ANAF a pus în dezbatere publică proiectul de ordin care înlocuiește OPANAF 3735/2015 privind acordurile de preț în avans (APA). Este pasul care face, în sfârșit, aplicabilă marea noutate adusă vara trecută prin OG 11/2025: APA cu efect retroactiv, pentru până la 5 ani fiscali încheiați.

Adoptarea normelor face parte din angajamentele asumate de România în procesul de aderare la OCDE (referatul de aprobare invocă acest argument de trei ori).

Ce trebuie să știi despre APA retroactiv (rollback):
(i) se depun 2 cereri distincte: una pentru perioadele viitoare, alta pentru perioadele anterioare. Nu o singură cerere care să acopere tot;
(ii) ordinea contează: întâi obții APA pentru viitor, abia apoi poți solicita aplicarea și pentru anii trecuți rămași deschiși, pentru același model de business și cu condiția similarității tranzacțiilor;
(iii) Nu toți au acces: dacă ai trecut deja printr-o inspecție fiscală finalizată pe impozitul pe profit care acoperă perioada vizată, rollback-ul nu mai este o opțiune.

De ce merită citit chiar dacă pare că nu te interesează APA, pentru moment? Pentru că proiectul clarifică aspecte rămase "gri" ani de zile și care, foarte probabil, vor deveni reper și pentru dosarele de prețuri de transfer:

(i) Comparabilele sunt considerate suficiente doar dacă permit determinarea unui interval intercuartilar;
(ii) Dacă partea testată nu este în România, căutarea de comparabile pornește din jurisdicția părții testate, cu extindere pe regiuni clar definite - este grozav de bine ca s-a clarificat in sfarsit acest lucru ca de 15 ani ne tot luptam sa -i facem pe inspectori sa inteleaga ca societatea din Romania NU este intotdeauna partea testata, asa cum fac ei;
(iii) Studiul de comparabilitate vine cu cerințe explicite de conținut: prezentarea bazei de date utilizate, fișier Excel cu strategia de căutare și formulele de selecție, plus lista societăților respinse, cu motivele respingerii;
(iv) La mediile multianuale, regula devine: 3 ani anteriori anului depunerii cererii. Includerea anului testat rămâne doar excepție justificată;
(v) Apare cerința unui raport de auditor independent care să certifice marjele de profit ale părții testate, atunci când partea testată nu este solicitantul.

Concluzia noastră: certitudinea fiscală devine, pe hârtie, mai accesibilă ca oricând.

Dar ștacheta urcă vizibil. Fără acces permanent la baze de date și fără experiență reală în utilizarea lor, drumul către un APA solid (sau către un dosar care rezistă la inspecție) devine tot mai greu.

Inspectorii, oricum, vor veni. Întrebarea este dacă te găsesc pregătit.

Noi suntem aici, ca de obicei, să vă ajutăm să vă apărați pozițiile fiscale. Atât proactiv, cât și retroactiv.

Vă așteptăm comentariile și pe pagina linkedin Adrian Luca 

 

Tax administrations should not dictate how an MNE should source services. The role of tax administration, rather is to determine the tax consequences of the transaction, including its evaluation under the arm's length principle."

Redăm în original precizarea care a venit la pachet cu rescrierea Cap. VII al Liniilor Directoare de Transfer Pricing ( ”Considerații speciale privind serviciile intra-grup”), în consultare publică la OECD până pe 22 iulie. Este de salutat, mai ales că recunoaște clar că, în analiza de TP pe servicii intra-grup, testul de beneficiu și stabilirea prețului de piață sunt două analize separate, care nu trebuie amestecate (din nou, în original, ”the benefit test and the determination of the arm’s length remuneration are separate analyses and should not be conflated, as the benefit test is not concerned with the amount that group members would be willing to pay.

Cred că astfel de precizări vor avea rolul să mai tempereze ostilitățile pe frontul acesta politic al fiscalității, pentru că invită la realism, cheamă autoritățile să vadă realitatea din teren, să admită că una-i una și alta-i alta, ca s-o zic pe românește.

Una e să suspectezi că o tranzacție trebuia să aibă un preț și una e să suspectezi că tranzacția aceea nu ar fi trebuit să aibă loc. Cunoaștem cu toții retorica asta ne lovim de ea inspecție cu inspecție (adevărul e că retorica asta e aur și pentru politicieni!), așa că, încă o dată, orice invitație la realism e binevenită.

Intuiți probabil că mă refer la propunerea de completare a art. 25 din Codul Fiscal de săptămâna trecută, care vrea nici mai mult, nici mai puțin decât interzicerea totală a deductibilității cheltuielilor cu serviciile de management, consultanță, asistență sau transferul de proprietate intelectuală din contracte intra-grup.

Autorii par să fi uitat că nu au trecut nici 6 luni de când a trebuit să vină #OECD să ne tragă de mânecă: dacă tot vrem în club, ne aliniem la principiile fiscalității internaționale, nu dăm cu barda în ele. Realist vorbind, ce obținem? Îi spunem din start unui investitor, fără nicio analiză prealabilă, că implementarea unui ERP (exemplul din Cap. VII revizuit) n-ar fi în beneficiul afacerii din România, deci... să nu se mai complice cu deductibilitatea?

Și nu e tot. N-au uitat nici de dobânzile la împrumuturile intra-grup: pe astea nu le scoatem de tot, dar punem un plafon, se deduc doar „în limita dobânzii medii plus o marjă fixă de cel mult 1% practicate pentru credite acordate pe piața financiară din statul de rezidență al creditorului". Ați citit bine: etalon să fie piața... creditorului. Dar dacă împrumutul vine printr-o piață cu dobânzi mai mari ca la noi, cum mai protejați interesul fiscal național? Tot din pix?

Problema reală nu e că România are nevoie de reguli împotriva erodării bazei impozabile. Are. Problema e că regulile astea trebuie să fie inteligente, proporționale și compatibile cu principiile pe care spunem că vrem să le adoptăm prin aderarea la OECD.

Nu poți cere loc în club și, în același timp, să tratezi o categorie întreagă de tranzacții ca vinovată din start. Serviciile si finanțările intra-grup trebuie verificate. Documentele, analizate. Prețurile, testate. Abuzurile, sancționate. Dar nu transformi lipsa de capacitate a statului într-o interdicție fiscală generală.

Pentru că una e să combați abuzul. Alta e să pedepsești normalitatea economică.

 

Vă așteptăm comentariile și pe pagina linkedin Adrian Luca, partener-fondator TPS

A fost publicat în transparență decizională proiectul de ordin privind modalitatea de derulare a procedurii amiabile (MAP), solicitate în baza convențiilor de evitare a dublei impuneri și a Convenției de arbitraj 90/436/CEE. 

Pe scurt, este vorba despre mecanismul prin care o companie care a făcut obiectul unei ajustări de prețuri de transfer în relația cu entități afiliate nerezidente poate solicita o ajustare corespondentă în cealaltă jurisdicție, pentru a elimina dubla impunere.

Câteva lucruri interesante din proiect:
• apar clarificări procedurale privind inițierea și soluționarea procedurilor amiabile;
• acordul rezultat din MAP se implementează prin decizie ANAF în termen de 30 de zile;
• procedura MAP poate continua atât timp cât nu există o hotărâre definitivă în instanță asupra cazului.

Și ne-a mai atras atenția un detaliu, zicem noi important prin prisma relației contribuabil- administrație și pentru care ne-am tot luptat în ultimii ani: se pot organiza întâlniri între persoana afectată și autoritatea competentă inclusiv la inițiativa persoanei competente (deci nu doar a autorității)!.

Noi vă spunem de pe acum că vom încerca să folosim cât mai mult aceste mecanisme, pentru că – așa cum am mai spus – contribuabilul ar trebui să își valorifice toate drepturile pe care legislația i le pune la dispoziție.

Și, că veni vorba, să nu uităm de Acordul de Preț în Avans (APA): dacă MAP este mecanismul de soluționare a litigiilor, atunci APA ar trebui să fie instrumentul de prevenire a acestora.

Să auzim de cât mai multe situații rezolvate amiabil în viitorul apropiat! Pentru orice clarificări, echipa de profesioniști TPS, punându-vă la dispoziție o experiență validată inclusiv în proceduri amiabile!

Vedeți și O veste bună la început de an: doar 2 ani și 9 luni pentru finalizarea unei proceduri amiabile (MAP)!

Echipa TPS care s-a ocupat de selecția săptămânală globală pentru TPNews.info. a avut inspirația să includă un titlu pe care nu l-ar fi păstrat niciun algoritm automat actual, asta dacă nu s-o fi inventat déjà unul care înțelege prompt-ul  ”caută schimbări subtile, pune în context și urmărește aprecieri nuanțate” (de care ziceam zilele trecute în postarea despre Omul pe Lună).   

Alegerea specialiștilor TPS: "IRS reînvie standardul Commensurate-With-Income (echivalent măsoară după câștiguri) în prețurile de transfer (CWI)" — o analiză Bloomberg Tax în care autorul, Gregory Ossi, readuce în atenție (și contextualizează) un instrument extrem din panoplia Fiscului American (IRS). Vechi de 40 de ani, de la reforma fiscală a lui Reagan, acest Commensurate-With-Income (CWI) dă dreptul autorității să ajusteze prețul la care s-a făcut cu ani în urmă un transfer de active intangibile (mai ales  al celor hard-to-value), dacă prețul acela, chiar dacă reflecta estimările inițiale, nu mai corespunde câștigului efectiv adus de acel activ astăzi.

Cu alte cuvinte, CWI poate funcționa ca un ”portal al timpului”: autoritatea fiscală analizează ceea ce se știe astăzi și folosește această perspectivă pentru a contesta ceea ce s-a întâmplat ieri.

Așa cum spune autorul: înarmat cu ceea ce știe acum, IRS se întoarce în trecut și îl rescrie. Iar după un memorandumul din 2025, investigațiile recente arată că IRS este din ce în ce mai dispus să intre în acea mașină – dovadă, dacă era necesară, că nici măcar incertitudinea de astăzi nu se mai compară cu cea de ieri.

Această poveste americană aduce lecții și pentru noi. Formal, autoritățile fiscale nu conduc o mașină a timpului. Formal — pentru că, în practică, știm cu toții cât de mult le place și unor inspectori de la noi să scoată tranzacția testată din context (și să inventeze un altul), să ia decizii nenuanțate sau să găsească "schimbări" subtile într-un model de afaceri care altfel ar trebui să fie clar.

În sfârșit, am ținut să împărtășesc cu voi această știre care, până una-alta, ne arată de ce analiza de TP va rămâne ultima artă fiscală în care omul (că e contribuabil, dar și inspector) va avea ultimul cuvânt. Tocmai pentru pasionați ca voi am făcut tpnews.info, brought to you every Friday by the amazing TPS team!

Fiecare poveste este citită și selectată de un specialist real în prețuri de transfer, sub un singur filtru: este cu adevărat util pentru cineva care lucrează în TP?

Așadar, dacă ești consultant, economist, avocat sau specialist din cadrul administrației fiscale și dorești o perspectivă săptămânală atent selectată asupra evoluțiilor globale ale prețurilor de transfer, alătură-te nouă.

Durează doar o secundă să te abonezi și să primești cele mai noi știri despre TP în fiecare vineri. Încearcă-l — dacă nu e pentru tine, dezabonarea necesită doar un click.

Abonează-te aici: https://lnkd.in/eapvHw3X

Pe aceeași temă: Timpul tău e prețios! Încearcă tpnews.info: ai toate știrile relevante din lumea prețurilor de transfer!   

Oamenii de știință și iubitorii Spațiului vor vorbi mulți ani de acum înainte despre importanța tehnică a misiunii Artemis (sora lui Apollo de acum mai bine de jumate de secol), despre cum oamenii astronauți au testat și evaluat sisteme și proceduri, bătând recorduri în spațiu - 252.760 mile (406.778 Km), un plus de  4.105 mile peste recordul de depărtare atins de om față de Pământ în 1970 (Apollo 13). Iar fotografia  cu apusul Pământului (misiunea Artemis II, 2026) va rămâne la fel de faimoasă ca răsăritul Pământului (Apollo 8, 1968).

Dar acum  vreau să vă rețin atenția cu un mic detaliu, pe care l-am găsit pe pagina NASA cu întrebări frecvente legate de misiunea Artemis II. Întrebarea sună așa - De ce mai avem nevoie de astronauți să observe Luna când avem roboți pentru asta?

Uite d-aia, confrmă NASA:  ”Ochiul și creierul uman sunt extrem de sensibile la schimbările subtile de culoare, textură și alte caracteristici de la nivelul suprafeței. Avantajul de a avea un ochi de astronaut care observă direct suprafața lunară, punând în contextul progreselor făcute de oamenii de știință în legătură cu Luna în ultimii zeci de ani, este că putem ajunge la noi descoperiri și aprecieri mai nuanțate ale caracteristicilor suprafeței Lunii”.

Ne-a plăcut atât de mult acest ”doar ochiul și creierul uman sunt sensibile la schimbările subtile, doar omul pune în context și e capabil  de aprecieri nuanțate” de la NASA 2026, încât ne gândim să fie un adagiu care să însoțească de acum încolo mesajele noastre, ale echipajului TPS,  către partenerii noștri.

Și începem prin a folosi acest mesaj ca un vehicul al gândurilor noastre bune către voi, în această perioadă atât de specială a Sărbătorilor Pascale, mai ales într-o perioadă atât de ... nuanțată, ca să nu zic altfel, pentru toată omenirea!

Bucurați-vă, prieteni, de ce poate să facă omul bine (atunci când nu vrea să facă rău)!

Rămâneți sensibili și nu uitați să visați, oriunde v-ați afla!

 

 

 

Astronautul Christina Koch scrutând cu atenție ( peers) Pământul de pe unul din hublourile capsulei spațiale Orion, sâmbătă, 4 aprilie, 2026, în drumul spre Lună.

Un fel de peer review, nu-i așa ?

 

 

10 ani. Atât a durat până când o instanță a confirmat un principiu simplu: ajustările de prețuri de transfer se fac în ambele sensuri.

Așa cum am promis, revin cu o nouă soluție din seria de cazuri câștigate recent în instanță de echipe din care au făcut parte specialiștii Transfer Pricing Services | TPS. De această dată, aducem în discuție o sentință recentă a Curții de Apel București, într-un litigiu care a durat peste un deceniu — de la emiterea deciziei de impunere în 2015 până la soluționarea pe fond în februarie 2026. Miza nu a fost deloc una mică: câteva zeci de milioane de euro.

A fost un drum lung, parcurs alături de super echipa de avocați de la NNDKP, cu care a fost, ca întotdeauna, o reală plăcere să colaborăm.

Sentința clarifică trei aspecte pe care le consider esențiale pentru practicienii din zona prețurilor de transfer.

1. Ajustările de prețuri de transfer se fac și în sus, și în jos

Din punctul meu de vedere, acesta este aspectul cel mai relevant al sentinței. Curtea a statuat că autoritatile trebuie sa faca ajustările nu doar în sensul creșterii bazei impozabile, ci și în sensul reducerii acesteia. Obiectivul prețurilor de transfer este reflectarea prețului de piață, indiferent dacă aceasta înseamnă o majorare sau o diminuare a veniturilor impozabile.
Cu alte cuvinte, dacă ajustarea merge doar într-o singură direcție, nu mai vorbim despre prețuri de transfer. Vorbim doar despre colectare suplimentară, forțată.

2. Metoda CUP rămâne „regina” pentru produsele cotate la bursă

Instanța a reținut, în linie cu Ghidul OCDE, că metoda comparării prețurilor (CUP) este cea adecvată pentru tranzacțiile cu produse cotate pe piețele internaționale.
Diferențele invocate de organele fiscale pentru a respinge metoda CUP (de ex. termene de plată) pot fi ajustate fără a invalida metoda. Curtea a mai statuat un principiu important: autoritățile nu pot schimba metoda utilizată de contribuabil fără a demonstra concret că aceasta nu reflectă prețul de piață.

3. Împrumuturile intragrup: datele BNR nu reprezintă o bază de comparare adecvată

Un aspect relevant pentru practică, în special pentru contribuabilii care acordă împrumuturi intragrup. Instanța a reținut că datele statistice publicate de BNR nu pot constitui o referință adecvată pentru analiza ratei dobânzii intragrup, deoarece reflectă dobânzi medii acordate societăților nefinanciare din Romania.
În același timp, Curtea a validat utilizarea bazei de date DealScan / LoanConnector pentru analizele de prețuri de transfer privind împrumuturile intragrup.

Rezultatul? Anularea a peste 90% din obligațiile fiscale suplimentare stabilite prin RIF.

Se dovedește, încă o dată, că acolo unde dublezi ghidul OCDE cu un ghid (a se citi consultant de TP) bun și cu o echipă de avocați de excepție, ajungi, într-un final, să ai câștig de cauză. Bineînțeles, suntem pregatiți de recurs. Speța e prea frumoasă!

Vă așteptăm comentariile pe pagina linkedin Adrian Luca

 

Nu aduce anul ce aduce primavara: in ultima luna am obtinut 3 solutii favorabile la Inalta Curte in litigii de preturi de transfer.

Astazi vorbim despre unul dintre aceste trei cazuri, care transmite un mesaj important pentru multi contribuabili: o ajustare voluntara retroactiva a preturilor de transfer nu este, prin ea insasi, abuziva.

In speta, ANAF - Agentia Nationala de Administrare Fiscala a respins o ajustare voluntara in jos efectuata de contribuabilul roman in relatia cu partea afiliata din Germania si a stabilit obligatii suplimentare de zeci de milioane de RON. Facturile de ajustare au fost emise in 2019, pentru perioada 2015-2018, au fost decontate comercial, iar contribuabilul roman a depus declaratii rectificative.

Inalta Curte a validat insa pozitia contribuabilului si a confirmat doua principii esentiale:
(i) ajustarile voluntare, inclusiv cele retroactive, pot fi recunoscute daca au fundament economic real;
(ii) procedura MAP nu este singurul mecanism prin care pot fi recunoscute ajustari transfrontaliere.

Aceasta hotarare confirma ca ajustarile voluntare retroactive de preturi de transfer sunt legitime atunci cand reflecta realitatea economica, sunt sustinute de analiza functionala si sunt documentate corespunzator.

Felicitari colegilor Claudia Tiurean si Daniel Sacal, si multumiri echipei Galu&Partners, avocatii de incredere ai clientului nostru, alaturi de care am obtinut acest rezultat.

Vom reveni si cu detalii despre celelalte doua cazuri.
Ramanem cu drag disponibili pentru orice informatii suplimentare.

Vă așteptăm comentariile pe pagina de linkedin Adrian Luca 

O veste bună pentru toată lumea: doar 2 ani și 9 luni pentru finalizarea unei proceduri amiabile (MAP). Uite că se poate!

Și un mesaj important pentru contribuabilii care au fost supuși unor ajustări de prețuri de transfer în ultimii ani: nu cedați, apărați-vă drepturile fiscale, inițiați procedura amiabilă (MAP) și solicitați ajustarea corespunzătoare la nivelul părții afiliate.

O astfel de veste bună a primit recent un contribuabil român – filială a unui grup italian din domeniul producției de echipamente electronice – în urma derulării procedurii amiabile, ANAF - Agentia Nationala de Administrare Fiscala este dispusă să își revizuiască ajustarea impusă în urma unei inspecții de prețuri de transfer din 2023: de la venituri suplimentare echivalente cu 3,5 milioane EUR, ajustarea a fost redusă la 2,1 milioane EUR.
Dar, cum se spune în reclame, asta nu e tot. La nivel de grup, dubla impunere este eliminată, întrucât Agenzia delle Entrate, autoritatea fiscală din Italia, este dispusă să accepte ajustarea corespunzătoare, recunoscând cheltuieli suplimentare de 2,1 milioane EUR la nivelul companiei-mamă.

Cu astfel de vești, parcă nici n-ai spune că începe 2026, nu-i așa?
Am ținut să împărtășesc acest rezultat pentru că este cea mai rapidă procedură MAP finalizată de noi până acum și, raportat la ultimele statistici hashtag#OECD (https://lnkd.in/dPNNH8wh), se numără printre puținele cazuri din România soluționate cu o altă rezoluție în afară de ”agreement to disagree”.

Felicitări colegilor mei, Claudia Tiurean și Daniel Sacal, pentru asistența excelentă acordată pe parcursul acestei proceduri.

Sigur, veți spune: este doar un caz izolat – și încă unul fericit. Răspunsul realist este acesta: da, un MAP nu este simplu. Așa cum nici o procedură APA (acord de preț în avans) sau o SFIA (soluție fiscală individuală anticipată) nu este simplă.
Însă, cu o documentație solidă și o analiză cost–beneficiu bine fundamentată, orice contribuabil trebuie să își cunoască și să își exercite drepturile fiscale.

Noi suntem aici să vă ajutăm și să le apărăm.
Vă dorim un 2026 bun si fără ajustări!

Dragii noștri parteneri,

Am măsurat, am analizat și am ales: urarea de la TPS pe 2026 este...

 Să vă fie realitatea cel mai bun avatar al lucrurilor bune pe care vi le puteți imagina!

Aveți aici Happy Avatar-ul explicativ 

 

Opțional, aveți și traducerea: 

Când bine-ți imaginezi, bine să și realizezi!

Iar, de-o fi (2)6, de-o fi (2)7,

Mergi cu-ncredere, măi frate

Că toate s-or face, cu sănătate

(plus, n-AI ce-i face, și ceva eforturi bine calibrate*)!

 

La Mulți Ani! 

 

Mereu aici, prietenii voștri de la TPS - Thinking Practical Solutions

 

 

*Apropos,  aveți oricând la dispoziție un întreg ecositem de soluții care să facă opțională ... rutina inutilă!

La cine a încercat, chiar a funcționat!    

Ecosistemul TPS cu SOLUȚII-AVATAR pentru AȘTEPTĂRILE VOASTRE 2026!

 

 


Adrian Luca, partener-fondator Transfer Pricing Services a primit titlul de „Absolventul anului” de la Academia de Studii Economice din București, pentru domeniul Contabilitate și Informatică de Gestiune. 

Iată mai jos postarea sa pe Linkedin, întru Totul Personală și Specială, la care subscrie întreaga echipă TPS :  

Deși nu am reușit să fiu prezent la festivitate – cu scutire medicală, parafată și ștampilată – simt nevoia să ajustez puțin formularea oficială „în semn de recunoaștere și apreciere a realizărilor profesionale remarcabile și a eforturilor continue în domeniul de specializare”.

Adevărul este că împart această diplomă cu toți cei care au contribuit la drumul meu: profesorii mei, pentru tot ce m-au învățat, și cu echipa mea de la Transfer Pricing Services | TPS, pentru eforturile continue de a rămâne în top.

Dar, dintre toți, este o persoană căreia vreau să-i mulțumesc în mod cu totul special. Nu a fost propriu-zis profesor și nici coleg. A fost și este contabil, iar numele lui este Luca Samson. Nu Pacioli, părintele contabilității, ci tatăl meu, omul care mi-a insuflat pasiunea pentru această profesie.

Astăzi, 21 noiembrie 2025, tatăl meu pune în cui stiloul de contabil după 58 de ani, 4 luni și o săptămână în cadrul Cooperativei de Consum din Șomcuta Mare. A decis că a fost suficient timp cel mai în vârstă contabil membru cooperator activ din România și că e momentul să închidă acest capitol impresionant.

Tata și-a început cariera de contabil la 18 ani, în 1967, la ConsumCoop Ulmeni, în Maramureș. Când l-am cunoscut eu, în 1978, era deja contabil-șef în Șomcuta Mare. Avea biroul acela mare din lemn, ca o catedră: registrul de lucru, stiloul, un calculator de mână și ziarul – și nimic în plus.

De la el am înțeles și ce înseamnă curajul antreprenorial: în 1993, într-un an greu, a avut suficient spirit de inițiativă cât să-și deschidă propria firmă de contabilitate. De la el am învățat că „nu ești economist dacă nu știi contabilitate”, lucru care m-a orientat direct spre Facultatea de Contabilitate si Informatica de Gestiune. Tot de la el am moștenit și spiritul de parteneriat: atunci când i-am spus că-mi fac și eu firmă, mi-a transferat 100% din firma lui, apoi s-a angajat ca și contabil în noua entitate, redenumită Transfer Pricing Services | TPS. Și nu doar formal – ci cu termene, obiective și o disciplină impecabilă, de la același birou mare de lemn, acum si cu un desktop alături de registru, stilou și ziar.

În tot acest timp, cu o tenacitate incredibilă, a avut grijă să țină în viață si Cooperativa de Consum din Șomcuta Mare, una din ultimele care mai rezistă ca entitate în țară.

De aceea simt nevoia să-i dedic acest titlu. Este un semn de recunoaștere nu doar pentru realizările și eforturile sale de o viață, ci și pentru pasiunea lui autentică pentru contabilitate.

Domnule contabil-șef Luca Samson, meriți toate diplomele din lume. Și un mare MULȚUMESC!