Detalii
Înapoi la pagina: TP Ştiri şi Articole

Dragii noștri parteneri,

Am măsurat, am analizat și am ales: urarea de la TPS pe 2026 este...

 Să vă fie realitatea cel mai bun avatar al lucrurilor bune pe care vi le puteți imagina!

Avem aici Happy Avatar-ul explicativ 

 

Opțional, avem și traducerea: 

Când bine-ți imaginezi, bine să și realizezi!

Iar, de-o fi (2)6, de-o fi (2)7,

Mergi cu-ncredere, măi frate

Că toate s-or face, cu sănătate

(plus, n-AI ce-i face, și ceva eforturi bine calibrate*)!

 

La Mulți Ani! 

 

Mereu aici, prietenii voștri automatizați de la TPS - Thinking Practical Solutions

 

 

*Apropos,  avem un întreg ecositem de soluții care să facă opțională ... rutina inutilă! La cine a încercat, chiar a funcționat!    

Ecosistemul TPS cu SOLUȚII-AVATAR pentru AȘTEPTĂRILE VOASTRE 2026!

 

 

Detalii
Înapoi la pagina: TP Ştiri şi Articole


Adrian Luca, partener-fondator Transfer Pricing Services a primit titlul de „Absolventul anului” de la Academia de Studii Economice din București, pentru domeniul Contabilitate și Informatică de Gestiune. 

Iată mai jos postarea sa pe Linkedin, întru Totul Personală și Specială, la care subscrie întreaga echipă TPS :  

Deși nu am reușit să fiu prezent la festivitate – cu scutire medicală, parafată și ștampilată – simt nevoia să ajustez puțin formularea oficială „în semn de recunoaștere și apreciere a realizărilor profesionale remarcabile și a eforturilor continue în domeniul de specializare”.

Adevărul este că împart această diplomă cu toți cei care au contribuit la drumul meu: profesorii mei, pentru tot ce m-au învățat, și cu echipa mea de la Transfer Pricing Services | TPS, pentru eforturile continue de a rămâne în top.

Dar, dintre toți, este o persoană căreia vreau să-i mulțumesc în mod cu totul special. Nu a fost propriu-zis profesor și nici coleg. A fost și este contabil, iar numele lui este Luca Samson. Nu Pacioli, părintele contabilității, ci tatăl meu, omul care mi-a insuflat pasiunea pentru această profesie.

Astăzi, 21 noiembrie 2025, tatăl meu pune în cui stiloul de contabil după 58 de ani, 4 luni și o săptămână în cadrul Cooperativei de Consum din Șomcuta Mare. A decis că a fost suficient timp cel mai în vârstă contabil membru cooperator activ din România și că e momentul să închidă acest capitol impresionant.

Tata și-a început cariera de contabil la 18 ani, în 1967, la ConsumCoop Ulmeni, în Maramureș. Când l-am cunoscut eu, în 1978, era deja contabil-șef în Șomcuta Mare. Avea biroul acela mare din lemn, ca o catedră: registrul de lucru, stiloul, un calculator de mână și ziarul – și nimic în plus.

De la el am înțeles și ce înseamnă curajul antreprenorial: în 1993, într-un an greu, a avut suficient spirit de inițiativă cât să-și deschidă propria firmă de contabilitate. De la el am învățat că „nu ești economist dacă nu știi contabilitate”, lucru care m-a orientat direct spre Facultatea de Contabilitate si Informatica de Gestiune. Tot de la el am moștenit și spiritul de parteneriat: atunci când i-am spus că-mi fac și eu firmă, mi-a transferat 100% din firma lui, apoi s-a angajat ca și contabil în noua entitate, redenumită Transfer Pricing Services | TPS. Și nu doar formal – ci cu termene, obiective și o disciplină impecabilă, de la același birou mare de lemn, acum si cu un desktop alături de registru, stilou și ziar.

În tot acest timp, cu o tenacitate incredibilă, a avut grijă să țină în viață si Cooperativa de Consum din Șomcuta Mare, una din ultimele care mai rezistă ca entitate în țară.

De aceea simt nevoia să-i dedic acest titlu. Este un semn de recunoaștere nu doar pentru realizările și eforturile sale de o viață, ci și pentru pasiunea lui autentică pentru contabilitate.

Domnule contabil-șef Luca Samson, meriți toate diplomele din lume. Și un mare MULȚUMESC!

 

Detalii
Înapoi la pagina: TP Ştiri şi Articole

După două zile intense de Fiscalitate&Tehnologie/Tax&Technology, m-aș bucura mult ca această primă expo-conferință să fi adus și participanților motive de bucurie, așa cum ne-a adus nouă, celor de la TPS în tandem cu VinciWorks&Aibidia.

Ne-am bucurat să ne întâlnim cu peste 200 de vizitatori care au fost dispuși să ne lase emailul lor, dar și cu ceilalți, estimăm noi, peste 100 de vizitatori care fie doar au fost atrași de darts, fie de  măgărușii lui Nastratyn, de mostrele de tărie- ”Cu măsură” de Maramureș ori de ”mierea- sistem imunitar” adusă tot de acasă. Până la urmă, asta e ideea de târg: să aduni oameni în jurul tău, să faci cunoștințe noi pe termen cât mai lung, să arăți că ești negustor serios și ai marfă serioasă: Veniți să-l vedeți pe  Nastratyn, softul-minune care-ți aduce banii din facturile întârziate! Hai la baza de date TPSoft, care îți face, cât ai da 5 clickuri, o analiză de comparabilitate! Poftiți la TPSchool, să învățați să faceți dosare de prețuri de transfer! Îți scoți investiția după primul contract de TP! Ia soluția de automatizare de la TPS&Aibidia! Ia soluția de AML de la VinciWorks!

La târg e fain că, vorbind direct de la om la om și fără Zoom, îi poți spune: nu ne crezi, hai să-ți arătăm aici, pe loc, la atelierul nostru, pardon la standul demo!

Sigur, la târg mai auzi și de unii care-și strigă marfa pe care (încă) nu o au. Ceva de genul ”încurajăm companiile să vină să încheie cu noi acorduri de preț în avans, pentru că vrem să oferim predictibilitate...”! Iha, Iha, ce să zicem ... bine că ANAF a fost măcar dispusă să vină cu un stand de prezentare! Cât despre ce vor oferi, în cât timp ... tocmai ce veni știrea cu mega-controlul la 500 de companii mari: după o ”selecție pe bază de analiză de risc” (evident), au ajuns la concluzia că e nevoie de control ...total, pentru ” verificarea modului de respectare a prevederilor legislației fiscale și contabile, evaluarea corectitudinii obligațiilor declarate și achitate la bugetul general consolidat, precum și identificarea și tratarea riscurilor de neconformare fiscal”. Încă o dată, am auzit bine,  500 dintr-un foc, adică vreo 15% din masa de contribuabili mari?!!

Păi nu-ți vine să întrebi – auzi, cu cât ziceai că se dă un curs la TPSchool?!! (Apropo, încă oferim discount, în toate zilele de vineri de acum până la sfârșitul anului!)

La bună reîntâlnire, dragilor, cu noi soluții de siguranță și eficientizare fiscală, inclusiv la următoarele ediții Fiscalitate&Tehnologie (unde musai trebuie să mai vină și Fiscul!)

Pe aceeași temă 

O zi plină - jurnal de ”Fiscalitate și Tehnologie”, Adrian Luca, 12 noiembrie 2025

De ce facem ”Fiscalitate și Tehnologie” - Adrian Luca, 10 octombrie 2025

Au început înscrierile la TP School! Profitați de experiența primilor specialiști în domeniul prețurilor de transfer!  

Detalii
Înapoi la pagina: TP Ştiri şi Articole

”Spre deosebire de anul 2023, fluxul net de ISD aferent construcțiilor și tranzacțiilor imobiliare a redevenit pozitiv , consemnând o creștere de 651 milioane euro, de la -24 milioane euro. Această evoluție a readus sectorul pe locul al patrulea în clasamentul activităților cu cele mai importante intrări  de ISD, la un nivel comparabil cu cel consemnat în anul 2022. Revenirea s-a datorat în principal diminuării fluxului aferent instrumentelor de natura datoriei (de la -1.299 milioane euro la -33 milioane euro), pe fondul reluării creditării intra-grup”[1].

Dacă ați fi inspector ANAF probabil că ați lua notă de acest paragraf din raportul asupra investițiilor străine directe în România (ISD) pe 2024, publicat recent de Banca Națională a României (BNR). De ce? Pentru acest detaliu – ”pe fondul reluării creditării intra-grup” care trebuie coroborat cu raportul pe 2023[2], unde declinul fluxului net de ISD era pus pe seama ”rezultatelor pozitive înregistrate în activitatea proprie din domeniul construcțiilor, care au permis atât rambursarea datoriilor, cât și creditarea companiilor afiliate nerezidente, având ca efect reducerea necesității accesării instrumentelor de finanțare externă”.

Or acest revers al fluxurilor echivalează, în orice administrație fiscală (dar mai ales într-una care simte o presiune politică acută de creștere a încasărilor), cu un semnal de risc pe aria de prețuri de transfer.

Și așa încep întrebările clasice: Oare dobânzile la care se împrumută filiala de la o societate din grup sunt la nivelul pieței? Oare valoarea împrumutului în sine (a principalului) este la valoare de piață? Iar dacă mai adăugăm aici și discuțiile (politice) recente care mai că ar fi pus și dobânzile intra-grup pe lista limitării drastice a deductibilității cheltuielilor intra-grup generate de tranzacții cu societăți afiliate nerezidente… mai că îți vine, în calitatea ta de contribuabil corect, să iei o abordare în oglindă a unui inspector ANAF și să-ți pregătești temeinic răspunsurile, să-ți aperi poziția fiscală privind obținerea unui împrumut de la o parte afiliată, fie ea rezidentă sau nerezidentă, încă de la momentul demarării inițiale a tranzacției.

Despre acest tip de abordare precaută a vorbit Claudia Tiurean, director TPS, la Conferința regională a Patronatului Societăților din Construcții desfășurată zilele trecute la Sibiu, sub genericul ” Construcții & Capital  - Dezvoltare în vremuri de schimbare”. Iar când vremurile sunt de schimbare, un lucru tot nu se schimbă, ba încă rămâne și mai de actualitate: nevoia de protecție fiscală!

În panelul de discuții privind ”Finanțarea investițiilor în infrastructură și producție”, colega noastră a arătat - pe baza expertizei dezvoltate de TPS, cu zeci de clienți mari – că finanțarea intra-grup s-a dovedit de multe ori o alternativă reală și esențială la creditarea bancară, pentru acoperirea deficitului de capital de lucru. Nu au lipsit nici cazurile în care, prin specificul modelului de afaceri, investitorul chiar nu putea obține finanțarea necesară în sistemul bancar autohton. Dar, de fiecare dată, investitorul trebuie să fie conștient de aspectele cele mai contestate de ANAF in cadrul inspecțiilor, în special atunci când vine vorba de tranzacții financiare intra-grup.

Dacă și dumneavoastră vă confruntați cu dileme fiscale privind finanțarea intra-grup a investițiilor în noul context, nu ezitați să apelați la echipă TPS! Mai bine ridicați o întrebare în plus consultantului, care să vă îndrume și asiste în implementarea unor finanțări intra-grup care sunt în linei și cu prevederile de prețuri de transfer, decât să ajungeți să vă confruntați cu astfel de probleme și dileme doar mai târziu, ca parte a unei inspecții fiscale! 

 

[1] Raportul “INVESTIȚIILE STRĂINE DIRECTE ÎN ROMÂNIA în anul 2024” , BNR, septembrie 2025

[2] Raportul “INVESTIȚIILE STRĂINE DIRECTE ÎN ROMÂNIA în anul 2023” BNR, septembrie 2024

Detalii
Înapoi la pagina: TP Ştiri şi Articole


Ca profesionist în domeniul prețurilor de transfer, știi deja ce te așteaptă: reglementări peste reglementări - la nivel european, chiar global (via OECD) și evident, la nivel local – apoi procese în instanță care stabilesc o nouă jurisprudență etc. Cu cât afli mai repede de toate acestea, cu atât ești mai bine pregătit să (re)acționezi pentru protecția ta fiscală!

Tocmai de aceea am creat tpnews.info – o resursă gratuită care schimbă modul în care profesioniștii TP rămân informați.

Iată ce îl face diferit:

În loc să navighezi, pe timpul tău, pe zeci de site-uri și să te ... îneci în prea multă informație, ai acum un port în care vin ele la tine toate știrile relevante din sfera prețurilor de transfer, din întreaga lume.

Vrei să vezi ce s-a întâmplat în prețurile de transfer în perioada 14-18 septembrie... acum cinci ani? Este aici!

Ai nevoie de toate actualizările OCDE legate de MAP din ultimii 5 ani? La două click-uri distanță. Căutați evoluții specifice SUA sau Malta? Ai prins ideea ...

Fiecare știre este filtrată de profesioniști TP care înțeleg ce contează de fapt pentru munca ta zilnică. Fără puf, fără actualizări irelevante – doar informațiile care au impact asupra domeniului nostru.

Platforma este complet gratuită. L-am construit pentru că aveam nevoie de el și, în spiritul TPS, vi-l oferim ca instrument util în munca voastră de zi cu zi!

Pe scurt, odată cu lansarea tpnews.info vă urăm să vă bucurați cu folos de timpul pe care vi-l salvează tpnews.info, să ne trimiteți propuneri (și sesizări) și ... subscribe!

Dacă vă abonați, în fiecare vineri, primiți cele mai importante evoluții TP ale săptămânii, direct în căsuța  de e-mail. Deja citit de 3.000+ profesioniști TP care nu vor să rateze nimic din ceea ce îi interesează!


hashtag#TransferPricing hashtag#TaxProfessionals hashtag#TPNews hashtag#InternationalTax hashtag#OECD hashtag#TaxConsulting hashtag#AI

Detalii
Înapoi la pagina: TP Ştiri şi Articole

Încep cu un sfat practic: săriți peste secțiunea „Alte informații” din ultima versiune (publicată aseară, 28 august) a notei de fundamentare pentru măsurile fiscale din deja celebrul Pilon II. Scrie acolo că „impactul asupra bugetului al abrogării IMCA este compensat de efectul pozitiv generat de reducerea deductibilității unor categorii de cheltuieli (consultanță, dobânzi, management, proprietate intelectuală) cu efect asupra impozitului pe profit...”.

Nu vă speriați: la dobânzi nu se (mai) schimbă nimic față de art. 40^2 din Codul fiscal (regulile ATAD): 30% din EBITDA cu plafon de 1 milion de euro.
Ce se schimbă, într-adevăr: apare limitarea deductibilității cheltuielilor pentru proprietate intelectuală, management și consultanță DOAR în relație cu afiliații nerezidenți, la 1% (nu 3% ca în propunerea inițială), aplicat la totalul cheltuielilor înregistrate de contribuabil (nu la extrem de restrictivul „cheltuieli de aceeași natură” din versiunea anterioară). Da, stiu ce ziceti, poate o idee mai bună era să legăm, cum am mai zis, deductibilitatea acestor cheltuieli tot de EBITDA,  cu posibilitatea de reportare a părții nedeductibile în perioadele următoare, când nivelul EBITDA o permite...

Bine că au scăpat dobânzile, că aici consecințele chiar ar fi fost catastrofale: risc de blocaj la finanțările pentru investiții private, pierdere suplimentară de competitivitate fiscală… cu astfel de lucruri nu te joci. (1) 

Puteți revedea apelul CCF din 22 august (https://lnkd.in/dD4wU-fa). Și mă bucur că echipa de la Finanțe a înțeles dimensiunea problemei și a lăsat dobânzile în pace.

Închei, cum am început, cu pragmatism, implicit cu realism, și zic: până la cooperarea pentru conformare fiscală (la nivelul pe care îl au alții), înainte, în poveste, mult mai este!

 

Nota (1) Cum arată și Banca Națională, ”Companiile nefinanciare care activează în România continuă să se finanțeze în cea mai mare măsură din fonduri interne, care rezultă din disponibilități temporare, profit reinvestit sau vânzarea de active (79 la sută, în ușoară scădere de la 81 la sută în exercițiul din martie 2024), la care se adaugă finanțarea sub formă de credite de la acționari sau întreprinderi afiliate9 (20 la sută, constant față de rezultatele din martie 2024); Finanțarea de la bănci și IFN continuă să reprezinte doar o mică parte din resursele f irmelor, astfel: (i) descoperit de cont și linii de credit (10 la sută, în creștere de la  8 la sută în martie 2024), (ii) credit bancar (7 la sută, în scădere de la 10 la sută în martie 2024) ( Cf. BNR Sondaj privind accesul la finanțare al companiilor nefinanciare din România, iunie 2025

 

Pe aceeași temă: 

Apelul CCF privind revizuirea propunerii de limitare a deductibilității cheltuililor cu afiliații. Plus o reformă reală în materie de prețuri de transfer (22 august 2025)

TPS la ZFlive cu o contra-propunere privind limitarea deductibilității: legați de EBITDA și permiteți reportarea! (18 august 2025)

Detalii
Înapoi la pagina: TP Ştiri şi Articole

Adrian Luca, TPS, a vorbit despre urgența renunțării la anomalia 3% (limitarea cheltuielilor cu afiliații la 3% din cheltuielile de aceeași natură) în cadrul emisiunii ZF live din 18 august, venind și cu cotra-propunere: dacă e să se facă limitarea, să fie, totuși, la nivel de EBITDA. Alături de colegii din Camera Consultanților Fiscali (CCF), a înaintat propunerea la MF, sub motto-ul nostru binecunoscut Cooperare pentru Conformare Fiscală.

Găsiți aici documentul prezentat (link articol pe site CCF) , în care arătăm, ”la rece”, cum  vedem noi consecințele la nivel micro, dar și macro dacă se păstrează varianta inițială; am adăugat și un pachet de propuneri compensatorii privind reforma în domeniul prețurilor de transfer, care să răspundă nu doar presiunilor zilei de azi, dar și celor de mâine!

Vă invit să citiți, să comentați, să adăugați propuneri ... dar, mai ales, să vă alăturați demersului nostru care cere să nu fie înlocuită o anomalie fiscală cu alta!

 

Poziția CCF referitoare la propunerea de reducere/eliminare deductibilitate cheltuieli intra-grup.

Propuneri concrete pentru a nu înlocui o anomalie fiscală cu alta!

 

Camera Consultanților Fiscali salută determinarea Guvernului de a abroga impozitului minim pe cifra de afaceri (IMCA) pentru stabilirea impozitului pe profit datorat, văzând în aceasta un prim pas în eliminarea anomaliilor din sistemul fiscal și deschiderea unui parteneriat real cu mediul de afaceri.  

În ciuda acestui semnal, considerăm cel puțin surprinzătoare propunerea ( o vom numi în continuare Propunerea) de calificare a cheltuielilor aferente drepturilor de proprietate intelectuală, cheltuielilor de management, consultanță, cheltuielilor cu dobânzile, efectuate cu entități afiliate ca fiind nedeductibile la determinarea rezultatului fiscal, dacă ponderea acestor cheltuieli în totalul cheltuielilor de această natură este mai mare de 3%.

Ca membru activ al economiei și societății românești, CCF înțelege necesitatea acțiunilor rapide de redresare a balanței bugetare, dar orice măsură este sortită eșecului dacă nu ține cont de realitatea din teren (vezi secțiunea ii) și dacă este percepută de contribuabil ca fiind profund ostilă, în disprețul principiilor elementare ale fiscalității [1].

i) Starea de fapt

Propunerea în fața căreia suntem puși acum excelează în ... nerecunoașterea cheltuielilor  efectuate în scopul desfășurării activității economice. Prin încadrarea excesiv de largă a categoriilor de cheltuieli vizate, concomitent cu o  formulă de calcul excesiv de restrictivă, această propunere nu mai are caracterul de corecție a derapajelor unor contribuabili, fiind ea însăși un derapaj în materie de legiferare fiscală, care nu-și găsește echivalent în cadrul european și internațional.

Este o realitate că, prin directiva ATAD, s-a limitat dreptul contribuabilului din UE de deducere a cheltuielilor cu dobânzile, în scopul expres de a limita ca împrumuturile intra-grup să fie folosite pentru erodarea bazei de impozitare. Dar nu este întâmplător că această limitare s-a făcut la un plafon deductibil care ține cont de performanța afacerii respective (până la nivelul a 30% din EBITDA, cu un prag minim de 1 milion de euro) și, mai important, nu neagă dreptul contribuabilului de a-și recupera integral pierderile care decurg de aici (costurile care nu pot fi deduse se reportează fără limită de timp).

Este, de asemenea, o realitate că ATAD permite statului membru să coboare și mai mult acest plafon de 30% din EBITDA, dar iată că Propunerea nu ”profită” de această oportunitate ci preferă să inventeze o formulă cu totul originală de calcul a plafonului deductibil în cazul dobânzilor care decurg strict din împrumuturile intra-grup.

Mai mult, extinde cheltuielile plafonate la categorii de cheltuieli vag definite, de ex. ”aferente drepturilor de proprietate intelectuală” ( intră aici doar dreptul de utilizare a brandului de grup? sau sunt incluse și programele informatice specifice grupului, vânzările de licențe software? etc) sau  “management și consultanță” (include și pregătirea angajaților?).  Iar pentru a păstra originalitatea, Propunerea nu face nici măcar aluzie la o eventuală posibilitate de reportare a costurilor nededuse, nici măcar pe o perioadă limitată.

În schimb, în nota de fundamentare a Propunerii, se fac aluzii la procentul de 3% care ar fi folosit în SUA în cadrul așa numitul BEAT ( base erosion anti-abuse tax, taxă reconfirmată în recentul OBBBA – One Big Beautiful Bill Act). Orice comparație este, însă nefundamentată, atâta timp cât plafonul BEAT se calculează prin raportarea la întreaga bază de cheltuieli deductibile, iar suma care trece de acest plafon este impozitată la un nivel minim, nicidecum cu rata generală a impozitului pe profit.

Chiar și în cazul plafonului de 3% aplicat în Polonia pentru așa-numite profituri transferate, formula de calcul ține cont de întreaga masă de cheltuieli potențial deductibile și se aplică doar pentru tranzacții cu parteneri nerezidenți din jurisdicții fiscale necooperante sau cu impozitare redusă (cu alte cuvinte, sunt excluse din această limitare tranzacțiile derulate între companii afiliate rezidente).

Pe scurt, Propunerea țintește o realitate proprie, în speranța că acesta se va potrivi cu realitatea din teren a economiei românești.

 

ii) Consecințele aplicării Propunerii în forma actuală

 Consecințele microeconomice pot fi greu de cuantificat, dar ușor de intuit: pe de-o parte, Propunerea este complexă în modul de aplicare (mai ales prin referință ca baza de calcul la tranzacțiile din anul N-2 pentru a calcula impozitul pentru anul N), iar pe de altă parte este o creștere mascată a impozitării (cu adevărat, Propunerea a devenit imediat cunoscută ca impozit pe afiliați), chiar și pentru contribuabilul corect, cel care derulează tranzacțiile intra-grup la valoare de piață, documentat prin dosarul prețurilor de transfer, și asupra căruia, în mod normal, nu ar trebui să existe suspiciuni de  manipulare a rezultatului fiscal.

Dacă mai adăugăm și riscurile de dublă impunere sau celelalte constrângeri / obligații de raportare date de directivele europene (ATAD, Pilonul II – impozitul minim efectiv la nivel global, DAC6, CbCR) ... ne putem face o idee despre creșterea sensibilă a costului conformării.  

În sfârșit, Propunerea vine la pachet și cu efectele impredictibile care decurg din caracterul său extrem de general, insensibil la inerentele diferențe dintre domeniile de activitate, insensibil la capacitatea și performanța economică. Asta ca să nu mai spunem că, prin modul de prezentare, Propunerea nu are nimic de-a face încercările de creștere a gradului de conformare voluntară în rândul contribuabililor.

Vom insista în cele ce urmează asupra consecințelor macroeconomice ale Propunerii, în opinia noastră aceasta având un potențial mai devastator chiar decât IMCA.

Reluând ideea că orice măsură trebuie să țină seama de specificul realității căreia i se adresează, credem că tabelul care arată soldul contului curent în statele membre aflate în prezent în procedură de deficit excesiv, preluat din lucrarea ”Sindromul deficitelor gemene – cazul României” (Consiliul Fiscal, ianuarie 2025).

Tabelul este esențial în a înțelege de ce nicio soluție care țintește la reducerea sustenabilă a deficitul bugetar nu poate face abstracție de geamănul acestuia, deficitul de cont curent, ambii având excesele structurale ca specific național.

Analizate în structura lor, datele pentru România arată că deficitul comercial de bunuri reprezintă cea mai mare componentă a deficitului de cont curent, cu motoarele principale producția și investițiile (pentru importul de bunuri intermediare) și consumul populației (importuri de bunuri finale). Practic exporturile românești, care sunt derulate în cea mai mare parte de filiale ale grupurilor multinaționale și care sunt axate în principal pe zona manufacturieră, sunt dependente într-un grad excesiv de importurile de bunuri intermediare.[2]

În acest context trebuie citite consecințele unei Propuneri care, țintind (excesiv) fluxurile financiare și business ale companiilor multinaționale, ajunge să pună în pericol principala șansă de îmbunătățire reală a balanței comerciale românești. România are nevoie de producători de valoare adăugată, iar aceasta nu se poate face în afara unui aport de tehnologie (proprietate intelectuală) și de know how (management, consultanță) care să ducă la specializarea forței de muncă și îmbunătățirea proceselor! Investitorii trebuie încurajați cât mai mult să crească, în mod fundamentat și documentat, substanța economică a unei afaceri, iar nu descurajați prin acuzații generalizate și bariere administrative.

Pentru un investitor străin este cel puțin contrariant ca, dacă nu aduce documente, poate să-și deducă în proporție de 50% cheltuielile cu mașina de serviciu, dar dacă, pe bază de documente, aduce prin grupul său finanțare și servicii absolut necesare dezvoltării filialei din România ... nu-și poate deduce nimic. (Nota bene: nici măcar plafonul de 3% nu mai funcționează când filiala derulează tranzacțiile incriminate doar în interiorul grupului). Pur și simplu se ajunge la situația aberantă în care investitorul să fie penalizat  pentru simplu fapt că face parte dintr-un grup!

Subliniem acest efect care trebuie înțeles la adevărata sa dimensiune – o companie care poate demonstra, pe bază de documente și analize bine fundamentate, de ce este mai avantajos și, în multe cazuri, nu are alternativă la împrumutul de la grup (pentru că nu găsește pe piață acel mix între valoare împrumut-preț-condiționalități), va ajunge la situația incredibilă de a nu-și putea deduce costurile de finanțare. Or aceasta înseamnă, practic, pierderea oricărei competitivități externe (asta, desigur dacă nu va fi încurajat să reducă salariile și astfel să-și piardă și ultimii angajați!)

Tocmai într-un asemenea context extrem de dificil și fragil, credem că Propunerea trebuie să revină la principii economice și la... pragmatism, renunțând la retorică și prejudecăți.         

 

iii) Ce propune CCF 

La acest capitol vom căuta să fim cât mai conciși, în dorința de a stabili o bază de  dezbateri – principiale și pragmatice – între toate părțile interesate.

1) Excluderea cheltuielilor cu dobânzile din orice mecanism paralel celui deja existent în CF prin transpunerea ATAD; 

2) Definirea cât mai concretă a tipurilor de cheltuieli pe care administrația fiscală le vizează prin această Propunere; 

3) Varianta 1: Extinderea modului de deducere actual al cheltuielilor cu dobânzile (a costului cu supra-îndatorarea) și asupra cheltuielilor vizate la punctul 2 mai sus: ▪ procentul poate fi cel actual de 30% din EBITDA sau mai redus așa cum poate rezulta în urma consultărilor cu mediul de afaceri; ▪ mecanismul va stabili posibilitatea reportării costurilor nededuse pe o perioadă rezonabilă (5-7 ani) dacă nu chiar pe un termen nelimitat cum este în cazul dobânzilor, SAU 

   Varianta 2: Fie se păstrează procentul de 3%, dar aplicat la toate cheltuieli deductibile, fie se ridică procentul la 50%, dacă baza de raportare se dorește să rămână tot cheltuielile de aceeași natură. 

4) Încurajarea firmelor să își mărească capitalul ar trebui făcută printr-un mecanism pe modelul propunerii de directivă DEBRA (ținând cont și de faptul că facilitățile introduse prin OUG 153/2020 pentru creșterea capitalurilor proprii expiră în curând). Această nouă propunere de directivă prevede ca și aportul la capital să primească o deducere fiscală, la fel ca dobânzile la împrumuturi. Astfel, firmele care aleg să se finanțeze sănătos, din capital propriu, ar avea un avantaj fiscal, nu doar cele care se împrumută.  Detaliile tehnice trebuie clarificate, dar direcția este corectă: mai mult capital propriu, mai puțină dependență de datorii; 

5) Extinderea pachetului de cheltuieli cu deductibilitate limitată va fi compensată de o reformă privind prețurile de transfer, pe baza bunelor practici europene și internaționale: 

▪ nou cadru procedural care să permită accelerarea încheierii acordurilor de preț în avans și punerea în aplicare a instrumentelor moderne de monitorizare orizontală; [3]

▪ introducerea raportării simplificate în materie de prețuri de transfer, conform recomandărilor primite de către ANAF de la echipe de consultanță europene, care să faciliteze analize de risc și controale la țintă; 

▪ revizuirea și publicarea factorilor de risc, inclusiv cu marje pentru indicatorii de performanță urmăriți de Administrația fiscală. 

 

iv) În loc de concluzie

Suntem credem în asentimentul Administrației Fiscale că soluția sustenabilă a creșterii încasărilor la buget stă în cooperarea pentru conformarea voluntară a contribuabilului. Nu putem vorbi de conformare voluntară și cu atât mai puțin cooperare acolo unde contribuabilului i se pun în față bariere administrative de care a căror justificare nu poate fi convins.

Credem că, odată în plus, rămân valabile apelurile noastre:  

Ca întotdeauna, rămânem deschiși dialogului pentru rezolvarea problemelor de ordin tehnic și alegerea soluțiilor de politică fiscală necesare dezvoltării economiei romanești și creșterii conformării fiscale.

Am mai adăuga doar atât: oricât de greu ni se înfățișează prezentul, nu avem niciun drept să amanetăm ziua de mâine, nici măcar de dragul unei mari și frumoase reforme fiscale!

 

Note:

[1] Am detaliat acest aspect esențial în apelul nostru  Cea mai patriotică întrebare a momentului “cum ar fi dacă România ar rămâne fără bani?”. Și alte câteva întrebări care ne pot ajuta să construim o politică fiscală fără politică. (decembrie 2023)

[2] A se vedea documentul de lucru al Comisiei Europene care însoțește Raportul de țară, mai 2025

[3] În mod evident, mediul de afaceri apreciază modificarea din Codul de procedură adusă la sfârșitul lunii iulie vizând acordurile de preț în avans (APA). După ce, în 15 ani s-au emis  doar 75 de APA, și doar în stocul actual are 80 de cereri nerezolvate, ANAF pare că înțelege avantajele care decurg din încheierea unui acord cu un contribuabil care face parte dintr-o multinațională: obține predictibilitate asupra încasărilor din impozitul pe profit și o imagine exactă a afacerii contribuabilului, oferindu-i la schimb acestuia o relație de colaborare. Nu putem spera decât ca acele ”anumite condiții ce vor fi detaliate ulterior în legislația secundară” să fie urmare a unei consultări extinse și să se încadreze în practica așa-numitei monitorizări orizontale specifice administrațiilor moderne.

Totodată, în contextul actual, se impune analizarea modului în care propunerea de modificare a deductibilității unor cheltuieli prin introducerea pragului de 3% ar putea afecta atât acordurile de preț în avans deja emise, cât și pe cele aflate în curs de negociere. 

Detalii
Înapoi la pagina: TP Ştiri şi Articole

După ce, în 15 ani s-au emis  doar 75 de APA, și a rămas pe stoc cu 80 de cereri nerezolvate, ANAF pare că înțelege avantajele care decurg din încheierea unui acord cu un contribuabil care face parte dintr-o multinațională: obține predictibilitate asupra încasărilor din impozitul pe profit și o imagine exactă a afacerii contribuabilului, oferindu-i la schimb acestuia o relație de colaborare

Prin modificarea din Codul de procedură adusă la sfârșitul lunii iulie vizând acordurile de preț în avans (APA), Ministerul promite nu doar deblocarea procesului, dar și să-l facă mai atractiv, prin alinierea la practica internațională potrivit căreia companiile vor putea solicita emiterea unui acord de preț în avans nu doar pentru tranzacțiile viitoare, ci și pentru cele din trecut, cu aplicabilitate retroactivă de până la 5 ani, dacă tranzacțiile sunt similare, prin mecanismul „roll-back APA”.  

Ministerul vorbește de ”anumite condiții ce vor fi detaliate ulterior în legislația secundară”, dar nu putem decât spera că aceste condiții vor respecta principiile unui parteneriat real, după practica așa-numitei monitorizări orizontale specifice administrațiilor moderne [1] .

Pachetul de modificări a vizat și revizuite prevederilor privind procedura amiabilă pentru evitarea dublei impuneri, în contextul schimbărilor legislative internaționale, precum pilonul 2. Conform informațiilor oficiale, în evidențele ANAF se află 135 de cazuri de proceduri amiabile încă nesoluționate, iar 9 cazuri au fost rezolvate. 

Revenind la APA, Adrian Luca, TPS, prim-vicepreședinte Camera Consultanților Fiscali (CCF), a explicat pentru publicația Financial Intelligence : “Acordurile de preț în avans funcționează ca un contract prin care statul și companiile se înțeleg dinainte asupra metodei corecte de calculare a prețurilor de transfer pentru tranzacțiile dintre companii din același grup – de exemplu, un împrumut intra-grup de 100 milioane EUR se va acorda pe o perioadă de 5 ani cu o dobândă de 7%, care este considerată la nivelul pieței. Astfel, companiile știu exact ce reguli să respecte, iar statul nu mai pierde timp și resurse cu inspecții și litigii fiscale îndelungate privind aceste tranzacții specifice.

Extinderea retroactivă a unui APA, așa numitul mecanism de “roll back” nu este o invenție locală. Este o condiție pentru aderarea României la OCDE și o practică folosită pe scară largă în țările dezvoltate, tocmai pentru a asigura un sistem fiscal stabil și previzibil.

Pentru a fi eligibilă pentru extinderea retroactivă, o companie trebuie să demonstreze că tranzacția din trecut este identică cu tranzacția care face obiectul cererii de APA pentru viitor: același tip de tranzacție (de exemplu, prestare de servicii de dezvoltare software), aceeași metodologie de calcul a prețului de transfer (ex. cost plus 10% marjă de profit) și condiții de piață comparabile. Autoritățile verifică riguros toate aceste condiții și refuză cererea pentru extinderea retroactivă dacă apar neconcordanțe.

Roll-back APA nu este amnistie fiscală. Este un instrument de administrare care protejează și statul și contribuabilii. Funcționează simplu: dacă o companie a convenit cu ANAF, printr-un APA, că metoda de calcul a prețului de transfer este corectă pentru viitor, poate primi confirmarea că aceeași metodă a fost corectă și pentru tranzacții similare din trecut. Se elimină astfel ani de incertitudine fiscală pentru tranzacții deja conforme. Ideea că măsura ar favoriza doar multinaționalele ignoră realitatea ca un sistem previzibil, aliniat la standardele OCDE, sprijină întreaga economie prin investiții mai mari, costuri administrative mai mici și predictibilitate fiscală.

[1] pe această temă, comentariul TPS ”Ne interesează monitorizarea orizontală?”, martie 2024 

Detalii
Înapoi la pagina: TP Ştiri şi Articole

Dacă Guvernul tot a pus gând rău cheltuielilor etichetate oficial ca ”pricinoase” (redevențe, management, consultanță, dobânzi plătite pe relația cu afiliații afiliaților) - fără să se piardă în detalii dacă nu cumva acestea chiar sunt esențiale realizării activității economice și au substanță economică dovedită printr-un doar de prețuri de transfer bine fundamentat - atunci de ce nu preia abordarea europeană din Codul Fiscal referitoare la costurile excedentare ale îndatorării? Altfel spus,un plafon de deductibilitate legat de EBITDA, iar ce nu se încadrează să se reporteze și să poată fi dedus fără limită de timp!

Am spus aceasta astăzi la emisiunea ZF live moderată de Sorin Pâslaru, ca o contra-propunere la deja celebra ofertă a guvernului ”deductibilitate 3% raportat la cheltuielile de aceeași natură”.

Cum ziceam și în postarea din 14 august, suntem aduși în situația că aproape că orice variantă pare mai acceptabilă decât acest forțat autohtonizat BEAT american. Apropo, ați văzut cum scrie în nota de fundamentare – ”luând în considerare bunele practici aplicabile în alte state Polonia, Ungaria, SUA etc”. Unde or fi găsit ei aceste bune practici, la etc.?  

PS. Aniversare: pe 14 august eram tot la ZF live, tot alături de redactorul-șef Sorin Pîslaru, doar că era ... 2015 (aici, emisiunea din 14 august 2015)! Discutam despre vânătoare de transfer pricing la Lukoil (atunci inspector era DNA. Ulterior, cazul a fost respins în instanțe de două ori). Vorba ceea: timpul trece, pietrele împotriva TP-ului rămân!

Detalii
Înapoi la pagina: TP Ştiri şi Articole

Ieri, 13 august, presa si forumurile de discutii au fost inundate de comentarii despre noile modificari fiscale — in special despre „noua formula de taxare a hai s-o spunem direct companiilor multinationala”, asa numita „taxa pe afiliati”.

Cu cei 24 de ani de experienta in domeniu, notez mai jos cateva ganduri la cald: 

  1. Din perspectiva administratiei, dar si a contribuabilului, o reforma fiscala eficienta trebuie abordata intr-un mod tranzactional: nu poti sa ceri fara sa oferi ceva in schimb! Contribuabilul accepta mai usor taxe noi cand primeste beneficii clare – stimulente pentru investitii, predictibilitate, proceduri simple sau siguranta ca banii sunt cheltuiti bine. Aceasta abordare creeaza increderea necesara si mentine activitatea fiscalizata cel putin la nivelul anterior reformei.

 

  1. In ciuda deschiderii spre dialog manifestate de actuala echipa de la Ministerul Finantelor, mediul de afaceri este pus in fata unei propuneri cel putin surprinzatoare: introducerea unei supra-taxari speciale a afiliatilor din Romania ale unei multinationale in schimbul eliminarii actualei taxari a cifrei de afaceri (impozitul minim pe cifra de afaceri IMCA). Pe scurt, daca ponderea cheltuielilor cu afiliatii (servicii de management/consultanta/drepturi de proprietate intelectuala/dobanzi) in totalul cheltuielilor de aceeasi natura (afiliati + neafiliati) este > 3%, atunci toate cheltuielile de aceeasi natura cu afiliatii devin nedeductibile.

 

  1. Aceasta propunere este proasta – atat pentru contribuabil cat si pentru stat, chiar mai nociva decat impozitul minim pe cifra de afaceri. Iata doar cateva motive:

i) Descurajeaza inca si mai mult investitiile

Avem o economie care are nevoie ca de aer de crestere, dar le transmitem investitorilor: “vom taxa orice transfer de know-how sau finantare adusa in Romania pe care o veti aduce in filiala voastra din Romania”. Asta da lovitura de imagine, trebuie sa recunoastem.

ii) Dubla / Tripla penalizare a finantarii intra-grup

Propunerea de includere a cheltuielilor cu dobanzile intra-grup in pragul maxim de 3% a cheltuielilor cu afiliatii pentru care se acorda deductibilitate fiscala este pur si simplu sinucigasa, in conditiile in care avem deja in legislatie prevederi care combat fix planificarea fiscala prin imprumuturi intra-grup (Directiva ATAD: maxim 1,000,000 EUR + 30% EBITDA).
Toate companiile si investitorii care si-au facut proiectii si bugete de investitii, si le vad date peste cap si nu vor mai intelege nimic din ce se intampla aici. Apropo, ce te faci cu imprumuturile intra-grup in derulare a caror dobanda va deveni nedeductibila, ce te faci cu diferentele de curs valutar aferente acestora si care vor consuma mult din plafonul de deductibilitate? Bineinteles, va exista un efect in lant cu un impact semnificativ pe lichiditate, investitii, locuri de munca etc.

Pe lista de probleme putem pune si discriminarea fata de finantarea bancara. Cu toate ca ai apelat la un imprumut intra-grup pentru care platesti o dobanda la nivel de piata (similar cu dobanda de la o banca), cheltuiala ta cu dobanda va fi nedeductibila doar pentru ca te-ai finantat intra-grup. Concret, se ignora complet instrumentele existente de preturi de transfer. Prin aceste limitari, statul pur si simplu iti ingradeste libertatea de gestiune a afacerii tale, ceea ce este impotriva principiilor constitutionale.

O alta intrebare care apare este urmatoarea: Daca companiile afiliate sunt fortate sa renunte la finantarea intra-grup, sistemul bancar din Romania poate asigura toata aceasta finantare suplimentara?

iii) Probleme de calcul si interpretare                                                                                                                                                                       

Ce se include in “cheltuieli aferente drepturilor de proprietate intelectuala”?

Ne referim la redevente, licente software, know-how, patente etc.? Dar in “cheltuieli de management si consultanta”? Includem aici si asistenta IT, asistenta tehnica etc.? Cum se face delimitarea intre acestea si alte servicii profesionale legitime?

Toate aceste ambiguitati vor duce la incadrari divergente si tratamente fiscale neuniforme din partea contribuabililor si a fiscului. Vor aparea tentatii de reclasificare a tipurilor de cheltuieli pentru a cobori ponderea afiliatilor <3%.

iv) Problema companiilor afiliate care au cheltuieli reduse cu tertii

Daca toata consultanta/managementul/IP/finantarea e doar cu grupul (comun pentru modelele de business centralizate care au entitati de shared services si de finantare la nivel de grup), toate cheltuielile de consultanta/management/IP/finantare vor fi nedeductibile integral de la bun inceput, indiferent de pretul de piata sau documentatia de preturi de transfer. Dar in continuare va trebui sa faci dosare de preturi de transfer.

 v) Dubla impunere economica si nealinierea cu standardele OCDE si tratatele de evitare a dublei impuneri

Masura propusa va duce la dubla impunere economica pentru grup (in Romania cheltuiala va fi nedeductibila iar in tara prestatorului va fi venit impozabil).
Mai mult, intrucat suntem in plin proces de aderare la OCDE, trebuie analizat daca aceasta propunere va primi sau nu aviz favorabil.

 vi) Impactul pe TVA si pe impozitul cu retinere la sursa

Daca cheltuielile cu serviciile sunt nedeductibile, TVA-ul va fi si el nedeductibil? Legat de impozitul cu retinere la sursa, nedeductibilitatea nu anuleaza obligatiile de WHT (acolo unde exista) si nu scuteste de documentatia de preturi de transfer.

 vii) Definitia partii afiliate

De vazut ce definitie a partilor afiliate se va utiliza – cea contabila sau cea fiscala. Definirea entitatilor afiliate potrivit reglementarilor contabile poate crea discrepante fata de definitiile din preturile de transfer.

viii) Alinierea cu practica din ... SUA?

S-a facut referire ca aceasta masura urmeaza masuri similare din SUA (BEAT). Nu este chiar asa. In aceste tari, modul de aplicare a “impozitului minim”, respectiv a pragului de x% cheltuieli nedeductibile este complet diferit.

ix) Sarcina administrativa crescuta

In loc sa simplifice, aceasta masura complica. Companiile vor trebui sa tina evidente separate mult mai detaliate pentru toate categoriile de cheltuieli cu afiliatii vs. neafiliatii. Va fi necesara recalcularii si reclasificarii cheltuielilor pentru anii anteriori (2024) pentru aplicarea testului.

Ca o concluzie: de asteptat ar fi ca statul roman, la deficitul si asa greu de estimat pe care il are, sa fie mai prudent in a schimba o aventura fiscala cu alta. Ministerul Finantelor ne-a transmis ca pune in dezbatere publica propunerea taxei pe afiliati. Ca specialist conectat la economia reala, tinem sa transmitem ca aici nu e vorba de a face fine tuning privind procente sau definitii: propunerea aceasta, zis „taxa pe afiliati”, este – nu ne-am fi asteptat ca vom spune asta – mai nociva decat impozitul minim pe cifra de afaceri. Aici nu e vorba de estimari de cat ar aduce noua taxa (si IMCA se estima ca va aduce minimum 5 miliarde si a ajuns la ... 1,2 miliarde).
Nu, solutia cresterii incasarilor nu sta in inventarea de impozite administrative, ci in cooperarea pentru conformare voluntara! O sa zic asta de cate ori am ocazia, dar nu stiu cum se face ca asta nu ajunge sa fie subiect de ... reforma!