Direcția Prețuri de Transfer și Soluții Fiscale din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală a anuntat bilantul ajustarilor privind preturile de transfer pe primul semestru din 2015. Comunicatul poate fi consultat aici.
Vă semnalăm o propunere de directivă europeană care în scurt timp va face să curgă mult... tuș, la imprimantele unde veți tipări rapoarte peste rapoarte prin care să vă lămuriți acționarii în ce scop ați făcut o tranzacție cu afiliatul X, dacă e în linia pieței, dacă se încadrează în politica de dezvoltare pe termen lung etc. etc.
Iată cum sună unul din paragrafele care au plecat zilele trecute de la Parlamentul European ( și se-ndreaptă spre legislațiile naționale) sub titlul generos de ”directivă privind guvernarea corporativă: implicarea pe termen lung a acționarilor și transparență”.
Cum mai spuneam și cu alte ocazii, au venit vremurile în care prețurile de transfer vor coborî în stradă, devenind subiect comun de dezbatere publică în presă, campanii etc. Cum e structurat dosarul prețurilor de transfer?, cum ați stabilit nivelul pieței în urma analizei de comparabilitate?, cum se plătesc impozitele în fiecare țară în care e prezent grupul ( counttr-by-country) ... sunt întrebări la cer compania va trebui să răspundă nu doar în fața specialistului în prețuri de transfer al Fiscului, ci și în fața nespecialistul din AGA, cel care, nota bene, începe să audă în stradă discursuri precum tranzacțiile intra-grup pot duce la BEPS (pentru că toată lumea va ști ce e BEPS!).
A, și să nu uităm de ... salariile directorilor! Ce-i cu salariile directorilor, veți zice? De fapt, chiar așa vor întreba și acționarii, cu mic cu mare, când vor citi raportul privind politica de remunerare a directorilor, care obligatoriu terbuie prezentată în AGA.
Găsiți mai jos principalele prevederi ale directivei care, cel puțin în primă fază, se va aplica întreprinderilor mari și celor listate. De notat că directiva a venit în paralel cu o rezoluția ”Evitarea plății taxelor și evaziunea fiscală ca provocări în țările în curs de dezvoltare” care, în esență transmite mesajul politic pentru trecerea la baza consolidată comună de impozitare (CCCTB), o undă de șoc nu doar pentru companii ci și pentru economiile naționale ( am tratat subiectul aici). Vom însoți paragrafele din documentele oficiale cu intrepretarea acestora, așa cum se deduce citind printre rânduri.
Am pregătit și o scurtă introducere în contextul care face ca astfel de măsuri să devină astăzi acceptabile și, în final, acceptate din punct de vedere politic. Vezi comentariul ”Urzeala crizelor” care a apărut pe contributors.ro, 15 iulie. Autor – Adrian Luca, TPS
Ca de obicei, vă stăm la dispoziție cu răspunsuri și soluții la o problemă care devine din ce în ce mai spinoasă – protecția și reacția fiscală.
Prețurile de transfer ne-au învățat să privim o speță fiscală în context micro, macro-economic, dar și social și politic. Astăzi trebuie să includem în analizele clasice de comparabilitate și parametri noi, la care nu ne-am fi așteptat până de curând și care au efecte încă necuantificate asupra afacerilor/vieții de zic cu zi.
Acestea fiind zise, considerăm că nu trebuie trecut cu vederea un episod care ține capul de afiș al, momentului, dar care, în viitorul nu prea-ndepărtat va fi considerat un moment de cotitură pentru climatul de afaceri european. Vorbim desigur de griza grecească a datoriilor sau mai bine spus criza europeană a unor datorii care au ajuns la scadență. Acele datorii pe care oficialii europeni le au de a explica ce se întâmplă cu proiectul pieței și monedei unice.
În acest registru trebuie citit articolul de mai jos, care nu intenționeză nici să ia partea grecilor, nici să-i anatemizeze, ci doar să transfere atenția spre lucrurile care sunt miezul acestei ”afaceri”.
Biblia sistemului fiscal (pachetul Cod Fiscal + Cod de Procedură Fiscală) a ajuns la o nouă formă.
(Găsiți în secțiunea Legislație variantele Codurilor cu aplicabilitate din 2016)
În zece ani de când, teoretic, există acest concept unitar legislativ, el s-a metamorfozat în zeci și sute de replici. N-ar fi realist să credem că schimbări nu vor mai veni (deși poate nu în același ritm).
Pe problematica prețurilor de transfer, probabil că cea mai importantă prevedere, previzibilă de altfel, este deschiderea porților pentru prevederile din Liniile directoare privind prețurile de transfer emise de către OCDE pentru societățile multinaționale și administrațiile fiscale, cu amendamentele/modificările și completările ulterioare. După cum știți, trăim în zodia BEPS, un plan de 15 măsuri care își propune să revoluționeze cadrul fiscal aplicabil grupurilor de companii (vezi raportarea country-by-country, tratamentul intangibilelor, schimburile automate de informații etc.)
Deocamdată, în spiritul acestor linii, noul Cod de Procedură Fiscală permanentizează obligativitatea întocmirii dosarului prețurilor de transfer. Dar dacă vreți să aflați cu un pas mai devreme ce urmează, rămâneți conectați pe transferpricing.ro, unde monitorizăm și citim printre rânduri directivele, rezoluțiile și toate semnalele care vin de la organismele UE, în primul rând, apoi de la OECD și grupurile țărilor dezvoltate, cele care dau tonul în materie de fiscalitate internațională. Să amintim aici doar de iminentul CCCTB
Iată mai jos un opis al aspectelor care țin de prețurile de transfer, în cele două acte normative. Am punctat și elementele de noutate notabile.
NOU (februarie 2016) - după schimbările din legislația primară, prețurile de transfer beneficiază și de o nouă legislație secundară. Vezi aici schimbările aduse de OPANAF 442/2016 privind ”cuantumul tranzacțiilor, termenele pentru întocmire, conținutul și condițiile de solicitare a dosarului prețurilor de transfer și procedura de ajustare/estimare a prețurilor de transfer”.
Ca de obicei, vă stăm alături cu răspunsuri la orice întrebări și cu soluții care să vă asigure protecția și reacția fiscală de care aveți nevoie. Spuneți doar 33 și noi vom ști ce vă doare și de ce aveți nevoie! (vezi mai jos)
”Planul de acțiune propune îmbunătățirea aspectelor vizând prețurile de transfer în UE, astfel încât să reflecte mai bine realitățile economice de astăzi și modelele de afaceri moderne. Transparența și un mai bun acces la prețuri comparabile sunt două domenii la care am început deja să lucrăm (...) Măsurile din planul de acțiune sunt în mare măsură aliniate cu reformele OECD din planul BEPS, pe care le susținem în totalitate, dar, în același timp, trebuie să răspundă nevoilor și problemelor specifice ale UE”.
Am citat din informarea care însoțește anunțul ”Comisiei Europene din 17 iunie privind lansarea Planului de acțiune pentru o taxare corectă și eficientă în UE”. O informare cuminte, pe măsura titlului la fel de cuminte. Dar asta până să ajungem la măsura-vedetă din planul strategilor de la Bruxelles – CCCTB.
Inițialele vin de la Common Consolidated Corporate Tax Base. În traducere – bază comună consolidată de impozitare a companiilor (din UE).
Articolul de mai jos se dorește a fi un semnal de alarmă, de pregătire pentru Europa post 17.06.15!
Am să-ncep direct – implicaţiile celui mai mediatizat dosar al momentului nu sunt doar politice, ci şi economico-fiscale, iar acestea din urmă sunt cel puţin la fel de interesante ca primele. În joc este ”substanţa economică”, termenul nerostit în acest dosar, dar rostit în zeci, sute de alte dosare care, fără să fie sonore, au mize importante pentru împricinaţii obişnuiţi (companii, PFA etc.). Substanţa economică a unei tranzacţii - mai ales a unei tranzacţii cu un un serviciu, cu ceva intangibil adică – este cea ce face diferenţa între o cheltuială deductibilă, una pentru evitarea plăţii taxelor (tax avoidance, de care se vorbeşte în întreaga lume) sau, mai rău, una în scop de evaziune fiscală, cu implicaţii penale.
(Pentru că miza articolului nu sunt persoanele, voi folosi doar iniţialele celor nominalizaţi în dosarul care circulă acum pe internet).
Fraţii Candy (bomboană) sunt investitori în cel mai scump parc rezidenţial din Londra, unde unele apartamente ajung şi la 140 de milioane de lire. La un moment dat, unul din fraţi zice – ” în timpul construcției, veneam aici în fiecare săptămână timp de cinci ani. Creştea inima în mine doar când mă uitam la blocuri”. Dar avocatul de colo – ”renunţă, asta chiar nu mă ajută deloc”.
Dezvolatorul continuă – ”trebuia să ne asigurăm că ne vedem banii înapoi”. Dar avocatul – ”ce, ţi-ai pierdut minţile?”
Nu, nu e o mostră de umor englezesc. E pur şi simplu o întâmplare, petrecută zilele astea la Londra. Fraţii Candy există şi sunt celebri, ultra-exclusivistul One Hyde Park există, ba chiar şi preţurile. Mai există şi un film publicitar despre fraţi şi proiectul lor, un film în două variante, dintre care una puternic editată (periată). Evident, problemele au apărut de la varianta needitată, care a ajuns in presă, cu tot cu indicaţiile de editare.
Producătorii şi-au dat seama că inofensivul clip publicitar despre ridicarea proiectului imobiliar (unele declaraţii erau din 2010) puteau să ridice o grămadă de întrebări din partea ... Fiscului britanic (HMRC). Despre ai cui bani vorbesc protagoniştii, din moment ce, în acte, dezvolatorul proiectului este o firmă înregistrată într-un off-shore? Iar o firmă într-un off-shore poate face afaceri în Marea Britanie, dar nu poate fi condusă din Marea Britanie. Or din film se înţelege că fraţii se implicau până şi în alegerea contractorilor. Unul din ei are domiciliul fiscal în Monaco, deşi face intens afaceri la Londra. Oare plăteşte toate taxele pe care ar trebui să le plătească?
Rămâne de văzut cum se va încheia povestea şi cine va râde la urmă.
Dar păţania arată încă o dată cum a reuşit Fiscul britanic să modeleze comportamentul fiscal, de au ajuns marii (potenţiali) contribuabili să sufle până şi-n filmul publicitar. Este o evoluţie la care nu te-ai fi gândit acum câţiva ani, prin 2010 bunăoară. Poate au avut efect ochii verzi ai HMRC-ului, de care vorbeam într-un comentariu recent din ZF!
Deci, atenţie la substanţa economică a tranzacţiilor, la nivelul de piaţa al preţurilor, la responsabilităţile companiei în cadrul modelului de afaceri al grupului, şi, mai nou, la semnificatia fiscală a vorbelor. Apropo, cred că acest îndemn ar trebui să se aplice şi politicienilor şi deciziilor pe care le iau. Dar, desigur, asta e altă poveste!
Articol apărut pe ZF.ro, 10 iunie 2015. Autor - Adriana Stoian, TPS
În calitate de consultanți fiscali - și nu numai în domeniul prețurilor de transfer - recomandăm un test simplu pentru verificarea stării de sănătate a afacerii - analiza de comparabilitate (vezi aici - de ce este necesar un studiu de benchmarking). Prin semnalele pe care le transmite un astfel de studiu, afli cum te poziționezi față de competitorii tăi sau cum te afectează schimbările apărute în piață, putând astfel interveni rapid pentru a corecta eventuale deviații nesănătoase. Cu cât intervii mai repede, cu atât șansele de însănătoșire sunt mai mari. Așa trebuie să fie în cazul unui micro-organism (o afacere, o întreprindere), dar și în cazul unuia macro (o industrie, o economie, o societate)
Recentul târg de carte de la București și discuțiile purtate în jurul pieței și, implicit, nevoii de carte m-au incitat să mai citesc câteva statistici comparative. Ca de obicei, am răsfoit imensa bibliotecă digitalizată de statistici de pe tpsoft.ro.
Așadar - câtă nevoie mai are nevoie românul mediu de carte? Iar, răspunsul vine la un click distanță - poate mai are, dar nu cât polonezul, cehul sau ungurul.
Pentru că, spre exemplu, toate editurile mari din ţară livrează carte cât primele trei din Cehia, o ţară cu jumătate din populaţia noastră.
Vă mai aduceți aminte de analiza realizată de curând tot cu tpsoft - primele 45 cele mai mari fabrici româneşti dau lactate cât una poloneză!
De ce aceste ”ecarturi” (ca să păstrăm un limbaj tehnico-eufemistic)? Când vine vorba de carte, explicaţiile se încheagă mai greu decât la lapte. Cu o reducere de TVA, cu o încurajare a investiţiilor, a tinerilor fermieri sau orice pârghie de tipul acesta se mai poate face ceva în privinţa valorificării unei industrii cu potenţial – producţia de lactate. Potenţial care stă în faptul că avem o ţară cu pământ bogat, iar laptele este, până una-alta, chiar o necesitate pentru consumatori, aşa bogat în vitamine cum este.
Dar cartea? Poţi reduce TVA-ul, poţi stimula dezvoltarea editurilor, poţi chiar să investeşti în case de creaţie unde să se ”producă” cărţi autohtone pentru tot consumatorul. Totul are efect atâta timp cât cartea/ziarul/broşura e văzută ca o necesitate de consumator! Aici cred că e cheia – mai crede consumatorul că-i sunt necesare vitaminele A, B, C ... luate din cărţi?
Până una-alta, citind aceste statistici, cred că răspunsul tot în industria laptelui, maşinilor, softului se găseşte. Să continuăm să le ajutăm pe acestea să crească, măcar la nivelul Poloniei, Ungariei etc., sperând că, la rândul lor, vor antrena nevoia de şcoală şi, implicit, nevoia de carte.
Continuare pe zf.ro.
Autor: Adrian Luca, TPS - 22 mai 2015
Marii politicieni ai lumii trag (de sfoară) clopotele în jurul tranzacțiilor intra-grup. Într-o nouă ordine fiscală internațională, impun reguli neașteptate privind prețurile de transfer.
Prețurile de transfer sună acum mai mult a chestiune politică, decât tehnică!
TPS vă propune un nou film de decriptare a realității – ”Pentru cine bat clopotele”, continuarea compilației din 2014 - ”Cine a zis”!
Atenție - filmul conține statistici și declarații politice explicite care vă pot afecta! Vă rugăm să vă asigurați că sunteți în intervalul de piață!
Vizionare plăcută și ... pregătire solidă pentru inspecția pe prețuri de transfer!
Toată lumea comentează debarcarea inspectorilor ANAF la mare de 1 mai. Eu vreau să spun din capul locului că sunt din cei care am beneficiat de aceasta. Seara după ce făcusem o ”razie” pe la mai multe restaurante/terase/cluburi, unde n-am putut intra, binenţeles, că nu aveam rezervare, ajungem la unu care tocmai fusese vizitat de inspectori fiscali. Restaurantul are noroc şi ţine deschis şi ”după”, noi avem noroc că, evident, rezervările au fost date peste cap. De altfel, şi peste zi, maşinile cu girofar pe care scria ANAF aveau un efect benefic puţin scos în evidenţă de mulţimea nerecunocătoare – când treceau cu girofaru aprins, să se dea lumea la o parte, mai făceau loc prin mulţime, mai ”respiram” şi noi.
Sunt un om optimist din fire, aşa că văd efectul benefic al acţiunii – mai aeriseşte spaţiul care, s-o recunoaştem cu toţii, e poluat de mica, mijlocia, marea evaziune. Sigur, deocamdată inspectorii s-au dus la mare să vâneze mica, hai, mijlocia evaziune, apăsând pur şi simplu pe tasta care scoate „raportul Z” de pe casa de marcat. Orice comerciant ştie despre ce vorbesc – este tasta care care îţi dă raportul de „golire” al vânzărilor efectuate peste zi.
Deci haideţi să considerăm acest 1 mai 2015 ca o Ziua Z în ofensiva anti-evaziue şi, de ce nu, anti-corupţie! O zi, care aflu dintr-un raport cald al ANAF-ului se poate solda cu venituri la buget de peste 2 mil lei, din amenzi şi confiscări. Plus veniturile pe care le-au adus prin faptul că, de voie, de nevoie, marea majoritate a comercianţilor şi-au scos singuri raportul Z!
Dar dacă acesta ar fi activul, nu pot să nu văd şi pasivul acţiunii cu girofar pe plajele de la mare.
Şi să nu mă gândesc - oare unde am fi ajuns dacă aliaţii ar fi debarcat, anunţat la radio şi cu girofar pe deasupra, pe plajele Normandiei? Poate că tot aşa, i-ar fi găsit pe soldaţii inamici, pregătiţi, la posturi, gata să apese pe taste.
Şi apropo de ”inamici”. Mă bucur că, în comunicatul său, ANAF simte nevoia să arate că acele controale s-au desfăşurat pe baza ”analizei de risc, a sesizărilor primite şi a informaţiilor furnizate de instituţii specilizate”. Era obligatorie o astfel de precizare, pentru că aşa trebuie să se desfăşoare un control, mai ales unul de la anti-fraudă! Dar mi se pare simptomatic că, până şi comunicatorii ANAF au uitat să introducă, măcar de formă, faptul că inspecţiile fiscale trebuie efectuate ”în aşa fel încât să afecteze cât mai puţin activitatea curentă a contribuabililor” – cum scrie în Codul de procedură fiscală.
Deci, dacă tot era ”pe surse, pe analiză”, ce rost are să dai buzna la inamicu afacerist, ridicând clientu de la masă? Nu se putea aştepta până ce pleca ultimu client, că doar nu lua cu el şi raportul Z?
Munca aceasta de control recunosc că nu e simplă, pentru că trebuie să ai abilitatea unui chirurg care să nu vină apoi să ne spună operaţia a reuşit, dar, din păcate, omu a murit!
Citeam zilele trecute în Business Magazin de români care-şi deschid afaceri la Londra. Erau fascinaţi - evident pe lângă oportunităţi de afaceri- de tratamentul pe care-l primesc, de faptul că nu sunt văzuţi ca inamici. Şi nu i-am auzit să se plângă de afişele prin care Fiscul britanic anunţă că e cu ochii pe trişori, pe cei care nu-şi declară (toate) veniturile. Şi au găsit o modalitate ”umană” de a transmite acest mesaj dur, prin nişte superbi ochi verzi. (link aici). Oare de ce n-or fi simţit nevoia să apeleze la un superb girofar albastru?
Mi-aduc aminte de un film cu mare priză la public acum 30 de ani, care demasca un mare caz, culmea, de evaziune! Dar, până şi în propagandisticul Secretul lui Bachus, Miliţia economică mergea în civil, într-o Dacie în civil, fără girofar şi chiar şi fără număr galben. Mă distrez şi acum când revăd răspunsul evazionistului-mafiot de la IAS, răspunzând ofiţerului care-i cerea un raport într-o verificare de rutină: ”Nu face nimic! E normal, e firesc”. (link aici, min 1:12:00 -1:13:00).
Ală era normalul de atunci. Vremurile s-au schimbat. Deci, e normal să susţin o acţiune precum cea a ANAF-ului, dar cred că e firesc să vreau o altă abordare. Să lucrăm mai mult cu ochii si mai puţin cu girofarul!
Articol apărut în zf.ro, 5 mai 2015. Autor: Adriana Stoian, TPS
pentru transfer pricing în siguranţă