Ieri, 13 august, presa si forumurile de discutii au fost inundate de comentarii despre noile modificari fiscale — in special despre „noua formula de taxare a hai s-o spunem direct companiilor multinationala”, asa numita „taxa pe afiliati”.

Cu cei 24 de ani de experienta in domeniu, notez mai jos cateva ganduri la cald: 

1. Din perspectiva administratiei, dar si a contribuabilului, o reforma fiscala eficienta trebuie abordata intr-un mod tranzactional: nu poti sa ceri fara sa oferi ceva in schimb! Contribuabilul accepta mai usor taxe noi cand primeste beneficii clare – stimulente pentru investitii, predictibilitate, proceduri simple sau siguranta ca banii sunt cheltuiti bine. Aceasta abordare creeaza increderea necesara si mentine activitatea fiscalizata cel putin la nivelul anterior reformei.

 

2. In ciuda deschiderii spre dialog manifestate de actuala echipa de la Ministerul Finantelor, mediul de afaceri este pus in fata unei propuneri cel putin surprinzatoare: introducerea unei supra-taxari speciale a afiliatilor din Romania ale unei multinationale in schimbul eliminarii actualei taxari a cifrei de afaceri (impozitul minim pe cifra de afaceri IMCA). Pe scurt, daca ponderea cheltuielilor cu afiliatii (servicii de management/consultanta/drepturi de proprietate intelectuala/dobanzi) in totalul cheltuielilor de aceeasi natura (afiliati + neafiliati) este > 3%, atunci toate cheltuielile de aceeasi natura cu afiliatii devin nedeductibile.

 

3. Aceasta propunere este proasta – atat pentru contribuabil cat si pentru stat, chiar mai nociva decat impozitul minim pe cifra de afaceri. Iata doar cateva motive:

i) Descurajeaza inca si mai mult investitiile

Avem o economie care are nevoie ca de aer de crestere, dar le transmitem investitorilor: “vom taxa orice transfer de know-how sau finantare adusa in Romania pe care o veti aduce in filiala voastra din Romania”. Asta da lovitura de imagine, trebuie sa recunoastem.

ii) Dubla / Tripla penalizare a finantarii intra-grup

Propunerea de includere a cheltuielilor cu dobanzile intra-grup in pragul maxim de 3% a cheltuielilor cu afiliatii pentru care se acorda deductibilitate fiscala este pur si simplu sinucigasa, in conditiile in care avem deja in legislatie prevederi care combat fix planificarea fiscala prin imprumuturi intra-grup (Directiva ATAD: maxim 1,000,000 EUR + 30% EBITDA).
Toate companiile si investitorii care si-au facut proiectii si bugete de investitii, si le vad date peste cap si nu vor mai intelege nimic din ce se intampla aici. Apropo, ce te faci cu imprumuturile intra-grup in derulare a caror dobanda va deveni nedeductibila, ce te faci cu diferentele de curs valutar aferente acestora si care vor consuma mult din plafonul de deductibilitate? Bineinteles, va exista un efect in lant cu un impact semnificativ pe lichiditate, investitii, locuri de munca etc.

Pe lista de probleme putem pune si discriminarea fata de finantarea bancara. Cu toate ca ai apelat la un imprumut intra-grup pentru care platesti o dobanda la nivel de piata (similar cu dobanda de la o banca), cheltuiala ta cu dobanda va fi nedeductibila doar pentru ca te-ai finantat intra-grup. Concret, se ignora complet instrumentele existente de preturi de transfer. Prin aceste limitari, statul pur si simplu iti ingradeste libertatea de gestiune a afacerii tale, ceea ce este impotriva principiilor constitutionale.

O alta intrebare care apare este urmatoarea: Daca companiile afiliate sunt fortate sa renunte la finantarea intra-grup, sistemul bancar din Romania poate asigura toata aceasta finantare suplimentara?

iii) Probleme de calcul si interpretare                                                                                                                                                                       

Ce se include in “cheltuieli aferente drepturilor de proprietate intelectuala”?

Ne referim la redevente, licente software, know-how, patente etc.? Dar in “cheltuieli de management si consultanta”? Includem aici si asistenta IT, asistenta tehnica etc.? Cum se face delimitarea intre acestea si alte servicii profesionale legitime?

Toate aceste ambiguitati vor duce la incadrari divergente si tratamente fiscale neuniforme din partea contribuabililor si a fiscului. Vor aparea tentatii de reclasificare a tipurilor de cheltuieli pentru a cobori ponderea afiliatilor <3%.

iv) Problema companiilor afiliate care au cheltuieli reduse cu tertii

Daca toata consultanta/managementul/IP/finantarea e doar cu grupul (comun pentru modelele de business centralizate care au entitati de shared services si de finantare la nivel de grup), toate cheltuielile de consultanta/management/IP/finantare vor fi nedeductibile integral de la bun inceput, indiferent de pretul de piata sau documentatia de preturi de transfer. Dar in continuare va trebui sa faci dosare de preturi de transfer.

 v) Dubla impunere economica si nealinierea cu standardele OCDE si tratatele de evitare a dublei impuneri

Masura propusa va duce la dubla impunere economica pentru grup (in Romania cheltuiala va fi nedeductibila iar in tara prestatorului va fi venit impozabil).
Mai mult, intrucat suntem in plin proces de aderare la OCDE, trebuie analizat daca aceasta propunere va primi sau nu aviz favorabil.

 vi) Impactul pe TVA si pe impozitul cu retinere la sursa

Daca cheltuielile cu serviciile sunt nedeductibile, TVA-ul va fi si el nedeductibil? Legat de impozitul cu retinere la sursa, nedeductibilitatea nu anuleaza obligatiile de WHT (acolo unde exista) si nu scuteste de documentatia de preturi de transfer.

 vii) Definitia partii afiliate

De vazut ce definitie a partilor afiliate se va utiliza – cea contabila sau cea fiscala. Definirea entitatilor afiliate potrivit reglementarilor contabile poate crea discrepante fata de definitiile din preturile de transfer.

viii) Alinierea cu practica din ... SUA?

S-a facut referire ca aceasta masura urmeaza masuri similare din SUA (BEAT). Nu este chiar asa. In aceste tari, modul de aplicare a “impozitului minim”, respectiv a pragului de x% cheltuieli nedeductibile este complet diferit.

ix) Sarcina administrativa crescuta

In loc sa simplifice, aceasta masura complica. Companiile vor trebui sa tina evidente separate mult mai detaliate pentru toate categoriile de cheltuieli cu afiliatii vs. neafiliatii. Va fi necesara recalcularii si reclasificarii cheltuielilor pentru anii anteriori (2024) pentru aplicarea testului.

Ca o concluzie: de asteptat ar fi ca statul roman, la deficitul si asa greu de estimat pe care il are, sa fie mai prudent in a schimba o aventura fiscala cu alta. Ministerul Finantelor ne-a transmis ca pune in dezbatere publica propunerea taxei pe afiliati. Ca specialist conectat la economia reala, tinem sa transmitem ca aici nu e vorba de a face fine tuning privind procente sau definitii: propunerea aceasta, zis „taxa pe afiliati”, este – nu ne-am fi asteptat ca vom spune asta – mai nociva decat impozitul minim pe cifra de afaceri. Aici nu e vorba de estimari de cat ar aduce noua taxa (si IMCA se estima ca va aduce minimum 5 miliarde si a ajuns la ... 1,2 miliarde).
Nu, solutia cresterii incasarilor nu sta in inventarea de impozite administrative, ci in cooperarea pentru conformare voluntara! O sa zic asta de cate ori am ocazia, dar nu stiu cum se face ca asta nu ajunge sa fie subiect de ... reforma!