La 1 ianuarie 2017 intră în vigoare O.P.A.N.A.F. 3609/2016 care stabilește noile criterii în baza cărora companiile vor fi incluse în categoria ”mari contribuabili”, administrate de direcția generală de profil (DGAMC).

Lista 2017 a marilor contribuabili poate fi consultată aici.

Între criteriile specifice de includere pe listă semnalăm introducerea criteriului participării directe – ”au calitatea de mari contribuabili persoanele juridice care deţin în mod direct minimum 50% din valoarea/numărul titlurilor de participare la un mare contribuabil, precum şi persoanele juridice la care marii contribuabili deţin în mod direct minimum 50% din valoarea/numărul titlurilor de participare”.

În ce privește criteriul de bază, reprezentând criteriul valoric agregat, acesta este acum ”rezultatul agregării a trei indicatori selectaţi din punct de vedere economic şi bugetar, în următoarele proporţii: a) cifra de afaceri - 50%; b) volumul obligaţiilor fiscale declarate - 30%; c) volumul cheltuielilor cu personalul - 20%”. (Sunt excluși de pe listă acei contribuabili care trei ani consecutivi nu îndeplinesc criteriul de bază)  

Aceste modificări sunt un semnal clar privind atenția sporită pe care Direcția mari Contribuabili o va acorda aspectului prețurilor de transfer, în continuarea semnalelor transmise în acest an (2016 fiind, după cum se știe, și anul modificărilor legislative în materia prețurilor de transfer).

Avem în vedere recomandările făcute recent Direcției de o echipă de experți FMI (recomandări de care vom mai vorbi în zilele următoare, data fiind importanța acestora pentru relația Fisc-contribuabil – rămâneți conectați la platforma dumneavoastră de transfer pricing în siguranță, transferpricing.ro!).

Astfel, vorbind de tratamentul entităților afiliate, experții FMI spun că ”includerea tuturor entităților afiliate unui mare contribuabil în portofoliul DMC constituie o bună practică internațională. În acest fel se evită riscul ca DMC să excludă grupuri corporatiste mari și membri ai acestora atunci când unul sau mai mulți dintre membrii lor nu îndeplinește criteriile de selecție, chiar dacă grupul în ansamblul să le îndeplinește. Permite de asemenea administrarea grupului ca entitate, dată fiind mai buna supraveghere a tranzacțiilor cu părți afiliate (s.n.-TPS). Relațiile la nivel de entitate apar atunci când companiile sunt legate prin niveluri definite de proprietate prin care se creează un control comun. O definiție cu care se poate lucra este aceea a oricărei entități ce deține în proprietate mai mult de un anumit procentaj definit (ca valoare sau ca număr) din acțiunile sau drepturile de vot ale unei alte entități; sau acele entități economice aflate sub controlul direct sau indirect al unei a treia părți”.

De asemenea, și faptul că, în criteriul de bază, obligațiile fiscale și-au redus ponderea de la 50% la 30% arată că s-a ținut cont de observațiile FMI.
”Dacă se aplică un criteriu bazat pe impozitele efectiv plătite, ca în cazul ANAF, atunci marii contribuabili ce au luat măsuri pentru a-și reduce obligațiile fiscale, spre exemplu, prin politici de optimizare fiscală agresivă, transfer prin prețuri sau compensarea pierderilor din profituri, nu ar fi incluși în bază, ei încă reprezentând totuși un risc major de conformare”.

În același timp, FMI a recomandat explicit - iar noul Ordin a păstrat - criteriul investițional, prin includerea la mari contribuabili a tuturor companiilor nou create care declară că, în maxim trei ani consecutivi, vor realiza investiții de (echivalent) minimum 10 milioane de euro.

Faptul că FMI ”învață” autoritatea fiscală să pună pe același nivel prețurile de transfer cu optimizarea fiscală agresivă nu e ... de speriat, pentru că aceasta este retorica globală ( vedeți întreaga secțiune ”știri și articole”!) și, în mod evident, România, ca stat din UE, nu i se poate opune. Ne-am bucura însă ca învățăturile FMI să prindă roade și în ce privește noul tip de abordare al relației Fisc-contribuabil, mai ales în cazul unui mare contribuabil.

Va urma