De ce a făcut Starbucks profit? Această întrebare nu figurează printre cele mai populare căutări ale britanicilor pe internet. De fapt, ar fi o întrebare de doar câteva zile, de când Starbucks Coffe Company UK (filiala britanică a celebrului lanț global de cafenele) și-a prezentat raportul financiar anual, pentru cele 52 de săptămâni încheiate pe 27 septembrie 2015. Dar e o întrebare cât se poate de justificată. Ziarele britanice, începând cu sobrul Financial Times, au văzut practic aceeași știre – ”compania a plătit impozit pe profit de 8,1 milioane de lire, aproape cât a plătit în 14 ani, între 1998-2012”. 

Alegerea perioadei de comparație nu e întâmplătoare: are o conotație clară la britanici și a marcat nașterea acelui folclor modern numit coporate tax avoidance. Textual, acesta se traduce prin evitarea plății impozitelor/taxelor, în fapt se înțelege evitarea plății taxelor la nivelul care se așteaptă a fi plătite de compania respectivă. Spre exemplu, la sfârșitul lui 2012, opinia publică se aștepta ca, dacă în cei 14 ani de la intrarea pe piața britanică a obținut venituri de 3 miliarde de lire, rețeaua de cafenele să plătească un impozit de ... în orice caz, mult mai mare decât cele 8,6 milioane de lire plătite efectiv.

O caricatură de atunci vorbea de la sine despre starea de spirit a publicului – un vânzător la o tarabă încărcată cu cafea îi pune în palmă agentului HMRC (Fiscul) câteva boabe...Unii nu se mulțumeau cu obișnuitul sarcasm britanic și treceau chiar la mișcări radicale - vedeți aici un episod celebru din decembrie 2012, la asaltul unei cafenele din inima Londrei)

Au trecut trei ani de atunci și multe s-au schimbat - compania s-a dus voluntar la Fisc și a promis că o să plătească o sumă estimată la 20 de milioane de lire pe doi ani, indiferent dacă face sau nu profit, și că va renunța la posibilitatea de a-și deduce cheltuielile cu redevențele (incriminate ca ducând la tax avoidance) cu redevențele cu deduceri (vezi angajamentul fiscal al companiei), apoi și-a mutat sediul european din Olanda în UK, a mai făcut restructurări și... here is the profit! Pentru prima dată în 17 ani de la debarcarea în Marea Britanie ... raportează PROFIT purtător de impozit! Și nu o ceașcă, acolo! Rezultatul operațional pe 2015 - 27,87 milioane de lire, la o cifră de afaceri de 405,6 milioane. Net, anul s-a încheiat cu profit de 25,7 mil. Și nu mai departe de 2014, la afaceri de 408,7 milioane de lire, câștigul operațional înregistrat era de 1,93 milioane, cu o pierdere netă de ... 9,8 milioane.

Cum ai ajuns la profit după pierderi cronice e mai greu de explicat decât dacă ai fi făcut pierderi după ani întregi de profit.
Mai ales că, cu doar un în urmă, directorul executiv nu vedea profit mai devreme de 2017 și,prin urmare, nu ar putea plăti impozite în UK la nivelul ”normal”. Dar, între timp ... ”Am investit într-o nouă experiență în magazin și am gestionat mai bine costurile”, explică acum directorul pentru Europa al grupului. Raportul de pe site-ul companiei vorbește de acțiuni de management de succes, precum darea unei părți din cafenele în franșiză, reducerea cheltuielilor administrative sau îmbunătățirea ofertei, inclusiv prin preț.

Compania înțelege însă că, mai ales în capriciosul mediu britanic, un singur an de profit nu aduce soare. Sigur, aroma irezistibilă a cafelei a alungat coșmarul boicotului consumatorilor, dar, pe locul al patrulea la riscuri și incertitudini, raportul plasează ”impactul publicității negative privind practicile de business ale companiei”, la egalitate cu ”publicitatea negativă privind efectul asupra sănătății al consumului produselor sale”.

Organizațiile care proclamă drepturile contribuabililor transmit în continuare că vor mai mult. Măcar să știe mai mult despre cum se calculează acest profit la care se aplică rata de impozitare. Alții văd aici o bună oportunitate de a aduce în discuție nevoia de raportare a impozitelor plătite țară cu țară (Country-by-Country reporting), de altfel piesa de rezistență a pachetului BEPS de la OECD (Base Erosion and Profit Shifting).

Deocamdată ”compania se prevalează de excepția legală de a nu face publice tranzacțiile cu părțile afiliate din grupul Starbucks”, cum notează raportul, precizând însă că se folosesc ”valorile corecte” (fair values) în tranzacții, inclusiv prin raportarea la prețul de piață.

Deocamdată... pentru că se simte un vânt rece care bate acum dinspre Ocean. ”Compania plătește în continuare sume considerabile sub formă de redevențe (27,3 milioane de lire), chiar mai mult decât anul trecut, către o altă Subsidiară Starbucks localizată în Londra” (acel centru european de care spuneam mai sus că a fost mutat la Londra). Culmea e că acestă observație vine din Seattle - SUA, acolo unde e baza grupului (ultimate parent-company). ”Seattle Times” dă știrea despre taxele plătite de Starbucks în UK chiar cu oarecare invidie. Au amintit și de cazul Starbuks-Olanda recent finalizat de Comisia Europeană și care are în centru tocmai acuzații privind reducerea artificială a profiturilor prin redevențele plătite pentru know-how-ul cafelei prăjite. Cum ar veni, și noi, americanii, ... tânjim după o aromă de impozite: ”să plătești taxe pe piețele locale din afara Statelor Unite a devenit un subiect fierbinte (quite a story), nu doar pentru gigantul cafelei din Seattle, dar și pentru alte companii americane care operează în Lumea Veche”, se spune în articolul citat. O lume veche cu obiceiuri fiscale noi!

Starbucks rămâne o cafea tare pentru cei care vor să înțeleagă fiscalitatea de azi și să o ghicească pe cea de mâine!

Așa că, nu uitați sfatul TPS ... BEPS! Be Prepared to Switch!  

Vedeți aici și un articol din decembrie 2014 - Doi ani de la lecția Starbucks. Câștigă cine face de pe acum CSR fiscal!