După ce, în 15 ani s-au emis  doar 75 de APA, și a rămas pe stoc cu 80 de cereri nerezolvate, ANAF pare că înțelege avantajele care decurg din încheierea unui acord cu un contribuabil care face parte dintr-o multinațională: obține predictibilitate asupra încasărilor din impozitul pe profit și o imagine exactă a afacerii contribuabilului, oferindu-i la schimb acestuia o relație de colaborare

Prin modificarea din Codul de procedură adusă la sfârșitul lunii iulie vizând acordurile de preț în avans (APA), Ministerul promite nu doar deblocarea procesului, dar și să-l facă mai atractiv, prin alinierea la practica internațională potrivit căreia companiile vor putea solicita emiterea unui acord de preț în avans nu doar pentru tranzacțiile viitoare, ci și pentru cele din trecut, cu aplicabilitate retroactivă de până la 5 ani, dacă tranzacțiile sunt similare, prin mecanismul „roll-back APA”.  

Ministerul vorbește de ”anumite condiții ce vor fi detaliate ulterior în legislația secundară”, dar nu putem decât spera că aceste condiții vor respecta principiile unui parteneriat real, după practica așa-numitei monitorizări orizontale specifice administrațiilor moderne [1] .

Pachetul de modificări a vizat și revizuite prevederilor privind procedura amiabilă pentru evitarea dublei impuneri, în contextul schimbărilor legislative internaționale, precum pilonul 2. Conform informațiilor oficiale, în evidențele ANAF se află 135 de cazuri de proceduri amiabile încă nesoluționate, iar 9 cazuri au fost rezolvate. 

Revenind la APA, Adrian Luca, TPS, prim-vicepreședinte Camera Consultanților Fiscali (CCF), a explicat pentru publicația Financial Intelligence : “Acordurile de preț în avans funcționează ca un contract prin care statul și companiile se înțeleg dinainte asupra metodei corecte de calculare a prețurilor de transfer pentru tranzacțiile dintre companii din același grup – de exemplu, un împrumut intra-grup de 100 milioane EUR se va acorda pe o perioadă de 5 ani cu o dobândă de 7%, care este considerată la nivelul pieței. Astfel, companiile știu exact ce reguli să respecte, iar statul nu mai pierde timp și resurse cu inspecții și litigii fiscale îndelungate privind aceste tranzacții specifice.

Extinderea retroactivă a unui APA, așa numitul mecanism de “roll back” nu este o invenție locală. Este o condiție pentru aderarea României la OCDE și o practică folosită pe scară largă în țările dezvoltate, tocmai pentru a asigura un sistem fiscal stabil și previzibil.

Pentru a fi eligibilă pentru extinderea retroactivă, o companie trebuie să demonstreze că tranzacția din trecut este identică cu tranzacția care face obiectul cererii de APA pentru viitor: același tip de tranzacție (de exemplu, prestare de servicii de dezvoltare software), aceeași metodologie de calcul a prețului de transfer (ex. cost plus 10% marjă de profit) și condiții de piață comparabile. Autoritățile verifică riguros toate aceste condiții și refuză cererea pentru extinderea retroactivă dacă apar neconcordanțe.

Roll-back APA nu este amnistie fiscală. Este un instrument de administrare care protejează și statul și contribuabilii. Funcționează simplu: dacă o companie a convenit cu ANAF, printr-un APA, că metoda de calcul a prețului de transfer este corectă pentru viitor, poate primi confirmarea că aceeași metodă a fost corectă și pentru tranzacții similare din trecut. Se elimină astfel ani de incertitudine fiscală pentru tranzacții deja conforme. Ideea că măsura ar favoriza doar multinaționalele ignoră realitatea ca un sistem previzibil, aliniat la standardele OCDE, sprijină întreaga economie prin investiții mai mari, costuri administrative mai mici și predictibilitate fiscală.

[1] pe această temă, comentariul TPS ”Ne interesează monitorizarea orizontală?”, martie 2024