Prezumția de nevinovăție este regula care trebuie să guverneze societatea liberă. Punct, dar și un amendament: aceeași societate mai are nevoie și de excepții. Chiar pentru a întări regula!

Iată un exemplu concret în care putem găsi prezumția de vinovăție in abordarea statului față de un anumit grup de interese: faci parte dintr-un grup de companii și ai o tranzacție cu compania-mamă sau alt afiliat? Să te aștepți că, pentru Finanțe (Fisc), ești suspect că ”eviți să-ți plătești toate taxele!”.
Și atunci tu, contribuabilul, ești cel care trebuie să-ți dovededești nevinovăția, în fața unui stat care primește noi instrumente de forță pentru a te verifica. Faci un dosar dedesvinovățire, zis și ”dosarul prețurilor de transfer” – în care explici funcția companiei în grup și rațiunea tranzacțiilor făcute cu afiliații si in același timp arăți că aceste tranzacții sunt la prețuri de piață, nu manipulate! Până acum acest dosar trebuia prezentat obligatoriu doar la solicitarea inspectorului; de acum (conform propunerilor din noul Cod de Procedură Fiscală) dosarul este obligatoriu să-l ai tot timpul. Nu ai dosarul – automat amendă și apoi te ajustează Fiscul, adică îți taie profitul cat încape!
În plus, nu mai e mult până la introducerea unei norme internaționale pentru conformare voluntară si analiză de risc fiscal, privind obligația de a mai produce și un tabel în care să declari – ”mă numesc X și fac parte din grupul Y, anul acesta am avut tranzacții în jurisdicția Z, din care cele cu persoanele afiliate mi-au adus venituri de atât, cele cu parteneri independenți, atât. Am avut profit/pierdere. Am plătit impozit pe profit în acea jurisdicție de atât, am avut câștigurile astea, am atâția angajați și activele astea” (pentru conformitate – tabelul se cheamă ”country-by-country reporting”).
Ne convine – nu ne convine, nu prea vom avea ce face atâta timp cât vorbim de o tendință europeană, chiar globală. Pentru că nu-i poate controla în același timp pe toți cei pe care-i suspectează, Fiscul are nevoie de mai multe informații critice, într-un timp rezonabil, să meargă direct ”la țintă”!
Este mesajul cu care tocmai m-am întors de la Bruxelles unde am participat la o sesiune tehnică în domeniu de fiscalitate in domeniul preturilor de transfer, unde am avut imagineanoii lumi. O lume cu un super-stat care, spre exemplu, poate verifica conturi individuale de oriunde sau își poate băga nasul în miezul afacerii unui grup de companii.
M-am întors cu acest mesaj dur într-un peisaj și mai dur de acasă, cu miniștri, primari, parlamentari si alte oameni-cu-funcții chemați în serie la DNA să dea cu subsemnatul despre cum au gestionat banul public. Adică despre cum banul adunat de la cei-care-nu-evităm-să- ne-plătim-taxele s-a plimbat între diverse grupuri de interese, în tranzacții cu prețuri manipulate, departe de nivelul/ochii pieței.
Acestor grupuri de interese, cred că ar fi echitabil și pragmatic să li se aplice tratamentul prezumției de vinovăție de care am vorbit.
Da, știm că, anual, își depun o declarație de avere! (Da, chiar la … ANI). Dar, știți ce,nu e suficient! Și o companie depune situații financiare, dar uite că nu e suficient!
Așa că, de ce să nu avem același tratament: vino și tu, omule-cu-funcție, la început de an, cu un tabelaș, în care să treci, de la capat – ”subsemnatul, în exercitarea atribuțiilor mele de _______, am luat deciziile______, explicate prin _________, care au implicat părțile ______ afiliați/independenți, cu beneficiul _____. Prețurile acestor tranzacții sunt la nivelul pieței, drept dovadă anexez dosarul ___________”
Cu aceste informații, DNA/structurile abilitate ar face mai simplu și mai eficient harta cu gradul de risc al omului-cu-funcție. Iar când va fi chemat la ”inspecție”, acest ”împricinat” să vină obligatoriu și cu ”dosarul lui de dezvinovățire”, întocmit la momentul realizării tranzacțiilor. Nu-l are? Automat amendă, se taie ”profitul” și i se adaugă ”ANI”.
Dacă pentru contribuabilul de rând e bun, de ce acest val de transparență nu i-ar ”răcori” și pe oamenii-cu-funcții? Nu de alta, dar ne-ar costa mai puțin conformarea voluntara și a oamenilor-cu-funcție, și, cine știe, poate chiar va contribui la o creștere a gradului de responsabilitate in rândul acestora. Ce merge la opincă-i musai să se potrivească și la vlădică!

Comentariu apărut pe hotnews.ro și contributors.ro, la 18 martie 2015. Autor Adrian Luca, director TPS

Pe aceeași temă - ”De ce nu și-ar face și statul dosar de prețuri de transfer?” 

 

Statioșka spune:


Din cele mai mari 2629 întreprinderi bucureștene, doar 876 (o treime) au depășit cu adevărat criza începută în 2008. Cele mai multe întreprinderi sunt înregistrate în domeniul construcțiilor (cele cu acționar majoritar rezident), respectiv închirieri imobiliare (în cazul acționarului majoritar nerezident). Și în cazul acestora se păstrează proporția generală – peste 70% nu au revenit la indicatorii de ”sănătate” de acum șase ani. Atenție - vânzările fără profit sunt suspecte din punct de vedere fiscal!


40% din companiile cu acționar majoritar străin au înregistrat pierderi nete cel puțin trei ani în perioada 2008-2013, comparativ cu 17% - ponderea din rândul companiilor deținute de acționari rezidenți. În general, pierderile nete au crescut mai repede decât cele operaționale. Atenție, grupuri de companii, verificați prețurile de transfer!


În 2013, a scăzut ponderea companiilor care raportează pierderi, dar și a acelora care anunță profituri operaționale consistente (marjă peste 5%) comparativ cu 2008. Atenție - verificați care este intervalul de piață în industria pe care acționați (faceți analiza de comparabilitate)!

Găsiți aici și restul datelor pe care lucrează și autoritățile fiscale când conturează harta riscurilor fiscale, inclusiv din punct de vedere al prețurilor de transfer, la nivelul marilor contribuabili din Capitală.
Pentru comparație, vedeți datele la nivel național (Statioșka și Pe ce ne bazăm?), Timișoara și Sibiu.
Statioșka este o analiză originală marca TPS realizată cu ajutorul bazei de date TPSoft - piece of data you need.
Pentru a avea acces oricând la datele prin care vă faceți propria hartă de risc, click aici!

Notă - analiza a apărut și în revista Business Days Magazine, ediția București, decembrie 2014

 

Unde a ajuns meciul CAT-IRS? Se departajează câștigătorul? Cât e scorul? Cititorii noștri știu deja că meciul dintre cel mai mare producător de excavatoare și cea mai temută autoritate fiscală din lume este unul de super ligă fiscală, cu miză nu doar pentru americani, ci practic pentru întrega fiscalitate internațională. Găsiți aici o scurtă prezentare tehnică a cazului de optimizare fiscală ( ”schema elvețiană” cum a fost numită), iar aici o interpretare pe înțelesul fiecăruia a contextului în care se discută și se va discuta despre prețurile de transfer din tranzacțiile intra-grup.

Așadar, unde suntem astăzi, la aproape un an de la fluierul senatorilor americani - raportul ” Strategia off-shore a Caterpillar” din 1 aprilie 2014? IRS pare să fie în formă și - după cum a fost nevoit să recunoască adversarul Caterpillar într-o informare de luna trecută - a trimis o minge puternică de peste 1 milliard de dolari, sub forma recalculării de impozit pentru 2007-2009. Deci deja IRS se pregătește să recupereze jumătate din suma pe care - arăta raportul senatorial - producătorul de excavatoare a ar fi făcut-o piedută prin aplicarea schemei elvețiene. Un miliard rămâne un miliard și evident, Caterpillar se pregătește să contratace, dar pare că nu mai are vehemența din vara anului trecut, când, sub semnul ”ca orice american, plătim ce datorăm, nimic mai mult”, dădeau ca pronostic ”mai probabil câștigul decât pierderea litigiului” .

În ianuarie, a mai primit o minge oarecum neașteptată, un ordin legal din partea unui Mare Juriu (un grup de jurați, adică reprezentanții poporului, chemați să se pronunțe asupra unei potențiale ilegalități), care a somat compania să vină cu informații referitoare la profiturile nedistribuite și la mișcările de cash între diviziile sale din și din afara SUA. Evident, CAT e nevoită să coopereze cu poporul, cu SEC ( autoriateta pieței de capital), cu IRS și cu oricine o mai fi nevoie.

Nu e de glumă, pentru că iată de ce se-ntâmplă la un alt meci cu miză, IRS-Microsoft. Într-o mișcare surpinzătoare, Fiscul american angajează una din cele mai mari firme de avocatură specializată în litigii să îl asiste în derularea investigației la gigantul IT. Evident e vorba tot de o investigație cu miză de miliarde de dolari, care incriminează tot prețurile de transfer, mai ales când vine vorba de tranzacțiile de licențiere către subsidiare din paradisuri fiscale. Doar că de data asta, Fiscul joacă, din star, în superioritate numerică.
La început și Microsoft a arătat o neobișnută dorință de luptă deschisă, cerându Fiscului, în baza liberului acces la informații publice, să dea detalii despre acest contract de nu mai puțin de 2,1 milioane de dolari încheiat cu avocații privați. O solicitare legitimă, suspectându-se că, de data asta, e voba de mai mult decât un contract de externalizare a asistenței în instanță: pur și simplu Fiscul pare că-și externalizează funcțiile de autoritate către un privat, care participă la toți pașii investigației – are acces la informații confidențiale, asistă la luarea declarațiilor etc. Cum Fiscul se fofila să dea informațiile cerute, Microsoft recurge la instanță, dar, iată că, la sfârșitul lunii februarie, părțile au anunțat încetarea procesului privind accesul la informațiile respective.

Dar faptul că Fiscul a prezentat documentele cerute nu lasă să se întrevadă cursul inevstigației propriu-zise. Din contră, vedem o Autoritate care nu se mai încurcă în detalii formale ca să obțină cel puțin o victorie de palmares și să încânte... tribunele. Da, tribunele/ publicul/ poporul sunt de fapt cheia finalului acestor meciuri. Când tribunele ajung să privească impasibil faptul că Fiscul își cheamă un prieten să joace împortriva ”adversarului”, când tribunele nu se lasă impresionate de faptul că, spre exemplu, corporația incrimanată este un mare angajator, o glorie a industriei/tehnologiei etc... înseamnă că vorbim de un joc nou. Un joc în care explicația – ”plătim ce datorăm, nu mai mult!”, trebuie ușor ajustată.

Ca întotdeauna, vă stăm oricând la dispoziție pentru a discuta despre strategiile de protecție și reacție fiscală care se impun în noul context.

Am început la Sibiu seria pe 2015 a seminariilor libere organizate de TPS - prețurile de transfer un risc pentru afacerea ta?

Ne-am dus cu informații noi despre Coduri, cu prezentări ale contextului fiscal intern și internațional și, evident, soluții actualizate de protecție și reacție fiscală. 

Întrebările celor mai bine de 30 de participanți, companii și consultanți din piața locală, ne-au arătat o preocupare tot mai mare pentru minimizare riscurilor fiscale asociate prețurilor de transfer și, în general, tranzacțiilor intra-grup. În curând, vom prezenta o sinteză a acestor întrebări și răspunsuri care sunt utile tuturor contribuabililor. 

Am prezentat, în premieră, și o analiză a acestor riscuri, așa cum decurg din datele prezentate de marile companii sibiene - vezi aici analiza despre pierderi cronice, marje de profit, industrii performante!  (ultima ora - știrea a apărut și pe sibiu100.ro). 

Este o continuare în profil teritorial a analizelor realizate de TPS la nivel național, ”Statioșka” și ”Pe ce ne bazăm?”.

Vom continua seria seminariilor și analizelor TPS. Ca de obicei, vă așteptăm cu întrebări și sugestii. Vă mulțumim!

Sub acest titlu inedit, cititorii Ziarului Financiar au aflat că Transfer Pricing Services are un nou Partener în echipa sa – Daniel Sacal, 31 de ani. (atașat, anunțul din ZF – 21 ianuarie 2015, pag 2)

Nu știm dacă se poartă sau nu și pe la alte case, dar acesta este lucru de la sine-nțeles în TPS: clientul are întotdeauna acces direct la parteneri, pentru că întodeauna trebuie să primească Transfer Pricing în Siguranță.

Pentru dumneavoastră, chiar e o veste bună că un profesionist cum e Daniel Sacal a devenit Partener. Pentru că, dacă aveți o problemă în stabilirea prețului tranzacției cu compania-mamă, nu știți cum să încadrați o tranzacție cu un afiliat, aveți dubii în privința materialității unei tranzacții cu intangibile, vreți să știți marjele pieței înainte de a vă angaja într-o tranzacție, aveți nevoie de alte informații din baza de date tpsoft.ro... într-un cuvînt, dacă aveți nevoie de mai multă siguranță fiscală, știți unde să sunați!

Nu așteptați!Un telefon acum se va dovedi extrem de util pentru perioada următoare, pentru că va salva mulți bani!

Vin de-acu’ colindători,

Mânați de năravuri noi!

La tranzacții ei țintesc

Cu un ochi fiscalicesc

Intră-n casă,

stau la masă

Și vor mediană—aleasă!

Ce vor, cine sunt și ce-s

Sunt flăcăii după BEPS!

Or fi ei beps, beps

Dar și io mi-s TPS!

Ei plecară cu anafu’,

Dară și eu cu uratu!                          

Și vă zic s-aveți succes,

Să vă țineți de business!

Mânați încă de pe-acum

S-aveți consultantu’ bun!

S-aveți anu fericit

Cu-auditu’ pregătit!

Și să ne vedem cu bine

Și la anu care vine!

Un an nou fericit!!!

Al dumneavoastră,  TPS

Da, și lui Moș Crăciun îi place să lucreze cu TPSoft!

Tocmai a cerut informații despre piața de curierat rapid n.c.a (CAEN 25.12 revizuit) și a aflat că e (încă) în marjă. 

A fost informație for free, pentru că Moșu știa de oferta: 

Cine se înregistrează pe www.tpsoft.ro până pe 12 ianuarie 2015 primește automat 50 de credite. Să înceapă anul cu informație bună!
Ho, Ho, Ho - aici e informația!
 

Prin definiție, Transfer Pricing Services operează cu intervalele de piață pentru realizarea analizelor de comparabilitate și apoi a dosarelor de prețuri de transfer. Aceasta nu înseamnă însă că nu studiem și evenimentele extreme, mai ales cele din piața știrilor. Multe sunt TPS (tipărite printre stele1), dar ... să nu ne acuzați prea multe de TPS-ism2 vă prezentăm direct interpretarea noastră.
Vă rugăm, ca, la rândul dumneavoastră, să interpretați acest text ca o recomandare de due diligence în materie fiscală, în general, dar, în special, când vine vorba de tranzacții intra-grup/prețuri de transfer.

Citește mai departe...

”Câte aș fi salvat/economisit dacă aș fi știut dinainte chestia asta!” De câte ori ați ajuns la această concluzie? De ”nenumărate” ori, nu-i așa? Dar, pe ... ”număratelea”, contabilicește vorbind, când tragi linie, se dovedește că e mai ieftin să lucrezi decât să nu lucrezi cu cineva care are experiență pe un anumit domeniu și care ”a văzut multe”. Să-i spunem consultant. În domeniul nostru, consultant fiscal.

De acum veți putea verifica beneficiile consultantului fiscal când alegeți să lucrați cu un unul care să vă certifice declarațiile fiscale, înainte să le depuneți la Fisc. Pentru că, la începutul lunii decembrie a apărut (Monitorul Oficial 881/4 dec. 2014) ordinul pentru aprobarea procedurii de depunere la organul fiscal a documentului de certificare întocmit de consultantul fiscal. De asemenea, au fost publicate, într-un final, și normele de certificare a declarațiilor fiscale ale contribuabililor.

Deocamdată vorbim de o măsură opțională, contribuabilul decide dacă depune sau nu declarații certificate de un consultant. Dar, odată definit cadrul, se deschide calea spre introducerea obligativității, în viitorul apropiat.

Citește mai departe...