TITRAŢI

SERIOŞI

PROBLEMA TA ÎȘI GĂSEȘTE SOLUȚIA LA TPS

Studiile de benchmarking sunt parte esențială atât în procesul de planificare fiscală a tranzacțiilor intra-grup, cât și în managementul disputelor fiscale. Dar un astfel de studiu se dovedește foarte util și în cazul unei companii independente (vezi punctul 3).

1. Este cerință legală implicită

Reglementările legale impun ca dosarul prețurilor de transfer să stabilească încadrarea acestor prețuri în intervalul de piață, deci implicit solicită existența unui studiu de benchmarking. În lipsa studiului, dosarul va fi considerat incomplet, ceea ce se sancționează cu amendă și poate duce la ajustarea prețurilor de transfer și, în consecință, la recalcularea rezultatului fiscal.

2. Este mijloc de protecție fiscală

Studiul de comparabilitate este practic documentul prin care compania își susține poziția fiscală în fața autorităților. Un studiu bun identifică acel set de prețuri/rezultate care sunt cu adevărat comparabile raportat la cazul tău. Pe baza acestei comparații relevante poți explica în mod convingător de ce ai ales acel preț de transfer și nu altul.

Comparabilitatea este cuvântul cheie pentru a evita situația costisitoare în care inspectorul fiscal face propriul studiu, fără să țină cont de particularitățile cazului tău.

Un studiu bun își poate dovedi utilitatea mai ales dacă este realizat înaintea inițierii unei tranzacții intra-grup, ca un exercițiu de planificare fiscală. Verificați astfel dacă prețul/marja avute în vedere ar rezista testului pieței și al... inspecției fiscale.

3. Este o fișă de sănătate a afacerii

În același timp însă, studiul de comparabilitate este un bun instrument de măsurare a sănătății oricărei afaceri. Prin semnalele pe care le transmite, poți afla cum te poziționezi față de competitorii tăi sau cum te afectează schimbările apărute în piață, putând astfel interveni rapid pentru a corecta eventuale deviații nesănătoase.

De aceea este indicat ca, anual, să faceți analize afacerii dumneavoastră printr-un studiu de comparabilitate rapid și nu doar atunci când vă apasă presiunea inspecției fiscale!

Cu toții știm: să previi este mai ieftin decât să tratezi!

Un studiu bun presupune, în general, parcurgerea unor etape bine-stabilite, rezultat al bunelor-practici.

(Notă: aceste etape nu au caracter obligatoriu și va fi acceptat orice alt proces de căutare ce conduce la obținerea unui set de companii comparabile adecvate. Altfel spus, alegerea unui alt parcurs nu înseamnă automat că rezultatul încalcă principiul valorii de piață).

Pasul 1: Determinarea perioadei ce urmeaza a fi analizata;

Pasul 2: Efectuarea unei analize generale cu privire la contextul aferent contribuabilului;

Pasul 3: Intelegerea tranzactiei examinate, avand la baza analiza functionala, care sa permita ulterior alegerea (acolo unde este cazul) unei parti ce trebuie testate, a unei metode de stabilire a preturilor de transfer adecvate in situatia respectiva, a unui indicator financiar care urmeaza a fi analizat (in cazul metodelor tranzactionale) si identificarea unor factori de comparabilitate semnificativi care ar trebui luati in considerare;

Pasul 4: Identificarea comparabilelor interne, acolo unde este posibil;

Pasul 5: Determinarea surselor de informatii cu privire la comparabile externe, in cazul in care aceste comparabile sunt necesar a fi luate in considerare tinand cont de gradul lor relativ de relevanta;

Pasul 6: Selectarea unei metode adecvate de stabilire a preturilor de transfer si, in functie de aceasta metoda, determinarea celui mai potrivit indicator financiar ce urmeaza a fi testat (e.g. identificarea indicatorului de profitabilitate in cazul metodei marjei nete);

Pasul 7: Identificarea de companii potential comparabile: determinarea caracteristicilor principale ce trebuie identificate in cadrul unei tranzactii necontrolate pentru ca acestea sa poata fi considerate ca fiind potential comparabile, in functie de factorii de comparabilitate identificati in urma Pasului 3 si in conformitate cu factorii de comparabilitate stabiliti in paragrafele 1.38-1.63 din liniile directoare OCDE;

Pasul 8: Determinarea si efectuarea de ajustari cu privire la comparabilitate, acolo unde necesar;

Pasul 9: Interpretarea si utilizarea datelor colectate, determinarea valorii de piata a remuneratiei.

 

Model de cuprins al unui studiu de benchmarking în baza de date RoyaltyStat

In afara de bazele Amadeus/ Orbis, care sunt folosite pentru determinarea marjelor de profit obținute de societăți independente, o alta bază de date des utilizata în practică este RoyaltyStat, atunci când se stabilește sau se testează valoarea de piață a redevențelor aferente drepturilor de proprietate intelectuală licențiate între părți afiliate. Având în vedere complexitatea unor astfel de studii, vă prezentăm mai jos, cu titlu de exemplu un model de cuprins (click pe imagine) care a fost testat cu succes în practică.

Nota bene: Simpla reproducere a titlurilor capitolelor nu asigură ”acceptarea” studiului! Mai rămâne ca și conținutul să răspundă, din punct de vedere ”tehnic”, rigorilor legislației!

 

Studiu de compatibilitate

Studiul de benchmarking (analiza de comparabilitate) este componenta esențială a dosarului/politicii de prețuri de transfer, fiind instrumentul prin care este determinat intervalul de piață (marja de comparare) pentru tranzacțiile analizate dintre persoane afiliate. 

Studiul presupune identificarea, în baze de date la nivel național, regional sau global, a acelor tranzacții intre părți independente (care nu fac parte dintr-un grup) care pot servi drept referință de comparabilitate pentru tranzacțiile similare desfășurate între persoane afiliate. Două tranzacții sunt considerate comparabile în măsura în care, fie nu există diferențe semnificative între ele, fie se pot face ajustări rezonabile pentru eliminarea eventualelor diferențe (citiți aici un exemplu practic despre cum se fac aceste ajustări în vederea asigurării comparabilității).  

Scopul studiului este să arate care sunt prețurile/marjele de profit pe care le obțin companiile independente pentru tranzacții similare. Din valorile selectate, se elimină extremele - cele mai mici 25% (până la cuartila inferioară) și cele mai mari 25% (peste cuartila superioară) - și astfel se obține intervalul de piață. În acest interval ar trebui să se încadreze și prețurile/marjele de profit obținute de companii în urma tranzacțiilor cu afiliații, pentru ca prețul de transfer să fie ”acceptat” de organele de control. Neîncadrarea în intervalul de piață atrage ajustarea prețului de transfer prin raportarea la valoarea mediană a intervalului. 

Citiți aici despre aspectele (și controversele) tehnice ale stabilirii intervalului de piață (Stabilirea intervalului de piață, de la teorie la practică”).