”De la modul în care comunicăm și colaborăm, până la modul în care cumpărăm bunuri și servicii, tehnologia digitală a transformat aproape fiecare aspect al vieții noastre economice. De unde știu asta? Pentru că i-am cerut și eu lui ChatGPT să traseze liniile de deschidere ale acestui discurs”.

Așa își începea ministrul de Finanțe britanic, Jeremy Hunt, un discurs ținut la un eveniment Bloomberg, pe la începutul anului. Și urma, tocmai pentru a arăta că nu e un discurs făcut de mâna algoritmului: ”cine mai are nevoie de politicieni când ai AI (artificial intelligence)”. E aici un umor tipic englezesc, tipic uman, dacă vreți, la care încă nu a ajuns chatbot-ul.

Pe același model, am să încep și eu tot cu o ... maximă – ”legile fiscale sunt complexe și deschise interpretării”. De unde știu asta? Pentru că așa am găsit într-o comunicare pe care un mare și notoriu grup multinațional (1) e obligat să o publice, mașinal, în fiecare toamnă, sub titlul de strategie fiscală pentru filiala din UK.

Parcă îți vine să exclami imediat: cine mai are nevoie de consultanți, când ai AI!

La drept vorbind, întreaga strategie fiscală de care aminteam abundă de astfel de formulări general valabile, că pare, într-adevăr, făcută ... la mașină (eventual machine learning). E acolo însă o nuanță pe care o ghicești ca fiind tipic umană: ”în orice caz, nu este rolul echipei fiscale a grupului să determine modul cum ne derulăm afacerea”.

Doar omul, cel care știe pe pielea lui ce înseamnă și cum acționează presiunea exercitată de aceste legi fiscale complexe și deschise interpretării (2), poate să înțeleagă nevoia unei astfel de precizări, adresată altor oameni, cum că afacerea lui rămâne un univers de funcții și riscuri, de oportunități și constrângeri, de roluri și aspirații, în orice caz mai mult decât simpla eficiență fiscală, simpla identificare a subvențiilor/scutirilor/excepțiilor disponibile pe piață.

Or pentru a transmite acest mesaj și, eventual, pentru a se apăra în cazul în care mesajul său nu a fost corect înțeles, acel om cu o afacere va avea nevoie să lucreze cu un om-analist, om-auditor, om-evaluator și, cu voia dumneavoastră, un om-consultant fiscal. (mai ales unul care activează în domeniul fiscalității grupurilor multinaționale, noi având și dispensă oficială de la OECD că prețurile de transfer sunt mai degrabă o artă decât o știință!)  

Spunând acestea, nu am venit în fața dumneavoastră, dragi colegi, să vă dau vestea pe care o intuiați, aceea că o să avem de lucru, chiar și după 2030. V-aș ruga mai degrabă să luați cuvintele mele ca o invitație pentru a ne pregăti mai bine, individual, dar și împreună să lucrăm cu acest AI care are toate șansele să ne facă profesiile și mai interesante.

Am luat 2030 ca o bornă simbolică, adusă în discuție la conferința de luna trecută a Consultanților Fiscali Europeni (CFE), ca momentul în care Finlanda (gazda evenimentului), preconizează să-și pună în practică proiectul ca întregul ecosistem economic să devină o conexiune real-time.

Eu, unul, sunt convins că și atunci când se va ajunge ca ”datele cerute de serviciile administrative să fie create în cursul unor rutine zilnice, iar distribuirea datelor în ecosistem să permită limitarea sau chiar abolirea nevoii de raportare fiscală separată”, contribuabilul tot va avea nevoie de asistența umană în a-și apăra poziția fiscală, cel puțin în cazurile complexe și interpretabile (care nu vor fi abolite, din păcate). O nevoie poate chiar mai mare decât înainte.

Zic înainte, adică înainte ca algoritmii-transformers, cei care învață singuri de nu știi până unde pot ajunge, să pună la dispoziția administrațiilor fiscale servicii precum (3)

1. Răzuire internet (web scraping, dar se mai spune și web-crawling sau web-spider, imaginația nu are limite) – cercetare și colectare date din pagini web, din linkuri la linkuri, din platforme social-media sau e-commerce, pentru a le compara automat cu datele disponibile deja la nivelul administrației
2. Analiză de rețea (social network analysis) – indivizii sunt văzuți ca noduri unite prin legături de interese, legături analizate cantitativ și calitativ

• Management extern al riscului (risk-scoring) – previzionare riscuri de fraudă sau neconformare asociate unui contribuabil, riscul de faliment, rata de solvabilitate, segmentând astfel categorii de risc și selectând contribuabilii potriviți unei inspecții ”umane” amănunțite. În același timp, algoritmul poate asistă inspectorul în procesul de management intern al riscului, arătându-i care ar fi cele mai potrivite acțiuni de urmat față de contribuabil  

1. Influențarea comportamentului contribuabilului (nudging): adaptează limbajul comunicării administrație-contribuabil în funcție de istoricul acelui contribuabil, pe baza analizei comportamentale (spre exemplu, poate fi nevoie de o abordare specială acolo unde se constată o legătură între divorț și o tendință de tendință de neconformare fiscală)
2. Asistență, răspuns la întrebări și îndrumarea automată a contribuabilul, urmând ca doar cazurile deosebite să le transfere operatorului uman
3. Verificare automată a declarațiile fiscale, le corectează și face propuneri de ajustare înainte de a fi verificate de un operator uman. Putem include aici și controlul procesului de plată a beneficiilor sociale (șomaj, alocații sociale) cu analiza suspiciunilor de fraudă

• Evaluare automată a activelor imobiliare după o grilă de zeci de factori (precum proximitatea de școli, parcuri, grad de poluare etc.

Și acesta e, desigur, doar începutul. Un început în care încă nu e bine delimitat domeniul în care pot/au dreptul să se desfășoare aceste super-instrumente, în numele luptei cu evaziunea. Spre exemplu, în 2020 sistemul SyRI al administrației fiscale olandeze a ajuns o problemă de drepturile omului, prin faptul că avea pur și simplu o carte albă de a scotoci prin toate datele individuale; în 2021, guvernul olandez și-a dat demisia în urma acuzațiilor că folosește un algoritm care este discriminatoriu la adresa beneficiarilor de ajutoare sociale și astfel dictează, în mod ilegal, returnarea sumelor.

Dar, odată pornit, valul administrației AI nu mai poate fi oprit și el va avea nevoie să scotocească prin cât mai multe Big Data ale contribuabililor, să vadă cât mai multe supra-raportări, să citească cât mai multe strategii fiscale. La drept vorbind, nici nu mai are cum să fie oprit acest val, atâta timp cât pe coama lui călăresc promisiunile că  ”doar așa bogații vor plăti tot ce datorează, nu vom crește inspecțiile la cei cu venituri modeste, cei corecți nu mai trebuie să fie verificați inutil, în inspecții care nu schimbă nimic” (4).

Cum s-ar spune, AI-ul vine cu promisiunea că, în schimbul datelor și supra-raportărilor, va ajuta oamenii să-și atingă un deziderat cât se poate de uman – cum să facem să ne urâm cât mai puțin taxele.

De curând, într-un apel pe care l-am intitulat chiar așa (5), am încercat să sensibilizăm guvernul-transformers că, dacă e să facă reformă reală, atunci acesta nu poate începe decât de la sistemul de operare al mașinii de încasat taxe, aka administrația fiscală. Să (învețe) să facă conexiuni, să vadă ansamblul (așa cum presupune un parteneriat), să încerce să anticipeze că, dacă umbli acolo, strici un echilibru dincolo, să înțeleagă că orice plus vine și cu minusuri, în sfârșit, să priceapă că nu există prânz pe gratis.

Nu, prin asta, nu fac o aluzie la consilierul ION, care se pare că încă învață să iubească mâncarea noastră și că România e o țară pasionantă. Dar e clar că e nevoie de mai mult decât de pasiune pentru a ajunge la acea reformă reală de care vorbeam.

Ni se spune că, dacă totul va merge bine cu PNRR-ul (și ar trebui să meargă pentru că, din câte înțelegem, de aceea s-a introdus, așa cum s-a introdus, impozitul minim pe profit) undeva prin ultimul trimestru 2025 am putea avea de-abia un sistem care să permită ca 60% din total controale să se facă pe bază de date, documente aflate în posesia Fiscului. O să fie un pas important. Dar când noi vom ajunge acolo, vom fi, totuși, la mai mult de cinci ani-distanță de ecosistemul real-time al finlandezilor (construit, apropos, tot cu bani de PNR-ul național). Finlandezi care deja sunt la distanțe galactice în ce privește relația de parteneriat administrație-contribuabil. (6)

Poate doar o misterioasă AI să ne mai idea vreo idee de cum am putea reduce un asemenea gap.

Dar, mai practic, ar fi să ajustez titlul acestui comentariu și, eliminând virgula, să te întreb direct, stimate cititor, ai o propunere/ o soluție? Hai să vedem cum o putem promova mai bine, pentru a putea atinge mai repede acest deziderat al transformării administrației, în numele cooperării pentru conformare fiscală?

Cum spuneam, mai mult decât o întrebare, luați aceasta și ca o invitație la dialog, cel puțin inter-bresle, analiști financiari și consultanți fiscali, pentru a pregăti necesara schimbare pentru toate părțile interesate, atât pentru noi, ca furnizori de servicii, cât și pentru clienții noștri și … administrația noastră!

Note:

• Dincolo de notorietatea în sine a produsului, putem vorbi și de o notorietate la nivelul fiscalității internaționale, unul din cazurile invocate pentru nevoia de schimbare a regulilor jocului. Veți înțelege mai bine cheia de interpretare a strategiei fiscale a grupului, văzând acest scurt video realizat la începuturile BEPS (aici, video TPS 2014)
• O dovadă a complexului de reglementări fluide în care trebuie să navigheze marii contribuabili este chiar obligativitatea de a publica pe site o strategie fiscală. Formal, contribuabilul trebuie să atingă aspecte precum gestionarea riscurilor fiscale în UK, atitudinea companiei față de planificarea/optimizare fiscală, nivelul de risc fiscal pe care compania e dispusă să-l acccepte în UK, plus, evident, alte informații relevante. Așa cum e de așteptat, fiecare companie își compune o strategie după propria imaginație, căutând să fie cât mai atractivă pentru publicul larg și cât mai … puțin atractivă pentru eventuali algoritmi care caută nod în papură prin analiza comportamentală. Ca să nu mai spunem că strategia publică nu te absolvă, în UK, de raportul dat prin CbCR (raportarea țară cu țară), obligație care rămâne încă de dinainte de Brexit.
• Exemplele sunt preluate dintr-o analiză realizată de Universitatea din Antwerp (Anvers -Belgia) și care urmărește sistemele de machine learning utilizate de administrațiile fiscale din statele UE. Prin machine learning se înțeleg acei algoritmi care nu sunt programați cu reguli predefinite de a transforma intrările în ieșiri, ci mai degrabă învață în mod autonom aceste reguli prin analizarea datelor istorice. România este printre puținele state pentru care nu există încă date publice referitoare la utilizarea unor asemenea sisteme.
• Citate din comunicatul IRS din septembrie 2023
• Apelul CCF ”Cum să urâm un pic mai puțin taxele - Câteva propuneri de deblocare (urgentă) a cooperării pentru conformare fiscală”, august 2023. Autori Dan Manolescu, președinte, și Adrian Luca, vicepreședinte
• Faptul că spre exemplu, s-a ajuns ca asistentul virtual Virtanen să rezolve singur 81,9% din cerințele contribuabililor pe platforma MyTax nu e, desigur, doar meritul inginerilor, ci și al funcționarilor/al statului care a putut livra ghiduri procedurale clare, de să înțeleagă și chatbot-ul.

 

Editorial de Adrian Luca, prim-vicepreședinte CCF, pentru newsletter-ul Asociației Analiștilor Financiar-Bancari din România, octombrie 2023

 

Biogafrie Adrian Luca

Adrian Luca, 45 de ani, este unul din primii specialiști din România în domeniul prețurilor de transfer, participant la introducerea în legislația națională a standardelor OCDE în materie. Este prim-vicepreședinte al Camerei Consultanților Fiscali si unul dintre cei cinci membri propuși de Romania in Comisia europeana de arbitraj pentru eliminarea dublei impuneri in relația dintre părțile afiliate.

Îi place însă să se recomande mai ales prin calitățile de antreprenor în fiscalitate. A înființat în 2009 Transfer Pricing Services, astăzi unul din primii jucători indendenți pe piața de consultanță fiscală din România și din regiune. TPS a devenit, în timp,  Thinking Practical Solutions, furnizor se soluții integrate personalizate, de la protecție până la reacție fiscală. A dezvoltat TPSoft.ro, prima bază de date destinată analizelor de benchmarking, precum și proiecte pentru automatizarea proceselor interne și de raportare ale companiilor (vezi dac6.eu).

În datoria de antreprenor integrează și partea de comunicare susținută pe platformele publice (hotnews.ro/contributors.ro, pe zf.ro) în care explică, într-o manieră accesibilă, tendințele fiscalității europene/internaționale și implicațiile asupra economiei reale.

Prin implicarea în CCF dorește să fie, alături de comunitatea consultanților, un promotor activ al conceptului de Cooperare pentru Conformare Fiscală, în spiritul unui parteneriat real administrație-contribuabil.