În acest moment, autoritatea fiscală nu are baza legală prin care poate impune ajustarea prețurilor de transfer direct la mediana marjei de comparare! 

Invocarea Ordinului președintelui ANAF 222/2008 nu se susține din punct de vedere legal deoarece, un Ordin nu are putere să impună modul de calcul al unui impozit, această preorgativă aparținând doar Codului Fiscal. Dar Codul Fiscal dă dreptul la ajustare pentru reflectarea prețului de piață și nu face sub nicio formă trimitere la mediană.

Din contră, pentru a nu fi considerată supraimpozitare, ajustarea ar trebui să se facă la cea mai mică valoare care este considerată în intervalul de piață, respectiv cuartila 1.

Ca să nu mai vorbim că orice fel de invocare a Ordinului 222 nu ar trebui să se facă decât după 1 ianuarie 2009! 

Intuim reacția dumneavoastră. Se cheamă efectul WoW!

Da, acestă interpretare este în litera și spiritul legii și are girul unei instanțe competente în materie.

În iunie 2014, Curtea de Apel Cluj, prin decizia civilă 4786/2014 a emis câteva puncte de vedere care într-adevăr pot fi considerate revoluționare în domeniul prețurilor de transfer.

 

Cazul, pe scurt

În aparență, Curtea s-a pronunțat asupra unui caz ”banal” pentru acestă perioadă:

Are loc o inspecție fiscală la filiala din Cluj unui grup multinațional. Este o societate din domeniul IT care desfășoară tranzacții atât cu persoane afiliate, cât și cu persoane independente. Inspectorii constată că ”societatea a practicat tarife mai mici decât cele din piața liberă în relația cu clientul afiliat”, concluzie la care ajung după ce alocă pe relația cu clientul afiliat și cheltuielile aferente proiectelor neproductive plus alte cheltuieli indirecte. Cheia de alocare pe care o cer inspectorii – cifra de afaceri.

Evident, societatea contestă această alocare, care ”ignoră complet legătura dintre proiectele neproductive și scopul lor economic, respectiv creșterea indirectă a profitului prin atragerea de noi clienți independenți, creșterea veniturilor și reducerea cheltuielilor, evitarea pierderii clienților vechi”.

Contestația este respinsă, cazul se tranșează la Tribunal unde s-a dispus anularea în parte a deciziei de impunere emisă de pârâtă (Fiscul). Direcția de Finanțe face recurs, respins însă de Curtea de Apel.

Poate că speța n-ar fi avut în sine nimic spectaculos dacă nu am fi fost în fața unei premiere cu impact asupra tuturor contribuabililor care intră în sfera prețurilor de transfer. Astfel, pentru prima dată, este acceptat ca irevocabil raționamentul potrivit căruia nu există în acest moment nicio prevedere cu putere de lege care să stabilească că ajustarea impusă de autoritatea fiscală se face la mediană.

7 precizări dintr-o lovitură

Iată pe scurt acest raționament, construit de către casa de avocatură Revnic & Asociații din Cluj (între ghilimele, pasaje din încheierea care face parte din decizia Curții).

I. ”Articolul 1 din Codul Fiscal ne arată care este scopul său”
(1) Prezentul cod stabilește cadrul legal pentru impozitele, taxele și contribuțiile sociale obligatorii (...)
Prezentul cod cuprinde procedura de modificare a acestor impozite, taxe și contribuții sociale. De asemenea autorizează MFP să elaboreze normele metodologice, instrucțiuni și ordine în aplicarea prezentului cod și a convențiilor de evitare a dublei impuneri.

II. ”Așadar, în virtutea principiului constituțional al ierarhiei actelor normative și în concordanță cu dispozițiile imperative ale Codului Fiscal, textul normativ la care ne raportăm pentru ajustarea impozitului pe profit de către organul fiscal este art. 11 (2) din Codul Fiscal”.

III. ”Art 11 (2) din Codul Fiscal vorbește despre aducerea prețurilor de transfer la nivelul pieței, fără a se stabili că se va aduce la media pieței”. Intervalul considerat în limita valorilor de piață este între cuartila 1 și cuartila 3, media acestor valori fiind mediana.
”În interiorul acestui interval, indiferent unde s-ar situa un preț, acesta este prețul pieței.

IV. ”Art.11(2) acordă organului fiscal dreptul de a modifica prețul unei tranzacții economice, iar această modificare fiind, în realitate, o intervenție forțată, o ingerință în afacerile contribuabilului, trebuie interpretată restrictiv. Or, o interpretare restrictivă nu poate fi decât că organul fiscal ridică veniturile de la nivelul lor real până la nivelul la care întâlnesc nivelul de piață, niciodată mai sus”.

V. Organul fiscal își întemeiază poziția pe dispozițiile normative cuprinse în Ordinul nr. 222/februarie 2008 privind conținutul dosarului prețurilor de transfer, art 2(3) din Anexa 1: Dosarul prețurilor de transfer (... organul fiscal competent stabilește valoarea mediană a fiind prețul de transfer la preț de piață). Ordinul 222/2008 este menit, așa cum se observă și din denumirea sa, să reglementeze conținutul dosarului prețurilor de transfer, reglementare ce ține de organizarea executării legii fiscale.

VI. Textul Ordinului arată explicit că ar trebui ca organul fiscal să ridice baza de impozitare nu numai până acolo unde întâlnește nivelul pieței, ci până la mediana plajei. Textul este în opoziție cu pct 2.7 din liniile directoare OECD care vorbește despre interdicția organelor fiscale naționale de a supra-impozita societățile care realizează un profit mai mic decât media. ”Cu alte cuvinte, textul normativ european – în acord cu abordarea codului nostru fiscal – pledează pentru încadrarea bazei de impunere în interiorul unei plaje considerate a fi la nivelul pieței, interzicând în mod explicit stabilirea impozitelor la mai mult decât minimul pieței, altfel fiind supra-impozitare”.

VII. Pe de altă parte, ”a accepta că un ordin al unei autorități administrative ne impune modul de ajustare a veniturilor ce constituie baza de impozitare este echivalent cu a accepta că un aspect ce ține de stabilirea impozitului pe profit este reglementat printr-un act normativ derivat, ceea ce este inacceptabil în lumina textelor constituționale și legale”.

Curtea validează faptul că ne aflăm în prezența unei ”probleme de aplicabilitate și de prioritate a izvoarelor de drept ce ține de domeniul dreptului constituțional, iar concluzia e că instanța este îndreptățită să aplice textul normativ cu forță juridică superioară”.

Cei șapte pași confirmă, vorba avocaților clujeni, dictonul Ignorantia iuris nocet. Valabil, cum se vede, și în ... transfero pretium (aka transfer pricing). 

Plus câteva concluzii 

1. În apărarea poziție sale, pârâta (Fiscul) ridica întrebarea ”Atâta vreme cât Codul Fiscal nu prevede un nivel al prețurilor, nu era oare firesc ca, printr-un act administrativ normativ să se stabilească voința legiuitorului și să se stabilească că nivelul acestora e la mijloc?” Practic, judecătorii vin și spun – nu, nu era firesc printr-un act administrativ, mai ales unul care stabilește ...conținutul dosarului prețurilor.
Rămâne însă un fapt - aceasta fiind voința legiuitorului, practic, nu sunt șanse ca Fiscul să renunțe la prevederea cu ajustarea la mediană. Cel mai probabil, va fi inclusă direct în Codul Fiscal, după republicarea acestuia, evitându-se astfel interpretări precum cea dată de Curtea de Apel Cluj.

2. Până la intrarea în vigoare a noului Cod (ceea ce va însemna oricum minimum 6 luni de la data publicării), contribuabilii care contestă deciziile de ajustare impuse de Fisc pot ridica în fața instanțelor raționamentul în 7 puncte de mai sus, arătând că, în acest moment, nu are temei legal ajustarea la mediană.

3. Rețineți însă că aceasta este doar o intepretare a legislației și este aplicabilă speței respective, neputând fi invocat precedentul judiciar în alte cazuri. Cea mai sigură metodă de protecție fiscală rămâne încadrarea în intervalul de piață (un nivel al marjei mai mare sau egal cu cuartila1*).

PLUS: De reținut că, așa cum precizează Curtea, Ordinul 222/2008 nu se aplică anterior datei de 1 ianuarie 2009.

Dacă doriți mai multe detalii despre acest caz referitor la problematica prețurilor de transfer, vă stă oricând la dispoziție Adrian Luca, adrian.luca@transferpricing.ro
_______________

* Pentru a fi sigur că prețurile sunt în intervalul de piață, este indicat ca, înaintea inițierii oricărei tranzacții intr-grup, să faceți o minimă analiză a pieței. Un instrument la îndemână, rapid și ușor de utilizat, este baza de date TPSoft. Vedeți aici un exemplu practic de stabilire rapidă a intervalului de piață pentru companiile din domeniul IT.