Comunicatul ANAF privind controlul la primele 10 persoane din cadrul PFAM (persoane fizice cu averi mari, peste 20 de milioane de euro/persoană) a trezit un viu interes în rândul contribuabililor. În orice caz mult mai viu decât comunicatul pe care au avut ocazia să-l citească.
Mulți m-au întrebat – ce părere ai de chestia asta? Cum o interpretezi? Păi interpretez cam așa:
1. Există un program și se țin de el.
2. Au acces bogat la informații, dar resurse limitate
3. Se concentrează pe tranzacțiile intra-grup, interne și externe (prețurile de transfer și substanța economică tranzacției, mai ales în cazul împrumuturilor intra-grup)
4. Comunicarea va fi esențială pentru succesul programului
5. Urmează și alte programe cu aceeași tematică

1. ”Programul de îmbunătăţire a conformării fiscale a persoanelor fizice cu averi/venituri mari”, derulat de Direcția Verificări Fiscale, are nu numai o secțiune specială pe site-ul ANAF, dar și câteva repere care arată că lucrurile au început să se miște. În noiembrie 2014, se ajunsese la faza de ”notificare a contribuabililor persoane fizice cu averi mari prin care s-a solicitat depunerea declarațiilor privind veniturile obținute din străinătate în anul fiscal 2013 sau, după caz, comunicarea în scris către D.V.F. a situațiilor în care nu au fost obținute astfel de venituri”.

Există și un așa-numit Program de asigurare a conformării fiscale a persoanelor fizice cu risc fiscal (PFRF). O informare recentă arăta cum s-a ajuns la un eșantionul de 313 cazuri cu risc semnificativ pentru care s-au făcut verificări prealabile documentare. 

Pe scurt, există program(e) și s-a început cu bogații-bogaților, ceea ce în jargonul Fiscului britanic, spre exemplu, intră la categoria High Net Worth (avere netă peste 20 de milioane de lire – 6200 de persoane în UK).

2. Comunicatul lasă să se înțeleagă că inspectorii alocați acestui program au ușile deschise să cotrobăie prin toate cotloanele, cum se spune, atât în țară, cât și în afară – conturi bancare (480 de conturi, 100.000 de tranzacții – doar într-un an, nota bene), verificarea operațiunilor derulate cu companii (120 de societăți, 10.000 de operațiuni), baze de date cu deținerile patrimoniale (de la peste 100 autorități ale administrației publice locale). Cu atâtea informații de forță, ne-am fi așteptat însă și la niște ”devoalări” privind resursele alocate acestui tip de investigație. Din comunicarea anterioară, aflam că au fost alocați 60 de inspectori la cele 300 de cazuri. E o alocare bună 5 dosare/inspector, la prima vedere, dar să nu uităm că acestă muncă de verificare nu se face doar cu ... creionu (chimic) în mână. Spre exemplu, și la britanici (HMRC), divizia verificării bogaților știe că ”există reticența contribuabililor de a furniza informații”, cum spune ANAF despre membrii eșantionului nostru de risc. (Nu înțeleg, la ce ne-am fi așteptat?). Spre exemplu, britanicii se bazează pe un super-computer Connect (produs de furnizorul militare BAE Systems care mătură date din multiple surse, inclusiv bănci și platforme social-media. Deci, ei îl au pe Connect-F (Fisc), noi cu Connect-R (de la răbdarea să citești ”informațiile transmise pe format de hârtie și să faci prelucrarea manuală”). De-aici și șlagărul ”Eu vara nu dorm”, probabil.

Chiar și cu astfel de resurse tehnice, britanicii tot își pun problema motivării suplimentare a acestor inspectori, mai ales dacă aștepți cu adevărat rezultate: salariul inspectorilor implicați în verificarea bogaților au crescut în ultimul an fiscal cu peste 60%.

3. Înțeleg ce a vrut să spună ANAF prin ”mare parte din activitățile și tranzacțiile verificate presupun analize complexe - activități investiționale, tranzacții cu instrumente financiare pe piețele interne și internaționale, tranzacții disimulate sau artificiale”. Dacă luăm o medie de 12 societăți pe persoana verificată, avem deja imaginea unor structuri comerciale complicate, care trebuie analizate prin prisma substanței economică a tranzacțiilor ( tranzacțiile să nu fie artificiale, pentru a disimula o schemă fiscală agresivă) și în funție de tranzacțiile similare din piață (prețurile de transfer - prețurile practicate între persoane afiliate - să fie la nivelul pieței, pentru ca profitul tranzacției să poată fi raportat corect. Spre exemplu, ca să reiau un risc luat în vizor recent de autoritățile noastre, chiar și atunci când îți împrumuți firma - împrumuturi intra-grup - trebuie să o faci la dobânda pieței).

4. Succesul unui asemenea program stă, desigur în sumele colectate în final de autoritatea fiscală (adică prin decizie finală a unei Curți, în cazul, cel mai probabil, al contestațiilor). Nu comentez aici colectările anunțate de ANAF – e de-abia începutul! Dar mai mult decât sumele, important ar trebui să fie mesajul. Iar un mesaj credibil se construiește cu informații. E nerezonabil, la acest stadiu, să așteptăm numele celor investigați, dar ar fi cât se poate de rezonabil să știm câte ceva despre profilul lor celor în cauză. Peste 20 de milioane de euro este un prag mare pentru România (e mare și în UK) dar cât de sus a ajuns averea investigată? Din ce domeniu sunt afacerile pe care le desfășoară? Până la urmă care sunt riscurile de la care au plecat investigațiile? Și chiar nu ar trebui lăsat la categoria detalii aspectul ”venituri nedeclarate cu sursă neidentificată”. Vorbim poate de activități ilegale precum cămătăria sau traficul de persoane? Ce traseu s-a urmat în continuare? (Să ne bucurăm, totuși, că acestea sunt mai puțin de 30% din cele ”nedeclarate, cu sursă identificată”! Deci, negrul n-ar fi chiar atât de negru, ci mai spre gri?)

Prin comparație, în Marea Britanie, de cinci ani se actualizează o listă a celor care sunt prinși că, în mod deliberat, nu-și achită taxe peste 25.000 de lire. În Spania, publicul poate să afle că o personalitate precum diva operei Montserrat Caballé a fost suspectată de evaziune fiscală și ulterior condamnată - vezi aici știrea din decembrie).  

5. Urmează surprize ... previzibile. Spre exemplu, dată fiind legătura strânsă dintre ANAF și HMRC, ne așteptăm să avem și o unitate specială pentru verificarea bogaților (în acte) mai modești. La omologii britanici, există așa-numita Affluent Unit unde vreo câteva sute de inspectori au în vizor circa 500.000 de contribuabili cu venit anual de peste 150.000 de lire sau o avere între 1 și 20 de milioane de lire.
Acesta e trendul global, de a da autotăților fiscale puteri sporite, mijloace noi care să scuze scopul: fiecare să-și plătească corect taxele (right amount of tax, cum ar zice englezu). Dar autoritățile știu foarte bine că rămâne încă valabil dictonul clasic – oricât de mare ar fi armata de inspectori, oricât de puternice ar fi super-calculatoarele Connect, bugetul se bazează tot pe conformarea voluntară a contribuabilului. Dar acesta este o altă poveste...

Încheiem cu niște sfaturi ”de sezon” pentru contribuabili, venite tot pe filieră britanică.

Articol apărut și în revista Business Days Magazine (ediția decembrie 2015), autor Adrian Luca, TPS 

Ultima oră: ulterior comunicatului oficial, ANAF a transmis că, pentru trei din cele 10 persoane verificate, s-au înaintat sesizări penale, fiind depistate venituri din surse neidentificate care nu au putut fi justificate. De asemenea, au început verificările pentru alți 30 de PFAM-i. 

În decembrie, un alt comunicat oficial anunța că, din cei 10, unul deja a plătit 2,5 milioane de lei la ANAF - impozit pe venituri suplimentare nedeclarate, cu penalități de întârziere și dobânzi. Din nou, un comunicat sec, care se bazează pe ”forța” impresionantei sume deblocate - 2,5 milioane de lei! Putem deduce, așadar, că ar fi vorba de o personalitate din domeniul artei interpretării fiscale. Dar, din nou, pentru eficiența mesajului, am putea ști măcar ... ce arie cântă? (vezi, mai sus, despre cazul Caballé)