Detalii
Înapoi la pagina: TP Ştiri şi Articole

Salutăm mult așteptate lansare de către OECD a ”Liniilor directoare privind implicațiile pandemiei de COVID-19 asupra prețurilor de transfer”. Noul ghid este cu adevărat binevenit, pentru că, deși sunt administrații fiscale naționale au înțeles să-și ajute contribuabilii în procesul de conformare (1), se simțea nevoia unei abordări comune la nivel global, atâta timp cât transfer pricing-ul implică jurisdicții diferite care își dispută împărțirea profitului/impozitelor.

Avantajul acestui document este că fiind agreat de cei 137 membri ai Inclusive Framework (structura lărgită a jurisdicțiilor în și din afara OECD), oferă mai multă predictibilitate grupurilor multinaționale și susținere în disputele cu administrațiile naționale.

Astfel OECD deschide o cale pragmatică de dialog între contribuabil și Fisc pe patru teme sensibile

  • Inconsistența datelor de comparabilitate
  • Alocarea pierderilor și a costurilor specifice COVID-19 între părțile afiliate
  • Modul în care fondurile guvernamentale din acestă perioadă afectează prețurile de transfer (ale tranzacțiilor controlate)
  • Impactul pe care noul context îl are asupra ipotezelor critice care au stat la baza încheierii acordurilor actuale de preț în avans (APA).

Dialogul presupune, evident, flexibilitate – ambele părți, contribuabilii și administrațiile fiscale, trebuie să fie conștiente că determinarea unui rezultat la nivelul corect al valorii de piață (realiable arm’s length) cere flexibilitate și o analiză adecvată – conform paragrafelor 1.13 și 2.74 din Liniile Directoare (TPG).

Practic, OECD vine și spune – de data asta, nu reinventăm nimic, nu extindem/nu revizuim actualele linii directoare (Transfer Pricing Guidelines), doar vă reamintim cum trebuie citite acestea prin prisma nevoii actuale de flexibilitate (suplimentară).

Spre exemplu, acolo unde autoritățile, în mod normal, se bazează pe o abordare ex-ante (de stabilire a prețurilor pe baza datelor istorice) acum pot să-și reconsidere, temporar, abordarea și să permită contribuabilului ca, pentru acele tranzacții controlate afectate de pandemie, să țină cont în declarațiile fiscale de informații devenite disponibile după închiderea anului fiscal (acolo unde cadrul legal permite și acțiunea este corect descrisă în documentația de transfer pricing.

Și aici ajungem la un concept-cheie care poate deschide calea dialogului: corecta descriere (delineation) a tranzacției. Un alt exemplu – pentru realizarea unei analize de comparabilitate pentru anul fiscal 2020, poate fi adecvată includerea comparabilelor aflate pe pierdere, atunci când descrierea corectă a tranzacției arată că aceste comparabile sunt de încredere (cum ar fi atunci când comparabilele își asumă niveluri similare de risc și sunt afectate în mod similar de pandemie).

Simpla etichetare nu e suficientă

Despre rolul crucial al acestei delineation vorbește poate cel mai bine paragraful următor: însăși tratarea unor costuri ca fiind ”excepționale”, ”non-recurente” sau ”extraordinare” nu se face după simpla lor etichetă, ci depinde de acuratețea descrierii tranzacției, de analiza riscurilor asumate de părți, de înțelegerea modului în care companii independente reflectă aceste costuri în prețurile de piață și, în cele din urmă, de modul cum acest costuri pot avea un impact în prețurile asumate în tranzacțiile dintre părțile afiliate. (vezi TPG – 2.86, spre exemplu).    

Tot așa, nu e suficientă etichetarea unor activități ca fiind cu riscuri limitate, nici simplul fapt că o entitate primește o remunerație fixă pentru a trage concluzia că o entitate operează pe bază de riscuri limitate într-o tranzacție controlată (1.81 – TPG).

Spunem deseori ”riscuri limitate”, dar practic termenul nu are o definiție în Liniile Directoare, astfel că funcțiile îndeplinite, activele utilizate și riscurile asumate de o entitate zisă cu riscuri limitate variază de la caz la caz. Astfel, nu există o regulă generală care să spună că aceste entități ar trebui sau nu ar trebui să înregistreze pierderi. Există, totuși, un paragraf (3.64 din TPG) care spune că ”nu este de așteptat ca funcțiile simple sau cu risc redus să genereze pierderi pe o perioadă lungă de timp”.  Ceea ce lasă deschisă posibilitatea apariției pierderilor pe termen scurt – arată noul ghid.   

La acest punct, să nu uităm nici de consistența descrierii. OECD reamintește că trebuie aliniate explicațiile pre- și post-pandemie: se ridică semne de întrebare  acolo unde, spre exemplu, înainte de COVID-19 se spunea că un distribuitor are riscuri limitate, nu își asumă niciun risc de piață, deci e îndreptățit doar la o remunerație mică, iar după COVID să aflăm că același distribuitor își asumă de fapt niște riscuri de piață (ca urmare a schimbărilor operate la nivelul funcției de risc management) și deci ar trebui să i se repartizeze din pierderi. Apar suspiciuni: Oare înainte distribuitorul chiar nu-și asuma niciun risc de piață, oare este justificată restructurarea afacerii care a dus la noile riscuri ale distribuitorului? Din nou, răspunsul stă în corecta descriere.

Foarte importantă este și secțiunea care vorbește despre alocarea între părțile afiliate a costurilor operaționale sau excepționale care decurg din COVID-19. Vorbim fără îndoială de costuri de operare non-recurente apărute acum, precum cheltuieli cu materiale de protecție, reconfigurarea locurilor de muncă pentru a permite distanțarea fizică, cheltuieli de infrastructură IT legate telemuncă. Ca regulă generală, dacă un cost este asociat în mod direct de un anumit risc, partea care își asumă acel risc va suporta și costurile respective. Dar, încă o dată descrierea corectă a stării de fapt ne va spune dacă acea parte care inițial și-a asumat costurile excepționale este într-adevăr partea care, în condiții de piață, și-ar asuma și riscurile asociate cu acele costuri. Pentru că, dacă nu este, atunci costurile ar trebui să treacă la partea care efectiv își asumă riscurile.

Tot o bună descriere ne va spune dacă, atenție, anumite costuri de operare (spre exemplu, cele legate de telemuncă) nu reflectă de fapt modul de lucru al companiei și astfel nu pot fi încadrate la excepționale ori nerecurente.

Hotărât lucru – și noul ghid OECD îl confirmă cu supra de măsură – descrierea/delineation  va fi cuvântul anului 2021 în materie de protecție fiscală pentru tranzacțiile intra-grup. Prezintă-ți corect tranzacțiile în noul context, ținând cont toate factele și circumstanțele relevante! Pandemia este globală, dar fiecare afacere are propria reacție, impactul nu este același peste tot!

Descrierea, explicarea acestui impact te ajută asta și la DAC6, am adăuga noi. Știm deja - din acest an, companiile care derulează tranzacții externe în Europa se vor confrunta și cu obligația de a-și reevalua tranzacțiile prin prisma directivei supra-transparenței, DAC6.

Pentru sfaturi despre ce presupune o descriere corectă din perspectiva siguranței fiscale, nu ezita să ne contactezi! Iar pregătirea din timp îți va da și mai multă siguranță!   

Note 

(1) Pe baza acestor ghiduri naționale, TPS a realizat materialul ”Say cheese! Cum ne pregătim sistemul de protecție fiscală pentru tranzacțiile intra-grup (o perspectivă post-pandemie)”

Detalii
Înapoi la pagina: TP Ştiri şi Articole

Suntem poate tentați ca bilanțurilor personale/profesionale de la sfârșitul unui an (oarecare) să le punem parafa de „hibrid”. Un fel de a spune „anul a fost nici așa, nici altminteri” sau „a fost și cu bune și cu rele”. Preferăm să fim mai conservatori în aprecieri, pentru că, nu-i așa, nu știi niciodată ce va să vină.

Dar ce să spui după ce tragi linie sub teribilul 2020, cel care a fost prin excelență anul hibridului? Care a fost, mai bine zis, școala hibridului! Anul în care am învățat să conviețuim cu online-ul în offline și viceversa. Când am aflat că distanțarea ține de un comportament social, că poți fi sincer și cu o mască pe față, că suntem cu toții la birou când suntem fiecare acasă, că suntem mai puternici când conștientizăm cât suntem de vulnerabili!

„Înapoi în viitor”, suna un blockbuster de acum 35 de ani, reamintind că viitorul ni-l facem prin fiecare acțiune din prezent. Ca și eroul filmului, poate că noi cei de mâine vom vrea să ne urcăm în mașina timpului (una hibrid, desigur), să ne întoarcem în anul de referință 2020 și să vedem dacă nu putem schimba ceva, dacă nu putem face ca lucrurile să meargă mai bine. Și, oho, câte am avea să facem mai bine! Dar cheia principală prin care noi cei de astăzi putem să ne ajutăm pe noi cei de mâine stă în modul cum asimilăm (astăzi) acest concept al hibridului.

Să ne uităm la meseria noastră: un consultant va trebui să știe să îmbine birou-munca și tele-munca, seminarul și webinarul, drumul și zoom-ul pentru a ajunge mai repede la client. Dar diferența o va face modul în care va ști să fie, în același timp, și consultant-local, și consultant european, care se va preocupa de îmbunătățirea procedurilor locale, dar și a celor europene, care va vedea și detaliile, și ansamblul, aducând astfel mai multă plus-valoare clienților săi... hibrid.

Să nu uităm că, în spatele tăvălugului pandemic, în acest an au continuat în viteză proiecte europene de unificare administrativă precum DAC 6; ori noi baze de finanțare a bugetului UE care vor duce, într-un final previzibil și foarte apropiat, (și) la o Uniune fiscală.

Am vorbit și vom mai avea ocazia să vorbim de astfel de detalii care vor marca viața contribuabilului româno-european de mâine și, implicit, viața consultantului său. Vom avea, fără îndoială, un viitor ieșit din tiparele cunoscute astăzi.

Dar, că veni vorba de tipare: de la anul, începând cu al 70-lea număr al „Consultant Fiscal”, nu ne vom mai regăsi în format hibrid, tipar și online. Rămânem la inevitabilul online, pentru că dumneavoastră, cititorii noștri, sunteți acum mai tot timpul online. Echipa redacțională „Consultant Fiscal” este bucuroasă însă să vă anunțe că vom trece la un alt nivel de hibrid. Consultantul este meseria viitorului și vrem să transmitem mai bine acest mesaj. Revista va deveni o platformă de promovare a profesiei, dar și a business-ului de consultant. Putem face asta doar cu ajutorul dumneavoastră și de aceea vă invităm să vă implicați activ, trimițându-ne articole despre tehnica și practica fiscală, dar și despre teme conexe precum creșterea portofoliului de clienți, de dezvoltare a echipelor, de îmbunătățirea relației cu autoritățile etc.

Revenind la întrebarea despre cum a fost anul acesta... Eu zic să nu ne grăbim încă să-l taxăm. Bilanțul lui încă s-a încheiat! Sau, ca să spunem așa, 2020 încă nu a făcut descărcarea de gestiune. Iar dacă nu știm cum a fost 2020, cine ar putea să se încumete să spună (acum) cum va fi... post 2020?

Așa că, pentru 2021, vă adresez, în numele întregii echipe a Colegiului Camerei, tradiționala urare... hibridă – Sănătate cu Fericire și cu Putere de Muncă!

La Mulți Ani, dragii noștri coechipieri!

 

Editorial apărut în revista ”Consultant Fiscal”, nr. 69,  decembrie 2020

Autor - Adrian Luca, membru în Consiliul Superior al Camerei Consultanților Fiscali  

 

Detalii
Înapoi la pagina: TP Ştiri şi Articole

 

Abstract: Crizele, mai ales cele atipice, sunt terenul propice pentru manifestarea virusului neîncrederii – neîncrederea administrației fiscale că (marii) contribuabili plătesc atât cât ar trebui. Companiile, în special cele care sunt parte a unui grup multinațional, au nevoie să-și construiască un sistem de protecție multistrat, în care fiecare felie să acopere vulnerabilitățile precedentei. Acest articol sintetizează componentele unui astfel de sistem de protecție, pornind de la un model de management al erorilor de tip ”Swiss Cheese”, adaptat pentru pericolul COVID-19. Urmând acest pachet de sfaturi simple, contribuabilul va putea fi mai bine pregătit pentru momentul ”Say Cheese/Zâmbiți vă rog – a venit inspecția fiscală!”     

de Adrian Luca, partener-fondator Transfer Pricing Services și Mihai Lupu, director, Transfer Pricing Services

În prima ediție pe 2020 a periodicului său ”Tax Talks” (”Convorbiri Fiscale”), OECD prezenta o informare privind rezultatele plenarei IF care tocmai se reunise pe tema pachetului BEPS 2.0. (1). IF nu venea, desigur, de la englezescul ”dacă”, ci erau inițialele Inclusive Framework/Cadrul Lărgit care înglobează practic toate jurisdicțiile chemate (de greii din G7-G20) să ridice pilonii noului normal al fiscalității globale. Informarea era ilustrată cu poza de grup a celor 360 de delegați IF, adunați ciorchine la îndemnul Say Cheese (Zâmbiți, acum, vă rog!) pe o scară la sediul OECD din Paris. Era sfârșit de ianuarie 2020. În doar câteva săptămâni chiar avea să vină un nou normal. Unul total neașteptat.

Ceva de să facă imposibilă o poză nu cu 360, nu cu 20, dar nici măcar cu 7 delegați adunați fizic, fie și la o scară de bloc. Că erai la Paris, la Wahington sau în orice … jurisdicție din lumea, pandemia avea să schimbe într-un ritm incredibil rutina unei lumi întregi. De la rutina vieții de zi cu zi la rutina afacerilor naționale și, desigur, transnaționale.

În scurt timp am ajuns să ne obișnuim cu un întreg ritual de protecție sanitară, în fapt un sistem multistrat de protecție, în care fiecare strat vine să acopere vulnerabilitățile, găurile celui de dinainte, ca feliile unui șvaițer (despre modelul ”Swiss Cheese”, în caseta alăturată). Pe același principiu vom încerca să trecem, felie cu felie, printr-un sistem care ar trebui să intre în ritualul de protecție (fiscală) al oricărui contribuabil care face parte dintr-un grup multinațional. Și vorbim în mod special de acest contribuabil pentru că el este printre cei mai expuși la noua formă a virusului … neîncrederii.

Să ne reamintim regulile de bază

Criza sanitară cu măsurile ei de protecție a vlăguit dramatic bugetele statelor, în condițiile în care, cu doar 10 ani în urmă traversam o Mare Criză (pur) economică. Acesta este fondul propice de dezvoltare al virusului neîncrederii – neîncrederea administrației în (marii) contribuabili, cei care ar putea ”profita” de conjunctura economică  pentru a-și diminua baza impozabilă, evitând astfel să plătească impozitele pe care le aștepta administrația. Mai mult decât alții, contribuabilii care fac parte dintr-un grup ar profita suplimentar și de sinergiile grupului lor, de relațiile cu părțile afiliate, pentru a face, nu-i așa, beps (base erosion and profit shifting/ erodarea bazei și mutarea profiturilor – de aici și revoluțiile BEPS de la OECD).

Cum ne apărăm de acest virus? În paralel cu modelul de protecție sanitară, unde prima măsură este distanțare fizică/stai acasă dacă te simți rău, putem începe prin a vedea în ce măsură business-ul nostru este afectat de conjunctura sanitaro-economică actuală. Care sunt factorii de risc privind piață, forța de muncă, finanțarea, costurile, profitabilitatea; care este impactul asupra tranzacțiilor, ba chiar asupra modelului de afaceri?

La toate acestea se poate răspunde rapid printr-o actualizare a analizei funcționale, acea fișă de sănătate fără de care nu se poate stabili o politică de acțiune în materie de tranzacții intra-grup/prețuri de transfer. Iar acolo unde nu există o astfel de analiză, chiar trebuie pregătită de-ndată! Dacă analiza arată scăderi rapide de marje sau direct pierderi, nu ieșiți din casă fără celelalte măsuri de protecție.

În primul rând, păstrați o preocupare constantă pentru acea arm’s length/lungime de braț, ca semn al respectării principiului valorii de piață în relația cu părțile afiliate. Respectarea acestui principiu sănătos nu este o chestiune simplă în vremuri normale, cu atât mai puțin în vremuri ca acestea. Iată de ce e nevoie de izolarea, în vederea unei analize speciale, a acelor tranzacții despre care până acum știați că sunt la limita intervalului de piață, fiind astfel vulnerabile la fluctuații de piață, dar și la fluctuații de interpretare administrativă. Iar lucrurile se complică și mai mult atunci când compania a fost nevoită să apeleze la fonduri guvernamentale de susținere pe timpul pandemiei.

Cu datele și documentele curate  

Tot pentru a avea o imagine curată asupra stării de fapt, trecem acum la … igienă și eliminăm componenta extraordinară, a costurilor legate de pandemie, cele care pun presiune pe structura normală de costuri și, implicit, pe profitabilitate. Ne interesează să vedem care sunt noile costuri, identificând clar costurile fixe recurente. Pentru că aceste costuri care nu depind de variația vânzărilor sunt cele care fac diferența când vine vorba de profitabilitatea companiilor din aceeași piață (scăderea veniturilor afectează mai puternic acea companie care are o pondere mai mare a costurilor fixe).

Este important să se poată susține la o inspecție – iar o administrație fiscală prietenoasă cum e cea australiană chiar a emis o recomandare specifică în acest sens (2) – cum ar fi arătat rezultatele bugetate dacă nu ar fi fost impactul COVID-19. 

Nu ieși din casă cu nasul și gura, ba chiar și ochii neacoperiți! – repetă specialiștii în virusologie ori de câte ori au ocazia. Nu vom obosi să repetăm și noi ori de câte e nevoie - nu ieși cu nicio tranzacție fără documente care să acopere temeinic triada funcții - riscuri – active! Pe orice vreme, în orice vremuri, remunerația unui prestator trebuie să fie corelată cu funcțiile îndeplinite, cu riscurile asumate și cu activele implicate în tranzacția respectivă!

Acesta ne duce cu gândul la îndemnul care poate părea redundant în aceste zile – evitați atingerea feței cu mâinile neigienizate! Un echivalent fiscal ar fi - evitați explicațiile de fațadă, mai ales când e vorba de funcții de rutină! Pentru că este greu de susținut o (re)alocare a pierderilor cu o simplă explicație de genul ”a căzut piața”, acolo unde de fapt  filiala nu își asumă riscuri de piață sau strategice.

Renegociați (unde se poate) și comparați (în permanență)!

În contextul rezultatelor negative, inspectorul fiscal s-ar aștepta, mai degrabă, la dovezi că filiala a urmărit să fructifice acele clauze contractuale care îi permit să renegocieze prețuri, comisioane, rate de finanțare, redevențe.

Mai ales dacă acesta este o practică previzibilă în rândul companiilor comparabile independente. Și aici ajungem pe terenul mișcător al comparabilității – cum arăți (auditului care va veni mâine) că ești în rând cu piața tulbure de astăzi, când cele mai proaspete date din piață sunt de acum doi ani, atunci când piața nu era atât de tulbure? 

Și aici începe un proces laborios prin care contribuabilul își demonstrează buna credință și eforturile rezonabile de a respecta valoarea de piață la momentul încheierii tranzacției intra-grup. Nu există  strategie unică aici – extindeți perioada de comparabilitate, eventual luați în calcul și perioade anterioare de recesiune, includeți și companii aflate pe pierdere și, în general, adunați orice informație despre piață din această perioadă, analize independente, ghiduri oficiale ... niciun efort nu e prea mare pentru a vă susține demonstrația! (3)

Trecem acum la un alt strat de protecție contra coronavirusului despre care s-a vorbit nemeritat de puțin în această perioadă - aerisirea, ventilarea  corespunzătoare a încăperilor sau cel puțin verificarea filtrelor de aer condiționat. Aceasta ne duce cu gândul la o altfel de aerisire, de data asta a unui model de afaceri. În vremuri și așa încărcate, e mai puțin susceptibil la interpretări un sistem simplu/simplificat, fără structuri și aranjamente artificiale care cu greu și-are putea susține substanța economică. Un aspect cu atât mai mult de luat în calcul cu cât suntem deja în vremea lui DAC6.

Despre carantina de DAC6 și mijloace de imunizare

Am avut ocazia să vorbim despre această directivă a supra-transparenței dotată, din construcție, cu o fantastică zonă gri, una supusă interpretării agresive din partea administrației fiscale (4) 

Acum vom avea și ocazia de a vedea la lucru această directivă, pentru că încă din prima lună a lui 2021 începe raportarea aranjamentelor … raportabile. Raportarea se face în funcție de încadrarea în acea ANEXĂ IV cu semne distinctive privind o eventuală tentativă de tax avoidance în materie de impozite directe. Verdictul dacă ”e tentativă sau nu e tentativă” va depinde de inspecția ulterioară, dar, de fapt, de modul cum ai pregătit venirea acelei inspecții. Iată de ce recomandăm o carantină de DAC6 înainte de a trece la implementarea oricărui aranjament care implică tranzacții externe. Mai ales acolo unde Testul Beneficiului Principal este pozitiv (adică avantajul de ordin fiscal se dovedește a fi principala rațiune a aranjamentului/tranzacției) sau semnele distinctive sunt evidente, dar și acolo unde nu sunt ușor de identificat, e nevoie de o perioadă de analiză suplimentară din perspectiva efectelor raportării/neraportării. Pentru că, fie că raportezi sau nu, de acum înainte orice inspecție pe impozite directe va conține o componentă de DAC6. Cum spuneam, o componentă din start interpretabilă.

Se simte nevoie unei imunizări, nu-I așa? Echivalentul unui vaccin ar putea fi în fiscalitate un Acord de Preț în Avans, care este un mijloc de a ține sub control virusul neîncrederii administrative de care vorbeam mai sus. Discuții preliminare și (o spunem din proprie experiență) foarte intense duc la stabilirea unor  marje acceptabile de ambele părți (administrație, contribuabil), echivalent cu un armistițiu fiscal pe cinci ani. Sigur că între timp pot apărea pasaje de turbulențe grave precum e cel de acum, dar, pe fond e mai ușor să faci o renegociere când ai deja deschisă o cale de dialog.

Despre lipsa de dialog și alte ... rozătoare

Poate că dialogul, parteneriatul administrație-contribuabil ar trebui să fie următoarea felie de protecție, mai ales că ar acționa în beneficiul ambelor părți. De altfel, modelul profesorului australian Mackay (vez caseta) nu uită să precizeze că sistemul nu ar fi complet fără felia ”informație guvernamentală și măsuri de susținere”. Mesajul e simplu – vrei conformare, ajută oamenii să se conformeze!  Iar informația corectă este esențială. Lipsa de informație este asemeni acelui șoricel (vezi ilustrația) care sapă găuri și șubrezește staturile de protecție. Translatat în registru fiscal, acest mesaj se traduce prin nevoie de-a asigura în primul rând proceduri clare și ghiduri explicative, care să faciliteze conformarea contribuabilului. Sperăm ca administrația noastră va ține cont de bunele practici externe și în primul rând de promisul ghid OECD pentru gestionarea impactului COVID-19 în materie de transfer pricing.

Deocamdată, modelul nostru se concentrează doar pe ceea ce ține/ este sub controlul contribuabilului. Pentru restul … să așteptăm vremuri mai bune! Până atunci, autorii vă doresc sănătate și tradiționalul Transfer Pricing în Siguranță!  

Note:

(1) am prezentat subiectul în articolul ”Noua abordare radicală: ce mai rămâne după 100 de ani de alocare a profitului pe principii de piață?”, din ”Consultant Fiscal” nr. 65, decembrie 2019

(2) materialul poate fi găsit aici: ato.gov.au – Covid-19 economic impacts on transfer pricing arrangements.

(3) pe aceeași temă a stabilirii bazei de comparabilitate, vezi și ”E vremea pentru înCORONArea unei abordări ex-ante?”, din ”Consultant Fiscal” nr. 67, iulie 2020

(4) vezi articolul ”Vorbiți rezonabil DAC6?”, din ”Consultant Fiscal” nr. 68, septembrie 2020.

 

Model ”Swiss Cheese” de apărare fiscală în transfer pricing

 

Adaptare realizată de TPS după ”The Swiss Cheese Respiratory Virus Pandemic Defence” – Ian Mackay, reprodus în NYTimes, decembrie 2020

 Un mesaj, mai multe straturi

Conceptul ”Swiss cheese” își are originea în lucrarea psihologului James T. Reason (universitatea din Manchester) – ”Eroarea Umană”. Găurile din feliile de brânză pot fi asimilate acelor erori care, acumulate, duc la accidente, catastrofe. De aceea e nevoie de mai multe straturi de protecție care luate împreună reduc semnificativ riscul general. Conceptul poate fi aplicat în mai multe domenii, mai ales acolo unde siguranța este vitală (medicină, aviație etc.)

În 2020, Ian M. Mackay, virusolog la Universitatea Queensland,  Australia, a adaptat modelul pentru a ilustra un sistem eficient de protecție anti-coronavirus, transmițând astfel mai ușor mesajul că un singur strat de protecție nu este suficient în contracararea noului risc. Straturile sistemului sunt ”Păstrează distanța fizică și stai acasă dacă nu te simți bine”,  ”Poartă mască”, ”Menține igiena mâinilor și urmează regulile cunoscute în caz de gripă”, ”Evită să-ți atingi fața!”, ”Limitează timpul petrecut în aglomerație!”, ”Testare rapidă și urmărire”, ”Ventilare, Aerisire, Filtre de aer”, ”Mesaje guvernamentale și măsuri de susținere”, ”Carantină și izolare”, ”Vaccin”

 

Articol apărut în Revista Consultant Fiscal Nr. 69, decembrie 2020

ACTUALIZARE - pe tema Transfer Pricing în Siguranță (în vreme de pandemie), vă rugăm să consultați și articolul privind noul ghid OECD  

Detalii
Înapoi la pagina: TP Ştiri şi Articole

Seminariile TPS ”Învață să trăiești cu DAC6” au ajuns acum și la colegii de la Camera Consultanților Fiscali. Prezența a peste 600 de membri CCF și, mai ales, întrebările pe care le-am primit, arată că intermediarii fiscali tratează subiectul cu toată seriozitatea, căutând să clarifice cât mai mult aspectele controversate ale DAC6.

Cu numele directivă a intermediarilor, dar cu adresă spre contribuabiililor (relevanți), DAC6 e parte integrantă, ba chaira definitorie a noului normal fiscal . Așa că să ne obișnuim, să învățăm să-i facem față.  

  • Orice nouă tranzacție (externă) ar trebui să fie, automat, analizată, cu o lupă DAC6 de către contribuabilul relevant
  • Orice tranzacție va fi analizată cu o lupă DAC6 de către administrația fiscală (așa că, întreabă-te înainte să vină următoarea inspecție: de ce nu am raportat o tranzacție potențial raportabilă?)
  • Nu îți asuma că o tranzacție nu este raportabilă, înainte de a analiza întregul aranjament din care face parte
  • Să ai întotdeauna o imagine de ansamblu supra tranzacției (externe), cu acces rapid la toate documentele relevante
  • De acum, orice aranjament care ridică suspiciuni privind un avantaj fiscal (substanțial) chiar ar trebui să înceapă cu întrebarea – merită?
  • Consistență în explicare fundamentului economic al tranzacției din perspectiva tuturor părților implicate
  • Pentru că, de acum, apar consecințe directe ale lipsei documentării - amenzile DAC6!

 

Vă rugăm să găsiți aici prezentarea - ”DAC6:Abordări practice”.

Și vă rugăm să nu uitați că a rămas mai puțin de o lună până la prima potențială raportarte DAC6.

Acum este momentu să revizuiți din noua perspectivă a semnelopr distinctive tranzacțiile/aranjamentele extrene derulate în ultima jumătate a anului, mai ales cele intra-grup, ținta preferată a autorităților fiscale europene!

Pentru orice dac-întrebare, nu ezitați să ne contactați!

 

 

  

 

 

 

Detalii
Înapoi la pagina: TP Ştiri şi Articole

La un an de la primul seminar, de introducere în DAC6, ne întoarcem acum cu un seminar axat pe chestiuni foarte practice – ”Cum Să DAC6/How to DAC6”. Pentru că totul se adaptează azi noului normal (când și seminarul e de fapt ... webinar), ”adaptare” a fost și cuvântul de ordine pe care am vrut să-l transmitem celor nu mai puțin 98 de DAC-parteneri care au fost prezenți on-line. Trebuie să învățăm să trăim cu acest DAC6! cum spunem la un moment dat în prezentarea noastră.

Și acesta nu doar pentru că orice nouă tranzacție (externă) va fi automat analizată de autoritățile fiscale și printr-un filtru de DAC6. În definitiv, să trăiești înseamnă să vezi partea plină a paharului – așa că să privim DAC6 ca o invitație de reevaluare a aranjamentelor (văzute ca o serie de tranzacții) pe care le implică un model de afaceri, tocmai pentru a asigura sănătatea afacerii respective!

Este o viziune pe care au împărtășit-o și invitații noștri speciali și le suntem încă o dată recunoscători pentru acesta. Așadar mulțumiri Adelei Tapurin, șefa departamentului Taxe și Trezorerie la Nepi Rockcastle Group, pentru modul cum a explicat ce înseamnă să gestionezi un proiect de DAC6 pe nouă jurisdicții europene, cum să ții echilibrul între raportarea necesară conformării și tentația supra-raportării (tentație, atunci când îți vine să raportezi orice, doar să nu mai auzi de DAC6!) sau cum să monitorizezi sute de aranjamente din perspectiva DAC6.

Evident, acesta se poate face doar printr-o soluție de automatizare a proceselor și aici a intervenit cel de-al doilea invitat al nostru, Ruth Mittelmann Cohen, director de dezvoltare la VinciWorks, furnizor britanic de top în materie de soluții software pentru conformare fiscală. Iar pachetul lor Omnitrack știe, într-adevăr, să se adapteze nevoilor de DAC6 ale oricărui grup, știe să monitorizeze de la responsabili pe fiecare tranzacție până la consistența narativului (descrierii) aranjamentelor raportabile, în funcție de semne distinctive/hallmarks, potrivit fiecărei jurisdicții.

Dar, nota bene, DAC6 nu e doar despre raportare, ci și despre ... neraportare, adică despre modul cum știi să explici inspectorului fiscal de ce nu ai raportat un aranjament neraportabil. Și, din nou, ai nevoie de bună ordine în documentare, inclusiv când nu raportezi!

 Am putut exemplifica acesta la modul concret, pe un studiu de caz care a pornit de la tranzacții uzuale într-un grup cu filiale în Europa și în afară.

Mulțumindu-le încă o dată tuturor participanților pentru prezența lor activă (s-a văzut acesta și din întrebările adresate), aș mai vrea să adaug doar că la trei ani și jumătate de la primul articol din șirul celor pe care le-am scris pe tema DAC6 (aici, cel mai recent – ”Vorbiți rezonabil DAC6?”), după sutele de ore de lucru petrecute de echipa noastră pentru elaborarea detaliată a dac6guide.eu, putem spune că știm CUM SĂ transformăm o obligație de conformare fiscală într-un instrument util în beneficiul partenerilor noștri (așa cum ne place nouă să ne numim clienții). În definitiv, este ceea ce facem la Transfer Pricing Services de 12 ani încoace – am plecat de la dosare de prețuri de transfer ca să oferim servicii de Transfer Pricing în Siguranță pentru afacerea dumneavoastră!

Așadar, nu ezitați să ne contactați pentru orice întrebare (inclusiv de DAC6) care vizează siguranța fiscală a tranzacțiilor intra-grup! Și nu uitați, am intrat în ultima lună de pregătire pentru DAC6, până la prima lună efectivă de raportare a tranzacțiilor noi! (vezi aici ultima variantă a calendarului DAC6!) O pregătire temeinică acum a procedurilor pentru tranzacțiile care vor urma va simplifica mult viața cu DAC6. Ca să mai avem forță să ne adaptăm și la cele ce vor mai veni în noul normal fiscal! Să auzim de bine!

În numele echipei TPS, Adrian Luca

Aici, prezentarea ”HOW TO DAC6”, noiembrie 2020

  

Detalii
Înapoi la pagina: TP Ştiri şi Articole

O expresie mi-a reținut atenția, în mod special, în proaspăta Comunicare specială a Comisiei privind ”situația fiscală din România”.

”Pe baza prognozei de toamnă 2020 a Comisiei și pe baza analizelor privind recentele dezvoltări macroeconomice și bugetare, România nu este pe cale să facă ajustările care ar fi necesare pentru a se asigura că deficitul excesiv identificat în Recomandare este corectat în viitorul previzibil”.

Așadar ”România nu este pe cale să” (în original, ”is not set to”, care poate fi interpretat ca nu e pregătită, dar și nu e hotărâtă). Cu toată diplomația ei, această expresie sună mai înspăimântător decât prognozele excesiv de neliniștitoare date de aceeași Comisie – ”deficit bugetar consolidat de 10,25% în 2020, de 11,25% în 2021și 12,5% în 2022, în ipoteza în care nu se schimbă politicile”.

Și dacă la deficit ne mai așteptam (deși parcă nici chiar așa de excesiv), iată alte cifre din această prognoză ca o elegie de toamnă – ”Într-un scenariu de nicio schimbare de politici, datoria publică este estimată să treacă de 60% din PIB în 2022 și dincolo de 100% din PIB în 2027, rămânând deasupra acestui nivel până la sfârșitul perioadei de proiecție, 2031”.

Nu trebuie să fii specialist în macroeconomie, e suficient să fii doar un simplu contribuabil să-ți dai seama că acest 100% e terifiant de-a binelea. Adică în câțiva ani nu ne vom pune nici măcar acea mască care până acum ne dădea cât de cât o liniște forțată – om avea noi deficite, dar, uite ce bine stăm la îndatorare, undeva la 40%, nici nu ne comparăm cu ăi care au 70%, 80%, ba chiar trec de 100%!

Ei bine, uite că de-acum o să ne comparăm. Adică de ce să fim excesivi doar la deficit, de ce nu și la datorii, o să-i spunem atunci cu mândrie unui investitor care se va mai găsi să ne pună întrebarea fatală – bun, și care mai sunt atuurile voastre ca țară? Cum care? Spargelzeit!!

Cât despre clauza ”dacă nu are loc nicio schimbare de politici”, acesta poate fi una de salvare, sau … din contră. Adică putem citi cum vrem – cifrele pot să se îmbunătățească, cu politici potrivite sau pot să iasă și mai mult în decor, alimentate de politici nepotrivite.

Dar să ne-întoarcem la acel ”Romania is not set to”. La drept vorbind, ca să fii set to, în opinia Comisiei, trebuie să accepți realitatea în față – avem cheltuieli prea mari comparativ cu veniturile actuale. În diagnoza rece, ”determinanții fundamentali ai actualei situații fiscal erau deja prezenți înainte de impactul pandemiei din 2020 și nu s-au modificat. Se include aici creșterile mari de pensii, alocații mai mari pentru copii, reduceri în taxele indirecte și tăieri ale contribuțiilor sociale pentru anumite categorii de lucrători”.

Din acești determinanți, desigur că singurul unde se poate opera în mod realist o reparație este pe parte de taxe indirecte. Mai clar – TVA și accize.

Că o creștere a acestora va avea lovi în consum, deci în actualul principal motor al creșterii economice, asta e o altă poveste. Iar faptul că nici nu se poate pomeni în această perioadă electorală de TVA și accize este cu adevărat o altă poveste.

Sigur că va trece această perioadă, că nu putem s-o ținem la infinit în campanie electorală! Va trece și primăvara lui 2021, cu o nouă reevaluare de la Comisie. Va trece 2021, cu tot cu acea clauză de salvare (așa-numita escape clause va rămâne în vigoare și anul viitor, Bruxelles-ul acceptând să închidă ochii și să nu ia măsuri împotriva statelor care nu-și rezolvă derapajele excesive). Și atunci se va discuta de clasica soluție a creșterii taxelor. Întrebarea e – vom mai discuta și de altceva? Adică de politici cu adevărat mai potrivite, care să împace și capra veniturilor și varza cheltuielilor? Și aici aduc încă odată discuția pe terenul ADMINISTRAȚIEI!

Auzeam luna trecută o declarație oficială că ANAF nu va fi niciodată prietenul nostru. O declarație care, iată, în contextul cifrelor dezolante de mai sus, pare și mai … credibilă.

Dar alegeam atunci un titlu care poate fi catalogat ușor ca incredibil – Și de ce n-ar fi ANAF prietenul nostru (cândva)! Și încheiam așa – Astăzi aparatul administrativ (european și de oriunde din lumea asta) este mai puternic ca oricând prin datele pe care le colectează DESPRE TINE, DE LA TINE (pe această temă, articolul ”Vorbiți rezonabil DAC6?”). Dar tocmai acest aparat mai puternic ca oricând are nevoie, mai mult ca oricând, să arate că știe să facă echipă, că este partener real cu plătitorul de taxe.

În cel mai pragmatic mod vorbind, statul care așteaptă zeci de procente dintr-un salariu, dintr-un impozit, dintr-o valoare adăugată trebuie să aibă cel puțin conștiința că este asociat la afacerea, la activitatea acelui plătitor de taxe. Că dacă dispare plătitorul, dispar și taxele. Trăim vremuri de mare încercare, și pentru privat, și pentru stat! 

Tocmai că vin astfel de vremuri, îmi permit să rog politicienii noștri ca, măcar după ce trece campania, să intre pe acea cale a politicilor potrivite pentru prezentul și viitorul (apropiat). Altminteri, la următoarele alegeri, chiar nu știu pe unde mai scoatem cămașa!

 

Articol apărut și pe hotnews.ro și contributors.ro, noiembrie 2020. Autor - Adrian Luca, TPS

 

PS. Și, apropo, că tot suntem în campanie electorală – cine promite o îndatorare mai mare peste 100%? Așteptăm oferte! De ce să ne oprim la acest prag. Ce, un 120% nu ar suna mai ... psihologic? Și de ce să așteptăm până în 2027? Eu aș propune 2024, la următorul ciclu electoral. Să spunem chiar 12 aprilie. Parcă văd o plenară a partidului (nu contează care) unde se va anunța: ”Victorie. 35 de ani de la lichidarea 100% a datoriilor! Acum suntem 100% datori”.

Până la acel moment jubiliar, poate mai zăbovim un pic asupra tabelelor de mai jos (cf. CE - Prognoza de Toamnă 2020), înaintea savurării platformelor electorale. Și să ne întrebăm cât putem  rezista în acest galop epuizant de deficite și datorii (concomitent!). Dar, mai ales, ce câștigăm din aceste deficite și datorii! Merită această amanetare a viitorului la care recurgem astăzi cu atâta dezinvoltură, ca să nu spun altfel? Poate ne întrebăm ca niște investitori în propria țară! 

Pe acestă temă, articolul apărut în ZF.ro/opinii: Adrian Luca, TPS - Merită această amanetare a viitorului la care recurgem astăzi cu atâta dezinvoltură?

Detalii
Înapoi la pagina: TP Ştiri şi Articole

 

Într-o zi obișnuită din aceste vremuri, când pagina de știri începe cu ”cel mai grav bilanț zilnic de ...” și știm cu toții despre ce e vorba, găsesc ceva mai jos o non-știre ... ”Niciodată nu o să fie prietenii noștri ANAF”. Semnat – ministrul de Finanțe.

Da, cu toții știm, din calitatea noastră implicită de contribuabili, că vorbim aici de o non-știre: ANAF nu e prietenul nostru! Săptămâna trecută am publicat pe Hotnews un comentariu căruia i-am pus un titlu simplu – ”Implicațiile unei adrese ANAF”. Zeci de mii de contribuabili au citit să vadă despre ce e vorba. De ce? pentru că acești zeci de mii de oameni vor să găsească orice mic indiciu care i-ar ajuta să se protejeze împotriva neclarităților, interpretărilor, birocrației excesive și de aici abuzurilor care se ascund de atât de multe ori în spatele acelor plicuri albe cu casetă neagră expediate de onor Administrația Fiscală. Din cauza acestor neclarități, interpretări, abuzuri care se traduc în costuri excesive de bani, nervi, sănătate, energie, oamenii știu că Administrația nu e prietenul lor! Cum s-ar spune, Administrația nu e prietenul nostru nu pentru că ne ia bani (doar banii aceștia merg în spitale, în școli, infrastructură!) ci pentru că ni-i ia cu așa mari chinuri din partea noastră și chiar din partea ei, a administrației.

”Misiunea unei Administrații fiscale este să colecteze toate veniturile fiscale datorate, într-un mod corect și eficient, cu costuri limitate pentru contribuabil și însăși administrația fiscală”. Să citim și să recitim a doua parte a acestei definiții  date de Comisia Europeană. Și apoi să vedem cam unde n-am plasa noi aplicând instrumentele de evaluare a performanței administrației, de tipul  EU Fiscal Blueprints sau Tax Administration Diagnostic Assessment Tool (TADAT).

Am și acum în minte un titlu de acum ceva vreme – ”IRS încearcă în continuare să fie prietenul tău/ Perceptorul de impozite speră ca ultima ofensivă de împrietenire va da rezultate acolo unde precedentele au eșuat”. Și era vorba despre cum Fiscul American  - acel dur Fisc American, cel fără mama, fără tată, care se ia și de miliardari (aici, articol ”DAC6 și pierderile, cazul contribuabilului Donald J. Trump”) – calculase că și-a dublat procentul de contribuabili care, sunând pentru ajutor, primiseră asistența fiscală de care aveau nevoie.  

Mai am și acum în minte acei ochi verzi care răzbăteau de pe panourile publicitare puse de HMRC pe stradă, să sară în ochii oricărui contribuabil britanic mesajul se închid portițele pentru nedeclararea veniturilor. Dar țin și acum minte și o spun oricui vrea să audă: Fiscul din Marea Britanie are un expert detașat pe lângă fiecare mare contribuabil. Acest expert ”construiește o relație bazată pe înțelegerea în profunzime a afacerii și a domeniului în care operează”. Acestui expert i se spune Customer Compliance Manger. Apropo, la ei, contribuabilului i se mai spune și client.

Or ce succes poate să aibă compania Fiscul SA care le spune propriilor clienți, ba chiar prin vocea CEO-ului – nu o să fiu prietenul vostru! NICIODATĂ!  

Da, nicio reformă nu se face peste noapte, nu se face peste an sau peste pandemie! Dar să auzi acest niciodată este de-a dreptul dezarmant, pe cuvânt de contribuabil!

O spun de pe poziția contribuabilului care salută, ori de câte ori are ocazia, și cel mai mic semn de reformă la administrația noastră – că se schimbă un mod de comunicare, că se face o investiție în departamentul de analiză de risc, că se pregătesc inspectori în spiritul modern al unei administrații. Inclusiv faptul că ANAF are acum un nou site e de semnalat.

Și o mai spun ca unul care, după orice comentariu despre schimbarea dură de peisaj fiscal care se întâmplă sub ochii noștri în Uniunea Europeană, vine și adaugă – speranța noastră de a mai atrage investitori mari, de a crește economia pe baza unui spirit antreprenorial este să jucăm după un alt joc: jocul în care câștigă statul care asigură o administrație simplă, clară, predictibilă ... prietenoasă! Iar statul care transformă ringul de dans fiscal într-unul de box devine garantat pierzător la puncte (economice și fiscale).

Astăzi aparatul administrativ (european și de oriunde din lumea asta) este mai puternic ca oricând prin datele pe care le colectează DESPRE TINE, DE LA TINE (pe această temă, articolul ”Vorbiți rezonabil DAC6?”). Dar tocmai acest aparat mai puternic ca oricând are nevoie, mai mult ca oricând, să arate că știe să facă echipă, că este partener real cu plătitorul de taxe.

În cel mai pragmatic mod vorbind, statul care așteaptă zeci de procente dintr-un salariu, dintr-un impozit, dintr-o valoare adăugată trebuie să aibă cel puțin conștiința că este asociat la afacerea, la activitatea acelui plătitor de taxe. Că dacă dispare plătitorul, dispar și taxele. Trăim vremuri de mare încercare, și pentru privat, și pentru stat! Chiar nu e momentul pozițiilor de forță, de arătatul mușchilor! Să avem, cel puțin, grijă la cuvinte, la înțelesul lor.

PS. Pe această cale, rog respectuos să se rectifice pozitiv adresa ministerială: în loc de niciodată, să scrie, măcar, ”odată și odată”.

Articol publicat și pe hotnews.ro și contributors.ro, octombrie 2020. Autor - Adrian Luca, TPS  

 

Detalii
Înapoi la pagina: TP Ştiri şi Articole

Finalul actualei campanii pentru președinția SUA a fost (și mai mult) tensionat de știrea că din 2000 până în 2017 contribuabilul-președinte-miliardar Donald J. Trump ”nu a plătit impozit federal în 11 ani” (impozitul direct, pe venit, nu intră aici asigurările de sănătate, sociale sau impozitele pe vânzări), iar în 2017, deci în primul an ca POTUS, ”impozitul plătit a fost de doar 750 de dolari”! (cifrele sunt preluate din articolul New York Times din 28 septembrie 2020). Știrea se bazează pe rapoartele fiscale trimise către New York Times de o ”sursă cu acces legal la informații”. Prin prisma acestei surse și departe de zgomotul politic, cazul este relevant pentru înțelegerea unui subiect de mare actualitate … fiscală la noi, DAC6 – directiva raportării obligatorii a tranzacțiilor raportabile.

Pentru că multe date care compun puzzle-ul acestui caz pot fi preluate din raportul 8886 (foto), cel care poate fi numit fratele sau mai degrabă vărul DAC6. Vom reveni. Deocamdată să constatăm că Donald Trump este un contribuabil care înțelege să folosească întreaga gamă de facilități pe care legislația i le pune la dispoziție pentru a-i încuraja investițiile - credit pentru investiții, deduceri pentru renovări istorice, folosirea deprecierii din imobiliare pentru a reduce venitul fiscal din alte activități, cheltuieli operaționale cât se poate (spre exemplu, a făcut vâlvă faptul că își plătea frizerul cu nu mai puțin de 70.000 de dolari, dar e vorba de frizerul care participa la pregătirea show-ului TV de sute de milioane, Ucenicul/ The Apprentice).

Un alt articol New York Times, din octombrie 2016, arăta că reglementările fiscale din 1995 i-au permis contribuabilului Trump să deducă o pierdere de nu mai puțin de 916 milioane de dolari, întins pe 18 ani, câte 50 de milioane pe an. Pentru conformitate, folosea la acel moment un aranjament legal care permitea conversia unei datorii în acțiuni (“stock-for-debt swap”), evitând astfel ca acea ștergere de datorii (de care dezvoltatorul de cazinouri a beneficiat la începutul anilor 90 de la creditorii săi pentru evitarea falimentului) să fie considerată venit și astfel să fie purtătoare de impozit. Între timp, IRS (Fiscul) a sesizat portița și a eliminat aranjamentul. Și în articolul din septembrie 2020 se scoate în evidență o modalitate de exploatare la cent a literei legislației. ”Ucenicul” (din care Trump deținea 50%) plus contractele de licențiere a imaginii i-au adus între 2005-2007 un profit curat de 120 de milioane. Nemaiavând pierderi din urmă cu care să compenseze (miliardul de acum 20 de ani își făcuse efectul), a trebuit să plătească se spune primul impozit pe venit consistent din viața lui, în total 70 de milioane.

Avea să rezolve acest aspect în stilul său – din banii câștigați va face investiții noi, unele riscante, în orice caz nu va ține banii la saltea (spre exemplu atât de îndrăgitele circuite de golf răspândite în toată lumea au însemnat pierderi consistente – peste 300 de milioane din 2000 încoace). A reînceput jocul fiscal – când a avut ocazia, statul s-a asigurat că Trump plătește cel puțin un impozit minim (șapte ani între 2000 și 2017 a plătit, totuși, un total de 24 milioane, ca alternative minimum tax); când a prins ocazia, și dl. Trump s-a asigurat că poate să ceară compensarea pierderilor. Iar ocazia s-a chemat Marea Criză și pachetul se salvare al președintele Obama, altminteri rivalul său politic. Așa se face că în 2010 solicită și primește de la IRS un credit fiscal (income tax refund) de 72,9 milioane, reprezentând impozitul federal plătit cu câțiva ani în urmă, plus dobânzi. Pe de altă parte, tot IRS ia în colimator, în 2011, legitimitatea acestei compensări și declanșează o investigație extrem de complicată după cât se pare, încât nici până la această dată nu este soluționată și foarte probabil se va tranșa prin Justiție.

Din punct de vedere strict tehnic, dincolo așadar de comentariile politice, acest caz poate fi considerat o ilustrare a funcționării sistemului de raportare obligatorie a tranzacțiilor cu potențial ridicat de tax avoidance. Statul primește informații pe care le folosește mai departe, să schimbe reglementări și/sau să declanșeze investigații bine țintite. Pragmatism american Sistemul din SUA (Reportable Transaction Diclosure Statement), introdus cu mulți ani înainte de BEPS 12 (pentru prima data în 1984, actualizat subsanțial în 2004), prevede, printre altele, că un contribuabil este obligat să raporteze anual, atașat declarației de venit, o tranzacție în baza căreia revendică deducerea unor pierderi care sunt de cel puțin două milioane de dolari, într-un an, sau patru milioane pe mai mulți ani (acestea sunt pragurile pentru persoane fizice, pentru corporațiile-standard crește la 10-20 de milioane).

Spre deosebire de UE, Statele Unite au optat pentru un sistem care pornește de la tranzacție, în sensul că mai întâi se identifică tranzacțiile considerate de risc și apoi se cere raportarea din partea contribuabililor (separat, trebuie să raporteze și consultantul, material advisor) care obțin un beneficiu fiscal de pe urma schemei raportabile. Punând la dispoziție o listă de tranzacții-tip și un filtru de minimis (de ex, există un prag pentru comisionul plătit consultantului, 250.000 de dolari, în cazul corporațiilor, 50.000 în celelalte cazuri) IRS se asigură că poate capta partea consistentă, ca să nu spunem altfel, a fenomenului de tax avoidance.

Prin contrast, avem de această parte a Atlanticului, un sistem sub semnul (semnele) neclarității și care, culmea, poate cădea în propria capcană a interpretabilității. Să ne întoarcem la cazul Trump. Sigur este nevoie de o analiză în detaliu, dar, la o primă vedere, nu este clar dacă tranzacțiile respective ar fi trebuit sau nu raportate sub DAC6, atâta timp cât nu se poate dovedi că pierderile achiziționate sunt făcute cu scopul principal de beneficiu fiscal, ci sunt investiții în afaceri care funcționează în continuare.

Mai mult sau mai puțin profitabile, c-așa e-n business!

Articol apărut și în revista ”Consultant Fiscal”, septembrie 2020. Autor - Adrian Luca, TPS

Detalii
Înapoi la pagina: TP Ştiri şi Articole

Când vine vorba de conformare la DAC6, lucrurile sunt ... simple: Nu raporta DACă știi ce faci!

Ghidurile consultate (vezi și ”Vorbiți, rezonabil, DAC6?” ) țin să precizeze, în general, că un contribuabil este liber să decidă dacă raportează sau nu o tranzacție, iar în ultimul caz nu trebuie să transmită vreun formular cu ”zero” declarații. În același timp, trebuie luat în calcul că organul de control poate solicita contribuabilului relevant/intermediarului argumentele pentru neraportare, inclusiv o analiză privind aplicarea testului beneficiului principal. În formularea ghidului german, se recomandă păstrarea documentelor privind tranzacțiile neraportate!

Pentru identificarea primelelor semne de raportare/neraportare la tranzacțiile externe ale companiei dumneavoastră, sperăm că tabelul de mai jos vă este cu folos:

 

 Despre Testul Beneficiului Principal (TBP)

Pentru a se considera raportabile, unele aranjamente trebuie interpretate în funcție de testul beneficiului principal, care este îndeplinit dacă obținerea unui avantaj fiscal este principalul sau unul din principalele beneficii pe care o persoană le poate aștepta în mod rezonabil ca decurgând din acel aranjament. Testul necesită o analiză caz cu caz (luând în calcul toate faptele și circumstanțele relevante – OECD, Model Tax Convention 2017) dar, în general, condițiile testului beneficiului principal sunt îndeplinite atunci când aranjamentul implică măsuri de planificare fiscală incompatibile cu scopul/înțelesul legislației. Avantajul fiscal nu ar trebui considerat ca fiind beneficiul principal atunci când acel avantaj este în mod expres prevăzut de legislația statului de rezidență a contribuabilului sau este acceptat de o decizie judecătorească privind impozitarea directă (ex. o rată de impozitare mai mică, deducerea unei cheltuieli, evitarea impozitelor cu reținere la sursă, credit fiscal extern). Se prezumă că avantajul fiscal așteptat nu este ”decisiv” dacă o tranzacție ar continua să aibă loc și în lipsa acestuia. În general, un test pentru ... aplicarea TBP este compararea situațiilor în care se aplică, respectiv în care nu s-ar aplica legislația fiscală relevantă – dacă tranzacția pare similară în ambele situații, atunci, cel mai probabil tranzacția are un fundament economic și unul de ordin fiscal.

Notă: Material realizat pe baza raportului BEPS12 (OECD, 2015) și a ghidurilor explicative DAC6 din Marea Britanie, Irlanda, Finlanda, Olanda, Germania și Franța (pentru detalii, vezi www.dac6guide.eu).

* Vă rugăm să luați în considerare că este nevoie de o analiză punctuală a fiecărui caz pentru evaluarea corectă a unui aranjament fiscal în vederea conformării la DAC6. Contribuabilii vor acționa doar pe baza propriilor analize, iar decizia lor nu poate antrena vreo responsabilitate din partea Transfer Pricing Services. 

 Acest tabel a fost publicat și în revista ”Consultant Fiscal”, septembrie 2020

Detalii
Înapoi la pagina: TP Ştiri şi Articole

Abstract: A, de la „aranjamente”; B, de la ”beneficiul fiscal” de care n-ai mai vrea să beneficiezi, până la urmă; S, de la „semne distinctive” greu de distins; T de „transfer pricing”-ul de care nu scăpăm nici aici; R, de la ”raportare” nouă, evident; A, de la ANEXA IV; C de la „confidențialitatea” care e natural să existe între consultant și clientul său, dar nu ar fi normală dacă e cerută de consultant; iar cu T, de la tranzacții „transfrontaliere”, ne întoarcem la aranjamentele cele raportabile. Așa ar suna DAC6 în abstract. Cu un D, de la dublu limbaj, ca să fim mai exacți. DAC6, a cincea modificare a Directivei Cooperării Administrative, este noul limbaj criptic pe care trebuie să-l învețe din mers contribuabilii pentru a intra în comunicare/pentru a se face înțeleși de autoritatea fiscală națională, dar și de celelalte autorități europene. Dar să știi doar cuvintele/semnele nu va fi suficient pentru ”descrierile” și ”rezumatele” prin care te vei explica în formularul de raportare. Acest articol își propune să fie o inițiere în decriptarea semnelor distinctive, adaptate pentru a putea fi mai ușor înțelese în contextul tranzacțiilor unui contribuabil obișnuit.


Multe s-au schimbat din vara anului trecut de când publicam articolul ”Ce știm și ce nu știm despre apropiata transpunere a directivei supra-transparenței”. Desigur, a apărut legislația internă (vezi articolul – ”Mai sunt trei luni”...) și putem spune că știm mai multe citind ghidurile emise de mare parte din administrații fiscale europene.

Din toate transpare însă certitudinea că nu poți ajunge să știi totul despre DAC6. Și asta dintr-un motiv simplu – așa e prevăzut DAC6 din construcție, cu o fantastică zonă gri, una supusă interpretării agresive din partea administrației fiscale. Olanda, spre exemplu, a găsit o explicație diplomatică – UE a decis să se formuleze semnele distinctive la modul general, pentru că dacă ar fi fost mai specifice, poate ar fi fost mai ușor să se facă aranjamente care să le ocolească. Bine, bine, vine întrebarea, dar cu acel contribuabil corect, care din construcție nu-și propune să ocolească, nici să evite, ce-ați avut? În zadar vom aștepta un răspuns relevant, Bruxelles-ul pare să-și fi făcut un calcul optimist și a trecut banii, nervii și celelalte costuri ale contribuabilului corect la pagube colaterale. Iar acestuia, contribuabilului, nu-i rămâne decât să-și construiască singur protecția fiscală, începând prin a înțelege statutul special al acestei raportări obligatorii – ești obligat să transmiți un set de informații sensibile care, din start, nu sunt văzute cu ochi buni de Fisc.

Nu e auto-incriminare, dar nici auto-disculpare

Este natural ca un contribuabil să fie preocupat de efectele pe care furnizarea de informații sub DAC6 le va avea, într-un final, chiar asupra sa. OECD, prin BEPS 12 (documentul-sursă al regimului raportării obligatorii europene, din octombrie 2015) admitea că informația colectată va fi folosită pentru ”a schimba comportamente și a reacționa prin schimbări legislative, evaluări de risc și audit” (s.n.). Simțind întrebările care se nasc de aici, se grăbea însă să explice ”Tranzacțiile raportate care implică o potențială ”tax avoidance” (în traducere - evitare a plății impozitelor la nivelul așteptat de autoritatea fiscală, n.n.) și planificare fiscală nu ar trebui să dea naștere unei preocupări privind auto-incriminarea”. Dar chiar de-ar fi vorba de ”tax avoidance”, acesta nu este echivalentă cu frauda fiscală, deci nu are caracter penal, neimplicând acțiuni ilegale precum solicitarea de deduceri pe bază de documente false, venit neraportat, organizarea deliberată a unui sistem pentru nereținerea impozitului la sursă etc. Astfel, ”în măsura în care informația are doar scop fiscal, contribuabilul nu poate invoca privilegiul protecției împotriva auto-incriminării”. (OECD spune chiar că autoritățile fiscale pot cere să fie excluse din raportare schemele cu implicații penale). Iată o precizare care mai mult alimentează focul, adică acea preocuparea legitimă de care vorbeam. Mai ales că există și o completare – poate raportarea nu e auto-incriminare, dar sigur nu e nici auto-disculpare. În traducere – nu poți spune nici am raportat, acum sunt …curat. Mai ales dacă Fiscul nu a avut nicio reacție (imediată) la acea raportare. OECD a avut o recomandare clară în aceste sens, preluată de DAC6 și ajunsă la noi sub forma ”lipsa de reacție a ANAF cu privire la un aranjament transfrontalier care face obiectul raportării nu implică acceptarea validității sau a tratamentului fiscal al respectivului aranjament” (art. 291^4 -20, CPF). Și această precizare vine să confirme că DAC6 este de fapt despre auto... cenzurare. Miza nedeclarată a noii legislații este de a convinge contribuabilul să se gândească de cel puțin două ori înainte de a trece la realizarea (unii ar zice comiterea) unei tranzacții neclare. Iar dacă o va face, să fie atent la ce va scrie! Apropo, scriem aranjament și înțelegem tranzacție?

Aranjament – o tranzacție la plural

Mergem la litera legii și citim că formularul de raportare trebuie să conțină ”un rezumat al obiectului aranjamentului transfrontalier care face obiectul raportării (…) și o descriere generală a aranjamentelor sau a activităților economice relevante”. Se subînțelege că raportăm un aranjament dar, de fapt, ne gândim la mai multe. Filozofii ar zice că e nevoie de o abordare holistică adică să înțelegi părțile componente doar privind întregul. ”Un aranjament trebuie privit holistic, nu doar ca o serie tranzacții separate” se spune în ghidul emis de autoritățile din Marea Britanie, care, încă înainte de DAC6, aplicau un sistem propriu de raportare pentru tranzacțiile interne cu potențial de tax avoidance (DOTAS). Abordare pornește chiar din BEPS 12, unde se spune că ”acest concept de aranjament trebuie să fie suficient de larg și de robust să capteze orice schemă, plan sau înțelegere; toți pașii și tranzacțiile din care e format, toate persoanele care iau parte sau sunt afectate de el”. Deci ne gândim la o tranzacție când vorbim de un aranjament, doar că acea tranzacție trebuie văzută în ansamblul/contextul său, împreună cu tranzacțiile conexe, cu cele din care a decurs dar și cu cele pe care le antrenează. Spre exemplu, ”în contextul achiziției unei noi entități, aranjamentul va include nu doar tranzacția în sine, ci și finanțarea achiziției și orice restructurare post-achiziție” (OECD). Sau ”un aranjament poate include intrarea într-un acord de împrumut, avansul pentru împrumut, plățile succesive de dobândă și apoi rambursarea principalului” (ghid explicativ Irlanda). Înțelegem, așadar, că ”un aranjament poate fi o tranzacție, o schemă, o acțiune, un acord, o finanțare (grant), o promisiune, o înțelegere, un angajament, un eveniment sau … alt tip de tranzacție” (ghid Finlanda). În general, vorbim de un aranjament potențial raportabil acolo unde există (a) o consecință, un rezultat transfrontalier și (b) dacă există sau ar putea să existe un impact fiscal semnificativ (material), prin reducerea masei fiscale în jurisdicția de raportare, cum ar fi plata de dobânzi către partea afiliată externă, o plată eligibilă pentru deduceri fiscale, transferul unui activ purtător de venit către un non-rezident etc. (BEPS 12, pag 73) Aceste filtre inițiale sunt utile, dar nu infailibile. Nu putem distinge întotdeauna caracterul transfrontalier (de exemplu, în accepțiunea Olandei, poate intra în sfera de aranjament raportabil fuziunea între două companii surori olandeze, compania-mamă fiind în afară) sau impactul fiscal (exemplu în cazul unor intangibile greu de evaluat – goodwill). Olandezii au ales chiar să înlocuiască aranjamentul cu un termen care s-ar putea traduce prin construcție. ”Construcție este un termen ales special ca să fie unul neutru. O construcție poate fi o tranzacție, o acțiune, un acord, un împrumut sau o combinație între acestea. O construcție poate fi și o serie de construcții, iar o construcție poate fi compusă din mai mulți pași sau mai multe părți. Acolo unde o construcție începe și se termină depinde însă de semnul distinctiv corespunzător (s.n)”. (ghid Olanda)

Onestitatea, interpretată cu rezonabilitate

Olandezii au pus punctul pe i, cum se spune. Semnele distinctive (hallmarks, în original) sunt bornele unui teritoriu pe care Comisia Europeană îl vrea cât mai vast. Cu cât mai neclar amplasate bornele, cu atât mai vast teritoriul. Astfel devine rezonabil să comparăm DAC6 cu o armă care are nevoie de o rază lungă de acțiune, dincolo de, să spunem, clasica regulă generală anti-abuz. Ne amintim că acesta stabilește (art. 40^4, CF) că, ”în scopul calculării obligațiilor fiscale, nu se ia în considerare un demers sau o serie de demersuri care, având în vedere toate faptele și circumstanțele relevante nu sunt oneste, fiind întreprinse cu scopul principal sau cu unul din costurile de a obține un avantaj fiscal care contravine obiectului sau scopului prin prevederile fiscal aplicabile”. În sensul noului limbaj fiscal, onestitatea se citește prin excludere: ”demersurile sunt considerate ca nefiind oneste în măsura în care nu sunt întreprinse din motive comerciale valabile care reflectă realitatea economică”.

În sensul aceleiași norme, ”avantajul fiscal este o scutire fiscală, o reducere a cotei de impozitare sau orice tip de credit/rambursare fiscală, altul decât un credit fiscal pentru impozitul reținut la sursă”. Legislației nu-i lipseau așadar elementele suficient de interpretabile pentru a repera schemele sau aranjamentele de tip „tax avoidance”. Exista deja inclusiv conceptul de tranzacții transfrontalieră artificială (”care nu au un conținut economic și care nu pot fi utilizate în mod normal în cadrul unor practici economice obișnuite, scopul esențial al acestora fiind de a evita impozitarea ori de a obține avantaje fiscale care altfel nu ar putea fi acordate”). Iată însă că vine DAC6 care schimbă demersul cu aranjamentul și filtrul onestității cu cel al rezonabilității. Este introdus un test al beneficului principal, din acelea al căror rezultat trebuie să iasă negativ, ca lucrurile să fie considerate OK pentru contribuabil. Pentru că testul presupune ”să se stabilească dacă beneficiul principal sau unul din beneficiile principale pe care o persoană se poate aștepta în mod rezonabil (s.n.) să le obțină de pe urma unui aranjament transfrontalier, ținând seama de toate împrejurările și circumstanțele relevante, este obținerea unui avantaj fiscal”. Iar ca forța de acțiune să crească și mai mult, se vânează planificarea fiscală agresivă și acolo unde nu se vede vreun avantaj fiscal la orizont. Sunt așa-numitele semne distinctive care n-au nevoie de testul beneficiului principal pentru a fi activate în mod rezonabil. Fără îndoială că autoritățile vor fi mai dispuse să aplice filtrul rezonabilității într-un mod rezonabil dacă se vor afla în fața unei solide analize economice, care va proba onestitatea tranzacțiilor contribuabilului.

Sperăm că noul tabel explicativ Anexa IV (veri articol ”DAC6: mai dregrabă se raportează/mai degrabă nu se raportează!”) vă va ajuta să începeți decriptarea cu succes a semnelor și adaptarea la tranzacțiile dumneavoastră pentru a găsi dubla protecție fiscală de care aveți nevoie în noul normal.

Articol apărut și în revista ”Consultant Fiscal”, septembrie 2020. Autori Adrian Luca și Alexandra Albu, TPS

Pentru știri la zi despre evoluția aplicării DAC6 în statele membre, vă rugăm să accesați, dac6guide.eu. 

Pentru orice întrebări specifice legate de conformarea și protecția fiscală DAC6, colegii noștrii vă stau oricând la dispoziție!