Statului îi plac hibridele – când e vorba de mașini, cereale sau centrale electrice. Nu-i (mai) plac însă hibridele fiscale și, de altfel, face alergie la orice i se pare că aduce eficiență/optimizare fiscală contribuabilului. 

Miniștrii de Finanțe din țările UE au convenit ca până la sfârșitul lui 2015 să fie închisă acea portiță fiscală (loophole) prin care se ajungea la o dublă non-taxare folosind așa-numitele structuri fiscale hibrid. Multe grupuri multinaționale folosesc pe scară largă un instrument de finanțare a subsidiarelor care are atât caracteristici de împrumut, cât și de investiție ca aport de capital. Când, prin plata ratelor se maschează plata dividendelor, se ajunge ca, de fapt, tranzacția din interiorul grupului să fie o mutare de profit neimpozitată la nici un capăt (nici la subsidiară, nici la compania-mamă). 

Directiva europeană e încă o știre din noul curent global care schimbă fața fiscalității și cere o pregătire specială din partea plătitorului de taxe. 

Și, apropo, de la 1 iulie a intrat în vigoare FATCA! 

 

În vremea lui BEPS și FATCA

Cu directiva se mai strânge, odată în plus, lanțul în jurul tranzacțiilor intra-grup și de fapt în jurul prețurilor la care se derulează aceste tranzacții (numite și prețuri de transfer). De la Noua-Mare Criză încoace, guvernele sunt tot mai preocupate de faptul că tranzacțiile intra-grup (în termeni tehnici ”între persoanele afiliate” – cele care dau astăzi cea mai mare parte a tranzacțiilor internaționale) ascund mijloce de ”erodare a bazei de impozitare și mutare a profiturilor” în jurisdicții mai favorabile din punct de vedere fiscal (în engleză ”base erosion and profit shifting” – BEPS, acronimul unui plan de măsuri implementat la nivel OECD și UE) Și, tocmai pentru că au ajuns la fundul sacului bugetar, statele contestă (înfierează?) acum structuri legale de eficiență fiscală care până mai ieri erau ”tolerate”. 

În numărul trecut al Business Days Magazine, aduceam în atenție că, în inima Americii, la New York, s-a ajuns la suspendarea permiselor de conducere până la plata datoriilor la bugetul local. Aș dori să vă aduc acum o altă știre proaspătă, tot de sorginte americană  – la 1 iulie a intrat în vigoare FATCA!

Este acel arsenal prin care Statele Unite vânează în toată lumea conturile ascunse de contribuabilii americanii suspectați de ”evitarea plății taxelor” (”tax avoidance”). Pe scurt, la conturi de peste 50.000 de dolari nu mai ești protejat de secretul bancar, oriunde ți-ai duce banii și oriunde te-ai afla, american fiind. Deocamdată american fiind! Și chiar să nu te mai poți ”ascunde” în Elveția sau vreun paradis exotic? Nici măcar în Rusia sau China? Ei bine, de voie, de nevoie, realmente toată lumea a ”acceptat” să colaboreze cu Unchiul Sam. Până acum, 80 de state și aproape 80.000 de instituții financiare. Și lista e deschisă.  

Vă imaginați că, pe fondul acestei presiuni fantastice pe contribuabil, Statele Unite au fost primele care au deschis și vânătoare de structuri fiscale în domeniul corporatist. Nume grele au intrat în vizor - Apple, Microsoft sau chiar Caterpillar, un simbol a industriei americane (vă invit să citiți pe transferpricing.ro de ce raportul ”Caterpillar’s offshore tax strategy”, prezentat de Senatul SUA în acestă primăvară, este un raport-școală privind investigațiile moderne pe tema prețurilor de transfer). În Marea Britanie, nume ca Google sau Starbucks au devenit vedete în campania anti-tax avoidance. La Bruxelles, tot luna trecută, Comisia a anunțat că ”investighează schemele de transfer pricing ale Apple (în Irlanda), Starbucks (Olanda) și Fiat Financiar (Luxemburg)”. Ba chiar a lansat un ghid cu răspunsuri la cele mai frecvente întrebări privind, ați ghicit, transfer pricing!

Nicio structură fără explicație 

Pentru cei care se îndoiesc de noul val fiscal, aș reproduce titlul unei știri recente din presa economică de la noi - ”Google declară doar 1 din 7 euro încasați în România”.

Într-un articol recent arătam că, în fapt, explicația  stă în modelul de afaceri al grupului (puteți găsi articolul cu o căutare – prin Google, evident - pe hotnews.ro). Fiecare companie – mare/mică, grup multinațional/ național (legilația prețurilro de transfer se aplică și grupurilor naționale, indiferent de mărime - are un model de afaceri: iar dacă acesta implică o cât de simplă structură de optimizare fiscală,  recomandabil ar fi să începeți de pe acum să vă pregătiți explicații solide! Explicați, explicați și, când simțiți că ați obosit, explicați din nou! Aduceți dovezi despre cum funcționează modelul de afaceri (cine, ce, cum și când face) și despre cum ”schemele”/”structurile” au substanță economică și servesc modelului respectiv. Explicații documentate, pentru Fisc, clare, pentru politicieni (da, reamintiți-le de cadrul legal pe care tot ei l-au aprobat!), prietenoase, pentru consumatorul vostru final! 

(articol de Adrian Luca, TPS, apărut în Business Days Magazine, iulie 2014)