În mega-scurgerea de informații Panama Papers, s-a ajuns la publicarea, zilele trecute, a unei liste cu peste 360.000 de nume legate de structuri offshore. La fiecare accesare, căutătorul în baza de date este avertizat – “Există utilizări legitime ale companiilor offshore și ale structurilor de tip trusts. Nu intenționăm să sugerăm sau să acuzăm că toate persoanele, companiile sau alte entități incluse în baza de date au încălcat legea ori au acționat în vreun fel necorespunzător.”

Cu acest avertisment în minte, pe lista scursă din Panama, în dreptul României, găsim, de exemplu, un domn pe nume Stan Gheorghe despre care… ei bine, despre care, până una-alta, nu știm decât că se află pe această listă până mai ieri secretă.

Acum două zile, statul român a publicat si el o … panamá (prin definiție – o împletitură... din paie, bunăoară) de listă care pare să-și fi propus compromiterea ideii de transparență și respect față de contribuabil. Aflăm astfel de vreo cinci Stan Gheorge împrăștiați prin toată țara care, ca si alte persoane mult mai cunoscute, apar pe listă cu o suma in dreptul numelui, si … cam atat. Așadar ce sa intelegm? Ca avem 187.230 de conaționali care pare că nu cred în dictonul ”ce e mai rău decât să plătești impozite? Să nu plătești impozitele!”

Conform unui comunicat ANAF răspunsul e nu, nu asta ar trebui sa înțelegem, deoarece: ”contribuabilii cu restanţe fiscale înregistrate au primit notificări prealabile şi li s-a oferit astfel posibilitatea stingerii datoriilor sau clarificării situaţiei fiscale, iar în cazul în care astfel de situații sunt constatate de contribuabili după publicare, listele vor fi actualizate la cererea acestora”. Deci trebuie să te duci la stat să-i spui că ai plătit – el nu știe lucrul acesta(?!) – și de-abia apoi statul te scoate de pe listă.

Efectul acestui tip de disfuncționalitate este compromiterea exercițiului de transparența si responsabilizare care ar fi trebuit sa fie publicarea listei în cauză. Astfel, chiar dacă ți s-a declarat public statutul de datornic la stat (prin intermediul listei), nu înseamnă că într-adevăr ai datorii! Sau, în alt scenariu, ești incriminat pentru o datorie chiar dacă ești în proces de a o contesta folosind căile legale!

Ca să punem puțin lucrurile in perspectiva, e util să avem in vedere ca – evident – neplata taxelor si impozitelor nu e un specific national. Se intamplă peste tot, si, în ultimul timp, tocmai pentru că fenomenul pare tot mai greu de stăpânit, statele au luat decizia producerii listelor sugestiv intitulate ”name and shame” (numește și fă de rușine!). Insa sunt cateva abordari in privinta listelor care fac diferenta.

Din Anglia, vine lista curentă a celor care în mod deliberat nu-și plătesc taxele. Cu nume, adresă și cu business-ul pe care îl dețin. Spre exemplu pe primul loc la 1 aprilie 2016 figura dl. D. J. Brewerton, din orășelul Didcot. Ține un pub și a adunat, cu tot cu penalități, o datorie frumușică de câteva zeci de milioane de lire, cu o vechime de 3-4 ani. Sigur, se comentează și la englezi, ca peste tot, că de ce se ia Fiscul de cei mici (de frizeri, instalatori, mici proprietari), că nu vede marile corporații etc., dar în final, lumea înțelege scopul si semnificația listei.

În primul rând, Fiscul britanic (HMRC) își asumă declarația că, la momentul T, oamenii de pe listă fraudează în mod deliberat statul și, implicit, pe contribuabilii de bună-credință. Nu aruncă publicului o listă să se amuze de numele pe care le găsesc, ci spune că a făcut inspecții soldate cu impunerea unor penalități mai mari de 25 de mii de lire și în fiecare caz s-a încheiat apelul (contestația).

La New York se publică suma datoriei stabilită în instanță și numărul deciziei de impunere. În California, există așa-numitul Board of Equalization (BoE), un fel Fisc special care administrează peste 30% din veniturile statului, provenite din patru categorii de taxe care generează circa 56 de miliarde de dolari (numele vine de la scopul inițial al instituției, de acum 140 de ani, de a se asigura că practicile fiscale se aplică uniform și echitabil în întreg statul). Doar o privire pe site-ul BoE ne face să visăm cu ochii deschiși la cum ar fi dacă și la noi … (vă recomand acest tablou al taxelor, incredibil de simplu și practic). Evident că și BoE are o listă, care merge până la a da chiar adresa exactă a contribuabilului fraudulos.

În Oregon, Fiscul spune clar – ”înainte de a posta informația, notificăm contribuabilul și îi mai dăm încă o șansă să-și achite datoria. Apoi nu se publică nicio informație dacă delincventul a intrat într-un plan de plată eșalonat, a intrat sub protecția legii falimentului, este deschisă contestația, nu a fost înregistrată o decizie legală, este suspendat procesul de recuperare”.

Deci, când lucrurile sunt clare și doar atunci se poate trece numele contribuabilului pe lista, și chiar numele soțului/soției (!), ca și în Carolina de Nord (în definitiv, elementele suplimentare de indentificare elimină riscul de fi făcut de rușine un contribuabil cu potrivire de nume).

Dar condiția de bază e asta – lucrurile să fie clare! Și autoritatea fiscală este cea care are obligația să faca lucrurile clare, să le verifice, din respect pentru contribuabili, dacă nu pentru a-si păstra credibilitatea. De-abia după ce lucrurile s-au limpezit (o decizie în instanță sau contribuabilul însuși a renunțat la căile legale de atac) se poate spune da, în mod deliberat acest om este un datornic.

A, se va spune – păi procesele durează o veșnicie! Da, dar vina este atunci tot a sistemului, și în niciun caz a contribuabilului, chiar dacă se întâmplă ca acesta din urma să exploateze niște portițe legale. Închideți portițele și faceți legile clare și stabile – ar trebui să fie cuvântul de ordine al unui sistem fiscal sănătos, în care, într-adevăr, să fie o rușine sa fii, în mod deliberat, un datornic.

Deocamdată, auzim pe ici-colo, de câteva zile, ”ia să văd, nu cumva mă găsesc și eu pe listă!?”. Nici n-ar trebui să ne punem această problemă! Altfel, de ce ne mai mirăm că și Stan Gheorghe s-a dus în paradisul fiscal...

 

Articol apărut pe contributors.ro, mai 2016. Autor- Adrian Luca, TPS 

Faceți parte dintr-un grup de companii cu o afacere consolidată de peste 750 de milioane de euro? Pe lângă raportările interne obișnuite către sediu central, va trebui să pregătiți câteva date care să ajute grupul să se conformeze noilor cerințe europene de transparență fiscală țară cu țară. Poate știați de acest lucru, având în vedere directiva Consiliului UE din ianuarie privind schimbul automat obligatoriu de informații la nivelul administrațiilor fiscale. Dar acum aflați ceva de ultimă oră: va trebui, de asemenea, să și puteți explica aceste date, cât mai pe înțelesul publicului larg! Pentru că toată lumea le va putea citi în comparație cu datele prezentate de celelalte companii din grupul dumneavoastră.
”Ce se întâmplă?” – ca să preiau chiar întrebarea din pachetul de comunicare care însoțește lansarea noilor reguli europene în materie de transparență publică fiscală. Comisia Europeană a aprobat proiectul de directivă care stabilește că o multinațională, europeană sau nu, cu afaceri totale peste 750 de milioane euro și având cel puțin o filială/sucursală în UE, trebuie să prezinte defalcat pentru fiecare stat membru unde are activitate, un pachet de informații standard care să cuprindă:

1.Natura activității ( scurtă descriere)
2.Numărul de angajați
3.Cifra de afaceri netă, care include cifra de afaceri realizată cu părți afiliate
4.Profit (pierdere) înaintea impozitării
5. Impozitul pe profit datorat în statul respectiv, pe baza profitului realizat în anul curent în acel stat
6.Impozit pe profit plătit efectiv în anul curent
7. Rezultatele reportate

Practic este același pachet de date cerut de Bruxelles și implicit de autoritățile naționale (legislația trebuie să apară până la sfârșitul acestui an) de la fiecare multinațională cu afaceri peste 750 mil. euro, informația urmând să circule automat în fiecare stat membru (vezi aici directiva din ianuarie). Dar iată că acum vin schimbări noi și transparența trece la nivelul 2.0, ca să zic așa. Undeva chiar spre 3.0, având în vedere implicațiile.

Toată lumea se aștepta că vine Country-by-Country Reporting, ancora principală a proiectului BEPS de la OCDE, care statueză principiul „impozitele se plătesc acolo unde este generat profitul”. Dar iată ca, acum, europenii vin cu câteva ”îmbunătățiri”:

A. pachetul de date va fi pus pe site-ul grupului de companii și va sta acolo 5 ani pentru a fi văzut de oricine este interesat. Dacă sunt discrepanțe între impozitele accrued și cele efectiv plătite, acestea trebuie explicate.
B. dacă grupul are subsidiare și în afara unui stat membru, datele vor fi prezenatate cumulat pentru afacerile derulate extra-UE, cu excepții, însă:
C. datele se individualizează pentru fiecare paradis fiscal ( jurisdicții care nu probează buna guvernanță). Ce înseamnă „paradis fiscal” – se lucrează la stabilirea listei, cum ne transmite Bruxelles-ul.

Este noul ABC al transparenței corporatiste europene. Nu merge chiar până la tranparența totală la nivel global (nu se individualizează pe fiecare jurisdicție extra-UE), dar merge până la punctul care ar putea fi considerat maximul posibil în acest moment. Si nu e deloc puțin.

Adică știm că, în România, spre exemplu, oricine poate să afle pentru fiecare companie din țară, date sumare precum cifra de afaceri, număr angajați, plus profit (pierdere) brut și net și astfel impozitele plătite – sunt informații disponibile pe site-ul Ministerului de Finanțe. În maniere apropiate, se pot obține date și de la alte autorități naționale europene.
Dar este pentru prima dată când oricine poate să vadă, pentru aceeași companie care are baze operaționale în UE, date defalcate pe fiecare stat membru adunate într-un singur loc, astfel încât sa poată face comparații.

Aici este de fapt cheia în care trebuie descifrat acest nou alfabet al transparenței – publicul va putea să facă comparații – cum s-a mișcat compania respectivă în fiecare stat membru unde are bază de operații și, mai ales, în paradisurile fiscale? Cine va fi catalogat ca fiind paradis rămâne să aflăm, cum spuneam, dar putem să ghicim ce lupte grele se dau pe acest front, mai ales în urma recentelor dezvăluiri din Panama Papers.

Intenția decidenților de la Bruxelles e de-a dreptul ... transparentă: supune compania scrutinului direct al omului de pe stradă! „De ce ai plătit doar atât? De ce dincolo e mai ...scump?” devin de acum întrebări banale pentru oricine. Răspunsul s-ar putea să fie un pic mai complicat. Odată devenit public (și încă o dată: timp de cinci ani, ca la o adevărată inspecție ficală!) acest simplu raport de care vorbim se va transforma într-un complicat exercițiu de comunicare – un fel de analiză de comparabilitate, cum se face acum în dosarul prețurilor de transfer ale tranzacțiilor dintre persoane afiliate, doar ca ceva mai grea, că trebuie adusă la limbajul omului de pe stradă. Care, apropo, sunt in general chiar clientii companiilor respective.

Și acum, câteva cifre – 741 de companii multinaționale cu afaceri globale de peste 750 de milioane de euro au cel puțin o parte afiliată (deținere minimum 25%) în România. Din acestea, 540 sunt multinaționale europene (cu sediul central în UE). În perioada urmatoare, vom analiza mai în detaliu aceste companii, din punct de vedere al rezultetlor obținute în ultimii cinci ani, 2010-2014. – detalii pe transferpricing.ro)

Dacă procedurile legislative (trecere prin Parlament European, aprobare în Consiliul European, apoi transpunere în legislații naționale) se vor mișca repede ( și, după Panama nu cred să se mai pună acest ”dacă”) și având în vedere că prevedirile se vor aplica la un an de la probare, ne putem aștepta ca primele rapoarte să apară în 2019, aferent exercițiului fiscal 2018.

text de Daniel Sacal, daniel.sacal@transferpricing.ro

 

Aprilie 2016 - un nou reper cronologic în tăvălugul global care a cuprins fiscalitatea tranzacțiilor dintre persoane afiliate.

S-a declanșat ”Panama Papers”, cea mai mare scurgere de informații privind structuri înregistrate în paradisuri fiscale (offshore). Canalele media s-au umplut imediat de nume grele de politicieni (direct sau prin trimitere la rude/prieteni) oameni de afaceri, bănci găsite în aceste documente, alături de artiști, sportivi, scriitori… Pentru că, așa cum ne arată Panama Papers, și … clasa muncitoare vrea în paradis.

De ce? De ce se duc acolo atât de mulți contribuabili, evadând din lumea dură a fiscalității de aici? Acesta e întrebarea.
Precedentele scurgeri globale Luxleaks au amplificat proiectul BEPS și statuarea principiului „profitul se impoziteaza acolo unde este realizat” – cuvântul de ordine în fiscalitatea intra-grup și implicit în problematica prețurilor de transfer. Prin ecoul său politic, și ”Panama Papers” vor accelera planurile de creștere a transparenței și de combatere a fenomenului ”tax avoidance” (minimizare taxelor plătite prin folosirea abuzivă a unor structuri fiscal legale)
Așadar, încă un moment de strângere a șurubului. Dar credem că, în egală măsură, trebuie să fie și un moment de dezbateri serioase – cum să facem, noi statul, să vă aducem vouă, contribuabililor ne-infractori, mai mult ”paradis” la voi acasă (in jurisdicția voastră fiscală)? Să nu mai fiți tentați să evadați pentru că aveti aici un sistem fiscal corect și pentru voi, și pentru stat?
Altfel spus – reformați sistemul, dar nu-l sufocați, apropiați-l cât mai mult de acea stare ideală de win-win situation!

Pe acestă temă, vă invităm să citiți un nou articol TPS – ”De ce se duce clasa muncitoare în paradis fiscal?” (Hotnews.ro si Contributors.ro, 7 aprilie 2016)

Un comentariu despre ce s-a întâmplat pe 15.03.16: la Seul, se scria o etapă istorică din modul în care se va juca GO de acum încolo, iar, la Bruxelles, se scria încă o etapă decisivă din ceea ce istoricii vor denumi CCCTB - noul GO fiscal european.

待續 (Dài xù , cum ar fi zis vechii chinezi, părinții GO-ului) Un fel de va urma, după cum vor vedea contribuabilii europeni, jucătorii noului joc (inclusiv cei care au de-a face cu prețurile de transfer, nota bene!)    

Se joacă noul GO fiscal european! Avem și noi o strategie?

Privitori sau nu ca la teatru la recentele partidele de GO dintre inteligența artificială AlphaGo și inteligența umană a multiplului campion mondial Lee Se-dol (scor final 4 la 1), cred că putem pleca acasă cel puțin cu o concluzie – Errare humanum est, perseverare diabolicum. Nu știu ce e acest AlphaGo, dar de greșit nu prea mai greșește, pentru că de câteva milioane de partide perseverează în a juca cu el însuși și a se perfecționa. Și vorbim de cel mai complex joc simplu inventat de om, despre care se spune că are spațiu de inventivitate în mișcări cât nu are Universul atomi.

Campionul mondial a rămas șocat (vezi aici) când a văzut la partenerul său de joc prima mutare …neomenească, pentru că niciun profesionist nu s-ar fi gândit la acea aruncare a pietrei de GO, dincolo de înțelegerea actuală a jocului. Inclusiv părinții lui AlphaGo – divizia britanică Deep Mind din cadrul Google – s-au arătat surprinși de ce ajuns să facă acest ghem de conexiuni neuronale artificiale: l-au învățat cât au putut, dar de la un punct încolo, lucrează singur, de capul lui. Nu de puține ori, mașinăria părea că face greșeli, dar în realitate aceasta își urmărea scopul pentru care fusese programată. Chiar dacă asta însemna să joace altfel.

Păstrand această imagine în minte, sa calatorim in timp si spatiu, pană in sala Parlamentului European de la Bruxelles. E chiar 15.03.16 (ziua în care s-a încheiat seria partidelor istorice de GO de care pomeneam mai sus) și asistăm la ședința ”Decizii Fiscale și Alte Măsuri Similare sau cu Efecte Similare” (TAXE 2). Partida se cheamă ”Schimb de opinii cu multinaționalele pe tema fiscalității companiilor și mai mult decât atât”. „Și mai mult decât atât” încearcă, desigur, să cuprindă uriașa panoplie de practici și tehnici reunite sub umbrela conceptelor de tax planning și tax avoidance (practici legale ostentative pentru minimizarea obligațiilor fiscale – cum sună o definiție de ultimă oră).

Și în acestă partidă ne întâlnim cu Google, dar de acestă dată, alături de alți jucători de talie globală precum Apple, Ikea, McDonald’s. Multinaționalele sunt, în aceasta partidă de “GO fiscal”, pe postul de jucători umani, adică supuși greșelii, dar, în același timp, plini de inventivitate. Astfel, de la Londra la Washington, de la Bruxelles la Canberra, marile corporații sunt desemnate campioni mondiali la tax avoidance: sunt acuzate că-și greșesc intenționat impozitele plătite, recurgând la tot felul de scheme fiscale pe care le găsesc (nota bene!) exploatând la maximum legislațiile fiscale actuale.

Asadar, zgomotul politic nu lipsește de la Bruxelles, unde se lucrează la … perfecționarea inteligenței artificiale care să ducă jocul de „GO fiscal” într-o noua etapă.

Pe toate limbile vest-europene, plus poloneza, parlamentarii nu pierd ocazia de a se indigna în termeni tehnici (”aș vrea să știu care sunt structurile fiscale prin care faceți tax avoidance?/ Am citit în presă că Google a trimis profit de 12 miliarde de dolari în Bermude. E adevărat?”) sau cu iz politic (”Grupul dumneavoastră nu se simte stânjenit de astfel de operațiuni? Pe dumneavoastră, personal, nu vă deranjează să faceți asta?/ Cât sunt salariile șefilor comparativ cu impozitele pe care le plătiți?/ Nu pare că dați prea mult înapoi societății. Care e conceptul dumneavoastră de responsabilitate socială a întreprinderii – CSR”?).

Sunt mutări derutante (cum ar fi întrebarea populistă referitoare la salarii, pe care am mai întâlnit-o chiar și în parlamentul britanic - vezi cazul Google), dar mutarea-surpriză, cea care face diferența, de-abia acum vine.

”Suntem 28 de state acum, cu 28 de sisteme de impozitare a profitului. Nu v-ar fi mult mai simplu dacă le-am înlocui cu un singur sistem european de impozitare ?”.

Președintele comisiei, Alain Lamassoure, pune o piatră într-un colț care părea până acum intangibil în UE – politicile fiscale naționale. La 72 de ani, politicianul francez are suficientă experiență pentru a ști să transmită mesaje în numele sistemului. Sistem care, de-acum, va juca altfel.

Un altfel care transpare din multe inițiative, studii și propuneri europene. De exemplu – CCCTB (Baza Comună Consolidată de Impozitare a Companiilor), despre care s-a auzit și acum cinci ani, dar din iunie anul trecut, de când a fost repusă pe tapet, revine sistematic în orice plan de acțiuni, declarație, recomandare sau directivă pe care instituțiile europene o emit în numele luptei împotriva tax avoidance.

Toate acestea confirmă ce spuneam în vara anului trecut: dincolo de crizele temporare pe care Uniunea Europeana e nevoita să le gestioneze (criza datoriilor grecești, criza refugiaților, Brexit și altele ce vor veni), sistemul european își urmează agenda fundamentală. Astfel, dincolo de ce ce a fost învățat de fondatorii săi (francezi, germani, italieni, etc.), algoritmul bruxellez lucrează acum „singur”: se perfecționează pentru a servi scopului pentru care a fost programat – PIAȚA UNICĂ. O mașinărie care știe că nu poate exista piață unică cu zeci de fiscalități.

Prin urmare, acum se desfășoară faza analizelor tehnice menite sa arate că nu există altă măsură viabilă în afară de CCCTB pentru a împiedica scurgerea profiturilor, ca rezultat al unei competiții epuizante între statele membre de tipul care dă mai puține impozite și mai multe ajutoare de stat.

De partea cealaltă a tablei de GO fiscal, companiile, în pragmatismul lor, înțeleg că nu se vor mai putea opune mult timp acestui nou stil de joc și cer doar mai multă simplitate și claritate. În definitiv, unificarea sistemelor de impozitare nu e chiar cel mai rău lucru care li se poate întâmpla. Până la urmă vor fi nevoite sa recunoască și că transparența poate deveni un mod constructiv de a face de business. Problema reală care se pune în noul joc va fi însă la nivelul încasatorilor de taxe, respectiv a autorităților fiscale naționale, din statele membre.

În loc de concluzie: nu spun să ne speriem de CCCTB! CCCTB este (e pe cale sa devină) inteligența artificială care a evoluat până la nivelul la care nu ar avea sens sa i te opui. Prin urmare, viitorul e al celor care se pregătesc pentru a ști să lucreze cu ea. Să fii bun la CCCTB va însemna întoarcerea la atuurile de bază pe care ar trebui să le aibă un mediu fiscal sănătos: stabilitate, claritate, simplitate, și, în plus, desigur: simplitate, claritate, stabilitate!

Fiți inventivi, adaptati-vă, nu renuntati la a vă perfectiona – e de fapt lectia AlphaGo. Asta ne spune acum și mașinăria bruxelleză. Vreți în Europa? Nu se poate fără CCCTB. Și nu se mai poate câștiga doar pe procente mici de impozitare (să fim serioși, de 10 ani, cota unică de 16% nu ne-a făcut să câștigăm tot ce înseamnă mari investiții în partea noastra de lume!), cheltuieli reduse, salarii mici, ambiții mărunte.

E un joc nou. Vom ști să-l abordăm? Sau ne vom mulțumi să vedem cum jocă ”inteligența artificială” în locul nostru?

 

Text apărut pe contributors.ro, martie 2016. Autor - Adrian Luca, TPS

Prețurile de transfer nu mai sunt doar o piesă tehnică în mecanismul fiscal, în care totul e bine când se termină cu bine  odată ce ai stabilit măsură pentru măsură (adică un preț corect în tranzacția dintre afiliați, pe măsura pieței și a conținutului economic al acelei tranzacții). PT au devenit o piesă politică tradusă pentru publicul spectator prin trimiteri la stări emoționale care să ridice sala în picioare.

Un nou scenariu pus în scenă la nivel internațional vrea să arate că nu se face mult zgomot pentru nimic și vor fi zadarnice chinurile iubirii de ... structuri fiscale agresive. Vom avea o furtună...

Stați un pic! Nu vi se pare că sună a Shakespeare toată povestea asta? Nici n-ați crede ...

Găsiți aici transfer pricing pe limba lui Shakespeare. O producție TPS.

 

”Vreau să vă spun cum stă treaba în transfer pricing și ce se întâmplă într-o inspecție”.

Aflați basic-ul unui subiect fiscal de primă importanță de la management-ul de top al uneia din cele mai puternice corporații (Google), respective al uneia din cele mai influente autorități fiscal pe plan mondial (HMRC – UK).

Lecție produsă de Transfer Pricing Services
TPS – furnizorul tău de Transfer Pricing în Siguranță!

Și de acestă dată vrem să venim în întâmpinarea nevoilor dumneavoastră reale, ajutându-vă cu instrumente utile în gestionarea noilor riscuri fiscale. Vă așteptăm la un nou seminar în care să găsiți răspunsuri la întrebările dumneavoastră!

Joi, 10 martie, 08:30, Hotel Athénée Palace Hilton, sala Regina Maria.

Participarea este gratuită în limita locurilor disponibile!

De ce să particip?     

Transfer pricing-ul are o nouă legislație națională, mai restrictivă, dar la fel de interpretabilă. La nivel european, transfer pricing-ul a devenit locul comun al noilor directive care schimbă fața fiscalității.
Dar, la legi noi, instrumente noi de protecție! Aflați care sunt acestea de la cel mai important jucător independent pe piața de consultanță fiscală și juridică pentru grupuri de companii, alianța TPS-NNDKP.

4 ore de dezbateri aplicate nevoilor dumneavoastră, 4 specialiști de top cu mii de cazuri la activ și 2 noțiuni în continuă transformare – transfer și pricing. Analizăm concret ”442”-ul (noul ordin privind dosarul prețurilor de transfer, cel care înlocuiește OPANAF 222/2008)

Găsiți AICI agenda și vorbitorii. 

Pentru înscrieri: alexandru.ardelean@nndkp.ro/021.201.12.00, sau puteți completa formularul de pe site, secțiunea seminarii, până pe 4 martie

Atenție: ne propunem ca în perioada următoare să organizam seminarii și în Cluj-Napoca, Timișoara, Sibiu, dar și în alte orașe, așa că... anunțați-vă și afiliații din țară!

Vă așteptăm cu drag și... informații utile!

 

 

 

 

 

Așa cum o facem de șapte ani încoace, continuăm să ne dezvoltăm și să ne creștem echipa.

În acest moment, căutăm specialiști pentru trei poziții: 

Manager
Consultant senior
Consultant 

Vino la TPS și cariera ta îți va fi recunoscătoare!  

Asistăm la probabil cea mai mare provocare profesională din istoria transfer pricing-ului, pe plan internațional și, evident, național. Ca specialist, rar ai parte de asemenea momente în care cu adevărat se schimbă lumea fiscalității așa cum o știai și se pun bazele uneia noi. E bine ca astfel de vremuri să te prindă în cea mai bună echipă! Așa trăiești la maximum satisfacția profesională!

La TPS, ai contact cu multe din cele mai mari importante grupuri de companii prezente în România.

La TPS, găsești colegi care au contribuit la introducerea standarelor OCDE în legislația națională a prețurilor de transfer. Oameni cu experiența EUJTPF - forumul de dezbateri pe probleme de transfer pricing de pe lângă Comisia Europeană. Ca să nu mai spunem că TPS este singura firmă de consultanță cu doi membri nominalizați în echipa României de arbitraj internațional pentru evitarea dublei impuneri. Vei găsi acel mediu competitiv și prietenos de care cariera ta are nevoie! Toți membrii echipei sunt absolveți/studenți ADIT și sau ACCA. Muncesc bine, cu plăcere și … rar peste program!

Da, foarte important, la TPS, vei găsi acel sentiment unic pe care ți-l dau echipele bine sudate și … independente.

Te așteptăm oricând să afli mai multe despre cum TPS te ajută să crești profesional!

Atenție - acesta este doar prima sesiune de recrutare din acest an. Consultă periodic site-ul nostru. Te așteptăm!

 

 

 

 

 

Vechiul Ordin 222 (bine-cunoscutul OP ANAF care reglementa conținutul dosarului prețurilor de transfer) e istorie! De astăzi, vom citi și reciti și reciti...Ordinul 442.

Deocamdată iată care sunt primele impresii la cald despre actul normativ privind ”cuantumul tranzacțiilor, termenele pentru întocmire, conținutul și condițiile de solicitare a dosarului prețurilor de transfer și procedura de ajustare/estimare a prețurilor de transfer”.

În perioada următoare, ori de câte ori va fi nevoie, vom actualiza această listă de întrebări și punct interpretabile, ținând cont și de ultimele recomandări venite de la Bruxelles care arată clar că ne așteaptă noi completări ale legislației privind tranzacțiile intra-grup. Încă o dată devine clar că problematica prețurilor de transfer a depășit de mult granițele unei ”simple” chestiuni de studiere a prețului de piață.

Prețurile de transfer au devenit și o problemă politica. Deci, BEPS! BE Prepared to Switch! Pentru discuții detaliate, nu ezitați să ne scrieți. Suntem aici pentru a vă ajuta!

Ordinul integral, aici.

Varianta în limba engleză 

Pentru a veni în sprijinul partenerilor noștri din filiale ale grupurilor multinaționale, am pregătit aceste observații la Ordin și în engleză. Iar aici găsiți traducerea OPANAF 442/2016. Vă rugăm să luați în considerare că acesta este o traducere neoficială, iar în fața autorităților primează versiunea originală.  

Dragi parteneri,

Venim la început de an cu o veste care să vă aducă un plus de siguranță în gestionarea problemelor și provocărilor fiscale. Pentru a acoperi întreaga gamă de servicii fiscale și juridice necesare soluționării disputelor fiscale, Transfer Pricing Services (TPS) a încheiat un parteneriat strategic cu una dintre cele mai puternice case de avocatură din România, Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen (NNDKP).

De la elaborarea si implementarea unei politici de preturi de transfer, până la furnizarea asistenței de specialitate în inspecții fiscale, de la analiza de comparabilitate din dosarul prețurilor de transfer, până la construirea apărării în instanțele naționale și comisiile de arbitraj internaționale, suntem în măsură să vă oferim acum pachetul complet de servicii fiscale și juridice de care aveți nevoie!

2015 a fost anul de cotitură în ce privește reglementarea tranzacțiilor intra-grup, la nivel internațional, prin finalizarea măsurilor BEPS de către OCDE și reluarea conceptelor CCCTB și nivel minim de impozitare de către Comisia Europeană. Schimbarea se vede deja în noua legislație internă, principală (Codul Fiscal și cel de Procedură Fiscală) și secundară (norme de aplicare și ordinele ANAF).

De aceea, 2016 devine ”anul zero” al noii abordări pe care o vor avea autoritățile față de problematica tranzacțiilor dintre persoanele afiliate. Va fi o abordare pentru a răspunde, pe de-o parte, presiunii publice, care cere exemple concrete de lupă împotriva fenomenului BEPS (erodarea bazei de impozitare și mutarea profiturilor). Pe de altă parte, va răspunde unei nevoi practice de echilibrare a încasărilor la buget.

La vremuri noi, e nevoie de abordări noi și din partea contribuabililor! Răspundeți prin ... BEPS! BE Prepared to Switch! Noi suntem pregătiți mai bine ca oricând să vă oferim soluții complete, în rezolvarea dar și în evitarea problemelor cu care vă confruntați!

Contați pe parteneriatul nostru în continuare!

 

Găsiți AICI comunicatul referitor la încheierea alianței TPS-NNDKP.