Cu o săptămână în urmă, Groenlanda era protagonista unei știri care trecea neobservată, considerându-se, probabil, că ține de noua normalitate – într-o singură zi, de pe insulă, s-au topit 12,5 miliarde de tone de gheață! Dacă ne plac comparațiile, vorbim de o cantitate suficientă cât să acopere întreg statul Florida sub 12 cm. de apă sau toată Danemarca să fie sub jumătate de metru de apă. Dar cred că nimănui nu-i plac astfel de comparații și de aceea le lăsăm, cu nonșalantă, celor de mâine (oricum o asemenea topire rapidă a gheții n-ar fi trebuit să se producă decât peste vreo 50 de ani!)

Probabil când se vor topi și mai bine ghețarii, iar Groenlanda o să ajungă verde din nou, se va înțelege mai bine anecdotica din jurul acestei întâmplătoare propuneri a americanilor din vremea lui Donald Trump, de a cumpăra insula de la danezi. Chiar dacă politicienii micului regat au taxat imediat propunerea ca absurdă (cuvânt care l-a făcut pe Trump să aibă o reacție absurd de nediplomatică anulând vizita de stat la Copenhaga), merită semnalat un articol apărut chiar în aceste zile într-un important ziar local, care arată că, într-un nou Arctic, unul dezghețat, americanii se vor bate cu orice preț să câștige lupta pentru Groenlanda în fața rușilor și chinezilor. E greu de spus acum ce înseamnă cu orice preț. Dar asta e geopolitică, cu bătaie pe termen cel puțin mediu.

Deocamdată și cât încă mai există ghețari, am să aduc în atenție și partea mai puțin vizibilă a acestui întâmplător scandal. Ajungând la Copenhaga, după primirea la regina Margrethe, președintele Trump ar fi avut ce să vorbească cu dna Frederiksen, tânara șefă a executivului danez, și în afara temei Groenlanda. S-ar fi plâns de o daneză care ”urăște Statele Unite mai mult decât oricine am întâlnit până acum”. A spus asta acum o lună, a mai spus-o și acum un an, așteptându-l la Washington pe șeful Comisiei Europene, în plin război comercialo-fiscal transatlantic – ”doamna voastră de la taxe … chiar ne urăște!”.

Doamna în cauză nu e chiar de la taxe, ci pe foarte aproape: dna. Vestager, Margrethe Vestager, în ultimii cinci ani Comisarul pe probleme de concurență al executivului UE. În această calitate, doamna a condus cu mână forte anchete care s-au soldat cu amenzi de miliarde, chiar zeci de miliarde împotriva giganților americani Apple și Google, sub acuzații de concurență fiscal neloială (am vorbit pe larg în articolul din iulie anul trecut despre Atlant-EXIT).

Până de curând, dna. Vestager a fost în cărți să preia chiar șefia Comisiei pe următorii cinci ani. (de notat că mica Danemarcă este considerată printre primele cinci state ca influență la nivelul UE). Numirea nu s-a mai produs, dar sunt șanse mari să o regăsim pe energica daneză și în noua Comisie (fiind propunerea fermă a țării sale), chiar pe același post. Numirea dnei Vestager ar fi un semnal clar că Europa nu cedează în lupta fiscal transatlantică și, pe lângă continuarea marilor investigații (în esență cazuri de transfer pricing), e hotărâtă să accelereze, cu orice preț?, și acele proiectele controversate, care-i irită pe partenerii americani. Și mă gândesc aici la lupta direct pe veniturile giganților internet (americani) sub forma taxei digitale, apoi la lupta pe împărțirea profiturilor după noile reguli europene, prin baza comună consolidate de impozitare (CCCTB). De ambele proiecte a amintit în planurile sale si dna Von der Leyen, proaspăt numita șefă a Comisiei.

În lumea pe care o știam până acum, fiscalitate între frați (între membrii aceluiași grup) se trata pragmatic, în prețuri de piață. Dar lumea se schimbă, fiscalitate se schimbă și încep noi lupte care, deocamdată, nu știm cum se vor tranșa. Cel puțin atâta timp cât se duc sub sloganul, absurd din punct de vedere economic, ”cu orice preț”.

Ca de fiecare dată, în vremuri de criză mai apar și oportunități. Revenind pe terenul nostru, după ce americanii tocmai ne-au transmis zilele astea că ne văd un viitor strălucit, probabil că și europenii vor dori să știe mai în detaliu cum jucăm? La drept vorbind, cu abilitate am putea obține un statut cu adevărat pe măsura potențialului nostru. Dacă tot am intrat în sezonul alegerilor, poate căpătăm ceva răspunsuri la întrebările importante care ar trebui să ne preocupe. Și asta până să se facă Groenlanda verde din nou.

Articol apărut pe hotnews.ro și contributors.ro, august 2019. Autor - Adrian Luca, TPS