Era doar o problemă de timp până când prețurile de transfer să ajungă și în România o chestiune de dezbatere publică!

Din perspectiva experienței sale de 15 ani în domeniul prețurilor de transfer, Adrian Luca, fondatorul TPS, a fost invitatul redactorului-șef al Ziarului Financiar, Sorin Pâslaru, la emisiunea ZF Live din 14 august 2015. Tema a pornit de acuzațiile prezente în rechizitoriul întocmit de autorități în cazul Petrotel-Lukoil, vizând așa-numitul ”export de profit” în cadrul grupului.

A fost o dezbatere animată, pe care vă invităm să o urmăriți aici, ca un semnal de atenționare privind starea de spirit care va însoți subiectul sensibil al tranzacțiilor intra-grup în perioada următoare.

Iată mai jos câteva din declarațiile reprezentantului TPS în cadrul emisiunii:
- Cheia acestui dosar e legată de prețuri de transfer. Problema cu prețurile de transfer e că trebuie să te compari cu piața – cu prețul la care tranzacționează două părți independente;
- În rechizitoriu (așa cum a apărut în presă), se face comparația cu costul de producție. Consider că e o abordare simplistă, pentru că atunci când vorbești de un preț trebuie să te raportezi la piață, la cerere și ofertă. Dacă toată lumea ar avea obligația să vândă peste costul de producție, ar însemna că nu ar trebui să mai existe companii (private/de stat) care să mai raporteze pierderi;
- Nu poți doar să te uiți pe niște cifre care arată pierderi și să tragi concluzii; fiecare sector are particularitățile lui, marje de profit specific, iei în calcul o perioadă de 3-5 ani, se fac analize de comparabilitate (studii de benchmarking) … Sunt instrumente simple, prin care se poate verifica încadrarea în marja de piață – pentru aceasta am creat baza de date TPSoft.ro;
- Dacă trebuie să import materie primă, pot sa ma raportez la cotația de la bursă; la un împrumut, mă uit la bonitate, la credit-rating: care ar fi costul de finanțare pe piața liberă?
- Ca regulă generală, apar suspiciuni când vorbim de o tranzacție intra-grup, mai ales una cu intangibile (servicii, drepturi de proprietate intelectuală etc.), dar legislația are formule de protecție – ”arată-mi că ai avut nevoie de serviciul respectiv, că prestatorul are capabilitatea de a executa serviciul și că serviciul a fost prestat efectiv și a avut un beneficiu economic și comercial”. Dacă aceste condiții sunt îndeplinite, cheltuiala este deductibilă. Apoi se trece la analiza prețului la care s-a încheiat tranzacția;
- O analiză de prețuri de transfer durează cel puțin trei luni; mergi la companie acasă și te întâlnești cu fiecare director de departament ca să-nțelegi ”inima companiei”, să înțelegi ce face și pentru ce trebuie acea companie să fie remunerată;
- Dosare grele vizând prețurile de transfer sunt peste tot în lume (vezi cazurile Google, Starbucks, Caterpillar, Apple etc.) SUA au calculat că ar avea 2,1 trilioane de dolari de astfel de ”profituri exportate”. N-am auzit să se fi ajuns la anchete și arestări. Problema prețurilor de transfer este una pur fiscală – dacă nu desfășori tranzacții la prețuri de piață, atunci autoritatea are dreptul să-ți impună o ajustare a prețurilor de transfer;
- Nu e nimic ”mistic” aici – există întotdeauna o luptă între dorința grupului de otimizare fiscală, folosind pârghii legale, și dorința statului de protejare a surselor bugetare;
- O mare greșeală este să subestimezi Fiscul. Autoritățile fiscale române au arătat clar o creștere a experienței în acest domeniu, iar comunicatul privind bilanțul pe primul semestru este un semnal clar în acest sens. În plus, arată că se merge pe calea corectă, a transparenței;
- Autoritățile au două căi de abordare a problemei – una e politică, de a închide toate portițele fiscale, de a strânge la maximum șurubul, ceea ce în final are consecințe asupra economiei și investițiilor; cealaltă, e abordarea autorității fiscale – în mod transparent, spun ”vedeți că suntem cu ochii pe tranzacții, urmărim gradul de risc, avem oameni instruiți …”;
- Problema a explodat de câțiva ani, odată cu marile cazuri internaționale; s-a schimbat cadrul internațional, au apărut modificări legislative la nivel internațional, vezi planul BEPS (de la OCDE) sau, mai nou CCTB la nivelul UE;
- Până acum erau puține companiile de la noi  care, într-o decizie de business, luau în calcul și implicațiile legate de prețuri de transfer.
Dar acest caz va schimba cu atât mai mult situația, va duce la o conștientizare a riscului că orice decizie de business are consecințe care vizează prețuri de transfer. Nu mai e suficient ca o companie să fie reactivă, trebuie să fie proactivă în chestiunea prețurilor de transfer.


Pentru mai multe detalii despre ce înseamnă să fii proactiv în contextul actual, vă stăm oricând la dispoziție.

Vă semnalăm o propunere de directivă europeană care în scurt timp va face să curgă mult... tuș, la imprimantele unde veți tipări rapoarte peste rapoarte prin care să vă lămuriți acționarii în ce scop ați făcut o tranzacție cu afiliatul X, dacă e în linia pieței, dacă se încadrează în politica de dezvoltare pe termen lung etc. etc.

Iată cum sună unul din paragrafele care au plecat zilele trecute de la Parlamentul European ( și se-ndreaptă spre legislațiile naționale) sub titlul generos de ”directivă privind guvernarea corporativă: implicarea pe termen lung a acționarilor și transparență”.

Statele membre UE se asigură că, în cazul tranzacțiilor semnificative dintre părți afiliate, societățile fac publice aceste tranzacții cel mai târziu la momentul încheierii lor, iar anunțul este însoțit de un raport care să evalueze dacă tranzacția este realizată în condițiile pieței, să confirme că tranzacția este corectă și rezonabilă din punctul de vedere al societății, inclusiv al acționarilor minoritari, și să furnizeze o explicație privind examinările pe care se întemeiază evaluarea. Anunțul cuprinde informații privind natura relației cu partea afiliată, denumirea părții afiliate, valoarea tranzacției, precum și orice alte informații esențiale necesare pentru a evalua corectitudinea economică a tranzacției din perspectiva societății, inclusiv a acționarilor minoritari.


Cum mai spuneam și cu alte ocazii, au venit vremurile în care prețurile de transfer vor coborî în stradă, devenind subiect comun de dezbatere publică în presă, campanii etc. Cum e structurat dosarul prețurilor de transfer?, cum ați stabilit nivelul pieței în urma analizei de comparabilitate?, cum se plătesc impozitele în fiecare țară în care e prezent grupul ( counttr-by-country) ... sunt întrebări la cer compania va trebui să răspundă nu doar în fața specialistului în prețuri de transfer al Fiscului, ci și în fața nespecialistul din AGA, cel care, nota bene, începe să audă în stradă discursuri precum tranzacțiile intra-grup pot duce la BEPS (pentru că toată lumea va ști ce e BEPS!).


A, și să nu uităm de ... salariile directorilor! Ce-i cu salariile directorilor, veți zice? De fapt, chiar așa vor întreba și acționarii, cu mic cu mare, când vor citi raportul privind politica de remunerare a directorilor, care obligatoriu terbuie prezentată în AGA. 

Găsiți mai jos principalele prevederi ale directivei care, cel puțin în primă fază, se va aplica întreprinderilor mari și celor listate. De notat că directiva a venit în paralel cu o rezoluția ”Evitarea plății taxelor și evaziunea fiscală ca provocări în țările în curs de dezvoltare” care, în esență transmite mesajul politic pentru trecerea la baza consolidată comună de impozitare (CCCTB), o undă de șoc nu doar pentru companii ci și pentru economiile naționale ( am tratat subiectul aici). Vom însoți paragrafele din documentele oficiale cu intrepretarea acestora, așa cum se deduce citind printre rânduri.


Am pregătit și o scurtă introducere în contextul care face ca astfel de măsuri să devină astăzi acceptabile și, în final, acceptate din punct de vedere politic. Vezi comentariul ”Urzeala crizelor” care a apărut pe contributors.ro, 15 iulie. Autor – Adrian Luca, TPS

Ca de obicei, vă stăm la dispoziție cu răspunsuri și soluții la o problemă care devine din ce în ce mai spinoasă – protecția și reacția fiscală.

Citește mai departe...

Prețurile de transfer ne-au învățat să privim o speță fiscală în context micro, macro-economic, dar și social și politic. Astăzi trebuie să includem în analizele clasice de comparabilitate și parametri noi, la care nu ne-am fi așteptat până de curând și care au efecte încă necuantificate asupra afacerilor/vieții de zic cu zi.

Acestea fiind zise, considerăm că nu trebuie trecut cu vederea un episod care ține capul de afiș al, momentului, dar care, în viitorul nu prea-ndepărtat va fi considerat un moment de cotitură pentru climatul de afaceri european. Vorbim desigur de griza grecească a datoriilor sau mai bine spus criza europeană a unor datorii care au ajuns la scadență. Acele datorii pe care oficialii europeni le au de a explica ce se întâmplă cu proiectul pieței și monedei unice.

În acest  registru trebuie citit articolul de mai jos, care nu intenționeză nici să ia partea grecilor, nici să-i anatemizeze, ci doar să transfere atenția spre lucrurile care sunt miezul acestei ”afaceri”.

Bun, să nu ne sinucidem, dar care e planul? Europa e datoare să explice – și nu doar grecilor – ce e … dincolo!

Citește mai departe...

Biblia sistemului fiscal (pachetul Cod Fiscal + Cod de Procedură Fiscală) a ajuns la o nouă formă. 

(Găsiți în secțiunea Legislație variantele Codurilor cu aplicabilitate din 2016)

În zece ani de când, teoretic, există acest concept unitar legislativ, el s-a metamorfozat în zeci și sute de replici. N-ar fi realist să credem că schimbări nu vor mai veni (deși poate nu în același ritm).

Pe problematica prețurilor de transfer, probabil că cea mai importantă prevedere, previzibilă de altfel, este deschiderea porților pentru prevederile din Liniile directoare privind prețurile de transfer emise de către OCDE pentru societățile multinaționale și administrațiile fiscale, cu amendamentele/modificările și completările ulterioare. După cum știți, trăim în zodia BEPS, un plan de 15 măsuri care își propune să revoluționeze cadrul fiscal aplicabil grupurilor de companii (vezi raportarea country-by-country, tratamentul intangibilelor, schimburile automate de informații etc.) 

Deocamdată, în spiritul acestor linii, noul Cod de Procedură Fiscală permanentizează obligativitatea întocmirii dosarului prețurilor de transfer. Dar dacă vreți să aflați cu un pas mai devreme ce urmează, rămâneți conectați pe transferpricing.ro, unde monitorizăm și citim printre rânduri directivele, rezoluțiile și toate semnalele care vin de la organismele UE, în primul rând, apoi de la OECD și grupurile țărilor dezvoltate, cele care dau tonul în materie de fiscalitate internațională. Să amintim aici doar de iminentul CCCTB

Iată mai jos un opis al aspectelor care țin de prețurile de transfer, în cele două acte normative. Am punctat și elementele de noutate notabile.

NOU (februarie 2016) - după schimbările din legislația primară, prețurile de transfer beneficiază și de o nouă legislație secundară. Vezi aici schimbările aduse de OPANAF 442/2016 privind ”cuantumul tranzacțiilor, termenele pentru întocmire, conținutul și condițiile de solicitare a dosarului prețurilor de transfer și procedura de ajustare/estimare a prețurilor de transfer”.

Ca de obicei, vă stăm alături cu răspunsuri la orice întrebări și cu soluții care să vă asigure protecția și reacția fiscală de care aveți nevoie. Spuneți doar 33 și noi vom ști ce vă doare și de ce aveți nevoie! (vezi mai jos)

Citește mai departe...

”Planul de acțiune propune îmbunătățirea aspectelor vizând prețurile de transfer în UE, astfel încât să reflecte mai bine realitățile economice de astăzi și modelele de afaceri moderne. Transparența și un mai bun acces la prețuri comparabile sunt două domenii la care am început deja să lucrăm (...) Măsurile din planul de acțiune sunt în mare măsură aliniate cu reformele OECD din planul BEPS, pe care le susținem în totalitate, dar, în același timp, trebuie să răspundă nevoilor și problemelor specifice ale UE”. 

Am citat din informarea care însoțește anunțul ”Comisiei Europene din 17 iunie privind lansarea Planului de acțiune pentru o taxare corectă și eficientă în UE”. O informare cuminte, pe măsura titlului la fel de cuminte. Dar asta până să ajungem la măsura-vedetă din planul strategilor de la Bruxelles – CCCTB.
Inițialele vin de la Common Consolidated Corporate Tax Base. În traducere – bază comună consolidată de impozitare a companiilor (din UE).

Adevărata traducere ar suna însă cam așa – dacă BEPS caută să rezolve problema folosirii abuzive a stimulentelor fiscale, CCCTB vrea să elimine de tot problema, prin... eliminarea stimulentelor fiscale! Este o undă seimică cu un impact imprevizibil, nu doar la nivelul fiscalității tranzacțiilor intra-comunitare, ci chiar la nivelul economiilor statelor membre.

Articolul de mai jos se dorește a fi un semnal de alarmă, de pregătire pentru Europa post 17.06.15!

Citește mai departe...

Am să-ncep direct – implicaţiile celui mai mediatizat dosar al momentului nu sunt doar politice, ci şi economico-fiscale, iar acestea din urmă sunt cel puţin la fel de interesante ca primele. În joc este ”substanţa economică”, termenul nerostit în acest dosar, dar rostit în zeci, sute de alte dosare care, fără să fie sonore, au mize importante pentru împricinaţii obişnuiţi (companii, PFA etc.). Substanţa economică a unei tranzacţii - mai ales a unei tranzacţii cu un un serviciu, cu ceva intangibil adică – este cea ce face diferenţa între o cheltuială deductibilă, una pentru evitarea plăţii taxelor (tax avoidance, de care se vorbeşte în întreaga lume) sau, mai rău, una în scop de evaziune fiscală, cu implicaţii penale.

(Pentru că miza articolului nu sunt persoanele, voi folosi doar iniţialele celor nominalizaţi în dosarul care circulă acum pe internet).

Citește mai departe...

Fraţii Candy (bomboană) sunt investitori în cel mai scump parc rezidenţial din Londra, unde unele apartamente ajung şi la 140 de milioane de lire. La un moment dat, unul din fraţi zice – ” în timpul construcției, veneam aici în fiecare săptămână timp de cinci ani. Creştea inima în mine doar când mă uitam la blocuri”. Dar avocatul de colo – ”renunţă, asta chiar nu mă ajută deloc”.

Dezvolatorul continuă – ”trebuia să ne asigurăm că ne vedem banii înapoi”. Dar avocatul – ”ce, ţi-ai pierdut minţile?”

Nu, nu e o mostră de umor englezesc. E pur şi simplu o întâmplare, petrecută zilele astea la Londra. Fraţii Candy există şi sunt celebri, ultra-exclusivistul One Hyde Park există, ba chiar şi preţurile. Mai există şi un film publicitar despre fraţi şi proiectul lor, un film în două variante, dintre care una puternic editată (periată). Evident, problemele au apărut de la varianta needitată, care a ajuns in presă, cu tot cu indicaţiile de editare.

Producătorii şi-au dat seama că inofensivul clip publicitar despre ridicarea proiectului imobiliar (unele declaraţii erau din 2010) puteau să ridice o grămadă de întrebări din partea ... Fiscului britanic (HMRC). Despre ai cui bani vorbesc protagoniştii, din moment ce, în acte, dezvolatorul proiectului este o firmă înregistrată într-un off-shore? Iar o firmă într-un off-shore poate face afaceri în Marea Britanie, dar nu poate fi condusă din Marea Britanie. Or din film se înţelege că fraţii se implicau până şi în alegerea contractorilor. Unul din ei are domiciliul fiscal în Monaco, deşi face intens afaceri la Londra. Oare plăteşte toate taxele pe care ar trebui să le plătească?

Rămâne de văzut cum se va încheia povestea şi cine va râde la urmă.

Dar păţania arată încă o dată cum a reuşit Fiscul britanic să modeleze comportamentul fiscal, de au ajuns marii (potenţiali) contribuabili să sufle până şi-n filmul publicitar. Este o evoluţie la care nu te-ai fi gândit acum câţiva ani, prin 2010 bunăoară. Poate au avut efect ochii verzi ai HMRC-ului, de care vorbeam într-un comentariu recent din ZF!

Deci, atenţie la substanţa economică a tranzacţiilor, la nivelul de piaţa al preţurilor, la responsabilităţile companiei în cadrul modelului de afaceri al grupului, şi, mai nou, la semnificatia fiscală a vorbelor. Apropo, cred că acest îndemn ar trebui să se aplice şi politicienilor şi deciziilor pe care le iau. Dar, desigur, asta e altă poveste!

Articol apărut pe ZF.ro, 10 iunie 2015. Autor - Adriana Stoian, TPS

 

În calitate de consultanți fiscali - și nu numai în domeniul prețurilor de transfer - recomandăm un test simplu pentru verificarea stării de sănătate a afacerii - analiza de comparabilitate (vezi aici - de ce este necesar un studiu de benchmarking). Prin semnalele pe care le transmite un astfel de studiu, afli cum te poziționezi față de competitorii tăi sau cum te afectează schimbările apărute în piață, putând astfel interveni rapid pentru a corecta eventuale deviații nesănătoase. Cu cât intervii mai repede, cu atât șansele de însănătoșire sunt mai mari. Așa trebuie să fie în cazul unui micro-organism (o afacere, o întreprindere), dar și în cazul unuia macro (o industrie, o economie, o societate) 

Recentul târg de carte de la București și discuțiile purtate în jurul pieței și, implicit, nevoii de carte m-au incitat să mai citesc câteva statistici comparative. Ca de obicei, am răsfoit imensa bibliotecă digitalizată de statistici de pe tpsoft.ro.

Așadar - câtă nevoie mai are nevoie românul mediu de carte? Iar, răspunsul vine la un click distanță - poate mai are, dar nu cât polonezul, cehul sau ungurul.    

Pentru că, spre exemplu, toate editurile mari din ţară livrează carte cât primele trei din Cehia, o ţară cu jumătate din populaţia noastră.

Vă mai aduceți aminte de analiza realizată de curând tot cu tpsoft - primele 45 cele mai mari fabrici româneşti dau lactate cât una poloneză!

De ce aceste ”ecarturi” (ca să păstrăm un limbaj tehnico-eufemistic)? Când vine vorba de carte, explicaţiile se încheagă mai greu decât la lapte. Cu o reducere de TVA, cu o încurajare a investiţiilor, a tinerilor fermieri sau orice pârghie de tipul acesta se mai poate face ceva în privinţa valorificării unei industrii cu potenţial – producţia de lactate. Potenţial care stă în faptul că avem o ţară cu pământ bogat, iar laptele este, până una-alta, chiar o necesitate pentru consumatori, aşa bogat în vitamine cum este.
Dar cartea? Poţi reduce TVA-ul, poţi stimula dezvoltarea editurilor, poţi chiar să investeşti în case de creaţie unde să se ”producă” cărţi autohtone pentru tot consumatorul. Totul are efect atâta timp cât cartea/ziarul/broşura e văzută ca o necesitate de consumator! Aici cred că e cheia – mai crede consumatorul că-i sunt necesare vitaminele A, B, C ... luate din cărţi?
Până una-alta, citind aceste statistici, cred că răspunsul tot în industria laptelui, maşinilor, softului se găseşte. Să continuăm să le ajutăm pe acestea să crească, măcar la nivelul Poloniei, Ungariei etc., sperând că, la rândul lor, vor antrena nevoia de şcoală şi, implicit, nevoia de carte.

Continuare pe zf.ro

Autor: Adrian Luca, TPS - 22 mai 2015

 

Marii politicieni ai lumii trag (de sfoară) clopotele în jurul tranzacțiilor intra-grup. Într-o nouă ordine fiscală internațională, impun reguli neașteptate privind prețurile de transfer.

Prețurile de transfer sună acum mai mult a chestiune politică, decât tehnică! 

TPS vă propune un nou film de decriptare a realității – ”Pentru cine bat clopotele”, continuarea compilației din 2014 -  ”Cine a zis”!

Atenție - filmul conține statistici și declarații politice explicite care vă pot afecta! Vă rugăm să vă asigurați că sunteți în intervalul de piață!

Vizionare plăcută și ... pregătire solidă pentru inspecția pe prețuri de transfer!