Prin definiție, Transfer Pricing Services operează cu intervalele de piață pentru realizarea analizelor de comparabilitate și apoi a dosarelor de prețuri de transfer. Aceasta nu înseamnă însă că nu studiem și evenimentele extreme, mai ales cele din piața știrilor. Multe sunt TPS (tipărite printre stele¹), dar ... să nu ne acuzați prea multe de TPS-ism² vă prezentăm direct interpretarea noastră.
Vă rugăm, ca, la rândul dumneavoastră, să interpretați acest text ca o recomandare de due diligence în materie fiscală, în general, dar, în special, când vine vorba de tranzacții intra-grup/prețuri de transfer.

 

Locul 4. Cazul CAT (Caterpillar)

A fost o surpriză să vedem primul atac pe tema BEPS/tax avoidance³ asupra unei companii-simbol pentru americani, din domeniul economiei reale - un producător de lucruri palpabile (buldozere și excavatoare) și nu din IT (vezi acuzațiile aduse Apple, Google, Amazon etc.)⁴ 
Acuzațiile dure din Senatul american nu au fost ”pregătite” printr-o corelare cu Fiscul: IRS a declanșat o investigație ”tehnică” la CAT, dar care, evident, trebuie purtată în cadrul legal existent.
Rapoartele din parlament sunt însă un semn că politicul, presat de opinia publică, nu mai are răbdare și, la rândul său presează executivul.

De văzut:

Problematica transfer pricing-ului (interval de piață, substanța economică a tranzacției, alocarea riscurilor etc.) a coborât în stradă, devine un subiect de dezbateri publice. În consecință, de acum, practic nu va mai exista bilanț, raport public al Fiscului fără să vorbească de investigațiile vizând tranzacțiile intra-grup. Este un trend care nu se vede doar în SUA, dar și în Marea Britanie, UE, în general.

Locul 3. Scurgerile din Luxemburg (Lux leaks)

A fost o surpriză să vezi cum, în actualul context politic, o non-știre din punct de vedere tehnic devine o știre de maxim impact la publicul larg. Sincer vorbind, n-ar trebui să fie de mirare pentru nimeni că Luxemburg, un centru de servicii financiare prin execelență, acordă tratamente preferențiale companiilor. Dar, la începutul lunii noiembrie, a irupt în presa europeană ”Marea listă” de 28.000 de pagini de scheme prin care 340 de companii multinaționale ”au fost ajutate” (ca să folosim termenul utilizat în presă) de Marele Ducat să facă, fiecare, economii de milioane prin neplata taxelor ”cuvenite” statelor de proveniență (fie american, fie britanic, fie australian etc.).

Din nou, se vorbește de erodarea bazei de impozitare și mutarea artificială a profiturilor. Din nou, ies în evidență nume sonore, de la Apple, la Skype, de la Ikea la Walt Disney, de la Pepsi la Deutsche Bank. Ziarele admit că acordurile fiscale în avans incriminate sunt legale, dar scot în evidență faptul că evitarea plății este un fenomen ”la scară industrială”.

De văzut:

Astfel de surprize vor continua și vor pune și mai mult reflectoarele pe fiscalitata grupurilor de companii. Un comunicat de ultimă oră al Comisiei Europene anunță că statele membre trebuie să comunice informațiile legate de acordurie fiscale practicate, inclusiv numele companiilor beneficiare. În final, aceasta pune presiune pe companii să probeze necesitatea (substanța) economică a tranzacțiilor derulate, faptul că acestea nu au ca scop eludarea Fiscului⁵.

Locul 2. Argumentul cu ”optimizarea”

Este surpinzător să citești că un grup își argumentează acțiunile prin faptul că a vrut să facă optimizare fiscală. Pentru că acesta este un scop universal valabil, face parte din eficientizarea activității economice, dar, evident, scopul nu scuză mijloacele! ”Procurorii contestă apărarea a trei dintre inculpați în acest dosar potrivit căreia aceste contracte sunt o modalitate de optimizare fiscală pentru grup”, citim într-o știre recentă referitoare la problemele fiscale ale unui grup de presă autohton. Este incorect pentru mediul de afaceri să apară noțiunea de optimizare fiscală într-un un caz în care ”intră pe fir” și procurorii.
Suntem din start pe poziția că nicio acțiune nu trebuie încadrată la capitolul optimizare fiscală dacă are cel mai mic indiciu că poate fi în afara cadrului legal.

De văzut:

Astfel de asocieri vor mai apărea, din păcate. Încă o dată va fi esențial pentru companii să-și poată susține poziția fiscală, faptul că au folosit argumentele legale, nu doar în litera, dar și în spriritul legii. Argumentați întotdeauna valabilitatea mijloacelor folosite, faptul că acestea au sens/substanță economică! În acest context, este binevenită o verificare a declarațiilor fiscale, înainte ca acestea să facă obiectul controlului autorităților!⁶ 

Locul 1. ”Taxa Google” (varianta britanică)

Google este atât de celebru în toată lumea încât nu putea să rateze și titlul de a avea și taxe care să-i poarte numele (chiar dacă neoficial). În Spania, s-a introdus în decembrie ”taxa Google”, comisionul pe care trebuie să-l plătească platformele on-line pentru știrile pe care le preiau.

Tot în decembrie, tot ”taxa Google”, dar altă variantă: ministrul de Finanțe anunță ”o taxă de 25% pe profiturile generate de multinaționale din activitatea desfășurată în UK, profituri pe care apoi le mută în mod artificial în afara țării”. Taxa pe profiturile redirecționate ar trebui să aducă în jur de 1 miliard de lire în următorii cinci ani. Osborne s-a referit din nou ”la unele din cele mai mari companii din lume, inclusiv cele din IT, care folosesc structuri eleborate pentru a evita plata taxelor”, o formulă deja consacrată, cu ținte cunoscute, așa că nu e nicio surpiză că toată lumea numește acum acestă taxă ca fiind ”taxa Google”.

Surpriza cea mare vine însă din faptul că britanicii s-au hazardat să introducă o taxă care din start este neclară și agită spiritele. E ca și cum Londra ar fi vrut să ia startul în cursa anti-BEPS, fiind prima din G20 care anunță o măsură de penalizare directă împotriva companiilor multinaționale care ”își mută profiturile”. O grabă care poate strica treaba la nivel global. Avertismentul a venit de la US Council for International Business – din care fac parte 300 de multinaționale, firme de avocați, asociații de afaceri – care a arătat că aplicarea, într-un fel sau altul, a măsurii unilaterale a britanicilor poate duce la dublă impunere și, în același timp, poate fi un precedent periculos care subminează eforturile OECD de găsire a unor soluții convenabile pentru toate părțile (adică să ajute bugetele naționale, dar, în același timp, nici să nu omoare afacerile).

De văzut:

Odată pornite măsurile unilaterale, mai ales dacă inițiativa pleacă de la voci puternice, cum e Londra, practic fiecare stat are liber să impună măsurile pe care le crede de cuviință, sub umbrela ”luptăm împotriva BEPS”. Este un slogan generos care, după cum am văzut, are priză la publicul larg și sub care se vor strecura reglementări nu neapărat clare, dar la care companiile nu vor putea riposta foarte puternic ( intervin chestiuni de imagine, nu te poți opune trendului). Nu ne referim neapărat la o taxă asemănătoare (până una-alta, la noi, e mai sigură taxa de pe stâlp!), cât la noi proceduri și constrângeri.

Spre exemplu, n-ar trebui să surprindă dacă, odată cu noua rescriere a Codului Fiscal și a celui de Procedură Fiscală (noul ministru de Finanțe a anunțat că operațiunea va fi gata în martie), să se introducă și raportarea anuală a tranzacțiilor intra-grup și implicit obligativitatea întocmirii anuale a dosarului prețurilor de transfer⁷. În orice caz, nu ne putem aștepta la prevederi favorabile companiilor în ce privește fiscalizarea tranzacțiilor⁸. Vom trăi și vom vedea ce taxe mai plătim!
Cam acesta este contextul în care, după părerea noastră, începe 2015.

Vă doresc să aveți (și să vă pregătiți) un an bun!
Pentru orice întrebări, vă stau oricând la dispoziție și în 2015

Adrian Luca
0742159142
adrian.luca@transferpricing.ro

Note
¹Găsiți în prezentările noastre din martie și noiembrie o rapidă trecere în revistă a evenimentelor fiscale care au dat culoare anului 2014.
²Vedeți aici ce înseamnă TPS pentru echipa noastră
³BEPS (de la Base Erosion and Profit Shifting – erodarea bazei de impozitare și mutarea profiturilor ) este numele sub care e cunoscut pachetul de măsuri (pentru combaterea fenomenului, evident) cerut în 2013 de G8 (G7 apoi), cerut de G20, aflat în lucru la OCDE și care în septembrie a ajuns la jumătate. Nu-l veți regăsi în topul nostru de surprize, pentru că ”BEPS” e-n toate măsurile care se pregătesc să revoluționeze fiscalitatea tranzacțiilor internaționale (vorba secretarului general al OCDE, vezi nota1 - filmul TPS din noiembrie) și se va regăsi, într-o formă sau alta, în legislațiile naționale.
⁴Găsiți detaliile tehnice în secțiunea ”studii de caz” de pe site
⁵Vezi și articolul ”Câștigă cine face de pe acum CSR fiscal”
⁶Vezi aici detalii
⁷Vezi aici explicația
⁸Este motivul pentru care nu am inclus în topul surprizelor decizia dată de Curtea de Apel din Cluj într-o speță vizând tranzacțiile intra-grup: nu e obligatori ca ajustarea prețurilor de transfer să se facă la mediană! (detalii aici). Noile prevederi ”vor avea grijă” să nu mai facă posibile astfel de interpretări.