Un comentariu despre ce s-a întâmplat pe 15.03.16: la Seul, se scria o etapă istorică din modul în care se va juca GO de acum încolo, iar, la Bruxelles, se scria încă o etapă decisivă din ceea ce istoricii vor denumi CCCTB - noul GO fiscal european.

待續 (Dài xù , cum ar fi zis vechii chinezi, părinții GO-ului) Un fel de va urma, după cum vor vedea contribuabilii europeni, jucătorii noului joc (inclusiv cei care au de-a face cu prețurile de transfer, nota bene!)    

Se joacă noul GO fiscal european! Avem și noi o strategie?

Privitori sau nu ca la teatru la recentele partidele de GO dintre inteligența artificială AlphaGo și inteligența umană a multiplului campion mondial Lee Se-dol (scor final 4 la 1), cred că putem pleca acasă cel puțin cu o concluzie – Errare humanum est, perseverare diabolicum. Nu știu ce e acest AlphaGo, dar de greșit nu prea mai greșește, pentru că de câteva milioane de partide perseverează în a juca cu el însuși și a se perfecționa. Și vorbim de cel mai complex joc simplu inventat de om, despre care se spune că are spațiu de inventivitate în mișcări cât nu are Universul atomi.

Campionul mondial a rămas șocat (vezi aici) când a văzut la partenerul său de joc prima mutare …neomenească, pentru că niciun profesionist nu s-ar fi gândit la acea aruncare a pietrei de GO, dincolo de înțelegerea actuală a jocului. Inclusiv părinții lui AlphaGo – divizia britanică Deep Mind din cadrul Google – s-au arătat surprinși de ce ajuns să facă acest ghem de conexiuni neuronale artificiale: l-au învățat cât au putut, dar de la un punct încolo, lucrează singur, de capul lui. Nu de puține ori, mașinăria părea că face greșeli, dar în realitate aceasta își urmărea scopul pentru care fusese programată. Chiar dacă asta însemna să joace altfel.

Păstrand această imagine în minte, sa calatorim in timp si spatiu, pană in sala Parlamentului European de la Bruxelles. E chiar 15.03.16 (ziua în care s-a încheiat seria partidelor istorice de GO de care pomeneam mai sus) și asistăm la ședința ”Decizii Fiscale și Alte Măsuri Similare sau cu Efecte Similare” (TAXE 2). Partida se cheamă ”Schimb de opinii cu multinaționalele pe tema fiscalității companiilor și mai mult decât atât”. „Și mai mult decât atât” încearcă, desigur, să cuprindă uriașa panoplie de practici și tehnici reunite sub umbrela conceptelor de tax planning și tax avoidance (practici legale ostentative pentru minimizarea obligațiilor fiscale – cum sună o definiție de ultimă oră).

Și în acestă partidă ne întâlnim cu Google, dar de acestă dată, alături de alți jucători de talie globală precum Apple, Ikea, McDonald’s. Multinaționalele sunt, în aceasta partidă de “GO fiscal”, pe postul de jucători umani, adică supuși greșelii, dar, în același timp, plini de inventivitate. Astfel, de la Londra la Washington, de la Bruxelles la Canberra, marile corporații sunt desemnate campioni mondiali la tax avoidance: sunt acuzate că-și greșesc intenționat impozitele plătite, recurgând la tot felul de scheme fiscale pe care le găsesc (nota bene!) exploatând la maximum legislațiile fiscale actuale.

Asadar, zgomotul politic nu lipsește de la Bruxelles, unde se lucrează la … perfecționarea inteligenței artificiale care să ducă jocul de „GO fiscal” într-o noua etapă.

Pe toate limbile vest-europene, plus poloneza, parlamentarii nu pierd ocazia de a se indigna în termeni tehnici (”aș vrea să știu care sunt structurile fiscale prin care faceți tax avoidance?/ Am citit în presă că Google a trimis profit de 12 miliarde de dolari în Bermude. E adevărat?”) sau cu iz politic (”Grupul dumneavoastră nu se simte stânjenit de astfel de operațiuni? Pe dumneavoastră, personal, nu vă deranjează să faceți asta?/ Cât sunt salariile șefilor comparativ cu impozitele pe care le plătiți?/ Nu pare că dați prea mult înapoi societății. Care e conceptul dumneavoastră de responsabilitate socială a întreprinderii – CSR”?).

Sunt mutări derutante (cum ar fi întrebarea populistă referitoare la salarii, pe care am mai întâlnit-o chiar și în parlamentul britanic - vezi cazul Google), dar mutarea-surpriză, cea care face diferența, de-abia acum vine.

”Suntem 28 de state acum, cu 28 de sisteme de impozitare a profitului. Nu v-ar fi mult mai simplu dacă le-am înlocui cu un singur sistem european de impozitare ?”.

Președintele comisiei, Alain Lamassoure, pune o piatră într-un colț care părea până acum intangibil în UE – politicile fiscale naționale. La 72 de ani, politicianul francez are suficientă experiență pentru a ști să transmită mesaje în numele sistemului. Sistem care, de-acum, va juca altfel.

Un altfel care transpare din multe inițiative, studii și propuneri europene. De exemplu – CCCTB (Baza Comună Consolidată de Impozitare a Companiilor), despre care s-a auzit și acum cinci ani, dar din iunie anul trecut, de când a fost repusă pe tapet, revine sistematic în orice plan de acțiuni, declarație, recomandare sau directivă pe care instituțiile europene o emit în numele luptei împotriva tax avoidance.

Toate acestea confirmă ce spuneam în vara anului trecut: dincolo de crizele temporare pe care Uniunea Europeana e nevoita să le gestioneze (criza datoriilor grecești, criza refugiaților, Brexit și altele ce vor veni), sistemul european își urmează agenda fundamentală. Astfel, dincolo de ce ce a fost învățat de fondatorii săi (francezi, germani, italieni, etc.), algoritmul bruxellez lucrează acum „singur”: se perfecționează pentru a servi scopului pentru care a fost programat – PIAȚA UNICĂ. O mașinărie care știe că nu poate exista piață unică cu zeci de fiscalități.

Prin urmare, acum se desfășoară faza analizelor tehnice menite sa arate că nu există altă măsură viabilă în afară de CCCTB pentru a împiedica scurgerea profiturilor, ca rezultat al unei competiții epuizante între statele membre de tipul care dă mai puține impozite și mai multe ajutoare de stat.

De partea cealaltă a tablei de GO fiscal, companiile, în pragmatismul lor, înțeleg că nu se vor mai putea opune mult timp acestui nou stil de joc și cer doar mai multă simplitate și claritate. În definitiv, unificarea sistemelor de impozitare nu e chiar cel mai rău lucru care li se poate întâmpla. Până la urmă vor fi nevoite sa recunoască și că transparența poate deveni un mod constructiv de a face de business. Problema reală care se pune în noul joc va fi însă la nivelul încasatorilor de taxe, respectiv a autorităților fiscale naționale, din statele membre.

În loc de concluzie: nu spun să ne speriem de CCCTB! CCCTB este (e pe cale sa devină) inteligența artificială care a evoluat până la nivelul la care nu ar avea sens sa i te opui. Prin urmare, viitorul e al celor care se pregătesc pentru a ști să lucreze cu ea. Să fii bun la CCCTB va însemna întoarcerea la atuurile de bază pe care ar trebui să le aibă un mediu fiscal sănătos: stabilitate, claritate, simplitate, și, în plus, desigur: simplitate, claritate, stabilitate!

Fiți inventivi, adaptati-vă, nu renuntati la a vă perfectiona – e de fapt lectia AlphaGo. Asta ne spune acum și mașinăria bruxelleză. Vreți în Europa? Nu se poate fără CCCTB. Și nu se mai poate câștiga doar pe procente mici de impozitare (să fim serioși, de 10 ani, cota unică de 16% nu ne-a făcut să câștigăm tot ce înseamnă mari investiții în partea noastra de lume!), cheltuieli reduse, salarii mici, ambiții mărunte.

E un joc nou. Vom ști să-l abordăm? Sau ne vom mulțumi să vedem cum jocă ”inteligența artificială” în locul nostru?

 

Text apărut pe contributors.ro, martie 2016. Autor - Adrian Luca, TPS

Prețurile de transfer nu mai sunt doar o piesă tehnică în mecanismul fiscal, în care totul e bine când se termină cu bine  odată ce ai stabilit măsură pentru măsură (adică un preț corect în tranzacția dintre afiliați, pe măsura pieței și a conținutului economic al acelei tranzacții). PT au devenit o piesă politică tradusă pentru publicul spectator prin trimiteri la stări emoționale care să ridice sala în picioare.

Un nou scenariu pus în scenă la nivel internațional vrea să arate că nu se face mult zgomot pentru nimic și vor fi zadarnice chinurile iubirii de ... structuri fiscale agresive. Vom avea o furtună...

Stați un pic! Nu vi se pare că sună a Shakespeare toată povestea asta? Nici n-ați crede ...

Găsiți aici transfer pricing pe limba lui Shakespeare. O producție TPS.

 

”Vreau să vă spun cum stă treaba în transfer pricing și ce se întâmplă într-o inspecție”.

Aflați basic-ul unui subiect fiscal de primă importanță de la management-ul de top al uneia din cele mai puternice corporații (Google), respective al uneia din cele mai influente autorități fiscal pe plan mondial (HMRC – UK).

Lecție produsă de Transfer Pricing Services
TPS – furnizorul tău de Transfer Pricing în Siguranță!

Și de acestă dată vrem să venim în întâmpinarea nevoilor dumneavoastră reale, ajutându-vă cu instrumente utile în gestionarea noilor riscuri fiscale. Vă așteptăm la un nou seminar în care să găsiți răspunsuri la întrebările dumneavoastră!

Joi, 10 martie, 08:30, Hotel Athénée Palace Hilton, sala Regina Maria.

Participarea este gratuită în limita locurilor disponibile!

De ce să particip?     

Transfer pricing-ul are o nouă legislație națională, mai restrictivă, dar la fel de interpretabilă. La nivel european, transfer pricing-ul a devenit locul comun al noilor directive care schimbă fața fiscalității.
Dar, la legi noi, instrumente noi de protecție! Aflați care sunt acestea de la cel mai important jucător independent pe piața de consultanță fiscală și juridică pentru grupuri de companii, alianța TPS-NNDKP.

4 ore de dezbateri aplicate nevoilor dumneavoastră, 4 specialiști de top cu mii de cazuri la activ și 2 noțiuni în continuă transformare – transfer și pricing. Analizăm concret ”442”-ul (noul ordin privind dosarul prețurilor de transfer, cel care înlocuiește OPANAF 222/2008)

Găsiți AICI agenda și vorbitorii. 

Pentru înscrieri: alexandru.ardelean@nndkp.ro/021.201.12.00, sau puteți completa formularul de pe site, secțiunea seminarii, până pe 4 martie

Atenție: ne propunem ca în perioada următoare să organizam seminarii și în Cluj-Napoca, Timișoara, Sibiu, dar și în alte orașe, așa că... anunțați-vă și afiliații din țară!

Vă așteptăm cu drag și... informații utile!

 

 

 

 

 

Așa cum o facem de șapte ani încoace, continuăm să ne dezvoltăm și să ne creștem echipa.

În acest moment, căutăm specialiști pentru trei poziții: 

Manager
Consultant senior
Consultant 

Vino la TPS și cariera ta îți va fi recunoscătoare!  

Asistăm la probabil cea mai mare provocare profesională din istoria transfer pricing-ului, pe plan internațional și, evident, național. Ca specialist, rar ai parte de asemenea momente în care cu adevărat se schimbă lumea fiscalității așa cum o știai și se pun bazele uneia noi. E bine ca astfel de vremuri să te prindă în cea mai bună echipă! Așa trăiești la maximum satisfacția profesională!

La TPS, ai contact cu multe din cele mai mari importante grupuri de companii prezente în România.

La TPS, găsești colegi care au contribuit la introducerea standarelor OCDE în legislația națională a prețurilor de transfer. Oameni cu experiența EUJTPF - forumul de dezbateri pe probleme de transfer pricing de pe lângă Comisia Europeană. Ca să nu mai spunem că TPS este singura firmă de consultanță cu doi membri nominalizați în echipa României de arbitraj internațional pentru evitarea dublei impuneri. Vei găsi acel mediu competitiv și prietenos de care cariera ta are nevoie! Toți membrii echipei sunt absolveți/studenți ADIT și sau ACCA. Muncesc bine, cu plăcere și … rar peste program!

Da, foarte important, la TPS, vei găsi acel sentiment unic pe care ți-l dau echipele bine sudate și … independente.

Te așteptăm oricând să afli mai multe despre cum TPS te ajută să crești profesional!

Atenție - acesta este doar prima sesiune de recrutare din acest an. Consultă periodic site-ul nostru. Te așteptăm!

 

 

 

 

 

Vechiul Ordin 222 (bine-cunoscutul OP ANAF care reglementa conținutul dosarului prețurilor de transfer) e istorie! De astăzi, vom citi și reciti și reciti...Ordinul 442.

Deocamdată iată care sunt primele impresii la cald despre actul normativ privind ”cuantumul tranzacțiilor, termenele pentru întocmire, conținutul și condițiile de solicitare a dosarului prețurilor de transfer și procedura de ajustare/estimare a prețurilor de transfer”.

În perioada următoare, ori de câte ori va fi nevoie, vom actualiza această listă de întrebări și punct interpretabile, ținând cont și de ultimele recomandări venite de la Bruxelles care arată clar că ne așteaptă noi completări ale legislației privind tranzacțiile intra-grup. Încă o dată devine clar că problematica prețurilor de transfer a depășit de mult granițele unei ”simple” chestiuni de studiere a prețului de piață.

Prețurile de transfer au devenit și o problemă politica. Deci, BEPS! BE Prepared to Switch! Pentru discuții detaliate, nu ezitați să ne scrieți. Suntem aici pentru a vă ajuta!

Ordinul integral, aici.

Varianta în limba engleză 

Pentru a veni în sprijinul partenerilor noștri din filiale ale grupurilor multinaționale, am pregătit aceste observații la Ordin și în engleză. Iar aici găsiți traducerea OPANAF 442/2016. Vă rugăm să luați în considerare că acesta este o traducere neoficială, iar în fața autorităților primează versiunea originală.  

Dragi parteneri,

Venim la început de an cu o veste care să vă aducă un plus de siguranță în gestionarea problemelor și provocărilor fiscale. Pentru a acoperi întreaga gamă de servicii fiscale și juridice necesare soluționării disputelor fiscale, Transfer Pricing Services (TPS) a încheiat un parteneriat strategic cu una dintre cele mai puternice case de avocatură din România, Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen (NNDKP).

De la elaborarea si implementarea unei politici de preturi de transfer, până la furnizarea asistenței de specialitate în inspecții fiscale, de la analiza de comparabilitate din dosarul prețurilor de transfer, până la construirea apărării în instanțele naționale și comisiile de arbitraj internaționale, suntem în măsură să vă oferim acum pachetul complet de servicii fiscale și juridice de care aveți nevoie!

2015 a fost anul de cotitură în ce privește reglementarea tranzacțiilor intra-grup, la nivel internațional, prin finalizarea măsurilor BEPS de către OCDE și reluarea conceptelor CCCTB și nivel minim de impozitare de către Comisia Europeană. Schimbarea se vede deja în noua legislație internă, principală (Codul Fiscal și cel de Procedură Fiscală) și secundară (norme de aplicare și ordinele ANAF).

De aceea, 2016 devine ”anul zero” al noii abordări pe care o vor avea autoritățile față de problematica tranzacțiilor dintre persoanele afiliate. Va fi o abordare pentru a răspunde, pe de-o parte, presiunii publice, care cere exemple concrete de lupă împotriva fenomenului BEPS (erodarea bazei de impozitare și mutarea profiturilor). Pe de altă parte, va răspunde unei nevoi practice de echilibrare a încasărilor la buget.

La vremuri noi, e nevoie de abordări noi și din partea contribuabililor! Răspundeți prin ... BEPS! BE Prepared to Switch! Noi suntem pregătiți mai bine ca oricând să vă oferim soluții complete, în rezolvarea dar și în evitarea problemelor cu care vă confruntați!

Contați pe parteneriatul nostru în continuare!

 

Găsiți AICI comunicatul referitor la încheierea alianței TPS-NNDKP.

Dragii noștri colaboratori,


Echipa TPS vă mulțumește că ați avut încredere în serviciile noastre și în 2015
sau, pur și simplu, pentru că ați intrat pe transferpricing.ro, baza dumneavoastră de transfer pricing în siguranță!

Vă dorim Crăciun fericit și pace în suflet alături de cei dragi!

Să vă reîncărcați bateriile pentru 2016 și ce va urma!
Să ne vedem sănătoși și pregătiți pentru noua trilogie Tax Wars!

Echipa TPS

MAY THE FORCE OF TRANSFER PRICING SAFETY BE WITH YOU!

 

Lectură la gura sobei din ciclul ”It is a period of TAX War”
 

”Consiliul recunoaște nevoia continuării dezbaterilor asupra conceptului nivel de impozitare minim efectiv, în special în cadrul reformării Directivei privind dobânzile și redevențele”, arăta o informare recentă transmisă de Consiliul UE, forul care reflectă voința politică a guvernelor statelor membre.

Aceste două rânduri deschid practic șuvoiul miilor de rânduri din disputele fiscale pe care – mai că am zice ”automat” - le va genera acest nivel minim de impozitare efectivă. Pentru că e un concept care, tot în două rânduri, spune cam așa – se retrag beneficiile/facilitățile/avantajele primite legal de un contribuabil acolo unde se constată o impozitare redusă. ”Soluția” acesta cu retragerea a început deja să se vadă când, în octombrie, Comisia a obligat Olanda și Luxemburg să recupereze zeci de milioane de euro de la Starbucks, respectiv Fiat (facilități altminteri acordate legal). Acum se merge mai departe.

Conceptul începe cu directiva privind dobânzile și redevențele, unde, spre exemplu se spune că nu se impozitează la sursă dobânzile plătite de o filială dintr-un stat membru pentru un împrumut primit de la compania-mamă din alt stat membru. Dar e de așteptat ca să se meargă cu acest concept și la directiva parent-subsidiary, care scutește de la reținerea la sursă a dividendelor plătite societăților-mamă de către filiale, directivă care oricum a fost modificată în ianuarie, în același sens – ”Statele membre nu acordă beneficiile prezentei directive unui demers sau unei serii de demersuri care, fiind întreprinse cu scopul principal sau cu unul dintre scopurile principale de a obține un avantaj fiscal care contravine obiectului sau scopului prezentei directive, nu sunt oneste având în vedere toate faptele și circumstanțele relevante”. Asta ca să fie clar!

Dar de ce nu s-ar aduce în discuție impozitul minim efectiv și în cazul faimoasei CCCTB, acea bază comună consolidată de impozitare a companiilor care va deveni – și iarăși putem folosi ”automat” – noua piatră de încercare a companiilor dar și a autorităților fiscale.

Europa a imaginat și cadrul prin care va fi demascat nivelul de impozitare efectivă și astfel să se vadă dacă este sau nu peste un anumit prag. Consiliul a dat undă verde noii directive privind schimbul automat de informații în domeniul fiscal. Pe scurt, lucrurile stau cam așa: ești un contribuabil român filiala unui grup trans-european. Ceri de la Fisc o soluție fiscală individuală anticipată, care să-ți dea clarificarea unor chestiuni interpretabile (prin care Fiscul va avea o poziție și va trebui să și-o mențină când vine în control) să-ți dea stabilitate, deci predictibilitate în gestionarea afacerii; sau închei cu Fiscul un acord de preț în avans, pentru că ai tranzacții consistente, dar de rutină cu compania-mamă și, din nou, vrei predictibilitate (mai ales că, dacă închei un acord de preț în avans nu mai e nevoie să faci dosarul prețurilor de transfer, pentru documentarea tranzacțiilor intra-grup; iar acest dosar este acum, după noile Coduri, obligatoriu tot timpul și oricum se așteaptă norme suplimentare de întocmire). Bruxelles-ul recunoaște că ai dreptul să te bazezi pe aceste decizii și acorduri... totuși: pentru că alte state își pot reduce artificial veniturile din cauza acestor decizii fiscale, aceste alte state trebuie să fie informate automat de toate deciziile și acordurile emise după 1 ianuarie 2017. 

Așadar, începând cu 1 ianuarie 2017, se creează un registru special la nivel european în care fiecare autoritate fiscală națională își încarcă acordurile fiscale emise, pentru a putea fi văzute de fiecare stat interesat, dar și de Comisie. Se încarcă și deciziile emise, modificate sau reînnoite între 1 ianuarie 2012 și 31 decembrie 2013, dacă erau încă valabile la 1 ianuarie 2014, și, indiferent de valabilitate, se comunică deciziile emise între 1 ianuarie 2014 și 31 decembrie 2016. Mai pot scăpa de acestă informare automată acele decizii emise până la 1 aprilie 2016 și care se aplică acolo unde cifra de afaceri la nivel de grup este mai mică de 40 de milioane de euro (doar să nu aibă activități din domeniul financiar sau de investiții).

Autoritățile de la București nu au încă o poziție publică față de noile concepte care vin de la Bruxelles, precum CCCTB sau nivelul minim efectiv de impozitare. Un fel de a spune același – vom vedea ce o să fie! 
Din păcate, companiile nu-și permit luxul expectativei. Cea mai sigură soluție pentru contribuabil rămâne aceea de a se pregăti încă de pe acum – să-și pună ordine în tranzacțiile intra-grup, să documenteze substanța economică a acestora (e drept, un alt concept destul de fluid), să le facă testul pieței (prețurile de transfer să fie precum cele practicate între două entități independente, nu afiliate). Și, în general, să nu meargă pe principiul minimei rezistențe că o să meargă treaba ca până acum. Bruxelles-ul zice acum că nu.

Apropo de persoane afiliate: atenție că, la definiții (pct 15) din acestă directivă privind schimbul automat de informații, două întreprinderi se consideră asociate când una participă direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul (s.m.) celeilalte sau când aceleași persoane participă direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul întreprinderilor. Deci se vorbește doar de participarea la capital, nu mai apare nici măcar condiția deținerilor de peste 25%, așa cum e în Codul Fiscal. Rămâne de văzut cum se va face reconcilierea în legislația internă, dar, după cum se știe, directivele au prioritate.

Pe aceeași temă a impozitului minim efectiv, vedeți și articolul apărut pe contributors.ro - ”Testul de rezistență al guvernului”, decembrie 2015

 

De ce a făcut Starbucks profit? Această întrebare nu figurează printre cele mai populare căutări ale britanicilor pe internet. De fapt, ar fi o întrebare de doar câteva zile, de când Starbucks Coffe Company UK (filiala britanică a celebrului lanț global de cafenele) și-a prezentat raportul financiar anual, pentru cele 52 de săptămâni încheiate pe 27 septembrie 2015. Dar e o întrebare cât se poate de justificată. Ziarele britanice, începând cu sobrul Financial Times, au văzut practic aceeași știre – ”compania a plătit impozit pe profit de 8,1 milioane de lire, aproape cât a plătit în 14 ani, între 1998-2012”. 

Alegerea perioadei de comparație nu e întâmplătoare: are o conotație clară la britanici și a marcat nașterea acelui folclor modern numit coporate tax avoidance. Textual, acesta se traduce prin evitarea plății impozitelor/taxelor, în fapt se înțelege evitarea plății taxelor la nivelul care se așteaptă a fi plătite de compania respectivă. Spre exemplu, la sfârșitul lui 2012, opinia publică se aștepta ca, dacă în cei 14 ani de la intrarea pe piața britanică a obținut venituri de 3 miliarde de lire, rețeaua de cafenele să plătească un impozit de ... în orice caz, mult mai mare decât cele 8,6 milioane de lire plătite efectiv.

O caricatură de atunci vorbea de la sine despre starea de spirit a publicului – un vânzător la o tarabă încărcată cu cafea îi pune în palmă agentului HMRC (Fiscul) câteva boabe...Unii nu se mulțumeau cu obișnuitul sarcasm britanic și treceau chiar la mișcări radicale - vedeți aici un episod celebru din decembrie 2012, la asaltul unei cafenele din inima Londrei)

Au trecut trei ani de atunci și multe s-au schimbat - compania s-a dus voluntar la Fisc și a promis că o să plătească o sumă estimată la 20 de milioane de lire pe doi ani, indiferent dacă face sau nu profit, și că va renunța la posibilitatea de a-și deduce cheltuielile cu redevențele (incriminate ca ducând la tax avoidance) cu redevențele cu deduceri (vezi angajamentul fiscal al companiei), apoi și-a mutat sediul european din Olanda în UK, a mai făcut restructurări și... here is the profit! Pentru prima dată în 17 ani de la debarcarea în Marea Britanie ... raportează PROFIT purtător de impozit! Și nu o ceașcă, acolo! Rezultatul operațional pe 2015 - 27,87 milioane de lire, la o cifră de afaceri de 405,6 milioane. Net, anul s-a încheiat cu profit de 25,7 mil. Și nu mai departe de 2014, la afaceri de 408,7 milioane de lire, câștigul operațional înregistrat era de 1,93 milioane, cu o pierdere netă de ... 9,8 milioane.

Cum ai ajuns la profit după pierderi cronice e mai greu de explicat decât dacă ai fi făcut pierderi după ani întregi de profit.
Mai ales că, cu doar un în urmă, directorul executiv nu vedea profit mai devreme de 2017 și,prin urmare, nu ar putea plăti impozite în UK la nivelul ”normal”. Dar, între timp ... ”Am investit într-o nouă experiență în magazin și am gestionat mai bine costurile”, explică acum directorul pentru Europa al grupului. Raportul de pe site-ul companiei vorbește de acțiuni de management de succes, precum darea unei părți din cafenele în franșiză, reducerea cheltuielilor administrative sau îmbunătățirea ofertei, inclusiv prin preț.

Compania înțelege însă că, mai ales în capriciosul mediu britanic, un singur an de profit nu aduce soare. Sigur, aroma irezistibilă a cafelei a alungat coșmarul boicotului consumatorilor, dar, pe locul al patrulea la riscuri și incertitudini, raportul plasează ”impactul publicității negative privind practicile de business ale companiei”, la egalitate cu ”publicitatea negativă privind efectul asupra sănătății al consumului produselor sale”.

Organizațiile care proclamă drepturile contribuabililor transmit în continuare că vor mai mult. Măcar să știe mai mult despre cum se calculează acest profit la care se aplică rata de impozitare. Alții văd aici o bună oportunitate de a aduce în discuție nevoia de raportare a impozitelor plătite țară cu țară (Country-by-Country reporting), de altfel piesa de rezistență a pachetului BEPS de la OECD (Base Erosion and Profit Shifting).

Deocamdată ”compania se prevalează de excepția legală de a nu face publice tranzacțiile cu părțile afiliate din grupul Starbucks”, cum notează raportul, precizând însă că se folosesc ”valorile corecte” (fair values) în tranzacții, inclusiv prin raportarea la prețul de piață.

Deocamdată... pentru că se simte un vânt rece care bate acum dinspre Ocean. ”Compania plătește în continuare sume considerabile sub formă de redevențe (27,3 milioane de lire), chiar mai mult decât anul trecut, către o altă Subsidiară Starbucks localizată în Londra” (acel centru european de care spuneam mai sus că a fost mutat la Londra). Culmea e că acestă observație vine din Seattle - SUA, acolo unde e baza grupului (ultimate parent-company). ”Seattle Times” dă știrea despre taxele plătite de Starbucks în UK chiar cu oarecare invidie. Au amintit și de cazul Starbuks-Olanda recent finalizat de Comisia Europeană și care are în centru tocmai acuzații privind reducerea artificială a profiturilor prin redevențele plătite pentru know-how-ul cafelei prăjite. Cum ar veni, și noi, americanii, ... tânjim după o aromă de impozite: ”să plătești taxe pe piețele locale din afara Statelor Unite a devenit un subiect fierbinte (quite a story), nu doar pentru gigantul cafelei din Seattle, dar și pentru alte companii americane care operează în Lumea Veche”, se spune în articolul citat. O lume veche cu obiceiuri fiscale noi!

Starbucks rămâne o cafea tare pentru cei care vor să înțeleagă fiscalitatea de azi și să o ghicească pe cea de mâine!

Așa că, nu uitați sfatul TPS ... BEPS! Be Prepared to Switch!  

Vedeți aici și un articol din decembrie 2014 - Doi ani de la lecția Starbucks. Câștigă cine face de pe acum CSR fiscal!