- Detalii
- Înapoi la pagina: Preturi de transfer – Studii de caz
- Publicat: 23 Iunie 2014
Cazul pornește de la raportul prezentat în Senatul SUA în aprile 2014 – " Strategia fiscală offshore a Caterpillar " (pe larg despre acest subiect puteți citi în buletinul TPS Expres 1/2014). Este deja material de studiu în universitățile americane, pentru că arată punctele pe care se concentrează acum autoritățile într-o investigație pe prețuri de transfer. Iar dată fiind miza aflată în joc – dincolo de sumele uriașe, are și o încărătură simbolică/ politică) – cazul este și o bornă în procesul de rescriere a cadrului tranzacțiilor internaționale (cunoscutul proiect anti-BEPS - vezi și secțiunea de știri și articole)
Cazul, pe scurt
Pentru partea de after-sale destinată clienților non-americani, modelul de afaceri al celebrului producător de utilaje pentru construcții și motoare de mare capacitate, Caterpillar Inc. din Illinois, a fost unul simplu timp de zeci de ani: cumpăra, sub brandul său, piesele provenind de la furnizorii externi, le refactura către filialele internaționale cu rol de marketing, iar acestea le trimiteau la dealerii independenți. Pentru clienții din zona Europa, Africa și Orientul Mijlociu, filiala responsabilă se chema COSA, aflată în Elveția. Aceasta până în 1999, când COSA își schimbă numele în CSARL și preia de la Caterpillar Inc. rolul de achizitor-șef al pieselor de schimb.
Compania-mamă din SUA își păstrează toate atribuțiile de distribuție și logistică, urmând să primească de la fiica din Elveția contravaloarea serviciilor plus 5%.
Dacă înainte de 1999, veniturile din vânzarea pieselor se înregistrau în SUA, iar 85% din profit rămânea în SUA și restul în Elveția, acum veniturile rămân în Elveția, la fel și 85% din profit, iar restul merge în SUA. Urmarea e previzibilă: în perioada 2000-2012, Caterpillar lasă în Elveția profituri impozabile de peste 8 miliarde de dolari, reușind să amâne sau să evite plata a 2,4 miliarde – taxe la care se considera îndreptățit Fiscul american (IRS).
Experții au pus câteva întrebări de fond:
Despre substanța economică a acordului cu filiala
Centrul operațiunilor a rămas tot în SUA, cu 4.900 de angajați care se ocupă, ca și până acum, de serviciile de monitorizare a rețelei de furnizori (70% din furnizori aflați tot în State), de prognozarea necesarului de piese de schimb, de stocare și distribuție fizică. În Elveția, unde nu există nici măcar un depozit, lucrează în acestă afacere ... 65 de oameni. Dacă aici mai adăugăm și sistemul de depozit virtual (pentru că, în realitate, piesele sunt stocate tot în vechile depozite, în principal din SUA), investigatorii au întrebat dacă s-a îmbunătățit afacerea sau doar s-a schimbat circuitul de hârtii și furnizorii n-au mai trimis facturile la Caterpillar, ci la CSARL?.
Despre respectarea principiului valorii de piață
Autoritățile ridică întrebările clasice: ar fi încheiat compania o tranzacție asemănătoare cu o parte independentă? În ce termeni? Altfel spus, și-ar fi dat Caterpillar Inc "fabrica de bani" unui independent doar pentru un comision de 5%? (din 2006, a fost ridicată la 6%, tocmai pentru a preîntâmpina eventuale probleme). Acoperă suma pe care o plătește CSARL investițiile făcute de producător în proiectarea acestor mașini bune care, mai departe, își dezvoltă propria piață after-sale? Acoperă și costurile legate de dezvoltarea unei rețele eficiente de furnizori?
Apoi, nu este vorba doar de remunerație, ci și de modul de alocare a veniturilor și profiturilor între cele două părți. Cum poate fi separat "fructul" afacerii (vânzarea pieselor cu marje ridicate de profit) de "pom" (vânzarea mașinilor cu rate mici de profit, tocmai pentru a asigura profitul în cazul pieselor)?
Despre evaluarea activelor intangibile
Caterpillar își justifică reducerea dramatică a profitului în favoarea CSARL prin faptul că filiala sale are active intangibile care nu fuseseră recunoscute înainte și recompensate ca atare. Investigatorii citează însă din documentația de transfer pricing de dinainte de 1999, în care Caterpillar arată importanța rețelei de dealeri și de distribuție și de faptul că acestea au fost bine sprijinite pe partea de marketing de COSA, timp de peste 40 de ani. Aceasta ar sugera că aportul COSA, devenită CSARL, era deja recompensat, doar că după introducerea schemei acest aport a fost supralicitat, fără însă a se aduce argumente de ordin cantitativ. Din nou, cum poate fi minimizat rolul companiei-mamă ca "punct de plecare al sistemelor și conceptelor primare de marketing" și de gestionare în continuare a rețelei de dealeri și practic a afacerii cu piese de schimb?
Protecție și reacție fiscală
După publicarea raportului parlamentar, compania a intrat în examinarea Fiscului, care investighează acum (nota bene - articol redactat în mai 2014) declarațiile fiscale din anii 2007-2009 (chiar dacă acestea au mai făcut obiectul unor inspecții anterioare).
În acest moment, apărarea companiei se concentrează pe doi piloni
- Schema de restructurare fiscală a avut în principal rolul de îmbunătățire a business – ului: eliminarea mijlocitorului redundant (redundant middleman) dintre furnizor și client, în condițiile în care două treimi din vânzări vin acum din afara SUA.
- Schema s-a derulat în cadru legal, exploatând oportunitățile oferite de acesta. In acest fel, compania plătește taxele pe care le datorează, dar nimic mai mult.
Teorie + Practică = Soluții
Vom urmări îndeaproape acest caz și vă vom ține la curent cu evoluția sa, care este relevantă inclusiv pentru companiile autohtone.
Deocamdată să ne reamintim câteva sfaturi utile
- Explicați documentat esența afacerii! Investigatorul are nevoie să înțeleagă povestea afacerii, cum se leagă între ele piesele din puzzle. Fiți sigur că, în primul rând, consultantul dumneavoastră înțelege importanța realizării părții descriptive a documentației. Doar printr-o analiză atentă se poate face acea prezentare "Too good to be destroyed". O descriere "subțire" astăzi duce, mai mult ca sigur, la un cost mare mâine, după o inspecție "consistentă".
- Raportați-vă la piață! Să ai prețuri în marja pieței rămâne "pâinea" transfer pricing-ului. O comparabilitate slabă, sau, mai direct spus, o raportare făcută la 2-3 tranzacții dubioase duce din start la pierderea cazului în fața inspectorului.
- Testați-vă independența – aș face această tranzacție și cu cineva care nu-mi este afiliat? Care ar fi termenii acestei tranzacții? Aceasta înseamnă ca, mai mult decât oricând, să puneți accentul pe un studiu de benchmarking de calitate! ( click aici – de ce compania mea chiar are nevoie de un studiu de benchmarking - LINK)