”Planul de acțiune propune îmbunătățirea aspectelor vizând prețurile de transfer în UE, astfel încât să reflecte mai bine realitățile economice de astăzi și modelele de afaceri moderne. Transparența și un mai bun acces la prețuri comparabile sunt două domenii la care am început deja să lucrăm (...) Măsurile din planul de acțiune sunt în mare măsură aliniate cu reformele OECD din planul BEPS, pe care le susținem în totalitate, dar, în același timp, trebuie să răspundă nevoilor și problemelor specifice ale UE”. 

Am citat din informarea care însoțește anunțul ”Comisiei Europene din 17 iunie privind lansarea Planului de acțiune pentru o taxare corectă și eficientă în UE”. O informare cuminte, pe măsura titlului la fel de cuminte. Dar asta până să ajungem la măsura-vedetă din planul strategilor de la Bruxelles – CCCTB.
Inițialele vin de la Common Consolidated Corporate Tax Base. În traducere – bază comună consolidată de impozitare a companiilor (din UE).

Adevărata traducere ar suna însă cam așa – dacă BEPS caută să rezolve problema folosirii abuzive a stimulentelor fiscale, CCCTB vrea să elimine de tot problema, prin... eliminarea stimulentelor fiscale! Este o undă seimică cu un impact imprevizibil, nu doar la nivelul fiscalității tranzacțiilor intra-comunitare, ci chiar la nivelul economiilor statelor membre.

Articolul de mai jos se dorește a fi un semnal de alarmă, de pregătire pentru Europa post 17.06.15!

Citește mai departe...

Am să-ncep direct – implicaţiile celui mai mediatizat dosar al momentului nu sunt doar politice, ci şi economico-fiscale, iar acestea din urmă sunt cel puţin la fel de interesante ca primele. În joc este ”substanţa economică”, termenul nerostit în acest dosar, dar rostit în zeci, sute de alte dosare care, fără să fie sonore, au mize importante pentru împricinaţii obişnuiţi (companii, PFA etc.). Substanţa economică a unei tranzacţii - mai ales a unei tranzacţii cu un un serviciu, cu ceva intangibil adică – este cea ce face diferenţa între o cheltuială deductibilă, una pentru evitarea plăţii taxelor (tax avoidance, de care se vorbeşte în întreaga lume) sau, mai rău, una în scop de evaziune fiscală, cu implicaţii penale.

(Pentru că miza articolului nu sunt persoanele, voi folosi doar iniţialele celor nominalizaţi în dosarul care circulă acum pe internet).

Citește mai departe...

Fraţii Candy (bomboană) sunt investitori în cel mai scump parc rezidenţial din Londra, unde unele apartamente ajung şi la 140 de milioane de lire. La un moment dat, unul din fraţi zice – ” în timpul construcției, veneam aici în fiecare săptămână timp de cinci ani. Creştea inima în mine doar când mă uitam la blocuri”. Dar avocatul de colo – ”renunţă, asta chiar nu mă ajută deloc”.

Dezvolatorul continuă – ”trebuia să ne asigurăm că ne vedem banii înapoi”. Dar avocatul – ”ce, ţi-ai pierdut minţile?”

Nu, nu e o mostră de umor englezesc. E pur şi simplu o întâmplare, petrecută zilele astea la Londra. Fraţii Candy există şi sunt celebri, ultra-exclusivistul One Hyde Park există, ba chiar şi preţurile. Mai există şi un film publicitar despre fraţi şi proiectul lor, un film în două variante, dintre care una puternic editată (periată). Evident, problemele au apărut de la varianta needitată, care a ajuns in presă, cu tot cu indicaţiile de editare.

Producătorii şi-au dat seama că inofensivul clip publicitar despre ridicarea proiectului imobiliar (unele declaraţii erau din 2010) puteau să ridice o grămadă de întrebări din partea ... Fiscului britanic (HMRC). Despre ai cui bani vorbesc protagoniştii, din moment ce, în acte, dezvolatorul proiectului este o firmă înregistrată într-un off-shore? Iar o firmă într-un off-shore poate face afaceri în Marea Britanie, dar nu poate fi condusă din Marea Britanie. Or din film se înţelege că fraţii se implicau până şi în alegerea contractorilor. Unul din ei are domiciliul fiscal în Monaco, deşi face intens afaceri la Londra. Oare plăteşte toate taxele pe care ar trebui să le plătească?

Rămâne de văzut cum se va încheia povestea şi cine va râde la urmă.

Dar păţania arată încă o dată cum a reuşit Fiscul britanic să modeleze comportamentul fiscal, de au ajuns marii (potenţiali) contribuabili să sufle până şi-n filmul publicitar. Este o evoluţie la care nu te-ai fi gândit acum câţiva ani, prin 2010 bunăoară. Poate au avut efect ochii verzi ai HMRC-ului, de care vorbeam într-un comentariu recent din ZF!

Deci, atenţie la substanţa economică a tranzacţiilor, la nivelul de piaţa al preţurilor, la responsabilităţile companiei în cadrul modelului de afaceri al grupului, şi, mai nou, la semnificatia fiscală a vorbelor. Apropo, cred că acest îndemn ar trebui să se aplice şi politicienilor şi deciziilor pe care le iau. Dar, desigur, asta e altă poveste!

Articol apărut pe ZF.ro, 10 iunie 2015. Autor - Adriana Stoian, TPS

 

În calitate de consultanți fiscali - și nu numai în domeniul prețurilor de transfer - recomandăm un test simplu pentru verificarea stării de sănătate a afacerii - analiza de comparabilitate (vezi aici - de ce este necesar un studiu de benchmarking). Prin semnalele pe care le transmite un astfel de studiu, afli cum te poziționezi față de competitorii tăi sau cum te afectează schimbările apărute în piață, putând astfel interveni rapid pentru a corecta eventuale deviații nesănătoase. Cu cât intervii mai repede, cu atât șansele de însănătoșire sunt mai mari. Așa trebuie să fie în cazul unui micro-organism (o afacere, o întreprindere), dar și în cazul unuia macro (o industrie, o economie, o societate) 

Recentul târg de carte de la București și discuțiile purtate în jurul pieței și, implicit, nevoii de carte m-au incitat să mai citesc câteva statistici comparative. Ca de obicei, am răsfoit imensa bibliotecă digitalizată de statistici de pe tpsoft.ro.

Așadar - câtă nevoie mai are nevoie românul mediu de carte? Iar, răspunsul vine la un click distanță - poate mai are, dar nu cât polonezul, cehul sau ungurul.    

Pentru că, spre exemplu, toate editurile mari din ţară livrează carte cât primele trei din Cehia, o ţară cu jumătate din populaţia noastră.

Vă mai aduceți aminte de analiza realizată de curând tot cu tpsoft - primele 45 cele mai mari fabrici româneşti dau lactate cât una poloneză!

De ce aceste ”ecarturi” (ca să păstrăm un limbaj tehnico-eufemistic)? Când vine vorba de carte, explicaţiile se încheagă mai greu decât la lapte. Cu o reducere de TVA, cu o încurajare a investiţiilor, a tinerilor fermieri sau orice pârghie de tipul acesta se mai poate face ceva în privinţa valorificării unei industrii cu potenţial – producţia de lactate. Potenţial care stă în faptul că avem o ţară cu pământ bogat, iar laptele este, până una-alta, chiar o necesitate pentru consumatori, aşa bogat în vitamine cum este.
Dar cartea? Poţi reduce TVA-ul, poţi stimula dezvoltarea editurilor, poţi chiar să investeşti în case de creaţie unde să se ”producă” cărţi autohtone pentru tot consumatorul. Totul are efect atâta timp cât cartea/ziarul/broşura e văzută ca o necesitate de consumator! Aici cred că e cheia – mai crede consumatorul că-i sunt necesare vitaminele A, B, C ... luate din cărţi?
Până una-alta, citind aceste statistici, cred că răspunsul tot în industria laptelui, maşinilor, softului se găseşte. Să continuăm să le ajutăm pe acestea să crească, măcar la nivelul Poloniei, Ungariei etc., sperând că, la rândul lor, vor antrena nevoia de şcoală şi, implicit, nevoia de carte.

Continuare pe zf.ro

Autor: Adrian Luca, TPS - 22 mai 2015

 

Marii politicieni ai lumii trag (de sfoară) clopotele în jurul tranzacțiilor intra-grup. Într-o nouă ordine fiscală internațională, impun reguli neașteptate privind prețurile de transfer.

Prețurile de transfer sună acum mai mult a chestiune politică, decât tehnică! 

TPS vă propune un nou film de decriptare a realității – ”Pentru cine bat clopotele”, continuarea compilației din 2014 -  ”Cine a zis”!

Atenție - filmul conține statistici și declarații politice explicite care vă pot afecta! Vă rugăm să vă asigurați că sunteți în intervalul de piață!

Vizionare plăcută și ... pregătire solidă pentru inspecția pe prețuri de transfer!

Toată lumea comentează debarcarea inspectorilor ANAF la mare de 1 mai. Eu vreau să spun din capul locului că sunt din cei care am beneficiat de aceasta. Seara după ce făcusem o ”razie” pe la mai multe restaurante/terase/cluburi, unde n-am putut intra, binenţeles, că nu aveam rezervare, ajungem la unu care tocmai fusese vizitat de inspectori fiscali. Restaurantul are noroc şi ţine deschis şi ”după”, noi avem noroc că, evident, rezervările au fost date peste cap. De altfel, şi peste zi, maşinile cu girofar pe care scria ANAF aveau un efect benefic puţin scos în evidenţă de mulţimea nerecunocătoare – când treceau cu girofaru aprins, să se dea lumea la o parte, mai făceau loc prin mulţime, mai ”respiram” şi noi.

Sunt un om optimist din fire, aşa că văd efectul benefic al acţiunii – mai aeriseşte spaţiul care, s-o recunoaştem cu toţii, e poluat de mica, mijlocia, marea evaziune. Sigur, deocamdată inspectorii s-au dus la mare să vâneze mica, hai, mijlocia evaziune, apăsând pur şi simplu pe tasta care scoate „raportul Z” de pe casa de marcat. Orice comerciant ştie despre ce vorbesc – este tasta care care îţi dă raportul de „golire” al vânzărilor efectuate peste zi.

Deci haideţi să considerăm acest 1 mai 2015 ca o Ziua Z în ofensiva anti-evaziue şi, de ce nu, anti-corupţie! O zi, care aflu dintr-un raport cald al ANAF-ului se poate solda cu venituri la buget de peste 2 mil lei, din amenzi şi confiscări. Plus veniturile pe care le-au adus prin faptul că, de voie, de nevoie, marea majoritate a comercianţilor şi-au scos singuri raportul Z!

Dar dacă acesta ar fi activul, nu pot să nu văd şi pasivul acţiunii cu girofar pe plajele de la mare.

Şi să nu mă gândesc - oare unde am fi ajuns dacă aliaţii ar fi debarcat, anunţat la radio şi cu girofar pe deasupra, pe plajele Normandiei? Poate că tot aşa, i-ar fi găsit pe soldaţii inamici, pregătiţi, la posturi, gata să apese pe taste.

Şi apropo de ”inamici”. Mă bucur că, în comunicatul său, ANAF simte nevoia să arate că acele controale s-au desfăşurat pe baza ”analizei de risc, a sesizărilor primite şi a informaţiilor furnizate de instituţii specilizate”. Era obligatorie o astfel de precizare, pentru că aşa trebuie să se desfăşoare un control, mai ales unul de la anti-fraudă! Dar mi se pare simptomatic că, până şi comunicatorii ANAF au uitat să introducă, măcar de formă, faptul că inspecţiile fiscale trebuie efectuate ”în aşa fel încât să afecteze cât mai puţin activitatea curentă a contribuabililor” – cum scrie în Codul de procedură fiscală.

Deci, dacă tot era ”pe surse, pe analiză”, ce rost are să dai buzna la inamicu afacerist, ridicând clientu de la masă? Nu se putea aştepta până ce pleca ultimu client, că doar nu lua cu el şi raportul Z?

Munca aceasta de control recunosc că nu e simplă, pentru că trebuie să ai abilitatea unui chirurg care să nu vină apoi să ne spună operaţia a reuşit, dar, din păcate, omu a murit!

Citeam zilele trecute în Business Magazin de români care-şi deschid afaceri la Londra. Erau fascinaţi - evident pe lângă oportunităţi de afaceri- de tratamentul pe care-l primesc, de faptul că nu sunt văzuţi ca inamici. Şi nu i-am auzit să se plângă de afişele prin care Fiscul britanic anunţă că e cu ochii pe trişori, pe cei care nu-şi declară (toate) veniturile. Şi au găsit o modalitate ”umană” de a transmite acest mesaj dur, prin nişte superbi ochi verzi. (link aici). Oare de ce n-or fi simţit nevoia să apeleze la un superb girofar albastru?

Mi-aduc aminte de un film cu mare priză la public acum 30 de ani, care demasca un mare caz, culmea, de evaziune! Dar, până şi în propagandisticul Secretul lui Bachus, Miliţia economică mergea în civil, într-o Dacie în civil, fără girofar şi chiar şi fără număr galben. Mă distrez şi acum când revăd răspunsul evazionistului-mafiot de la IAS, răspunzând ofiţerului care-i cerea un raport într-o verificare de rutină: ”Nu face nimic! E normal, e firesc”. (link aici, min 1:12:00 -1:13:00).

Ală era normalul de atunci. Vremurile s-au schimbat. Deci, e normal să susţin o acţiune precum cea a ANAF-ului, dar cred că e firesc să vreau o altă abordare. Să lucrăm mai mult cu ochii si mai puţin cu girofarul!

Articol apărut în zf.ro, 5 mai 2015. Autor: Adriana Stoian, TPS  

 

Stimați colaboratori,

Vă semnalăm apariția unui articol de presă (aici) care prezintă, în premieră, date oficiale privind activitatea ANAF în materie de prețuri de transfer.

Pe scurt, principalele informații:

*În 2014, s-au derulat 130 de inspecţii fiscale în cadrul cărora “a fost avută în vedere analizarea relaţiilor de afiliere, respectiv preţurile de transfer practicate în cadrul tranzacţiilor derulate cu entităţile afiliate identificate”.

*”Tot anul trecut, s-a înregistrat o treime din totalul controalelor pe preţuri de transfer efectuate până în prezent, iar cea mai mare ajustare realizată de Fisc (recalcularea impozitelor când se constată că prețurile de transfer au fost folosite pentru mutarea profitului în altă țară – n.red.) a fost cu 18% peste cea realizată în 2013”. Ajustarea a fost aplicată unui mare contribuabil al cărui nume nu este menţionat de ANAF.

* ANAF anunță că echipa alocată pentru gestionarea aspectelor legate de prețurile de transfer numără 54 inspectori fiscali, la nivel regional, plus 12 inspectori la nivelul direcţiei generale de coordonare. Până acum, 72 de inspectori fiscali au fost pregătiţi într-un schimb de experiență cu experți din Marea Britanie, iar 196 de inspectori din aparatul teritorial ANAF au făcut în 2014 seminarii de pregătire intensivă în domeniu. Amintim că, potrivit unei note oficiale din 2014, toţi inspectorii fiscali din cadrul aparatului de inspecţie fiscală al ANAF au atribuții de verificare a preţurilor de transfer prin solicitarea dosarului preţurilor de transfer.

Puteți găsi aici informațiile de bilanț furnizate anul trecut de ANAF.

Aceste informații trebuie citite și în contextul în care opinia publică începe să pună presiune pe Fisc pentru a prezenta rezultate ”spectaculoase” și în urma verificării companiilor mari. Prin specificul lor, de a nu fi o știință exactă, prețurile de transfer devin astfel un risc fiscal major al grupurilor de companii, așa cum reiese și din noile prevederi ale Codului Fiscal, respectiv Codului de Procedură Fiscală. Spre exemplu, dosarul prețurilor de transfer va deveni obligatoriu ”tot timpul”, nu numai la momentul inspecției ( după cum știți, în acest moment nu există prevederea explicită că dosarul trebuie să fie întocmit înainte de solicitarea inspectorului fiscal).

În numărul viitor al buletinului TPS Expres, vom reveni cu noi informații pentru a vă ajuta să aveți un Transfer Pricing în Siguranță.

Cu respect
Echipa TPS

De o săptămână, discuţiile (dezbaterile?) despre introducerea cotei reduse de TVA pentru alimente sunt alterate chiar de ... numele măsurii. S-a creat imaginea că, fiind ”pentru alimente”, este mai mult ”pentru săraci”, pentru că, nu-i aşa, ei se gândesc cel mai mult la alimente şi dau cel puţin o treime din buget pe mâncare.

Ca orice angajator, mai ales unul într-o profesie liberală, sunt primul care vreau să continue reducerea poverii costurilor de angajare, pentru a putea creşte salariile oamenilor mei. Dar ca trăitor în şi din această economie, votez cu două mâini să se elimine cât mai repede şi cu prioritate o anomalie care ne-a costat foarte mult pe toţi, ca economie şi societate (în ce ordine vreţi) – suprataxarea mâncării.

Dacă, mai cu jumătate de gură, FMI şi CE ne acceptă ”extravaganţa” reducerii TVA la alimente, dacă agenţiile de rating/investitorii străini nu ne penalizeză cu o cotă mai mare de neîncredere (care s-ar vedea în curs), cred că ar trebui să mergem mai departe de momentul 1 iunie şi, măcar de acum încolo, să statuăm existenţa unei cote reduse pentru mâncarea cea de toate zilele.

Mă grăbesc să-mi susţin poziţia cu o mini-analiză de comparabilitate, acel instrument prin care afli cum stai în raport cu piaţa, unde te întrebi ce fac ceilalţi, pentru a găsi răspunsuri la propriile tale probleme. O analiză creionată rapid cu baza de date tpsoft.ro.

continuarea pe zf.ro

Articol publicat în Ziarul Financiar, 16 aprilie 2015

Autor: Adrian Luca, TPS

Statioșka spune:

Din cele mai mari 435 de întreprinderi timișene, doar 197 (aproape jumătate) au depășit cu adevărat criza începută în 2008. Cele mai multe întreprinderi sunt înregistrate în domeniul cultivării cerealelor, iar, din acestea, 40% nu au revenit încă la indicatorii de ”sănătate”  de acum șase ani. Atenție - vânzările fără profit sunt suspecte din punct de vedere fiscal!  

22% din companiile cu acționar majoritar străin au înregistrat pierderi nete cel puțin trei ani în perioada 2008-2013, dublu față de ponderea din rândul companiilor deținute de acționari rezidenți. În general, pierderile nete au crescut mai repede decât cele operaționale. Atenție, grupuri de companii, verificați prețurile de transfer! 

În 2013, 34% din marile companii au înregistrat o marjă de profit operațional între 1 și 5%, aproape dublu față de 2008. În schimb a scăzut ponderea profiturilor consistente (marjă peste 5%), comparativ cu 2008. Atenție - verificați care este intervalul de piață în industria pe care acționați (faceți analiza de comparabilitate)!

 

Găsiți aici și restul datelor pe care lucrează și autoritățile fiscale când conturează harta riscurilor fiscale, inclusiv din punct de vedere al prețurilor de transfer, la nivelul marilor contribuabili din Timiș.

Pentru comparație, vedeți datele la nivel național (Statioșka și Pe ce ne bazăm?), București și Sibiu.

Statioșka este o analiză originală marca TPS realizată cu ajutorul bazei de date TPSoft - piece of data you need.

Pentru a avea acces oricând la datele prin care vă faceți propria hartă de risc, click aici!  

 

Notă - analiza a apărut și în revista Business Days Magazine, ediția Timișoara, martie 2015

   


Pentru prima dată, Ministerul Finanţelor face publică suma creditelor acordate de acţionari companiilor - 88 mld. lei, în 2010, peste 100 mld. lei -2011, 348 mld. lei – în 2012, 119,4 mld. lei - 2013, după cum arată un articol recent din Ziarul Financiar .
Prezentarea acestor date vine să confirme analiza originală realizată de TPS în octombrie 2014 - din 10.000 cele mai mari întreprinderi (după cifra de afaceri), în jumătate din cazurile unde s-a înregistrat revenirea profitului a fost nevoie de creşterea cheltuielilor cu dobânzile, în 2013 faţă de 2008 (vezi rezultatele aici). Iată că, acum, cu cifrele prezentate oficial, avem şi o imagine mai în detaliu pe baza datelor de la Finanţe şi aflăm că ”împrumuturile de la acţionari le depăşesc pe cele de la bănci”.
Comparativ soldul creditelor acordate de bănci companiilor era la sfârşitul anului 2013 de 112,3 mld. lei faţă de 104,6 mld.lei în 2010 – subliniază sursa citată. Prezentarea acestui fenomen evidenţiază însă un aspect pe care puţini acţionari îl iau în considerare când îşi ajută cu un împrumut compania/afacerea.

Întâi de toate trebuie reţinut mesajul - Finanţele au ieşit pentru prima dată cu aceste cifre! Chiar şi această disponibilitate de informare este o ştire în sine, pentru că, de fapt, ne spune că... şi Fiscul român începe să fie atent la această categorie de tranzacţii sensibile - împrumuturile dintre persoane afiliate. Deja, furnizând suma globală şi evoluţia în timp, autoritatea fiscală lasă să se înţeleagă că are pregătită şi evidenţa pe acţionari persoane fizice/persoane juridice, rezidenţi/nerezidenţi.

Citește mai departe...