Vrem ca 2017 să fie începutul unui proces accelerat de îmbunătățire a relației Fisc-contribuabil. Or, fără multe discuții, credem că rezultatele se pot vedea rapid, în beneficiul ambelor părți, dacă autoritățile se concentrează pe recomandările făcute de FMI încă de anul trecut în raportul ”Crearea Condițiilor Pentru Reducerea Gap-ului Fiscal de către Direcția de Mari Contribuabili”.

Am mai vorbit despre acest raport (vezi articolul despre stabilirea noii liste a marilor contribuabili), care conține premisele acelei abordări pragmatice care s-ar putea traduce simplu - mai mulți bani la buget, prin utilizarea eficientă a resurselor statului și fără hărțuirea inutilă a contribuabilului corect! 

Pentru reducerea birocrației inutile din transfer picing, TPS pledează încă de acum trei ani. Cu modificările legislative din acest an putem spune că s-au făcut pași în acest sens, dar demersul trebuie continuat pe calea simplificării și eficientizării modului în care se aplică legislația. În acest sens, multe din recomandările FMI sunt mai mult decât bine-venite, vizând în primul rând îmbunătățirea analizei zonelor cu risc real de neconformare și introducerea negocierii administrație-contribuabil pe marginea ajustărilor fiscale, cu controale de integritate.

Iată mai jos recomandările privind raportarea la un sector indentificat ca având risc fiscal ridicat. Așadar,  

”Atunci când un sector industrial sau comercial este identificat ca având risc ridicat, agenția fiscală trebuie să:

 intre în legătură cu asociațiile relevante din sectorul respectiv pentru a explica de ce consideră ca sectorul respectiv are risc ridicat și pentru a se asigura că administrația are o înțelegere corectă a modului în care funcționează acel sector;

 facă publică intenția agenției fiscale de a realiza un program de verificare a sectorului și să încerce să obțină sprijinul asociațiilor prin informarea membrilor lor;

 identifice practicienii (consultanții) din domeniul fiscal ce au o bază semnificativă de clienți din sectorul vizat, să îi informeze despre probleme și să le solicite să își informeze clienții cu privire la intenția de derulare a unui program de verificare;

 deruleze o mostră de program de control pentru a confirma cele mai serioase domenii de neconformare și pentru a cuantifica valoarea obligațiilor fiscale aflate sub risc în întregul sector;

 intre în legătură cu asociațiile și cu practicienii (consultanții) fiscali din sector pentru a elabora sfaturi pentru participanții din sector pe domeniile de neconformare identificate prin programul mostră de control fiscal;

 trimită scrisori contribuabililor din sector și/sau să comunice cu contribuabilii din asociațiilor sectoriale și cu consultanții lor fiscali pentru a îi informa despre zonele de neconformare și a le solicita să își revadă declarațiile fiscale și să le ajusteze în cazul în care acest lucru este necesar;

 evidențieze că ajustarea voluntară va atrage după sine penalități mai blânde și că sunt programate controale fiscale în cadrul cărora, contribuabilii ce nu și-au corectat voluntar declarațiile, vor fi supuși penalizărilor în cuantum integral;

 ofere seminarii gratuite și vizite de asistență acelor contribuabili care nu sunt siguri de obligațiile lor (aceste seminarii ar trebui, în mod ideal, să fie derulate împreună cu asociațiile din sector);

 asigure că personalul care răspunde la solicitările contribuabililor din partea agenției fiscale are cunoștință despre programul de sporire a gradului de conformare și dispune de răspunsuri scrise pentru a soluționa întrebările și solicitările contribuabililor legate de program, inclusiv ele legate de modul în care contribuabilul poate declara voluntar sumele sau poate participa la un seminar sau poate
solicita o vizită de asistență;

 asigure că personalul implicat în activitățile de colectare silită are cunoștință despre programul de sporire a gradului de conformare și aplică penalitățile reduse și scheme de plată mai flexibile pentru contribuabilii care declară în mod voluntar;

 efectueze un program de audit ulterior la nivelul sectorului, având o sferă de cuprindere mai amplă și vizând pe acei contribuabili ce nu au ajustat voluntar și sunt evaluați ca prezentând risc mare; urmărirea penală a celor ce comit infracțiunile cele mai grave;

 publicarea rezultatelor controalelor și a proceselor, evidențiind modul în care încrucișarea informațiilor și alte metode noi de lucru au facilitat depistarea contribuabililor cu risc ridicat, și utilizând studii de caz reprezentative pentru a arăta modul în care au fost identificați și tratați participanții la economia subterană; 

 măsurarea eficacității proiectului, spre exemplu, prin urmărirea numărului de declarări voluntare primite și modificarea totală a impozitelor și taxelor plătite de contribuabili din sectorul vizat, și realizarea unei anchete în rândul companiilor din sector și al consultanților fiscali pentru a testa dacă au fost observate modificări de comportament de conformare”.

 

Ca exemplu de bună practică, FMI recomandă în raportul său stilul de comunicare abordat de Fiscul australian (ATO) în materialele informative adresate (marilor) contribuabili: explicații privind modul de evaluare a riscurilor fiscale, studii de caz și, în mod obligatoriu, angajamentul autorității față de contribuabil.  

În loc de concluzie: 

”Există multe modalități de cultivare a conformării voluntare, de tratare a riscurilor fiscale și de închidere a gap-ului fiscal la marii contribuabili, cea mai costisitoare și mai excepțională dintre ele fiind controlul fiscal total. Riscurile fiscale și problemele de gap fiscal pot fi tratate în multe feluri diferite, printre care se numără educarea, îndrumarea, modificările de procese sau de proceduri, revizuirea prevederilor legale, proiectele și efectul de levier” (FMI). 

 

Despre nevoia de îndrumare a contribuabilului, pornind de la exemple din întreaga lume, TPS a vorbit și în comentariul 

”Investitorul nu se așteaptă la clemență în transfer pricing, ci doar la mai multă transparență” , august 2016 

 

Va urma...