Vechiul Ordin 222 (bine-cunoscutul OP ANAF care reglementa conținutul dosarului prețurilor de transfer) e istorie! De astăzi, vom citi și reciti și reciti...Ordinul 442.

Deocamdată iată care sunt primele impresii la cald despre actul normativ privind ”cuantumul tranzacțiilor, termenele pentru întocmire, conținutul și condițiile de solicitare a dosarului prețurilor de transfer și procedura de ajustare/estimare a prețurilor de transfer”.

În perioada următoare, ori de câte ori va fi nevoie, vom actualiza această listă de întrebări și punct interpretabile, ținând cont și de ultimele recomandări venite de la Bruxelles care arată clar că ne așteaptă noi completări ale legislației privind tranzacțiile intra-grup. Încă o dată devine clar că problematica prețurilor de transfer a depășit de mult granițele unei ”simple” chestiuni de studiere a prețului de piață.

Prețurile de transfer au devenit și o problemă politica. Deci, BEPS! BE Prepared to Switch! Pentru discuții detaliate, nu ezitați să ne scrieți. Suntem aici pentru a vă ajuta!

Ordinul integral, aici.

Varianta în limba engleză 

Pentru a veni în sprijinul partenerilor noștri din filiale ale grupurilor multinaționale, am pregătit aceste observații la Ordin și în engleză. Iar aici găsiți traducerea OPANAF 442/2016. Vă rugăm să luați în considerare că acesta este o traducere neoficială, iar în fața autorităților primează versiunea originală.  

Dragi parteneri,

Venim la început de an cu o veste care să vă aducă un plus de siguranță în gestionarea problemelor și provocărilor fiscale. Pentru a acoperi întreaga gamă de servicii fiscale și juridice necesare soluționării disputelor fiscale, Transfer Pricing Services (TPS) a încheiat un parteneriat strategic cu una dintre cele mai puternice case de avocatură din România, Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen (NNDKP).

De la elaborarea si implementarea unei politici de preturi de transfer, până la furnizarea asistenței de specialitate în inspecții fiscale, de la analiza de comparabilitate din dosarul prețurilor de transfer, până la construirea apărării în instanțele naționale și comisiile de arbitraj internaționale, suntem în măsură să vă oferim acum pachetul complet de servicii fiscale și juridice de care aveți nevoie!

2015 a fost anul de cotitură în ce privește reglementarea tranzacțiilor intra-grup, la nivel internațional, prin finalizarea măsurilor BEPS de către OCDE și reluarea conceptelor CCCTB și nivel minim de impozitare de către Comisia Europeană. Schimbarea se vede deja în noua legislație internă, principală (Codul Fiscal și cel de Procedură Fiscală) și secundară (norme de aplicare și ordinele ANAF).

De aceea, 2016 devine ”anul zero” al noii abordări pe care o vor avea autoritățile față de problematica tranzacțiilor dintre persoanele afiliate. Va fi o abordare pentru a răspunde, pe de-o parte, presiunii publice, care cere exemple concrete de lupă împotriva fenomenului BEPS (erodarea bazei de impozitare și mutarea profiturilor). Pe de altă parte, va răspunde unei nevoi practice de echilibrare a încasărilor la buget.

La vremuri noi, e nevoie de abordări noi și din partea contribuabililor! Răspundeți prin ... BEPS! BE Prepared to Switch! Noi suntem pregătiți mai bine ca oricând să vă oferim soluții complete, în rezolvarea dar și în evitarea problemelor cu care vă confruntați!

Contați pe parteneriatul nostru în continuare!

 

Găsiți AICI comunicatul referitor la încheierea alianței TPS-NNDKP.

Dragii noștri colaboratori,


Echipa TPS vă mulțumește că ați avut încredere în serviciile noastre și în 2015
sau, pur și simplu, pentru că ați intrat pe transferpricing.ro, baza dumneavoastră de transfer pricing în siguranță!

Vă dorim Crăciun fericit și pace în suflet alături de cei dragi!

Să vă reîncărcați bateriile pentru 2016 și ce va urma!
Să ne vedem sănătoși și pregătiți pentru noua trilogie Tax Wars!

Echipa TPS

MAY THE FORCE OF TRANSFER PRICING SAFETY BE WITH YOU!

 

Lectură la gura sobei din ciclul ”It is a period of TAX War”
 

”Consiliul recunoaște nevoia continuării dezbaterilor asupra conceptului nivel de impozitare minim efectiv, în special în cadrul reformării Directivei privind dobânzile și redevențele”, arăta o informare recentă transmisă de Consiliul UE, forul care reflectă voința politică a guvernelor statelor membre.

Aceste două rânduri deschid practic șuvoiul miilor de rânduri din disputele fiscale pe care – mai că am zice ”automat” - le va genera acest nivel minim de impozitare efectivă. Pentru că e un concept care, tot în două rânduri, spune cam așa – se retrag beneficiile/facilitățile/avantajele primite legal de un contribuabil acolo unde se constată o impozitare redusă. ”Soluția” acesta cu retragerea a început deja să se vadă când, în octombrie, Comisia a obligat Olanda și Luxemburg să recupereze zeci de milioane de euro de la Starbucks, respectiv Fiat (facilități altminteri acordate legal). Acum se merge mai departe.

Conceptul începe cu directiva privind dobânzile și redevențele, unde, spre exemplu se spune că nu se impozitează la sursă dobânzile plătite de o filială dintr-un stat membru pentru un împrumut primit de la compania-mamă din alt stat membru. Dar e de așteptat ca să se meargă cu acest concept și la directiva parent-subsidiary, care scutește de la reținerea la sursă a dividendelor plătite societăților-mamă de către filiale, directivă care oricum a fost modificată în ianuarie, în același sens – ”Statele membre nu acordă beneficiile prezentei directive unui demers sau unei serii de demersuri care, fiind întreprinse cu scopul principal sau cu unul dintre scopurile principale de a obține un avantaj fiscal care contravine obiectului sau scopului prezentei directive, nu sunt oneste având în vedere toate faptele și circumstanțele relevante”. Asta ca să fie clar!

Dar de ce nu s-ar aduce în discuție impozitul minim efectiv și în cazul faimoasei CCCTB, acea bază comună consolidată de impozitare a companiilor care va deveni – și iarăși putem folosi ”automat” – noua piatră de încercare a companiilor dar și a autorităților fiscale.

Europa a imaginat și cadrul prin care va fi demascat nivelul de impozitare efectivă și astfel să se vadă dacă este sau nu peste un anumit prag. Consiliul a dat undă verde noii directive privind schimbul automat de informații în domeniul fiscal. Pe scurt, lucrurile stau cam așa: ești un contribuabil român filiala unui grup trans-european. Ceri de la Fisc o soluție fiscală individuală anticipată, care să-ți dea clarificarea unor chestiuni interpretabile (prin care Fiscul va avea o poziție și va trebui să și-o mențină când vine în control) să-ți dea stabilitate, deci predictibilitate în gestionarea afacerii; sau închei cu Fiscul un acord de preț în avans, pentru că ai tranzacții consistente, dar de rutină cu compania-mamă și, din nou, vrei predictibilitate (mai ales că, dacă închei un acord de preț în avans nu mai e nevoie să faci dosarul prețurilor de transfer, pentru documentarea tranzacțiilor intra-grup; iar acest dosar este acum, după noile Coduri, obligatoriu tot timpul și oricum se așteaptă norme suplimentare de întocmire). Bruxelles-ul recunoaște că ai dreptul să te bazezi pe aceste decizii și acorduri... totuși: pentru că alte state își pot reduce artificial veniturile din cauza acestor decizii fiscale, aceste alte state trebuie să fie informate automat de toate deciziile și acordurile emise după 1 ianuarie 2017. 

Așadar, începând cu 1 ianuarie 2017, se creează un registru special la nivel european în care fiecare autoritate fiscală națională își încarcă acordurile fiscale emise, pentru a putea fi văzute de fiecare stat interesat, dar și de Comisie. Se încarcă și deciziile emise, modificate sau reînnoite între 1 ianuarie 2012 și 31 decembrie 2013, dacă erau încă valabile la 1 ianuarie 2014, și, indiferent de valabilitate, se comunică deciziile emise între 1 ianuarie 2014 și 31 decembrie 2016. Mai pot scăpa de acestă informare automată acele decizii emise până la 1 aprilie 2016 și care se aplică acolo unde cifra de afaceri la nivel de grup este mai mică de 40 de milioane de euro (doar să nu aibă activități din domeniul financiar sau de investiții).

Autoritățile de la București nu au încă o poziție publică față de noile concepte care vin de la Bruxelles, precum CCCTB sau nivelul minim efectiv de impozitare. Un fel de a spune același – vom vedea ce o să fie! 
Din păcate, companiile nu-și permit luxul expectativei. Cea mai sigură soluție pentru contribuabil rămâne aceea de a se pregăti încă de pe acum – să-și pună ordine în tranzacțiile intra-grup, să documenteze substanța economică a acestora (e drept, un alt concept destul de fluid), să le facă testul pieței (prețurile de transfer să fie precum cele practicate între două entități independente, nu afiliate). Și, în general, să nu meargă pe principiul minimei rezistențe că o să meargă treaba ca până acum. Bruxelles-ul zice acum că nu.

Apropo de persoane afiliate: atenție că, la definiții (pct 15) din acestă directivă privind schimbul automat de informații, două întreprinderi se consideră asociate când una participă direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul (s.m.) celeilalte sau când aceleași persoane participă direct sau indirect la conducerea, la controlul sau la capitalul întreprinderilor. Deci se vorbește doar de participarea la capital, nu mai apare nici măcar condiția deținerilor de peste 25%, așa cum e în Codul Fiscal. Rămâne de văzut cum se va face reconcilierea în legislația internă, dar, după cum se știe, directivele au prioritate.

Pe aceeași temă a impozitului minim efectiv, vedeți și articolul apărut pe contributors.ro - ”Testul de rezistență al guvernului”, decembrie 2015

 

De ce a făcut Starbucks profit? Această întrebare nu figurează printre cele mai populare căutări ale britanicilor pe internet. De fapt, ar fi o întrebare de doar câteva zile, de când Starbucks Coffe Company UK (filiala britanică a celebrului lanț global de cafenele) și-a prezentat raportul financiar anual, pentru cele 52 de săptămâni încheiate pe 27 septembrie 2015. Dar e o întrebare cât se poate de justificată. Ziarele britanice, începând cu sobrul Financial Times, au văzut practic aceeași știre – ”compania a plătit impozit pe profit de 8,1 milioane de lire, aproape cât a plătit în 14 ani, între 1998-2012”. 

Alegerea perioadei de comparație nu e întâmplătoare: are o conotație clară la britanici și a marcat nașterea acelui folclor modern numit coporate tax avoidance. Textual, acesta se traduce prin evitarea plății impozitelor/taxelor, în fapt se înțelege evitarea plății taxelor la nivelul care se așteaptă a fi plătite de compania respectivă. Spre exemplu, la sfârșitul lui 2012, opinia publică se aștepta ca, dacă în cei 14 ani de la intrarea pe piața britanică a obținut venituri de 3 miliarde de lire, rețeaua de cafenele să plătească un impozit de ... în orice caz, mult mai mare decât cele 8,6 milioane de lire plătite efectiv.

O caricatură de atunci vorbea de la sine despre starea de spirit a publicului – un vânzător la o tarabă încărcată cu cafea îi pune în palmă agentului HMRC (Fiscul) câteva boabe...Unii nu se mulțumeau cu obișnuitul sarcasm britanic și treceau chiar la mișcări radicale - vedeți aici un episod celebru din decembrie 2012, la asaltul unei cafenele din inima Londrei)

Au trecut trei ani de atunci și multe s-au schimbat - compania s-a dus voluntar la Fisc și a promis că o să plătească o sumă estimată la 20 de milioane de lire pe doi ani, indiferent dacă face sau nu profit, și că va renunța la posibilitatea de a-și deduce cheltuielile cu redevențele (incriminate ca ducând la tax avoidance) cu redevențele cu deduceri (vezi angajamentul fiscal al companiei), apoi și-a mutat sediul european din Olanda în UK, a mai făcut restructurări și... here is the profit! Pentru prima dată în 17 ani de la debarcarea în Marea Britanie ... raportează PROFIT purtător de impozit! Și nu o ceașcă, acolo! Rezultatul operațional pe 2015 - 27,87 milioane de lire, la o cifră de afaceri de 405,6 milioane. Net, anul s-a încheiat cu profit de 25,7 mil. Și nu mai departe de 2014, la afaceri de 408,7 milioane de lire, câștigul operațional înregistrat era de 1,93 milioane, cu o pierdere netă de ... 9,8 milioane.

Cum ai ajuns la profit după pierderi cronice e mai greu de explicat decât dacă ai fi făcut pierderi după ani întregi de profit.
Mai ales că, cu doar un în urmă, directorul executiv nu vedea profit mai devreme de 2017 și,prin urmare, nu ar putea plăti impozite în UK la nivelul ”normal”. Dar, între timp ... ”Am investit într-o nouă experiență în magazin și am gestionat mai bine costurile”, explică acum directorul pentru Europa al grupului. Raportul de pe site-ul companiei vorbește de acțiuni de management de succes, precum darea unei părți din cafenele în franșiză, reducerea cheltuielilor administrative sau îmbunătățirea ofertei, inclusiv prin preț.

Compania înțelege însă că, mai ales în capriciosul mediu britanic, un singur an de profit nu aduce soare. Sigur, aroma irezistibilă a cafelei a alungat coșmarul boicotului consumatorilor, dar, pe locul al patrulea la riscuri și incertitudini, raportul plasează ”impactul publicității negative privind practicile de business ale companiei”, la egalitate cu ”publicitatea negativă privind efectul asupra sănătății al consumului produselor sale”.

Organizațiile care proclamă drepturile contribuabililor transmit în continuare că vor mai mult. Măcar să știe mai mult despre cum se calculează acest profit la care se aplică rata de impozitare. Alții văd aici o bună oportunitate de a aduce în discuție nevoia de raportare a impozitelor plătite țară cu țară (Country-by-Country reporting), de altfel piesa de rezistență a pachetului BEPS de la OECD (Base Erosion and Profit Shifting).

Deocamdată ”compania se prevalează de excepția legală de a nu face publice tranzacțiile cu părțile afiliate din grupul Starbucks”, cum notează raportul, precizând însă că se folosesc ”valorile corecte” (fair values) în tranzacții, inclusiv prin raportarea la prețul de piață.

Deocamdată... pentru că se simte un vânt rece care bate acum dinspre Ocean. ”Compania plătește în continuare sume considerabile sub formă de redevențe (27,3 milioane de lire), chiar mai mult decât anul trecut, către o altă Subsidiară Starbucks localizată în Londra” (acel centru european de care spuneam mai sus că a fost mutat la Londra). Culmea e că acestă observație vine din Seattle - SUA, acolo unde e baza grupului (ultimate parent-company). ”Seattle Times” dă știrea despre taxele plătite de Starbucks în UK chiar cu oarecare invidie. Au amintit și de cazul Starbuks-Olanda recent finalizat de Comisia Europeană și care are în centru tocmai acuzații privind reducerea artificială a profiturilor prin redevențele plătite pentru know-how-ul cafelei prăjite. Cum ar veni, și noi, americanii, ... tânjim după o aromă de impozite: ”să plătești taxe pe piețele locale din afara Statelor Unite a devenit un subiect fierbinte (quite a story), nu doar pentru gigantul cafelei din Seattle, dar și pentru alte companii americane care operează în Lumea Veche”, se spune în articolul citat. O lume veche cu obiceiuri fiscale noi!

Starbucks rămâne o cafea tare pentru cei care vor să înțeleagă fiscalitatea de azi și să o ghicească pe cea de mâine!

Așa că, nu uitați sfatul TPS ... BEPS! Be Prepared to Switch!  

Vedeți aici și un articol din decembrie 2014 - Doi ani de la lecția Starbucks. Câștigă cine face de pe acum CSR fiscal!

Atunci când susținem Transfer Pricing în Siguranță ©, stabilirea echitabilă a bazei de impozitare etc., pledăm, indirect, pentru racordarea la marile teme europene, cele care au efect asupra economiei/societății încă de la momentul lansării lor. Acum, odată cu formarea unui nou guvern, în care sperăm să se regăsească tehnocrații interesului public (aici, comentariu din 12 noiembrie), venim cu o rugăminte așa, ca pentru Moș Crăciun ...

Testul de rezistență al guvernului nu e salariul minim. Ci cum va juca în deplasare la Bruxelles

Dacă e să ceri ceva realist actualului Guvern, atunci cred că nu e din categoria salariu minim la maximum posibil, buget 100% transparent, explicat și fundamentat pe priorități, mai mulți bani la investiții, reforma instituțiilor, ori … reindustrializarea țării. Nici măcar o absorbție mai mare a fondurilor europene! Desigur, sunt lucruri importante, dar mai degraba de stuctură, prinse într-un program de guvernare formal, a căror rezolvare nu se poate face peste noapte, de un executiv cu un mandat limitat.

Dar acest guvern poate face un lucru nemaifăcut până acum: să înceapă racordarea cu marile teme europene! Să pună Europa pe agenda publică internă, să mănânce Europa pe pâine, cum s-ar spune!

Dacă tot avem, în premieră, (cu premier cu tot) un guvern care înțelege limba tehnică bruxelleză (titulari de posturi cheie care au lucrat, dacă nu în, cel puțin pe lângă executivul european), de ce să nu profităm și să nu folosim acestă limbă pentru a ne articula o poziție, pentru a arăta că suntem stat-membru (într-o Uniune care, cel puțin oficial, încă nu a trecut la două viteze, cum amintea premierul executivului de la Bruxelles, domnul Juncker).

Mi se pare vital să facem acestă schimbare. Și de foarte mare actualitate.

Iată un caz concret: nu mai departe de ieri, 8 decembrie, s-a încheiat la Bruxelles, Consiliul de Afaceri Economice și Financiare. Miniștrii de resort din UE au venit cu o listă de concluzii care, ca să spunem așa, vor schimba multe din ipotezele privind business-ul în Europa. Nu vom reda aceste concluzii tehnice, pentru că sunt printre cele mai aride formulări pe care să vrea vreodată un om obișnuit să le descifreze. Și, totuși, e vorba de chestiuni tehnice atât de … politice, încât au un impact direct asupra economiilor naționale și, în final, asupra ficărui om obișnuit.

Am mai avut ocazia să vorbesc de munca dusă de OCDE, la cererea statelor puternice, de schimbare a cadrului fiscal global, pentru prevenirea acestui flagel global numit ”evitarea plății taxelor” (tax avoidance). Pentru că ”toți avem nevoie de bani”, statele vor să se asigure că tranzacțiile dintre grupuri, în special prin prețurile la care se încheie aceste tranzacții (prețuri de transfer) nu sunt folosite pentru erodarea bazei de impozitare și mutarea profiturilor (base erosion and profit shifting – BEPS).

Așadar, ce se poate citi printre rândurile tehnice ale concluziilor reuniunii amintite din Consiliul UE?

Mai întâi că se va merge pe o abordare comună europeană, în ce privește implementarea măsurilor din pachetul BEPS de la OCDE . Când nu se vor da directive în acest sens, se va recurge la varianta soft law, a recomandărilor din Codul de Conduită în materie de impozitarea afacerilor.

S-a dat undă verde directivei care cere unui stat membru să transmită automat informații despre aranjamentele fiscale și acordurile privind prețurile de transfer pe care le încheie cu administrațiile fiscale (în general companiile care fac investiții). Statul care se consideră afectat de aceste acorduri/aranjamente încheiate de alt stat poate să ceară informații suplimentare.

Ne așteptăm ca prin directivă să se impună acea obligativitate de maximă transparență, prin care companiile mari trebuie să raporteze, ”țară cu țară” ( adică acolo unde au filiale), indicatorii economici relevanți și impozitele plătite. Se poartă discuții privind conceptul de ”taxare minimă efectivă” care va fi impus companiilor europene, în cadrul rescrierii ”Directivei privind dobânzile și redevențele”. Și da, avem încă o dată confirmarea că este în lucru avansat introducerea ”bazei comune consolidate de impozitare a companiilor mari europene” (CCCTB). (aici un articol pe acestă temă) Adică acea măsură care merge radical spre construirea unei piețe unice și la nivel fiscal. Mai întâi, va fi bază comună în toată Europa, va exista un singur set de reguli referitoare la cum se calculează profitul și cum se taxează. Ulterior vine partea de consolidare: se adună profitul la nivelul grupului de companii și, în baza unui algoritm, se stabilește cum se alocă impozitele pe fiecare stat.

Mai recitiți – CCCTB, taxare minima efectivă, schimb de informații, obligații suplimentare de transparență și apoi încercați o întrebare: la cât de ”performanți” ne-am dovedit până acum în atragerea de investiții străine majore, cum va fi de-acum încolo? Cu ce avantaje o să mai defilăm? Rămânem tot cu veșnicul, fatidicul – ”avem cele mai mici salarii din Europa”? ( că argumentul cu ”rata mică, de 16%” deja și-a pierdut din atractivitate).

Poate în acest context să înțelegem reținerea în ce privește creșterea salariului minim? E clar însă că … avem nevoie de mai mult decât simpla precauție. E nevoie ca, măcar acum, să fim proactivi, acum când încă se mai poate discuta pe algoritmi și încă se mai caută cel mai mic numitor comun la nivel european.

Suntem în Europa pentru că așa vrem și așa e în folosul nostru, nu doar pentru a spune resemnați ”așa ne cere Europa”. Nu Europa ne cere să avem cele mai mici salarii ca să fim competitivi, tot așa cum, spre exemplu, nu Europa ne cere să ne războim cu grupurile de companii (vezi pachetul BEPS) pentru a crește încasările la buget.

Dar, cum spuneam, e nevoie cel puțin de punerea pe agenda publică a temelor europene de impact.

Că tot vine Moș Crăciun, îmi doresc de la acest Guvern ca, la încheierea mandatului său tehnocrat, să ne spună și noua – în ultimul an s-au discutat temele astea la Bruxelles, noi am avut poziția asta, acestea sunt implicațiile, iată ce ar trebui făcut etc. Pentru că sunt convins că, dincolo de problemele noastre de zi cu zi, dincolo de tarele noastre istorice, prezentul, dar mai ales viitorul ni se joacă la Bruxelles. Noi cum mai jucăm?

PS: O precizare – Bruxelles-ul anunță că închide consultările pe acestă temă pe… 8 ianuarie 2016. Poate ajută la ceva.

 

Articol apărut pe contributors.ro, decembrie 2015. Autor - Adrian Luca, TPS

Comunicatul ANAF privind controlul la primele 10 persoane din cadrul PFAM (persoane fizice cu averi mari, peste 20 de milioane de euro/persoană) a trezit un viu interes în rândul contribuabililor. În orice caz mult mai viu decât comunicatul pe care au avut ocazia să-l citească.
Mulți m-au întrebat – ce părere ai de chestia asta? Cum o interpretezi? Păi interpretez cam așa:
1. Există un program și se țin de el.
2. Au acces bogat la informații, dar resurse limitate
3. Se concentrează pe tranzacțiile intra-grup, interne și externe (prețurile de transfer și substanța economică tranzacției, mai ales în cazul împrumuturilor intra-grup)
4. Comunicarea va fi esențială pentru succesul programului
5. Urmează și alte programe cu aceeași tematică

1. ”Programul de îmbunătăţire a conformării fiscale a persoanelor fizice cu averi/venituri mari”, derulat de Direcția Verificări Fiscale, are nu numai o secțiune specială pe site-ul ANAF, dar și câteva repere care arată că lucrurile au început să se miște. În noiembrie 2014, se ajunsese la faza de ”notificare a contribuabililor persoane fizice cu averi mari prin care s-a solicitat depunerea declarațiilor privind veniturile obținute din străinătate în anul fiscal 2013 sau, după caz, comunicarea în scris către D.V.F. a situațiilor în care nu au fost obținute astfel de venituri”.

Există și un așa-numit Program de asigurare a conformării fiscale a persoanelor fizice cu risc fiscal (PFRF). O informare recentă arăta cum s-a ajuns la un eșantionul de 313 cazuri cu risc semnificativ pentru care s-au făcut verificări prealabile documentare. 

Pe scurt, există program(e) și s-a început cu bogații-bogaților, ceea ce în jargonul Fiscului britanic, spre exemplu, intră la categoria High Net Worth (avere netă peste 20 de milioane de lire – 6200 de persoane în UK).

2. Comunicatul lasă să se înțeleagă că inspectorii alocați acestui program au ușile deschise să cotrobăie prin toate cotloanele, cum se spune, atât în țară, cât și în afară – conturi bancare (480 de conturi, 100.000 de tranzacții – doar într-un an, nota bene), verificarea operațiunilor derulate cu companii (120 de societăți, 10.000 de operațiuni), baze de date cu deținerile patrimoniale (de la peste 100 autorități ale administrației publice locale). Cu atâtea informații de forță, ne-am fi așteptat însă și la niște ”devoalări” privind resursele alocate acestui tip de investigație. Din comunicarea anterioară, aflam că au fost alocați 60 de inspectori la cele 300 de cazuri. E o alocare bună 5 dosare/inspector, la prima vedere, dar să nu uităm că acestă muncă de verificare nu se face doar cu ... creionu (chimic) în mână. Spre exemplu, și la britanici (HMRC), divizia verificării bogaților știe că ”există reticența contribuabililor de a furniza informații”, cum spune ANAF despre membrii eșantionului nostru de risc. (Nu înțeleg, la ce ne-am fi așteptat?). Spre exemplu, britanicii se bazează pe un super-computer Connect (produs de furnizorul militare BAE Systems care mătură date din multiple surse, inclusiv bănci și platforme social-media. Deci, ei îl au pe Connect-F (Fisc), noi cu Connect-R (de la răbdarea să citești ”informațiile transmise pe format de hârtie și să faci prelucrarea manuală”). De-aici și șlagărul ”Eu vara nu dorm”, probabil.

Chiar și cu astfel de resurse tehnice, britanicii tot își pun problema motivării suplimentare a acestor inspectori, mai ales dacă aștepți cu adevărat rezultate: salariul inspectorilor implicați în verificarea bogaților au crescut în ultimul an fiscal cu peste 60%.

3. Înțeleg ce a vrut să spună ANAF prin ”mare parte din activitățile și tranzacțiile verificate presupun analize complexe - activități investiționale, tranzacții cu instrumente financiare pe piețele interne și internaționale, tranzacții disimulate sau artificiale”. Dacă luăm o medie de 12 societăți pe persoana verificată, avem deja imaginea unor structuri comerciale complicate, care trebuie analizate prin prisma substanței economică a tranzacțiilor ( tranzacțiile să nu fie artificiale, pentru a disimula o schemă fiscală agresivă) și în funție de tranzacțiile similare din piață (prețurile de transfer - prețurile practicate între persoane afiliate - să fie la nivelul pieței, pentru ca profitul tranzacției să poată fi raportat corect. Spre exemplu, ca să reiau un risc luat în vizor recent de autoritățile noastre, chiar și atunci când îți împrumuți firma - împrumuturi intra-grup - trebuie să o faci la dobânda pieței).

4. Succesul unui asemenea program stă, desigur în sumele colectate în final de autoritatea fiscală (adică prin decizie finală a unei Curți, în cazul, cel mai probabil, al contestațiilor). Nu comentez aici colectările anunțate de ANAF – e de-abia începutul! Dar mai mult decât sumele, important ar trebui să fie mesajul. Iar un mesaj credibil se construiește cu informații. E nerezonabil, la acest stadiu, să așteptăm numele celor investigați, dar ar fi cât se poate de rezonabil să știm câte ceva despre profilul lor celor în cauză. Peste 20 de milioane de euro este un prag mare pentru România (e mare și în UK) dar cât de sus a ajuns averea investigată? Din ce domeniu sunt afacerile pe care le desfășoară? Până la urmă care sunt riscurile de la care au plecat investigațiile? Și chiar nu ar trebui lăsat la categoria detalii aspectul ”venituri nedeclarate cu sursă neidentificată”. Vorbim poate de activități ilegale precum cămătăria sau traficul de persoane? Ce traseu s-a urmat în continuare? (Să ne bucurăm, totuși, că acestea sunt mai puțin de 30% din cele ”nedeclarate, cu sursă identificată”! Deci, negrul n-ar fi chiar atât de negru, ci mai spre gri?)

Prin comparație, în Marea Britanie, de cinci ani se actualizează o listă a celor care sunt prinși că, în mod deliberat, nu-și achită taxe peste 25.000 de lire. În Spania, publicul poate să afle că o personalitate precum diva operei Montserrat Caballé a fost suspectată de evaziune fiscală și ulterior condamnată - vezi aici știrea din decembrie).  

5. Urmează surprize ... previzibile. Spre exemplu, dată fiind legătura strânsă dintre ANAF și HMRC, ne așteptăm să avem și o unitate specială pentru verificarea bogaților (în acte) mai modești. La omologii britanici, există așa-numita Affluent Unit unde vreo câteva sute de inspectori au în vizor circa 500.000 de contribuabili cu venit anual de peste 150.000 de lire sau o avere între 1 și 20 de milioane de lire.
Acesta e trendul global, de a da autotăților fiscale puteri sporite, mijloace noi care să scuze scopul: fiecare să-și plătească corect taxele (right amount of tax, cum ar zice englezu). Dar autoritățile știu foarte bine că rămâne încă valabil dictonul clasic – oricât de mare ar fi armata de inspectori, oricât de puternice ar fi super-calculatoarele Connect, bugetul se bazează tot pe conformarea voluntară a contribuabilului. Dar acesta este o altă poveste...

Încheiem cu niște sfaturi ”de sezon” pentru contribuabili, venite tot pe filieră britanică.

Articol apărut și în revista Business Days Magazine (ediția decembrie 2015), autor Adrian Luca, TPS 

Ultima oră: ulterior comunicatului oficial, ANAF a transmis că, pentru trei din cele 10 persoane verificate, s-au înaintat sesizări penale, fiind depistate venituri din surse neidentificate care nu au putut fi justificate. De asemenea, au început verificările pentru alți 30 de PFAM-i. 

În decembrie, un alt comunicat oficial anunța că, din cei 10, unul deja a plătit 2,5 milioane de lei la ANAF - impozit pe venituri suplimentare nedeclarate, cu penalități de întârziere și dobânzi. Din nou, un comunicat sec, care se bazează pe ”forța” impresionantei sume deblocate - 2,5 milioane de lei! Putem deduce, așadar, că ar fi vorba de o personalitate din domeniul artei interpretării fiscale. Dar, din nou, pentru eficiența mesajului, am putea ști măcar ... ce arie cântă? (vezi, mai sus, despre cazul Caballé)

 

 

 

 

Am fost ieri la o conferință pe teme de fiscalitate. Da, acel tip de întâlnire dintre specialiști (directori de taxe din companii, consultanți, responsabili din administrație) unde se dezbat chestiuni tehnice. Spre exemplu – am vorbit de taxarea inversă la TVA, de clauze anti-abuz, de accentul care se pune acum pe documentarea substanței economice a tranzacțiilor dintre afliați, pe prețurile de transfer ( prețurile acelor tranzacții ) etc. etc…. chestiuni tehnice doar în ce privește aplicarea, pentru că ele sunt, în realitate, chestiuni politice.

E deja un fapt – s-a spus și în cadrul respectivului seminar – că mare parte din prevederile fiscale de acum și de mâine sunt modelate în primul rând după politica trasată la nivel european (prin CE), chiar global (prin OCDE). E suficient să amintesc de noua constrângere europeană despre care voi atrage atenția, ori de câte ori voi avea ocazia, din cauza implicațiilor sale teribile – CCCTB (Common Corporate Consolidated Tax Base), care excede deja celebrul plan BEPS (Base Erosion and Profit Shifting). Sub imperiul acestor schimbări, chiar spuneam că trăim în vremea BE Prepared to Switch!

Și apropo de switch…

În aceste zile, vorbim foarte mult de ”tehnic versus politic”, de preemțiunea pe care sectorul tehnic ar avea-o asupra sectorului politic. Ca simplu tehnician ce sunt, care zi de zi sfătuiesc firme mari și mici să-și pună la punct politica fiscală, simt nevoia să clarific un lucru: am, cu toții avem nevoie de politică publică! Trebuie să știu, eu și alte milioane de români, cum arată politica publică în domeniul meu, cum e corelată cu celelalte politici publice, ce ținte are, cum vrea să le îndeplinească.

În accepțiunea generală, politica are o mare problemă, reală: a fost coruptă de la misiunea ei de bază, aceea de a trasa un drum în folosul interesului public. Sunt diverse drumuri, unii suntem de acord cu ele, alții nu, se nasc dezbateri politice despre cum, unde, cât, de ce? Sunt întrebări legitime când vine vorba de interesul public (să zic național?) dar ilegitime și imorale când ajung să fie asociate doar cu interesul personal al politicianului. Al acelui om pe care multă lume îl asociază în primul rând cu inițiatorul unor politici de clan, dacă nu personale, și foarte puțin cu politici care să servească interesului public.

Dar, revenind la seminarul de care vorbeam: primul vorbitor este o tânără care captează atenția audienței – prin ceea ce spune (arată că e stăpână până și pe virgula de la paragraf), prin modul cum vorbește, prin modul cum se prezintă. De la discursul tehnic, până la ținuta ”business”, nu e diferență între ”noi”, reprezentanți ai interesului privat (a se citi mediul de afaceri), și doamna, ca reprezentant al interesului public (a se citi administrație publică). Pentru că, am uitat să spun, este ”șef-serviciu” în minister. Și – așa cum nu mi s-a întâmplat de multe ori – chiar am simțit că am în față un reprezentant al unui serviciu public care își cunoaște foarte bine meseria.

Sigur, pot să fiu sau nu de acord cu tot ce spune, cu toate argumentele sale – mă interesa să știu și opinia structurii administrative de implementare (respectiv ANAF) – dar… important e că ai cu cine vorbi/dezbate în termeni tehnici, despre probleme concrete cu care mediul de afaceri se confrunta zi de zi. Adică vorbim aceeași limbă, stăpânim aceleași concepte.

Întors la birou, aflu că suntem pe fast-forward în nașterea unui guvern de tehnocrați, fără, nu-i așa, ingerințe politice. Sâmbătă/duminică se anunță, poate marți e deja instalat, așa că miercuri poate deja să dea prima ordonanță de urgență. Mi-aș dori să știu mai multe de modul cum sunt recrutați viitorii miniștri. Tehnicieni sau nu, au în față drumuri de politică publică, provocări multiple, bine evidențiate de analiști și presa de specialitate.

Pentru că ar trebui să fie evident pentru toată lumea că, dincolo de ceea ce ne vine pe filieră europeană/globală (vezi CCCTB, BEPS), trebuie să venim și noi cu o politică publică proprie care să servească interesului acestei economii și societăți.

Desigur, aici, nu e vorba doar de numirea miniștrilor. Mult mai importantă va fi alegerea eșaloanelor următoare (secretari de stat, directori etc.), cele care asigură, în fapt, funcționarea actului administrativ. Cred că nimeni nu are nevoie acum de tehnocrați teleportați, așa cum nu are nevoie de politicieni teleportați.

Eu, unul, aș merge prin fiecare minister, prin fiecare autoritate publică, aș deschide ușile compartimentelor, aș vorbi cu șefi și funcționari, pentru a vedea care înțelege, care vorbește cel mai bine pe limba comunității pe care o deservește – că e din economie, din transporturi, ori din cultură. Am fi surprinși să vedem că sunt și aici tineri care au dorit să intre în administrație, nu pentru că sunt mai slabi, nu pentru că nu sunt ambițioși, ci pentru că pur și simplu vor să arate că sunt atât de buni în ceea ce fac încât pot deservi interesul public, urmând o carieră din acest crez al lor. Eu am văzut câțiva. Și dumneavoastră ați văzut, mai mult ca sigur, câțiva. Adunați, ies mai mulți. Susținuți, ies mai puternici.

Se spune, deseori, că shimbare reală vine din noi, din interior. Și în cazul aparatului administrativ, schimbarea tot din interior trebuie să vină. Dacă tot ni se promite o schimbare reală, să dăm o șansă acelor ”elemente sănătoase”, cum se spunea odată (nu sunt politician, nu trebuie să mă tem de cuvinte) pe care le avem acum în administrație. Și să-și împlinească misiunea pentru care au simțit nevoia să intre în administrație – de a fi niște tehnocrați ai interesului public!

PS. Conform ultimului raport al OCDE privind administrația fiscală în țările membre, dar și în afara organizației, în România, în structura administrativă fiscală, 68% este personal cu vârsta 30-49 de ani. Este printre cele mai bune procente din UE. Deci, și ”ei” sunt tineri și ei trebuie să vrea și să aibă șansa la schimbare reală.

Dar în același timp, România are și printre cele mai mari rate de părăsire a sistemului (9,7% în 2013). Este tipul de schimbare cea mai costisitoare pentru un sistem – să-ți plece oameni în care ai investit, pe care i-ai pregătit.

 

Articol apărut pe contributors.ro, noiembrie 2015. Autor, Adrian Luca, TPS

OCDE bate toba mare cu BEPS-ul. Comisia Europeană ține ritmul cu CCCTB-ul. La noi, s-au schimbat Codurile. Urmează legislația secundară după noi partituri. Un nou joc în lumea prețurilor de transfer, deci ... hai la JOC!

”La comandă”, vorba conducătorilor de hore din Maramureș. 

Tulai Doamne, da' ce treabă are BEPS-ul cu Maramureșu'?

Descoperiți în buletinul dumneavoastră de transfer pricing în siguranță, TPS ExpreS - ediție specială (noiembrie 2015).

Să vă ajute să vă pregătiți de ”noua inspecție fiscală în 2 timpi”, să înțelegeți decalogul BEPS (BE Prepared to Switch), să aflați cum a fost Octombrie Roșu pentru prețurile de transfer. Un buletin cu sfaturi utile și analize în ... subtext, totul pentru protecția dumneavoastră fiscală. Sau pentru o reacție fiscală eficientă! 

Lectură cu folos! 

 

E un lucru dovedit că inspecția pe prețuri de transfer se declanșează la factori de risc clasici, precum pierderi cronice, discrepanțe flagrante între rezultatele companiei și cele ale industriei din care face parte, contracte semnificative de servicii/licențiere/împrumut derulate cu părți afiliate, fuziuni, externalizări etc. 

Dar poate fi un factor de risc o știre pozitivă și ... inofensivă, de tipul unui anunț de angajare, să zicem? Sau o știre de PR despre misiunea asumată a companiei? Culmea e că ... da, se poate! Se poate vorbi de un risc acolo unde comunicarea nu e ”corelată cu piața”, adică nu ține cont de prejudecățile/întrebările/comentariile publicului și, implicit, ale Fiscului. 

Adriana Stoian, partener TPS, vine cu un studiu de caz, pornind de la un exemplu real, al unei bine-cunoscute corporații.

Se iau două știri inofensive. Dacă nu le explici, poți avea o reacție fiscală negativă

Am avut ocazia să mai vorbesc de semnificațiile fiscale nebănuite pe care le poate naște azi o banală comunicare publică venită din partea unei corporații. Citesc în ZF o știre care poate duce la o interpretare de tipul celei din cazul Candy, prezentat aici. Cititorii vor înțelege de ce nu voi da nume de acestă dată: mă voi mărgini doar să prezint situația ca un studiu de caz.

Așadar, șeful filialei locale a unui gigant global este citat ca spunând – ”noi suntem doar o reprezentanță care oferă consultanță, astfel încât companiile din România să-și pună mai bine în valoare prezența... Operațional, totul este centralizat în X (este numită o altă țară, cunoscută pentru regimul fiscal prietenos –nota mea, AS) Și nu numai la noi se-ntâmplă asta, ci și la alți giganți. Tot ce este business în România este realizat în X, așa cum este și pentru Marea Britanie, Franța, Israel ...”.

Am avut un deja-vu citind acestă explicație. Pentru că, acum mai bine de doi ani, corporația-mamă venea cu același argument, într-un alt stat (puternic), pentru a răspunde, public, forului politic de ce există o discrepanță între veniturile pe care publicul presupune că le-ar încasa filiala corporației din acel stat și ceea ce fililala raportează efectiv la Fisc. Doar că acel for politic îi pune o întrebare simplă respectivei corporații – atunci de ce filiala voastră angajează oameni pe vânzări? Iar de atunci, corporația este invocată ori de câte ori, în spațiul public, se vorbește de fenomenul ”tax avoidance” (evitarea plății taxelor pe care publicul - și apoi Fiscul - crede că trebuie să le plătești).

Voi mai spune doar atât legat de cazul pe care îl analizăm acum – e plin internetul de referințe pornind de la anunțul filialei din România a corporației că angajează ... oameni cu abililtăți în vânzări.

Iată, așadar, două comunicări aparent inofensive care, fiscal vorbind, nu se leagă.

Ce-i de făcut? Păi, cel mai simplu ar fi să nu mai declarăm nimic, ”no comment”, nu-i așa?
”No comment” aș zice și eu față de cei care ar lua o astfel de decizie. Pentru că ar arăta că nu înțeleg ce e cu acel ”azi” de care vorbeam la început. Azi e epoca BEPS-ului de la OCDE ( cele 15 măsuri care revoluționează cadrul fiscal internațional, pentru evitarea Base Erosion and Profit Shifting – erodarea bazei de impozitare a corporațiilor și mutarea profiturilor în țări cu fiscalitate redusă/ vezi acea țară X). Dar aceste măsuri sunt doar vârful iceberg-ului politic. Azi e vremea în care de tranzacțiile intra-grup se vorbește în presă, pe forumuri, în parlament și unde te aștepți mai puțin...

Azi e vremea în care Comisia Europeană vrea ca de dosarul prețurilor la care se fac tranzacțiile dintre filialele unui grup (prețurile de transfer) să nu mai întrebe doar Fiscul, ci și acționarul. Aceeași Comisie care obligă azi două state puternice, Olanda și Luxemburg, să recupereze sume între 20-30 de milioane de euro de la Starbucks, respectiv Fiat. Doar că aceste state au semnat, recunoaște și Comisia Europeană, ”niște acorduri perfect legale” cu niște companii care, ca orice companii, caută să-și asigure predictibilitatea fiscală pe o perioadă cât mai mare. Dar, după un an și ceva de ”investigații minuțioase”, apare concluzia că ”acordurile în cauză nu reflectă realitatea economică, stabilind prețuri pentru bunurile și serviciile între filialele grupurilor (așa-numitele prețuri de transfer) care nu corespund condițiilor pieței. Ca urmare, multe din profiturile filialei Starbucks de prelucrare a boabelor de cafea au fost mutate afară, unde, de asemenea nu au fost taxate, în timp ce divizia financiară a Fiat a plătit impozite doar pe niște profituri subestimate”.

Și, apropo, rețeaua globală de cafenele invocată a experimentat un dur boicot al consumatorilor, pe tema, ați ghicit, tax avoidance. Iar reacția companiei a fost de a arăta că înțelege problema, în niciun caz nu a mers pe politica ”no comment”.

Revenind la ”ce-i de făcut”? Comunicarea este cheia, dar nu o comunicare formală, nu una pe lângă subiect, ci una care să plece de la întrebările și îngrijorările publicului. Iar când publicul pune întrebări, îmaginăți-vă ce presiune e pe Fisc, mai ales că azi, toate statele ”au voie” să fie puternice la capitolul fiscalitate intra-grup (gândiți-vă doar la ”raportarea țară cu țară”/”country-by-country reporting”, în care fiecare grup mare va trebui să-și prezinte transparent situația fiscală și economică din fiecare țară unde e prezent).

Așadar, explicați-vă public modelul de afaceri, cât mai pe înțelesul publicului, scoțând în evidență avantajele reale de substanță economică pe care le aduce afacerii și, implicit, clienților acel model. Iar când ați obosit să explicați, luați-o de la capăt!

Când publicul e altfel, vorbești altfel! Aș încheia cu un ultim exemplu. Căutând pe la-nceputul anului, date pentru o analiză la nivelul Timișoarei, găsesc un studiu făcut de doi universitari venețieni, cu titlul ” Producția - afară, profiturile – în țară: producția de încălțăminte și îmbrăcăminte din regiunea Veneto”. Cum? imposibil, să vorbești așa în ziua de azi, când ar trebui să fie sfântă regula ”profitul se impozitează acolo unde se obține”! Dar există o explicație – studiul e din ... 2007. Între timp a venit o criză. Una mare.

Așa că ... BEPS, vă zic! BE Prepared to Switch – la alt mod de operare, la alt mod de comunicare. E și un decalog pe tema asta!

PS. Fiscul din Renania de Nord- Westfalia, cel mai populat stat din RFG, tocmai a confirmat că a (mai) cumpărat un memory-stick foooarte prețios. Se pare că a dat vreo 5 milioane de euro pe el, pentru că ar conține informații care duc la cazuri de tax avoidance de vreo 600 de milioane. Doar un exemplu de cum au ajuns autoritățile germane să recupereze între 4 și 5 miliarde de euro din lupta împotriva acestui fenomen. Și doar un exemplu despre ce înseamnă ziua de azi în fiscalitate.

Aricol apărut pe ZF.ro, noiembrie 2015. (titlul articolului aparține redacției ZF) Autor Adriana Stoian