O veste bună. Creşterea de 5% pe an care să ne ajute să reducem decalajele de dezvoltare faţă de economiile dezvoltate s-a dovedit că este posibilă, chiar şi pe vreme de criză. Vestea proastă - în acest moment doar 10% din motorul economiei poate să “ducă“ la o asemenea turaţie. Pe ce mă bazez când spun asta? Chiar pe statistici!
Din cele mai mari 10.000 de companii din economie (după cifra de afaceri), 73% au raportat anul trecut vânzări peste nivelul din 2008, de la începutul crizei. Dar, din același grup de 10.000, doar jumătate din companii pot spune că au ieșit cu adevărat din criză, având, pe lângă o creștere a vânzărilor, și o creștere a profitului net peste nivelul din 2008. În linii mari, ponderile se păstrează și după departajarea companiilor în funcție de acționariatul majoritar – roman/străin.
Aceste rezultate sunt cuprinse în noua analiză statistică realizată de firma de consultanță Transfer Pricing Services, vizând situația financiară a companiilor din România pe perioada 2008-2013 (ultimele date disponibile).
O sursă apropiată ministrului de Finanțe arată că metodele legale prin care să fie forțate multinaționalele să plătească taxe în țară pentru profiturile făcute în țară sunt relativ simple. În acest caz, se ridică întrebarea de ce guvernul nu a acționat până acum. Sursa adaugă însă că introducerea mai devreme a schimbărilor ar fi speriat companiile și i-am fi pierdut ca mari angajatori. Dar acum percepția la nivelul opiniei publice s-a schimbat iar lumea este de acord că trebuie să pună capăt acestui fenomen al evitării plății taxelor.
Acum doi ani, într-un octombrie revoluționar ca toate lunile de octombrie, tineri britanici care până mai ieri își începeau ziua cu o cafea fierbinte de la Starbucks își schimbă brusc obiceiul: refuză să mai treacă pragul celebrelor cafenele și se adună în grupuri cerând o altfel de notă de plată.
Realizarea ”la zi” a unui studiu de comparabilitate pentru actualizarea dosarului prețurilor de transfer sau pentru stabilirea unei noi politici de preturi va fi o notă pozitivă la următoarea inspecție fiscală – va arăta că sunteți preocupat de respectarea ”intervalului de piață”!
În plus, cu datele pe 2013 sunteți ”la zi” cu tendințele pieței, veți ști ce face concurența, dacă are sau nu rezultate mai bune. Veți face comparațiile prin care să înțelegeți care sunt punctele unde puteți ”face diferența”.
ATENȚIE – lipsa de informație dăunează grav afacerii dumneavoastră!
Dumneavoastră când v-ați făcut ultima analiză statistică?
V-ați gândit că poate unele din cele mai importante informații de business sunt cele care permit realizarea unui ”studiu de comparabilitate”? Că recunoaștem sau nu, suntem dependenți de aceste informații. Vrem să știm tendințele pieței, vrem să știm ce face concurența, dacă are sau nu rezultate mai bune; vrem să facem comparații, pentru a înțelege care sunt punctele unde ”putem face diferența”. Ca să nu mai spun că și Fiscul ne obligă, la propriu, să avem acestă informație.
Vă prezint un studiu de caz despre avantajele folosirii TPSoft, baza de date special creată pentru citirea datelor de comparabilitate. La final, un bonus pentru cititorul curios.
Dacă ați fost de curând prin Marea Britanie (cu voia Scoției, în continuare Regatul Unit) v-ați întrebat cine e posesoarea teribililor ochi verzi de felină prin care Fiscul lor își face reclamă pe toate gardurile, anunțând că ” am terminat-o cu veniturile nedeclarate”. Ei bine nu avem acestă informație, dar sigur Connect știe. El știe tot. Cum, cine e Connect? Ssst, dați-vă mai aproape.
Are trei ani și se spune că are informații mai multe decât s-ar găsi, adunate la un loc, în tot British Library. Are legătură directă la toate agențiile, de la Cartea Funciară la Permise și înmatriculări auto, la spitale, asiguratori, până și la instalatorii de gaze. Ce să mai vorbim, natural că știe și ce ai declarat la Fisc încă de prima dată.
În acest moment, autoritatea fiscală nu are baza legală prin care poate impune ajustarea prețurilor de transfer direct la mediana marjei de comparare!
Invocarea Ordinului președintelui ANAF 222/2008 nu se susține din punct de vedere legal deoarece, un Ordin nu are putere să impună modul de calcul al unui impozit, această preorgativă aparținând doar Codului Fiscal. Dar Codul Fiscal dă dreptul la ajustare pentru reflectarea prețului de piață și nu face sub nicio formă trimitere la mediană.
Din contră, pentru a nu fi considerată supraimpozitare, ajustarea ar trebui să se facă la cea mai mică valoare care este considerată în intervalul de piață, respectiv cuartila 1.
Ca să nu mai vorbim că orice fel de invocare a Ordinului 222 nu ar trebui să se facă decât după 1 ianuarie 2009!
Intuim reacția dumneavoastră. Se cheamă efectul WoW!
Declarația din primăvară a ministrului Finanțelor, Ioana Petrescu, că ANAF va primi asistență din partea Fiscului britanic (HMRC) pentru eficientizarea departamentului de transfer pricing ne face să ne uităm cu și mai multă atenție spre semnalele fiscale care vin de pe Tamisa. Spunem ”cu și mai multă atenție” pentru că Londra este, oricum, vârf de lance al curentului global anti tax avoidance (împotriva celor care evită să-și plătească toate taxele).
În acest curent se înscrie și introducerea în Codul fiscal britanic (CTA) 2014 a unui articol care vizează în mod direct schemele de ”transfer de profit”.
Dacă ați citit un editorial din acestă săptămână al domnului Daniel Dăianu, un nume binecunoscut nu doar de economiști, ci și de publicul larg, ați aflat că ”practicile de transfer-pricing (de exportare a profiturilor prin prețuri de transfer manipulate) sunt mult mai paguboase pentru țara gazdă într-o perioadă de criză”.
Dacă ați urmărit declarații din primăvară ale doamnei minsitru de Finanțe ați aflat că o prioritate este modernizarea direcției de transfer pricing din ANAF. ”Nu vreau să spun că aceste operațiuni sunt ilegale, dar trebuie să avem grijă ca profiturile multinaționalelor să fie distribuite în așa fel încât să fie echitabil și pentru statul român”.
Cu încă două-trei astfel de declarații cred că publicul de la noi va fi edificat și, chiar dacă nu va ști să definească ”transfer pricing-ul ăsta”, e clar că va ști că ”nu e de bine. E o inginerie, e ceva ascuns, ceva la mijloc...". Ce să mai vorbim, e inamicul perfect pentru vremurile noastre.
pentru transfer pricing în siguranţă