Studiul de benchmarking (analiza de comparabilitate) este componenta esențială a dosarului/politicii de prețuri de transfer, fiind instrumentul prin care este determinat intervalul de piață (marja de comparare) pentru tranzacțiile analizate dintre persoane afiliate. 

Studiul presupune identificarea, în baze de date la nivel național, regional sau global, a acelor tranzacții intre părți independente (care nu fac parte dintr-un grup) care pot servi drept referință de comparabilitate pentru tranzacțiile similare desfășurate între persoane afiliate. Două tranzacții sunt considerate comparabile în măsura în care, fie nu există diferențe semnificative între ele, fie se pot face ajustări rezonabile pentru eliminarea eventualelor diferențe (citiți aici un exemplu practic despre cum se fac aceste ajustări în vederea asigurării comparabilității).  

Scopul studiului este să arate care sunt prețurile/marjele de profit pe care le obțin companiile independente pentru tranzacții similare. Din valorile selectate, se elimină extremele - cele mai mici 25% (până la cuartila inferioară) și cele mai mari 25% (peste cuartila superioară) - și astfel se obține intervalul de piață. În acest interval ar trebui să se încadreze și prețurile/marjele de profit obținute de companii în urma tranzacțiilor cu afiliații, pentru ca prețul de transfer să fie ”acceptat” de organele de control. Neîncadrarea în intervalul de piață atrage ajustarea prețului de transfer prin raportarea la valoarea mediană a intervalului. 

Citiți aici despre aspectele (și controversele) tehnice ale stabilirii intervalului de piață (Stabilirea intervalului de piață, de la teorie la practică”).