acum de inspecții și controale ca de anul electoral!

Pe scurt, e spectaculos un plan de guvernare ca un pod împodobit cu luminițe. Dar, până la urmă, nu luminile fac ca un pod să fie pod, stabil și rezistent, așa cum nu frazele sau bunele intenții fac ca un plan să fie plan, solid și rezistent (oricum, cât să ne ducă în siguranță măcar dincolo de 2024). Am speranța că noul guvern va înțelege acest lucru.     

PS. Altfel, cred că rămâne cum am stabilit în iunie anul trecut – ”În așteptarea momentului când ar putea fi înlocuită cota unică”, comunicat CCF, iunie 2022

Note:

[1] Veți găsi poduri suspendate pe multe borșuri de prezentare, pe de-o parte fiind o bună metaforă pentru legătura pe care o face consultantul între contribuabil și administrația fiscală, apoi ca o aluzie tehnică la curba/clopotul lui Gauss, pentru analizarea valorii de piață în tranzacțiile intra-grup.

[2]”Productivismul este convingerea că productivitatea măsurabilă și creșterea sunt scopul organizației umane și mai multă producție este neapărat bună”. Wikipedia (Engleză). Cred că se putea găsi alt cuvânt, ăsta parcă nu sună chiar liniștitor, ce ziceți?

Articol apărut pe hotnews.ro și contributors.ro, iunie 2023. Autor - Adrian Luca, TPS 

 

Detalii

Înapoi la pagina: TP Ştiri şi Articole

Publicat: 01 Iunie 2023

”Greva profesorilor s-a încheiat! A început școala!” – titlu Hotnews, ediția din 28 noiembrie 2005. O grevă, începută pe 7 noiembrie, încheiată cu acceptarea ofertei guvernului, mediată de președinte, de creștere cu 11,83% a salariului pentru personalul didactic și auxiliar (cererea inițială era de 18%). Următoarea grevă generală, avea să înceapă pe 22 mai 2023. Deocamdată, a 11-a zi a actualei greve s-a încheiat cu ”Profesorii au respins și ultima ofertă a Guvernului și continuă greva”

18 ani pentru o grevă generală… la drept vorbind nu-i putem acuza pe dascălii noștri că au abuzat de acest instrument extrem de convingere. Desigur, nu le putem acorda nici nota maximă la răbdare, având în vedere momentul ales. Fatală coincidență, pentru un tânăr născut în vreme de grevă profesorală să nu-și poate da liniștit BAC-ul din motiv de grevă (una pentru care el, realmente, nu are nicio vină).

N-aș acorda notă foarte mare nici la capitolul pedagogie – adică la modul cum au reușit să-și explice greva, de ce e nevoie de ea și cum ne ajută pe noi toți.

Sigur, nu sunt eu profesor să dau note. Am părinți profesori (acum 18 ani, in 2005, erau încă activi); am avut, și acasă, în Șomcuta Mare, apoi în Baia Mare, la liceul Șincai, profesori mari, de la care am înțeles cât de grea este această meserie (în orice caz, este mult prea importantă pentru a putea fi considerată ușoară).

Dar, din respect pentru munca dumnealor, a celor de atunci și a celor de acum, cred că trebuie spus că pancarte perene precum ”Vrem salarii decente” (aici, din 2023, și aici din 2005) nu sunt suficiente pentru a transmite mesajul disperat pe care trebuie să-l dea școala noastră.

Nici acum 18 ani nu erau suficiente, desigur, dar parcă atunci Google n-avea decât 7 ani, mobilul era ceva cu taste, smart-ul era doar o mașină mică pe benzină, chatgpt-ul, încă o invenție, criza de meseriași, o glumă, sau geopolitica și războaiele între puteri, o materie uitată. Or, la noi, după 18 ani, copiii de azi umblă cu ghiozdane mai grele, citesc manuale mai abstracte și înțeleg lumea mai puțin decât copiii de ieri (părinții de azi). 

N-aș merge până acolo să se facă grevă pentru adaptarea decentă a sistemului de evaluare a elevilor la vremea inteligenței artificiale (tema unei dezbateri actuale în asociațiile de profesori din Germania) , dar am să reamintesc o vorbă pe care am luat-o cu împrumut de la sir Churchill – ”never let a good crisis go to waste”.

În sfârșit, am zis să nu las nici eu această criză să treacă fără a da un set de cifre, eventual ca niște note pentru o eventuală lecție deschisă la Istorie contemporană. Și să începem cu o incursiune în … economia școlii, care ar putea pune un pic lucrurile in perspectiva:

	2005	2023
Născuți vii	221.020	196.858*
Copii în înv. preuniversitar,	3.644.367	2.941.784
Din care liceu	767.439	597.789
Din care școli profesionale	284.412	104.986
Personal didactic înv. preuniversitar	281.034	237.854
Din care în liceu	61.914	52.714
Din care în școli profesionale	6.234	1.430
Câștig salarial mediu net în învățământ (lei)	764	4.321**
PIB/loc (lei)	13.455,3	74.033,7***
Curs valutar (lei/1 euro)	3,68	4,95****

Sursa – INS. *datele pentru număr născuți, copii și personal didactic sunt la 2021. ** date pentru martie 2005, respectiv martie 2023; *** date provizorii 2022; **** date la 31 martie 2005, respectiv 2023 (sursa cursbnr.ro)

Apropo de salarii, iată date comparative privind salariul de bază brut anual, profesori debutanți din școlile publice (în PPS), anul școlar 2020/2021

Nivel	România	Bulgaria	Finlanda	Franța	Germania	Polonia	Ungaria
ISCED 1 (primar)	17.977	15.159	26.493	24.563	50.357	15.068	13.465
ISCED 34 (liceal și postliceal)	17.977	15.159	30.077	26.889	58.541	15.068	13.465

Pentru a facilita comparațiile internaționale, salariile au fost convertite din monedele naționale în PPS. Valorile PPS se obțin prin împărțirea unităților monetare naționale la paritatea puterii de cumpărare respective. Au fost utilizate datele parităților puterii de cumpărare pentru consumurile individuale reale Eurostat 2020 (EU-27 = 1). Sursa Studiul ”Salariile profesorilor și directorilor de școli din Europa în anul școlar 2020/2021” – CE, prin programul Eurydice (octombrie 2022)

 

Văzând datele de mai sus, poate vă întrebați care este una din revelațiile europene la faimoasele teste PISA.  Ați ghicit … Polonia (aici, diferențele dintre rezultate și unde se găsește România comparativ cu Polonia, într-o analiză din 2018).

Și asta poate pentru că nu doar salariile contează, când vine vorba de motivarea profesorilor să facă performanță cu elevii lor. Altfel spus, politicile educaționale nu stau doar în salarii. Comparația de mai jos poate ajută în deblocarea conflictului de muncă actual: acolo unde salariile de început sunt mici, poți crește atractivitatea printr-o ascensiune rapidă la vârful carierei (și implicit a grilei de salarizare). De ce să aștepți ieșirea la pensie pentru a ajunge în vârf, mai ales când ieșirea la pensie e departe de a se face ca la speciali, profesorii având, după părerea mea, condiții cel puțin la fel de grele de muncă.

 

Diferențe  dintre salariile de bază	România	Polonia
După 10 ani de experiență	17,3 %	33,7%
După 15 ani de experiență	24,3%	63,3%
La vârful grilei de salarizare	77,4%	70,2%
Vechime medie pentru a ajunge la vârful gamei de salarizare	40 ani	20 ani

 (sursa raport Eurydice, 2020/2021)

Mai multă flexibilitate și inovație în tratarea problemelor școlii poate că nu va duce neapărat la evitarea următoarei greve generale de peste 18 ani ( sau mai devreme), dar, cel puțin, ne va ajuta să mai avem școală pentru copiii noștri. Ceea ce n-ar fi chiar așa de puțin. 

Și o paralelă fiscalo-educațională

Poate că nu e întâmplător că Polonia este și una din campioanele europene la inovații în politică fiscală. Este deja de notorietate saltul uriaș făcut în reducerea gap-ului de TVA ( diferența între încasările efective și cele potențiale). Mai nou, a preluat și metodele moderne de cooperative compliance/ conformare prin colaborare, cele care stabilesc un parteneriat real între administrația fiscal și contribuabil (dacă vreți, un parteneriat modern între școala care pune note și elevul care trebuie să livreze, nu să fie examinat).

De politici din acestea am avea nevoie noi! Zilele trecute, ministrul Finanțelor spunea că a primit declarații fiscale cu sume chiar peste ceea ce a estimat, dar că încasările efective au fost, în final, sub așteptări. Or ce spune acesta – o nevoie clară de politici fiscale de susținere a contribuabilului care vrea să se conformeze (altfel nu și-ar mai fi depus declarația)! În schimb, concluzia oficială ”Eficiența sistemului de colectare trebuie să crească …”

Adică? Ce înseamnă acesta? Mai multe lucrări de control, mai multe inspecții, pentru că, iată, e nevoie de tot mai mulți bani la buget? Poate chiar mai multe taxe. De unde? Din ce economie? De ce nu vorbim mai mult de politicile de parteneriat? De noile sisteme de evaluare care să țină seama efectiv de analize Big Data? Etc. etc. (mai multe în comentariul ”Vreau un Fisc puternic”).

Chiar nu mai suntem ca acum… 18 ani. Și apropo, în raportul anual ANAF pe 2005 se vorbea de politici de conformare aproape la fel de mult ca în raportul pe 2023. Era bine că se vorbea, păcat că avansăm atât de încet. Da, ar fi nedrept să nu recunoaștem schimbările prin care a trecut administrația față de acum un an, doi, cu atât mai mult fata de acum 18 ani. Dar chiar este nevoie de o adaptare mai rapida a ANAF-ului la aceste vremuri complicate. Are și el, Fiscul, o datorie față de această economie!

 Articol apărut pe hotnews.ro și contributors.ro, sub titlul ”Unde vă vedeți cu greva peste încă 18 ani”, iunie 2023.

Autor - Adrian Luca, TPS 

Detalii

Înapoi la pagina: TP Ştiri şi Articole

Publicat: 27 Aprilie 2023

”Soluții de conformare voluntară în domeniul prețurilor de transfer” este tema prezentării pe care Mihai Lupu, partener TPS, a ținut-o în fața colegilor consultanți fiscali, în marja Adunării Generale Anuale a CCF, din 27 aprilie.

Mihai a reluat mesajul că rămân încă neexplorate (în orice caz, nu sunt folosite la întreaga lor capacitate) soluții precum acordul de preț în avans, soluția fiscală individuală anticipată, monitorizarea orizontală, reglementările de tip safe harbour sau chiar banalele ghiduri fiscale privind chestiuni fiscale interpretabile.

După cum știți, acesta este un mesaj vechi pe care TPS/Thinking Practical Solutions – furnizorul dumneavoastră de Transfer Pricing în Siguranță îl transmite ori de câte ori are ocazia, în presă, în organizațiile profesionale, în întâlnirile cu autoritățile. Dar mesajul este cu atât mai relevant astăzi cu cât a (re)devenit popular printre politicieni sportul cum să aducem mai mulți bani în buzunarele statului. Și după discuții care mai de care mai ”inovative”, tot la vechea schemă magică ajung (sperând în continuare să aibă priză la alegători) – mai multe  (și mai agresive) inspecții fiscale la marii contribuabili (privați), pe considerentul că, nu-i așa, sunt mari. (aici, despre un ”apel” al premierului și primele urmări)

Dar cât să mai funcționeze și schema aceasta de una singură, dacă nu e ajutată și prin formule de joc de tip colaborare/parteneriat administrație-contribuabil?  (pentru o rapidă verificare a stării actuale a parteneriatului, a se vedea cel mai nou comunicat ANAF – șapte rânduri despre ”300 de inspecții fiscale la marii contribuabili”!)

O spunem mereu, o spune acum și Mihai – E nevoie de o nouă abordare! E nevoie de viziune! Chiar sunt soluții care s-a dovedit că funcționează (inclusiv în administrații din Est) și duc la îmbunătățirea semnificativă a conformării fiscale (și umplerea pe termen lung a buzunarelor statului)! Haideți, măcar, să le verificăm și noi funcționalitatea! 

Având în vedere că prezentarea s-a ținut între pereții uneia din marile săli ale uriașului Palat al Parlamentului, poate că de data asta vom găsi un ecou mai mare.

Oricum, noi nu le lăsăm!

Și, ca de obicei, vă așteptăm oricând pentru o analiză de soluții personalizate de conformare fiscală, în cazul concret al afacerii dumneavoastră. Pentru programare, aici!

Aici, prezentare Soluții de conformare voluntară în domeniul prețurilor de transfer – TPS, 27 aprilie

Pe aceeași temă, articolul ”Vreau un Fisc puternic: flexibil, unde e posibil, strict, unde e necesar!”

 

Detalii

Înapoi la pagina: TP Ştiri şi Articole

Publicat: 14 Februarie 2023

Acest text nu își propune să ”taxeze” propunerea de introducere a impozitului minim pe profit ca procent din cifra de afaceri (1), ci să ofere o ... ”bază de taxare”. Lăsăm cititorul/contribuabilul ca, prin datele primite și, mai ales, prin punerea acestora în context, să-și creeze o imagine de ansamblu pe baza căreia să analizeze în cunoștință de cauză dacă acum e momentul sau nu e momentul, dacă se justifică sau nu se justifică adoptarea acestui sistem. Rămânem convinși că un sistem de impozitare nu este, el în sine, nici mai bun, nici mai rău decât altul (2), dar practica îndelungată de consultanță ne-a mai convins de ceva: pentru a funcționa, orice sistem are nevoie nu doar să fie adoptat (a se citi impus) de politicieni, ci să fie adoptat (înțeles/acceptat) de economie și de contribuabilii. Așa vom pute face trecerea la o măsură de politică pur și simplu (simplistă?) la una de politică fiscală (preferabil, cât mai simplă!)

 

(1) companiile cu o cifră de afaceri de peste 100 de milioane de euro să plătească anual maximul dintre 1% din cifra de afaceri și impozitul calculat după sistemul actual de impozitare a profiturilor. Comunicat PSD, februarie 2023

(2) vezi și ”În așteptarea momentului când ar putea fi înlocuită cota unică”, comunicat CCF, iunie 2022

 

Un concept, mai multe formate

Prin definiție, sistemul impozitului minim pe profit impune o obligație minimă de plată pentru companie. Poate fi o sumă fixă sau poate fi rezultatul unor reguli speciale. În varianta de impozit minim alternativ, compania plătește cea mai mare sumă comparând impozitul minim cu impozitul rezultat din aplicarea sistemului standard de impozitare.

În funcție, în principal, de gradul de maturitate al administrației fiscale, dar și de specificul local,

mai multe state au adoptat baze diferite de calcul pentru impozitul minim

• Bazat pe cifra de afaceri (Turnover-Based Minimum Taxes). La nivelul anului 2018, sistemul era folosit în 31 de țări, în general țări cu veni redus, cu rate care variau între 0,2% (Tunisia) și 3% (Bolovia, Guineea Ecuatorială, Guineea, Madagascar), o rată medie fiind de 1,2%
• Bazat pe active (Assets-Based Minimum Taxes). Sistem folosit în 10 țări, cu rate între 0.4% (Peru) și 2% (Panama), la o rată medie de 1,2%
• Bazat pe o formulă modificată de calcul a câștigului ( Modified-Income Minimum Taxes). Aplicat de state cu economii dezvoltate (SUA, Canada, Coreea, dar și India). Ratele sunt mai ridicate decât în variantele anterioare (în medie, peste 10%), în condițiile în care baza de impozitare tinde să fie apropiată de cea a sistemului standard de impozitare.

Impozitul minim se mai diferențiază și în funcție de sursa venitului, rezidența companiei, jurisdicția de operare a sistemului de impozitare.

(un tablou global, aici)

  

În general, un sistem de impozitare minimă ...

Argumente...

... Ajustate

Poate fi eficient în stoparea declinului încasărilor din impozitarea obișnuită (standard) a profiturilor companiilor, atunci când se constată folosirea abuzivă de către contribuabili a sistemului deducerilor fiscale și/sau a fenomenului evitării plăților (tax avoidance). De asemenea, poate duce la creșterea încasărilor, prin îmbunătățirea percepția de corectitudine fiscală pe verticală (plătim, de la mic la mare). În definitiv, toți contribuabilii beneficiază de serviciile statului și e normal să contribuie la susținerea acestora chiar și în anul în care respectivul contribuabil a avut pierderi.

Simpla existență a unui sistem alternativ la impozitul standard duce la interpretări privind echitatea pe orizontală, între contribuabili similari: cum explicăm că ar fi mai puțin suspect de tax avoidance  un contribuabil cu vânzări/active de x, față de unul cu vânzări/active de x+ 1, din același domeniu? Administrația fiscală trebuie să aibă grijă ca plata impozitului minim să nu fie văzută ca un ”preț” pe care îl poate plăti un contribuabil să facă tax avoidance, în detrimentul altuia care a raportat profit, a fost corect și a muncit eficient. Astfel, în lipsa unei reforme structurale în relația cu contribuabilii săi pe bază de analiză de risc, Fiscul își păstrează costurile mari cu inspecțiile fiscale. Tocmai în numele corectitudinii și al eficienței, și sistemul de impozitare minimă trebuie să găsească o formulă (cel mai adesea prin credit fiscal) de a nu penaliza companiile care fost nevoite să raporteze pierderi, din cauza conjuncturii obiective din piață sau pentru că au făcut investiții. Renunțarea la angrenajul de deduceri, provizioane și stimulente cuprins în sistemul standard de impozitare înseamnă și renunțarea la pârghiile clasice de politică fiscală, prin care statul vrea să încurajeze un comportament sau altul (ex. investiții într-un anumit domeniu, renunțarea la dependența de împrumuturi pentru finanțare – vezi proiectul DEBRA la nivel european etc.) Faptul că un contribuabil va fi nevoit să-și calculeze obligațiile în paralel după două sisteme de raportare (impozit standard/minimum) sau chiar trei (dacă intră sub și incidența regulilor impozitului minim global) poate crește substanțial costurile de conformare fiscală.

Impozitare minimă bazată pe cifra de afaceri

Argumente...

... Ajustate

Vânzările unei companii sunt un indicator ușor de observat și înțeles de contribuabili și o bază ușor de administrat de administrația fiscală. Este mai greu de manipulat scriptic, mai ales în cazul companiilor mari (ex - să te oprești cu vânzările la 99,9 milioane de euro, doar pentru a cădea sub pragul de 100 de milioane!).

Cifra de afaceri este un indicator valid al dimensiunii activității unei companii, dar este ”orb” (FMI, 2021), când vine vorba de marjele nete și, deci, de viabilitatea acelei activități. Două companii pot avea aceeași cifră de afaceri, dar o structură a costurilor diferită (și astfel marje nete pre-impozitare diferite) putând ajunge să fie mai degrabă penalizate de un sistem de impozitare minimă față de unul standard. Atunci când ai o rată mică de profitabilitate sau chiar pierderi, ”o impozitare prea mare pe cifra de afaceri face diferența între supraviețuire și eșec”. În vremuri cu inflație ridicată, apare, din punctul de vedere al administrației, inclusiv problema erodării bazei de impozitare (impozitul se raportează la cifra de afaceri din anul precedent, mai mică). Discriminează afacerile care, prin natura lor, presupun un lanț de producție întins pe companii distincte.

 

 

Impozitare minimă bazată pe active

Argumente...

... Ajustate

Activele, spre deosebire de cifra de afaceri, au avantajul că oferă o bază mai puțin erodată de inflația ridicată. Activele brute nu țin cont de metoda de finanțare, deci sunt mai greu de manipulat.   Un impozit pe activele brute poate încuraja folosirea mai eficientă a capitalului, premisă a creșterii economice. Teoria sugerează că valoarea de piață a activelor reflectă mai bine valoarea așteptată a viitoarelor profituri, mai degrabă decât profiturile/pierderile raportate în scop fiscal.

Folosirea activelor în locul câștigurilor ca bază de impozitare penalizează mai mult firmele capital-intensive. Efectul poate fi atenuat, dar nu eliminat atunci când se ține cont de activele nete.  Pe de altă parte folosirea activelor nete înseamnă revenirea la suspiciunea clasică din sistemul standard, că firmele vor supralicita împrumuturile pentru a eroda baza de impozitare. În mod ideal, ar trebui incluse în vaza de impozitare atât activele tangibile, cât și cele intangibile (marca, puterea de piață, goodwill), care, prin natura lor, sunt greu de evaluat

Impozitare minimă prin modificarea bazei de calcul a câștigurilor

Argumente...	... Ajustate
Este o formulă care deviază cel mai puțin de la principiile unui sistem de impozitare standard. Se modifică baza de calcul în ce privește deducerile, creditele fiscale și alte stimulente permise de sistemul standard. Arată o înțelegere corectă a surselor erodării bazei de impozitare și poate acționa la țintă pentru eliminarea/reducerea acestora.	Poate fi un sistem la fel de complex precum cel standard și, în plus, multiplică substanțial costurile de conformare fiscală ale contribuabilului Este în general apanajul administrațiilor fiscale dezvoltate

Pe ce drum merg alții

Țara	Rată standard impozitare a profitului	Sistem de impozitare minimă
AUSTRIA	24%	875 euro/trimestru (societăți publice – AG) 437,5 euro/trim. (societăți cu răspundere limitată, GmbH) Sume plătite de companiile care raportează pierderi Poate fi reportat fără limită de timp, considerat ca plăți anticipate pentru viitorul impozit pe profit.
BELGIA	25% companiile mici și mijlocii pot beneficia de o rată redusă de 20% pentru prima tranșă de profit de 100.000 de euro. Se poate aplica o suprataxare dacă plățile nu se fac la termene trimestriale	Pentru companiile cu un profit impozabil peste 1 milion de euro, se stabilește un ”coș de deduceri”, în interiorul căruia se vor putea deduce doar parțial anumite cheltuieli. Între 2014-2018 a funcționat un așa numit impozit al corectitudinii (”Fairness Tax”). A fost anulat de Curtea Constituțională, pe baza unei decizii a Curții Europene de Justiție. Lua forma unui impozit suplimentar de 5,15% pe dividendele distribuite de o companie mare sau de filiala locală a unui grup multinațional care își deducea din baza impozabilă o așa-numită dobândă noțională și/sau pierderi reportate din anii anteriori.
UNGARIA	9%	Se calculează o bază minima de impozitare ca 2% din venitul total ajustat după reguli speciale. Dacă aceasta este mai mare decât profitul calculat după regulile obișnuite, atunci contribuabilul declară dacă  alege să plătească AMT (baza minima la care se aplică rata de impozitare standard, de 9%) sau rămâne la CIT, caz în care crește probabilitatea unei verificări fiscale.
FRANȚA	25% companiile cu CA sub 10 mil. euro aplică o rată de 15% pentru tranșa de profit impozabil de până la 38.120  euro. companiile cu CA peste 10 mil. euro aplică o ”contribuție socială” suplimentară de 3,3% pe profitul impozabil care depășește 763.000 euro.	Între 2011-2014 (când rata standard de impozitare era de 33,3%), companiile rezidente plăteau până, la 15 martie,  sume fixe în funcție de nivelul vânzărilor din anul precedent, exclusiv TVA, plus veniturile financiare. Sumele erau deductibile CA (mil. euro) Impozit forfetar anual (euro) 0-15 0 15-75 20.500 75-500 32.750 >500 110.000
Luxemburg	Rate progresive, de la 15% pentru un profit impozabil sub 175.000 de euro, până la 17% pentru profit peste 200.001 euro, nivel de la care se adaugă o suprataxă de solidaritate de 7%	Impozitul minim pe averea netă este un sistem de rate minime fixe (de la 535 la 32.100 euro) plătite pe tranșe de nivel active (de la sub 350.000 euro, la peste 30 mil. euro).
Slovacia	21%   Pentru un profit impozabil sub 49.790 euro, se aplică o rată redusă, de 15%	Între 2014-2018, s-a aplicat un sistem de rate fixe Tip companie Impozit minim (euro) IMM, neplătitor de TVA 480 IMM, plătitor de TVA 960 Mari contribuabili (CA > 500.000 euro) 2.880 Diferența între aceste sume minime și impozitul care ar fi fost plătit după regulile obișnuite se consideră avans pentru impozitul pe profit pe următorii trei ani. Impozitul minim nu se aplica companiilor noi în primul an de activitate.
SUA	21%, pe sistem teritorial de impozitare	Din 2023, sistem alternativ de impozitare minimă (Corporate Alternative Minimum Tax) presupune impunerea unei rate de 15% pe o bază ajustată, conform raportărilor financiare – book minimum tax. Se aplică în cazul companiilor americane cu o medie anuală a profiturilor globale de 1 miliard de dolari pe ultimii trei ani, precum și în cazul filialelor americane ale grupurilor străine cu profituri agregate de peste 1mld. (filiala să aibă profit  peste 100 mil euro obținut în SUA). Compania va plăti maximul între CAMT și sistemul obișnuit de impozitare (cu rata de 21% și care include și sistemul adițional BEAT – base erosion and anti-abuse tax). Sistemul funcționează ca un credit fiscal pe termen nedefinit, pentru momentul în care impozitul în sistemul obișnuit va depăși BMT plus BEAT. Din 2017, funcționează ca sisteme minime de impozitare a veniturilor globale obținute de grupurile americane, BEAT (10%) și GILTI (10,5%) – taxa pe active intangibile globale sub-impozitate (global intangible low taxed income)*

---

*Un tabel explicativ privind diferențele între CAMT, GILTI, BEAT și GLoBE (Pillar 2) se găsește în raportul Congressional Research Service, Ianuarie 2023

 

Și mai vine și GloBe

Proiectul GloBE, cunoscut și ca Pilonul 2 la reformei internaționale împotriva erodării bazei fiscale, este un proiect politic extrem de ambițios înainte de a fi unul fiscal pe măsură. Dovada este și traiectoria sinuoasă, de la inițiativă cerută de marile economii G7/G20, aprobată formal într-un așa-numit cadru global inclusiv BEPS (138 de jurisdicții), acceptată la nivel de directivă după un an de intense negocieri în UE, dar rămasă încă într-o zonă gri în privința aplicării efective de către marile economii din afara UE.

Cert este că, de la sfârșitul lui 2022, statele membre UE au la dispoziție un an pentru a transpune „regulile GloBE”, prin care ar trebui colectat un impozit suplimentar de fiecare dată când rata efectivă de impozitare a unei întreprinderi multinaționale într-o jurisdicție dată este mai mică de 15 % (sub 15% se va consideră impozitare la nivel redus): „regula de includere a veniturilor” (Income Inclusion Rule – IIR) și „regula profiturilor subimpozitate” (Undertaxed Profit Rule – UTPR). Directiva se aplică doar entităților situate în Uniune care sunt membre ale unor grupuri de întreprinderi multinaționale sau ale unor grupuri exclusiv naționale de mari dimensiuni care ating pragul anual al veniturilor consolidate de cel puțin 750 milioane euro. Acesta e pragul de grup ”de mare dimensiuni”, unul care să aibă resurse să gestioneze toate aceste noi obligații de conformare (de ex, pragul de 750 de milioane de euro se regăsește și în directiva raportării țară cu țară/Country-by- Country Reporting).

 Pentru scopul acestui studiu, vom reține că, la modul practic, nicio entitate vizată nu va scăpa neimpozitată efectiv cu mai puțin 15%, chiar dacă, nota bene, statul membru poate opta să aplice sau nu acel ”impozit suplimentar național calificat” (pentru toate entitățile constitutive impozitate la un nivel redus ale grupului de întreprinderi multinaționale sau ale grupului național de mari dimensiuni din statul membru respectiv), iar alegerea, odată făcută este irevocabilă timp de trei ani, cu notificare la Comisie. Să ne așteptăm, așadar, la (încă) o legislație extrem de complexă, care, fără să schimbe practic legislația actuală națională în materie de impozitare directă, merge clar spre acel sistem european coordonat de impozitare a companiilor, care va ajunge, cât de curând, la crearea unei baze comune de impozitare (proiectul BEFIT, fost CCCTB). De notat însă că această abordare europeană se menține în cadrul impozitării profiturilor, iar vânzările/ activele pot avea rol de chei de alocare, dar nu de baze directe de impozitare. Amintim aici că și mecanismul de impozitare a câștigurilor extraordinare din domeniul energiei, adoptat în toamna anului trecut, ia în calul profiturile și nu vânzările record). 

 

Analiză realizată de Mihai Lupu, partener TPS  - februarie 2023 

 

Bibliografie

The 15% Coprorate Alternative Minimum Tax, Congressional Research Service, 2023

Minimum Taxes on Business Income: Background and Policy Options, Congressional Research Service, 2020

Moving Beyond the Flat Tax - Tax Policy Reform in the Slovak Republic, OECD Taxation Working Papers, 2015

Slovak experience with minimum corporate income tax, Slovak Economic Review, 2018

Characteristics and Impact of Corporate Minimum Taxation, IMF 2021

actualizare iunie 2023 - How to Design a Presumptive Income Tax for Micro and Small Enterprises, IMF 2023

 

Detalii

Înapoi la pagina: TP Ştiri şi Articole

Publicat: 22 Decembrie 2022

Dragi parteneri,

Încheiem un an care ...

... dar ce să ne mai batem acum capul să-i dăm un semn distinctiv acestui 2022? Să zicem că a semănat cu toată anexa de semne distinctive din directiva DAC6 (dacă preferați 2+2+2), aceea în care situațiile și circumstanțele sunt, în mod intenționat, greu de înțeles, mereu interpretabile. Sau să zicem că a fost pe modul Goblin, după „expresia anului 2022”, conform dicționarului Oxford. Pe scurt, a fost cam ca în filmul de mai jos, o sinteza video de 2 minute de aducere aminte a unui an greu de înțeles ...

 

Dar, cum a fost, a fost! Pe ce mod va trece 2023?, asta e întrebarea!!!

Noi vă propunem ”anul soluțiilor practice, pentru adaptare și dezvoltare”, potrivit noului nostru modus operandi:

TPS | Thinking Practical Solutions.

Așa că, vă dorim pentru 2023,

să aveți liniștea și forța să gândiți, și să puneți în aplicare soluții pentru (vorba cântecului) :)) toate ”situațiile, circumstanțele, neînțelegerile” care vă stau în cale.

Să auzim doar de bine! Sărbători fericite!

 

Si un Bonus de la TPS: Dacă tot suntem în sezonul sintezelor, am pregătit aici un vocabular ”de la Automatizare la Verificare”, gândit ca o bază de plecare pentru soluțiile concrete, practice pe care vom fi bucuroși să vi le prezentăm, în 2023 și mai departe.

Detalii

Înapoi la pagina: TP Ştiri şi Articole

Publicat: 21 Decembrie 2022

Și în 2023, că vrem sau nu, cu toții vom fi nevoiți să folosim multe cuvinte în bătăliile noastre fiscale. Am pregătit mai jos un bagaj minim de cuvinte pentru cine vrea să înțeleagă, dar și să se facă bine înțeles, în limbajul actualizat al impozitelor directe. Un vocabular gândit ca o bază de plecare pentru soluții concrete, practice de câștigare a bătăliilor fiscale. (Aici, articolul și în format PDF)

Iar, dacă în anii anteriori, noi, echipa TPS ne-am concentrat mai mult pe soluții de verificare (vezi TPSoft.ro sau dac6guide.eu), de anul viitor vom pune la lucru soluții gândite pentru automatizarea / optimizarea proceselor interne de conformare fiscală. Vom începe cu NASTRATYN, urmează soft pentru întocmire și actualizare dosare prețuri de transfer, o soluție pentru conformare la directiva spălării banilor (AML) - vă promitem surprize foarte plăcute și, mai ales utile. Așa că stați cu ochii pe noi, pentru că de acum partenerul vostru de transfer pricing services este Thinking Practical Solutions

A. Automatizare

Pentru că automatizarea proceselor interne de conformare fiscală nu te va scăpa de raportări și obligații, dar te va ajuta să-ți folosești mai eficient resursele (buget, angajați, timp).

 B. Beneficiar real

Pentru că nu mai e doar un subiect de investigat (Hallmarks D2 în DAC6), este și unul de raportat (pe directiva împotriva spălării banilor).

 C. Comparabilitate

Pentru că nu există un alt instrument mai util în fiscalitate ca raportarea la ce fac și ceilalți în piață.

 D. Documente

Pentru că e nevoie de justificare în orice împrejurare.

 E. Efectiv

Pentru că dacă ajungi să plătești cu X sub 15% din venituri (rată efectivă de impozitare) atunci să te aștepți ca acel X să intre (efectiv) în impozitul pe care îl va plăti compania-mamă europeană, începând din 2024. Sau chiar să fie luat de Fiscul din România, dacă e vorba de un grup extraeuropean (pentru grupuri cu venituri globale de peste 750 mil. euro).

 F. Formal

Pentru că oricând trebuie să fii atent ca tranzacția ta să nu fie “form over substance”, altfel spus întotdeauna substanța economică să primeze în fața formei.

 G. Ghid OECD

Pentru că OECD rămâne cel mai bun ghid când escaladezi chestiunea prețurilor de transfer. Iar în varianta din 2022, e cu peste 150% mai stufos decât era pe vremea înființării TPS.

 H. Hallmarks

Pentru că, dacă spui doar ”semne distinctive DAC6”, parcă nu ai imaginea reală: pecetea fiscalității moderne este raportează chiar dacă nici nouă nu ne e clar ce vrem să obținem. Într-un final, ”principalul scop al DAC6 este de a furniza informații administrațiilor fiscale pentru analize de risc și inspecții fiscale la adresa contribuabilului” (document de evaluare 2022).

 I. Intermediar

Pentru că... apropo de ce ziceam mai sus. Este programat ca, în primul trimestru 2023, să apară o nouă propunere de directivă să interzică tuturor facilitatorilor / intermediarilor să desfășoare teste de verificare dacă schema /aranjamentul pe care le facilitează duc la evaziune / planificare agresivă. Alte teste, aceeași țintă – contribuabilul!

 Î. Îndatorare

Pentru că vine DEBRA – zisa Inițiativa de stimulare a reducerii tendinței de favorizare a îndatorării. Propunerea de directivă din 2022 are două măsuri: 1) o indemnizație pentru capitalurile proprii și 2) o limitare a deducerii dobânzii. Știm ce veți spune - avem deja limitări ale deductibilității costurilor ale îndatorării. Da, dar asta era acum câțiva ani.

 J. Justificabil

Pentru că o tranzacție nu este suficient să fie justificată, mai trebuie să fie și justificabilă, adică să răspundă unui scop economic. Atâta timp cât documentele nu au la bază operațiuni justificabile, nu au caracter real.

 K. Keys

Pentru că aici e cheia noii fiscalități europene / internaționale: allocation keys /chei de alocare administrativă a profitului rezidual. Pilonul I, OECD se așteaptă să intre din 2024. Într-un cadru mai larg, (ținând cont de vânzări, forță de muncă, active implicate) va merge și BEFIT - cadrul de impozitare a profiturilor companiilor în Europa (Business in Europe: Framework for Income Taxation), înlocuitorul CCCTB – negocierile amânate pentru 2023.

 L. Lanț

Pentru că, dacă tot se vorbește acum atât de mult despre lanțurile de aprovizionare, nu e niciodată prea mult să amintești că acestea trebuie să fie în primul rând creatoare de valoare și nu doar simple lanțuri juridice pentru evitarea impozitelor (din nou, DAC6).

 M. Marjă

Pentru că, dacă ai uitat de comparabilitatea de piață, atunci... nu ești într-o marjă bună și te paște o ajustare! Testarea periodică a valorii de piață a tranzacțiilor tale ți-ar da mai multă siguranță fiscală.

 N. Normal. Nastratyn

Pentru că a intrat în normalul vremurilor de criză să se descopere că marile afaceri multinaționale câștigă ”super-profituri” conjuncturale, peste ceea ce ar fi ”normal”. În 2022 statele europene s-au autodepășit în a-și imagina cum să stabilească (pe cale administrativă) ceea ce este peste normal. Privilegiul imaginației nu se admite și la contribuabil, care trebuie să-și stabilească normalul pe cale de documente și analiză comparabilitate. Cât despre NASTRATYN – e surpriza noastră năzdrăvană (vezi Reconciliere).

O. Organe fiscale

Pentru că mai e de așteptat până în 2025, când organele de inspecție vor avea la dispoziție un sistem automat de stabilire a claselor de risc și, astfel, vor vizita doar contribuabilii care refuză să se conformeze fiscal. Până atunci, vestea bună e ”se propune, în contextul digitalizării ANAF, introducerea posibilității de a prezenta legitimația de inspecție și ordinul de serviciu și prin utilizarea mijloacelor video de comunicare la distanță”. Tot în contextul digitalizării, legitimația rămâne cartonată :)

 P. Public

Pentru că România e primul stat membru care a transpus deja directiva raportării publice țară cu țară, devansând cu doi ani obligațiile de raportare, deocamdată, multinaționalele cu sediul central în România și venituri globale de peste 3,7 miliarde lei în fiecare din ultimii doi ani, precum și filialele românești (peste aceste praguri) ale grupurilor cu sediu non-UE, au obligația ca până la sfârșitul lui 2024 să publice pe site – scurtă descriere a naturii activității, inclusiv relația cu afiliații număr salariați, venituri, profit / pierdere, profit acumulat și nedistribuit, impozitul pe profit acumulat, impozitul plătit (date la 2023). Datele privind filialele multinaționalelor din UE vor apărea pe măsură ce și statele de rezidență ale acestora vor transpune directiva CbCR.   

 Q. Quartile

Pentru că a fi între Q1 și Q3 ale intervalului de comparabilitate (prețurile/marjele de profit pe care le obțin companiile independente pentru tranzacții similar) rămâne baza transfer pricing-ului.

 R. Reconciliere

Pentru că e o soluție banală, dar deseori neglijată, de a avea un control simplu și rapid asupra veniturilor tale. Poți verifica în permanență dacă facturile emise au fost încasate/de cât timp nu au fost încasate pentru a putea acționa rapid, de la caz la caz. Se cheamă reconciliere rapidă și pentru asta va fi NASTRATYN - soluția practică, în curând, de la TPS.

 S. Soluții. Seminarii

Pentru că așa cum există un schimb automat de informații între administrațiile fiscale, așa ar trebui să existe și o bază de date cu soluții practice schimbate automat în contribuabili. Stați pe-aproape: participați la seminariile TPS!

 T. Transparență. TPSoft.ro

Pentru că, dacă nu ești pregătit să devii o carte deschisă pentru clienți, parteneri, investitori, activiști sociali și, evident, pentru stat, atunci ... nu ești pregătit pentru vremea rețelelor sociale și a CbCR-ului public. Sfatul nostru - înainte să te compare alții, mai verifică-ți singur, încă o dată, încadrarea în marja pieței! Și nu uita că TPSoft.ro are în continuare o ofertă excelentă!

 Ț.  Țară

Pentru că are mare importanță jurisdicția în care faci afaceri. Unele se pot regăsi pe o listă neagră a jurisdicțiilor necooperante sau cel puțin gri. Iar acesta e de interes pentru autorități, atât prin prisma DAC6, cât și AML (în acest caz, ai obligația de a depune anual declarația privind beneficiarul real).

U. Unshell

Pentru că vorbim de o nouă directivă (ATAD3), obligând anumite entități și construcții juridice să demonstreze administrației fiscale că desfășoară o activitate economică substanțială în statele membre în care își au domiciliul fiscal. Forma finală, așteptată în 2023.

 V. Verificare

Pentru că vorbim de o nouă directivă (ATAD3), obligând anumite entități și construcții juridice să demonstreze administrației fiscale că desfășoară o activitate economică substanțială în statele membre în care își au domiciliul fiscal. Forma finală, așteptată în 2023.