Această secțiune include o listă cu cele mai frecvente întrebări cu privire la dosarul prețurilor de transfer.

1. Cine are obligația întocmirii dosarului prețurilor de transfer și pentru ce tranzacții?

 (I) Marii contribuabilii mari au obligația întocmirii anuale a dosarului prețurilor de transfer, dacă desfășoară anual tranzacții cu toate persoanele afiliate în cuantum mai mare sau egal cu oricare din următoarele praguri de semnificație (exclusiv TVA): 200.000 EUR, în cazul dobânzilor încasate/plătite pentru servicii financiare; 250.000 EUR, în cazul prestărilor de servicii primite/prestate; 350.000 EUR, exclusiv TVA, în cazul tranzacțiilor privind achiziții/vânzări de bunuri corporale sau necorporale.

Au obligația întocmirii dosarului doar la cererea autorităților fiscale, (II) mari contribuabili care nu se încadrează în categoria de mai sus, precum și contribuabilii mici și mijlocii care desfășoară anual tranzacții cu toate persoanele afiliate în cuantum mai mare sau egal cu oricare din următoarele praguri de semnificație (exclusiv TVA): 50.000 EUR, în cazul dobânzilor încasate/plătite pentru servicii financiare; 50.000 EUR, în cazul prestărilor de servicii primite/prestate; 100.000 EUR, în cazul tranzacțiilor privind achiziții/vânzări de bunuri corporale sau necorporale.

Contribuabilii (III) care nu se încadrează în niciuna din categoriile de mai sus nu au obligația întocmirii dosarului prețurilor de transfer –ei documentează respectarea principiului valorii de piață, în cadrul unei inspecții fiscale, ”conform regulilor generale prevăzute de reglementările financiar-contabile și fiscale în vigoare”.

Dosarul preţurilor de transfer nu va fi solicitat şi nu se întocmeşte, după caz, de către contribuabilul/plătitorul beneficiar al unui acord de preţ în avans, pentru tranzacţiile şi perioadele care sunt acoperite de acordul de preţ în avans emis de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală sau pentru tranzacţiile pentru care a fost emisă o decizie de ajustare/estimare a venitului sau cheltuielii uneia dintre persoanele afiliate.

Mai multe despre prevederile legale privind dosarul prețurilor de transfer, găsiți aici.  

2. Când trebuie prezentat dosarul prețurilor de transfer?

În funcție de clasificarea de mai sus, contribuabilii au următoarele obligații de prezentare a dosarului prețurilor de transfer: - 

Contribuabilii (I) - în termen de maxim 10 zile calendaristice de la data solicitării autorităților, dar nu mai devreme de 10 zile de la expirarea termenului legal de întocmire. Solicitarea poate apărea nu doar în cazul unei inspecții fiscale ci și în alte cazuri (ex. la un control inopinat).  

Contribuabilii (II) - În termen de 30 – 60 de zile calendaristice de la data solicitării, cu posibilitatea prelungirii o singură dată, la solicitarea scrisa a contribuabilului, cu o perioada de cel mult 30 de zile calendaristice.

În practică, se acordă rar perioada maximă de 90 de zile. Pentru siguranța contribuabilului, recomandăm ca dosarul să fie pregătit pe cât posibil înaintea declanșării unei inspecții. Sau cel puțin contribuabilul ar trebui să implementeze o politică de prețuri de transfer ori să fi realizat un studiu de benchmarking. Aceste premise ar grăbi procesul de realizare a dosarului, mai ales în cazul tranzacțiilor complexe și în volum mare. 

3. Este necesară revizuirea anuală a dosarului, pentru cei care nu au obligația expresă în acest sens?

În practică, am constatat că este mult mai avantajos ca, odată ce ai un dosar, acesta să fie revizuit anual deoarece:

• în acest fel ai pregătit în orice moment un dosar complet, adus la zi, realizat fără presiune și care nu a omis niciun detaliu important, astfel încât să nu poată ”fi întors” în momentul inspecției.
• incorporezi treptat modificările care, inevitabil, apar în ceea ce privește:  

(i) profilul funcțional și de risc al societăților participante în cadrul tranzacțiilor intra-grup analizate;

(ii) condițiile pieței în care acționează societățile participante; 

(iii) tipul de tranzacții între părțile afiliate (apar tranzacții noi sau dispar dintre cele vechi);

(iv) politica de prețuri de transfer la nivelul grupului;

(v) datele și informațiile care pot conduce la o determinare mai exactă a prețurilor de transfer utilizate. 

Deci, revizuind anual, eviți acumularea de date noi într-un volum semnificativ, care necesită timp pentru a fi documentate și cuprinse în dosar! În mod evident, cu cât ești presat de timp (pentru că ”a venit inspecția”) cu atât cresc și costurile de realizare a dosarului. Altfel spus, de fapt economisiți, atunci când revizuiți. 

4. Cum se construiește dosarul prețurilor de transfer?

Pentru realizarea unui dosar, trebuie parcurse patru etape principale:

• întocmirea secțiunilor descriptive – informații generale referitoare la grup și la compania locală (informații financiare, principalii clienți și concurenți, strategia de afaceri, structura juridică etc.);
• elaborarea analizei funcționale – identificarea funcțiilor pe care compania le îndeplinește, a riscurilor pe care și le asumă și a activelor pe care le utilizează ca parte a activității sale operaționale;
• descrierea tuturor tipurilor de tranzacții între companie și persoanele afiliate – valoare, termeni contractuali, context economic etc. 
• analiza economică – partea specifică a unui dosar de prețuri de transfer, presupune selectarea celei mai potrivite metode de prețuri în conformitate cu specificul fiecărei tranzacții și aplicarea acestei metode pentru testarea conformității principiul valorii de piață. Aceasta etapă presupune, cu puține excepții, și întocmirea de studii de comparabilitate / benchmarking, prin utilizarea de baze de date specializate (Amadeus, RoyaltyStat etc.).

5. Cât durează întocmirea unui dosar?

În practică, pregătirea unui dosar poate dura între două săptămâni și 3 luni, în funcție de:

• numărul de tranzacții care urmează să fie documentate;
• numărul de ani fiscali pentru care se întocmește dosarul prețurilor de transfer;
• existența unei documentații la nivel de grup care ar putea fi utilizată ca punct de pornire pentru documentația locală.

Astfel durata depinde și de strategia de pregătire a dosarului, începând cu o analiză a tranzacțiilor derulate cu părți afiliate și a materialității acestora în decursul unui an fiscal, urmată de capitalizarea maximă a informației disponibile la nivel de grup (informațiile din documentul central).

6. Când inspectorul fiscal solicită dosarul prețurilor de transfer pe mai mulți ani - pregătesc un singur dosar pentru toată perioada deschisă controlului sau câte unul, separat, pentru fiecare an controlat?

În lipsa unor prevederi legislative în acest sens, decizia este a contribuabilului. În practică, am folosit ambele variante și de fiecare dată au fost acceptate de autorități. 

Pregătirea unui singur dosar este recomandată în acele cazuri în care contribuabilul a desfășurat aceleași tipuri de tranzacții intra-grup pe perioada deschisă controlului, iar profilul funcțional și de risc al persoanei afiliate auditate, precum și metodologia de stabilire a prețurilor de transfer au rămas neschimbate. De asemenea, este recomandată când contribuabilul nu are deja pregătit un dosar al prețurilor de transfer pentru un anumit an fiscal.

În caz contrar, când nu există stabilitate de la an la an sau contribuabilul are deja un dosar pentru un anumit an, se vor întocmi dosare separate. 

7. Care sunt cele mai frecvente greșeli în întocmirea dosarului prețurilor de transfer?

Dosarul prețurilor de transfer poate fi ușor compromis prin:

• neincluderea în dosar a tuturor informațiilor specificate de OPANAF 442/2016 (anterior, 222/2008);
• omiterea unor tranzacții cu părțile afiliate;
• neînțelegerea diferențelor existente între diferitele metode de prețuri de transfer, fapt ce atrage după sine selectarea și aplicarea eronată a unei  metode pentru o anumită tranzacție;
• neînțelegerea profilului funcțional și de risc al companiei;
• întocmirea eronată a studiilor de comparabilitate / benchmarking (de exemplu prin includerea în eșantionul final de companii comparabile a unor      societăți care, la rândul lor, sunt membre ale unor grupuri – nu sunt independente);
• neînțelegerea particularităților industriei în care operează compania;
• prezentarea de date insuficiente sau neconcludente, fapt ce poate atrage solicitări suplimentare de informații din partea autorităților.