La începutul lunii martie, Comisia Europeană a inițiat procesul de consultare publică pentru elaborarea unui plan de acțiune împotriva evaziunii/fraudei fiscale și pentru simplificarea sistemului fiscal. Izbucnirea ”Crizei coronavirusului” în Europa a făcut să cadă în plan secund organizarea unei largi conferințe pe acestă temă în luna aprilie. Dar liniile de forță ale Foii de parcurs nu sunt de ieri de azi și merg implacabil înainte.

Nici nu a început aplicarea controversatei DAC6, pe care o vor resimți, într-un fel sau altul toți contribuabilii cu tranzacții trasfrontaliere, mai ales tranzacții intra-grup (aici, despre DAC6, primul seminar pe acestă temă) și deja se vorbește de DAC7 - raportarea veniturilor generate prin platformele digitale. Vorbim însă de un proces susținut care continuă schimbările radicale, pe toate palierele,  în sistemul fiscal european. Privite unilateral, schimbările au fiecare rațiunea lor, dar la un moment dat trebuie pusă în discuție finalitatea întregului ansamblu. În multe cazuri aceste schimbări au generat confuzie, incertitudine fiscală. Or contribuabilul onest are nevoie să știe că toate acestea au un scop, că ne îndreptăm cu adevărat spre un sistem fiscal care ajută și nu împiedică competitivitatea afacerilor europene corecte. Aceasta este esența poziției pe care TPS, în calitatea sa de companie-cetățean european,  a transmis-o către Comisia Europeană.

Este al doilea ”feedback-TPS” transmis de compania dumneavoastră de Transfer Pricing în Siguranță, după cel de la începutul anului trecut, pe tema trecerii la sistemul ”majorității calificate” în adoptarea reglementărilor fiscale. În ambele, pledăm pentru o armonizare a celor mai bune practici la nivelul tuturor administrațiilor fiscale naționale, pentru a putea vorbi cu adevărat de condiții echitabile de joc pentru toate companiile europene, oriunde s-ar afla.   

Vom continua să ne implicăm în problematica europeană pentru că astfel putem să vă oferim consilierea fiscală de care aveți nevoie, potrivită nu doar cerințelor de azi, ci și necesităților de mâine ale facerii dumneavoastră. Vă așteptăm oricând să vorbim despre prezent, dar și despre viitor. Indiferent de vreme și vremuri.

Ref: Foaie de parcurs a Comisiei pentru un plan de acțiune în lupta împotriva evaziunii fiscale și realizarea unui sistem fiscal simplu și ușor

Stimată doamnă/stimate domn

Comisia s-a angajat ”să întărească dialogul Bruxelles-contribuabili, explicând mai bine atât noile reglementări fiscale europene, cât și drepturile pe care le are contribuabilul în noul context”. Ne vedem astfel încurajați să trimitem punctul nostru de vedere într-o chestiune deopotrivă foarte importantă și foarte sensibilă.

Credem că un bun punct de pornire este aserțiunea cuprinsă în acestă Foaie de Parcurs potrivit căreia ”74% din europeni cer acțiuni mai puternice la nivelul UE pentru a lupta împotriva evaziunii fiscale”. Plecând de la ipoteza că acest rezultat se bazează pe cercetări amănunțite, nu ar trebui văzut ca un semnal de alarmă? Să însemne aceasta că nu mai puțin de 26% (!) din europeni n-ar vrea să continue lupta împotriva ”practicilor ilegale folosite pentru evitarea plății taxelor”? (1) Sau cei mai mulți din acești 26% se tem să audă de noi acțiuni puternice?

Experiența, relația de zi cu zi consultant-contribuabil, îmi dau încredere să spun cu toată convingerea că oamenii nu agreează practicile ilegale, dar nici nu preferă incertitudinea. Din păcate, cel puțin în ultimii 10 ani, incertituinea este foarte des asociată cu schimbările dramatice din mediul fiscal European, afectând în mod direct mediul de afaceri.

Iată de ce marea întrebare a momentului este Ce mai urmează, la ce să ne mai așteptăm pe parte fiscală – o întrebare pentru care instituțiile europene trebuie să pregătească răspunsuri mult mai clare, care să țină cont de context, în primul rând.

Context

Urmare directă a Marii Crize (2008-2010), UE a devenit un laborator al ”noului normal” în domeniul fiscalității, cu reguli destinate să înlocuiască mecanismele de reglare ale pieții, în special valoarea de piață. S-au introdus noi standarde de transparență, în care supra-raportarea a devenit rețeta magică, iar o abordare orice măsură va fi necesară a fost mobilizată pentru a vâna așa numitele practici de evitare a taxelor (tax avoidance). Retorica oficială a început să inducă idee că linia de demarcație este destul de subțire între evaziune și evitare, chiar dacă, din perspectivă legală, acesta din urmă înseamnă ”instrumentele legale folosite cât mai puțin posibil”.  

În martie 2012, spre exemplu, Comisia a anunțat  ”Un plan de acțiune de întărire a luptei împotriva fraudei fiscal și evaziunii fiscale”  (“An Action Plan to strengthen the fight against tax fraud and tax evasion”). Începea cu un nou cadru privind cooperarea administrativă, în care forța motoare era noua Directivă a Consiliului 2011/16/EU, care abroga Directiva 77/799/EEC și introducea cooperarea administrativă pe baza schimbului automat de informații în domeniul impozitării (DAC sau, mai exact, DAC1).

Văzut la început ca un mijloc anti-evaziune, DAC s-a transformat într-un instrument convenabil de tratare a așa-numitei evitări. Între 2014-2019, DAC a fost amendată de cinci ori, chiar și de două ori într-un an. În toată acestă perioadă, Comisia a venit cu nu mai puțin de 26 de propuneri legislative ”în scopul închiderii unor portițe, îmbunătățirii lupei împotriva criminalității financiare și planificării agresive, precum pentru întărirea eficienței colectării fiscal și corectitudinii fiscale”. Și să nu uităm de activitatea Parlamentului – Comisiile speciale TAXE, TAX2 și TAX3, Comisia de anchetă PANA și Comisia de Afaceri Economice și Monetare (ECON) inquiry committee and the Committee on Economic and Monetary Affairs (ECON) (2).

Astăzi suntem în fața iminentei introduceri a unui nou Plan de Acțiune împotriva evaziunii, care începe cu un pas urgent – DAC7, a șasea versiune a originalului. Desigur, introducerea unei ”raportări standardizate a venitului brut generat prin platformele digitale” este o inițiativă pozitivă, în scopul lărgirii bazei de impozitare, astfel Administrația Fiscală putând ajunge la banii care, altfel, ar fi putut fi pierduți pentru impozitare. În plus, aceasta este și tendința globală, așa cum reiese și din materialul supus consultării de OCDE: Model de regulament Operatorii Platformelor în vederea raportării vânzătorilor specifici economiei colaborative (sharing) și a economiei serviciilor favorizate de noua tehnologie (Gig Economy).

În toată acestă evoluție trebuie să vedem însă care este, în realitate, fondul problemei.

Problemă  

Problema a fost deja identificată în Foaia de Parcurs, imediat după formula-magică ”mai sunt multe de făcut”: ”autoritățile fiscale au o expertiză limitată și puține resurse la nivel național pentru a exploata cantitatea uriașă de noi date colectate prin noile măsuri”.

Tocmai de aceea, întrebarea este: ce trebuie să se întâmple pentru a face să merite toată acestă confuzie din jurul supra-raportării și toate costurile care ajung să-i împovăreze în primul rând pe contribuabilii buni – oamenii corecți și companiile care se conformează?

Lipsa rezultatelor la nivel macro poate fi înțeleasă la acest moment. ”Toate aceste forme de schimb automat de informații au potențialul de a genera o creștere a veniturilor fiscal. Totuși, magnitudinea acestor beneficii rămâne de demonstrat”. Salutăm abordările realiste care admit că ”inabilitatea de a furniza estimări nu poate fi pusă doar pe faptul că vorbim de instrumente noi, așa cum e cazul schimbului automat de informații, mai degrabă sugerează existența unor probleme structurale în urmărirea și evaluarea beneficiilor cooperării administrative în majoritatea Statelor Membre”. (3)

Cu toate acestea, la nivel micro, marea majoritate a contribuabililor are nevoie să știe că acestă uriașă cantitate de informații livrată administrațiilor fiscale va ajunge, într-un final, să conteze semnificativ în modul în care ei își plătesc taxele, precum și în modul în care interacționează cu autoritățile fiscale naționale. Oare acestă ”epocă nouă” a fiscalității va ajuta companiile europene să-și îmbunătățească nivelul de competitivitate la nivel global?

În opinia mea, acesta este principalul punct de la care trebuie plecat în orice Plan de Acțiune pe tema fiscalității: beneficiile reale pentru contribuabilul real, cu răspunsuri privind timpul, costurile și resursele necesare. 

 Pași pentru găsirea unei soluții

În ianuarie anul trecut, în răspunsul nostru privind parcursul spre votul pe baza majorității calificate (qualified majority voting - QMV), propuneam implementarea une Baze Comune Consolidate de Proceduri și Drepturi Fiscale. Este trist că, într-o Europă tot mai unificată din punct de vedere administrativ, nu avem încă un cod unificat de conduită pentru administrațiile fiscale. Îmbunătățirea practicilor administrațiilor fiscale locale este calea sigură de a obține acel nivel echitabil dorit (level playing field), dând posibilitatea contribuabililor să vadă lumina de la capătul acestui tunel. Se pare însă că au fost uitate vechile promisiuni prin care DAC urma să fie un manual de bune practici în materie de control administrativ.   

Cu atât mai mult susținem acum apeluri care vin pe acestă direcție: ”aplicarea C(C)CTB trebuie să fie acompaniată de implementarea unor reguli comune de contabilitate și de armonizarea corespunzătoare a practicilor administrative, (…) inspecțiile coordonate și audit-urile comune trebuie să fie parte a cadrului European de cooperare între administrațiile fiscale, (…) nu doar schimburile de informații și procesarea informației, dar și împărtășirea celor mai bune practici între autoritățile fiscale contribuie la omai eficientă colectare fiscală, (…) este esențial să acordăm prioritate schimbului de bune practici între autoritățile fiscale, în mod special cele privind digitalizarea administrațiilor fiscale, (…) armonizând procedurile pentru un sistem digital de completare a declarațiilor fiscal, în scopul facilitării activitățile trans-frontaliere și reducerii birocrației…” (PE, 2019)

Pentru a face ca toate acestea să se întâmple, voința politică este crucială(4). Mai mult decât atât, Comisia Europeană trebuie să ceară în mod ferm autorităților naționale să identifice și să pună la dispoziție resursele pentru toate investițiile necesare în cazul procesării de date și digitalizării.   

Concluzie

Traversăm o perioadă dificilă, o nedorită dovadă că, înainte de a avea nevoie de bani, Europa are nevoie înainte de toate de o economie puternică și funcțională, competitivă la nivel global. Aceasta este garanția că Europa poate să facă față problemelor locale și globale, atât celor previzbile, cât și celor imprevizibile, consolidând încrederea în rândul cetățenilor europeni. Politica fiscală trebuie să fie instrumentul care să ajute și nu îngrădească dezvoltarea economiei europene.

Pe scurt – da, avem nevoie de mai multă acțiune împotriva evaziunii fiscale. Dar, avem nevoie și de un plan integrat care să susțină contribuabilii și administrațiile europene.

 

Note:

(1) Definițiile oficiale pentru evaziune/fraudă, respectiv evitarea impozitelor (avoidance) se găsesc aici (Parlamentul European)

(2) “aport privind criminalitatea financiară, evaziunea fiscală și evitarea impozitelor”, Parlamentul European, martie 2019.

(3) “Evaluarea Directivei Consiliului 2011/16/EU”, Comisia Europeană, Septembrie 2019

(4) Mai multe pe acestă temă “O abordare coordonată pentru controlul prețurilor de transfer în interiorul UE”, EU Joint Transfer Pricing Forum, octombrie 2018. “Audit comun 2019 – îmbunătățirea cooperării și stabilității fiscale”, OCDE.