”Planul de acțiune propune îmbunătățirea aspectelor vizând prețurile de transfer în UE, astfel încât să reflecte mai bine realitățile economice de astăzi și modelele de afaceri moderne. Transparența și un mai bun acces la prețuri comparabile sunt două domenii la care am început deja să lucrăm (...) Măsurile din planul de acțiune sunt în mare măsură aliniate cu reformele OECD din planul BEPS, pe care le susținem în totalitate, dar, în același timp, trebuie să răspundă nevoilor și problemelor specifice ale UE”. 

Am citat din informarea care însoțește anunțul ”Comisiei Europene din 17 iunie privind lansarea Planului de acțiune pentru o taxare corectă și eficientă în UE”. O informare cuminte, pe măsura titlului la fel de cuminte. Dar asta până să ajungem la măsura-vedetă din planul strategilor de la Bruxelles – CCCTB.
Inițialele vin de la Common Consolidated Corporate Tax Base. În traducere – bază comună consolidată de impozitare a companiilor (din UE).

Adevărata traducere ar suna însă cam așa – dacă BEPS caută să rezolve problema folosirii abuzive a stimulentelor fiscale, CCCTB vrea să elimine de tot problema, prin... eliminarea stimulentelor fiscale! Este o undă seimică cu un impact imprevizibil, nu doar la nivelul fiscalității tranzacțiilor intra-comunitare, ci chiar la nivelul economiilor statelor membre.

Articolul de mai jos se dorește a fi un semnal de alarmă, de pregătire pentru Europa post 17.06.15!

 

Bruxelles-ul se folosește de Euclid să găsească cel mai mare divizor comun în noua ordine europeană!

Unde este România în ecuație?

Ați zice că marea problemă a Europei este astăzi cum se va găsi rezolvarea la problema grecească? Ce fac, ies grecii din Euro, ies din UE?
Dar ce ziceți de problema asta: cine o să-i lase să iasă acum, când UE se pregătește de o integrare fără precedent?

Un comunicat al Comisiei European datat miercuri 17 iunie 2015 părea să nu aibă nici măcar pretenția de a fi citit, dacă e să ne luăm după titlul sec, deloc comercial – ”Plan de acțiuni pentru o taxare corectă și eficientă a companiilor în Uniunea Europeană”. Și totuși, istoria îl va consemna ca un fel de răspuns al oracolului din Delphi la multe din întrebările care contemporanilor li se păreau de nedezlegat.

În informarea Comisiei de la Bruxelles se găsește un filmuleț de un minut și 10 secunde care fixează reperele unei Europe de azi cu cetățeni extrem de supărați. Cetățeni sugerați printr-o armată de emoticon-uri cu sprâncenele ridicate agresiv, pregătindu-se parcă să dea o luptă ca la Termopile.

Și au și de ce să fie supărați, zice filmulețul! Pentru că studiile arată că o companie care face tranzacții transfrontaliere ajunge să plătească cu 30% mai puține taxe decât dacă ar sta doar în țara sa. Pentru că, oricât ar vrea un stat european să câștige mai mult din taxarea profiturilor companiilor, ajunge la concluzia că profiturile se mută în altă parte. Și uite așa, din 100 de europeni, 88 vor înăsprirea măsurilor împotriva fenomenului de evitare a plății taxelor și împotriva paradisurilor fiscale.

Fenomenul e real, supărarea e reală, dar părea că faimosul plan BEPS (împotriva erodării bazei de impozitare și mutării profiturilor), pe care OECD e pe cale să-l finalizeze, vine deja cu soluții extreme pentru a mai potoli această supărare: doar dacă ne gândim la noile reguli de transparență globală, prin care corporațiile trebuie să-și raporteze tranzacțiile din toate colțurile lumii. E nevoie de așa ceva, spunea secretarul general al OECD când lansa primele măsuri BEPS, pentru că ”toți avem nevoie de bani” (toți, adică guvernele care nu-și mai revin din deficitele cronice).

Dar vine acum Europa și zice e bun BEPS, susținem BEPS, dar mai luați în plus încă un acronim – CCCTB! Adică o să devină obligatorie Common Consolidated Corporate Tax Base – baza comună consolidată de impozitare a companiilor din UE (cel puțin pentru companiile multinaționale)! Ce înseamnă asta, ne explică chiar Comisia, prin două exemple sugestive:

1) Bază comună: ai două state, într-unul amortizarea fiscală se face în 10 ani, în altul se face în cinci ani. De acum, va fi o singură perioadă de amortizare și, în general, un singur set de reguli referitoare la cum se calculează profitul și cum se taxează (atenție – nu cu cât, ci cum se taxează);
2) Consolidare: ai un grup cu operații în patru state membre, A, B, C, D. În A, B și C, grupul obține profit, în D, pierdere. De acum, se vor aduna rezultatele la nivelul grupului și, dacă iese profit, se alocă impozitele pe fiecare stat (A, B, C, D), după un algoritm care va fi stabilit.

Sigur, statele își vor păstra dreptul să aplice propriile rate de impozit, doar că … vine CCCTB, fiindcă ”e nevoie de eliminarea obstacolelor de pe piața unică, de a face mai ușoară și mai ieftină operarea transfrontalieră în interiorul UE și de-a elimina portițele care sunt exploatate agresiv pentru planificarea fiscală și evitarea taxelor” (cum arată informarea Comisiei). Pentru că, nu-i așa, lumea e supărată!

Cu o lovitură de maestru, strategii europeni de la Bruxelles exploatează aproape agresiv această supărare. Din Grecia până în Spania, din România până în Anglia, pe oriunde ați trasa secante, veți descoperi axioma ”nu sunt bani”. Nu sunt suficienți sau chiar deloc, cum a postulat chiar în aceași zi, la Atena, domnul Euclid. ”Nu avem bani! Fără noi împrumuturi, nu rezistăm. Asta e realitatea!”, a declarat miercuri, 17 iunie 2015, Euclid Tsakalotos, negociatorul Greciei în relația cu creditorii.
Sub pretextul închidem portițe, facem rost de bani, UE deschide o nouă pagină a istoriei integrării. O pagină gândită de mult (unii zic chiar că de prin anii 80) dar care până acum n-a putut fi pusă decât la capitolul opțional. Draftul de directiva CCCTB, care datează din 2011, este însă acum reînviat, dar nu ca o materie opțională, ci una obligatorie.

Realist vorbind, nu se va (putea) opune nimeni deschiderii acestei pagini din cursul European. Direcția este clar spre eliminarea definitivă a pârghiilor fiscale prin care se ”furau” investiții/profituri dintr-un stat membru în altul. După limitarea ajutoarelor de stat, micile economii nu vor mai putea veni acum nici cu argumentul” suntem mai atractivi, pentru că avem amortizare accelerată”. Iar argumentul că avem o rată mai mică de impozit își va pierde practic substanța, în urma consolidării. Pentru că, nu-i așa, Bruxelles-ul este cel care va inventa noul algoritm Euclid prin care să găsească cel mai mare divizor comun al politicii fiscale europene.

Sigur, vor urma lupta grele, la nivel politic și apoi tehnic în primul rând între cei mari – nemți, englezi, francezi… E de așteptat ca nici polonezii, ungurii, ba nici chiar grecii să nu se lase mai prejos… Pentru unii, vor fi lupte ca la Termopile, care îi vor ajuta să câștige alte bătălii strategice (din energie, agricultură, infrastructură etc.).

Aceasta fiind noua ordine, ce ne rămâne de făcut nouă, românilor, ca trăitori din ceea ce se cheamă economie națională. Ne vom urma cursul tradițional, cunoscut deja de toată Europa – vom aștepta să ia alții decizii pentru noi? Sau, în ceasul al 12-lea, politicieni, mediu de afaceri, societate civilă, cu mic cu mare ne mobilizăm cu toți să găsim rapid răspunsuri la întrebări capitale: care vor fi căile de dezvoltare, prin ce suntem mai atractivi față de alții, cum atragem investiții?

Hai să găsim măcar acum cel mai mic multiplu comun! Să simțim asta ca pe o datorie, dacă nu pentru prezentul nostru, măcar pentru prezentul celor care vin după noi!

 

Puteți găsi aici o prezentare video despre BEPS și ceea ce păreau până mai ieri principalele provocări fiscale ale companiilor. Rămân valabile, dar filmul continuă!

 

Articol apărut pe hotnews.ro și contributors.ro, 19 iunie 2015. Autor Adrian Luca, TPS