”Spre deosebire de anul 2023, fluxul net de ISD aferent construcțiilor și tranzacțiilor imobiliare a redevenit pozitiv , consemnând o creștere de 651 milioane euro, de la -24 milioane euro. Această evoluție a readus sectorul pe locul al patrulea în clasamentul activităților cu cele mai importante intrări  de ISD, la un nivel comparabil cu cel consemnat în anul 2022. Revenirea s-a datorat în principal diminuării fluxului aferent instrumentelor de natura datoriei (de la -1.299 milioane euro la -33 milioane euro), pe fondul reluării creditării intra-grup”[1].

Dacă ați fi inspector ANAF probabil că ați lua notă de acest paragraf din raportul asupra investițiilor străine directe în România (ISD) pe 2024, publicat recent de Banca Națională a României (BNR). De ce? Pentru acest detaliu – ”pe fondul reluării creditării intra-grup” care trebuie coroborat cu raportul pe 2023[2], unde declinul fluxului net de ISD era pus pe seama ”rezultatelor pozitive înregistrate în activitatea proprie din domeniul construcțiilor, care au permis atât rambursarea datoriilor, cât și creditarea companiilor afiliate nerezidente, având ca efect reducerea necesității accesării instrumentelor de finanțare externă”.

Or acest revers al fluxurilor echivalează, în orice administrație fiscală (dar mai ales într-una care simte o presiune politică acută de creștere a încasărilor), cu un semnal de risc pe aria de prețuri de transfer.

Și așa încep întrebările clasice: Oare dobânzile la care se împrumută filiala de la o societate din grup sunt la nivelul pieței? Oare valoarea împrumutului în sine (a principalului) este la valoare de piață? Iar dacă mai adăugăm aici și discuțiile (politice) recente care mai că ar fi pus și dobânzile intra-grup pe lista limitării drastice a deductibilității cheltuielilor intra-grup generate de tranzacții cu societăți afiliate nerezidente… mai că îți vine, în calitatea ta de contribuabil corect, să iei o abordare în oglindă a unui inspector ANAF și să-ți pregătești temeinic răspunsurile, să-ți aperi poziția fiscală privind obținerea unui împrumut de la o parte afiliată, fie ea rezidentă sau nerezidentă, încă de la momentul demarării inițiale a tranzacției.

Despre acest tip de abordare precaută a vorbit Claudia Tiurean, director TPS, la Conferința regională a Patronatului Societăților din Construcții desfășurată zilele trecute la Sibiu, sub genericul ” Construcții & Capital  - Dezvoltare în vremuri de schimbare”. Iar când vremurile sunt de schimbare, un lucru tot nu se schimbă, ba încă rămâne și mai de actualitate: nevoia de protecție fiscală!

În panelul de discuții privind ”Finanțarea investițiilor în infrastructură și producție”, colega noastră a arătat - pe baza expertizei dezvoltate de TPS, cu zeci de clienți mari – că finanțarea intra-grup s-a dovedit de multe ori o alternativă reală și esențială la creditarea bancară, pentru acoperirea deficitului de capital de lucru. Nu au lipsit nici cazurile în care, prin specificul modelului de afaceri, investitorul chiar nu putea obține finanțarea necesară în sistemul bancar autohton. Dar, de fiecare dată, investitorul trebuie să fie conștient de aspectele cele mai contestate de ANAF in cadrul inspecțiilor, în special atunci când vine vorba de tranzacții financiare intra-grup.

Dacă și dumneavoastră vă confruntați cu dileme fiscale privind finanțarea intra-grup a investițiilor în noul context, nu ezitați să apelați la echipă TPS! Mai bine ridicați o întrebare în plus consultantului, care să vă îndrume și asiste în implementarea unor finanțări intra-grup care sunt în linei și cu prevederile de prețuri de transfer, decât să ajungeți să vă confruntați cu astfel de probleme și dileme doar mai târziu, ca parte a unei inspecții fiscale! 

 

[1] Raportul “INVESTIȚIILE STRĂINE DIRECTE ÎN ROMÂNIA în anul 2024” , BNR, septembrie 2025

[2] Raportul “INVESTIȚIILE STRĂINE DIRECTE ÎN ROMÂNIA în anul 2023” BNR, septembrie 2024