Avem și noi, în sfârșit, un ghid oficial pentru investitorul străin, așa cum are, de mult, toată lumea (civilizată).

Iar la capitolul impozitul pe profit, găsim clar (tot la fel ca în lumea civilizată) că ”se aplică reglementări privind prețurile de transfer” și sunt sintetizate principalele prevederi referitoare la obligativitatea întocmirii dosarului prețurilor de transfer și termenele de prezentare.

Evident, o asemenea informare despre noua legislație am făcut, la momentul respectiv, și noi, dar, evident, pentru investitori contează foarte mult modul în care autoritatea pune problema și își explică propriile demersuri.

În ultimul timp, s-au înmulțit semnalele oficiale trimise în zona prețurilor de transfer. Recent, șeful direcției mari contribuabili din ANAF, dl. Ionuț Mișa (1), a vorbit explicit la ZF live de intensificarea controalelor pe parte de prețuri de transfer, pe frontul companiilor cu pierderi cronice și rate de profit neverosimil de mici. Acum e clar că și la noi prețurile de transfer au devenit... big-bad-wolf-ul fiscalității.

Unii ar putea obiecta – ce facem, într-un ghid prin care vrem să ne atragem investitorii, noi le spunem de lup? Stați liniștiți, niciun investitor serios nu-și mai face iluzia că ar putea să găsească vreun colț în lumea asta în care să nu se lovească de acestă dihanie fiscală atât de demonizată a prețurilor de transfer. (Bântuie inclusiv prin paradisuri!). Asta e noua ordine fiscal mondială, de la BEPS încoace, cu varianta europeană CCCTB.

Deci nu transparența îl sperie pe investitor. Din contră, el chiar asta caută! Darea cărților pe față, e deja o strategie uzuală de … marketing. E de salutat exemplul polonezilor, care, în ghidul pentru investitori, spun – ”găsiți la noi trei impozite indirecte și nouă directe, printre care și taxa pe câini”. Da, transparența nu mușcă, transparența face bine, mai ales că, în ziua de azi, și investitorul știe cât de greu le vine statelor să-și mai cârpească bugetele terfelite. 

Dar după (normala) transparență, următorul pas pe care îl mai așteaptă investitorul (serios) este răspunsul la întrebarea pe care și-o pune în permanență – bun, te înțeleg, dar cum mă ajuți tu pe mine, Fiscule? Știu că e lupul în pădure, dar cum să fac să conviețuim, că, dacă mă înghite pe mine, moare și el... de foame? 

E bine că avem un ghid, o hartă generală dar unde sunt detaliate ghidurile de conviețuire? - se mai întreabă încă investitorul de pe la noi.

Iată cum e pe la alții. Agenția de investiții străine din Cehia are o broșură în care se spune clar de unde vine pericolul: ”dacă prețurile practicate între părțile afiliate diferă de prețurile care ar fi fost agreate între părți independente, în circumstanțe de piață asemănătoare, atunci Administrația Fiscală poate ajusta baza fiscală a entității relevante (controlate) cu diferența respectivă”.
În continuare, ”dacă respectiva entitate are de recuperat bani de la stat (spre exemplu subvenții care se traduc printr-o reducere a taxelor pe o anumită perioadă), compania are în continuare dreptul la subvenție, dar trebuie să-și refacă declarațiile fiscale corespunzător ajustării prețurilor de transfer, pentru perioada respectivă”.

Dar, acestea fiind zise, Praga vine și îi spune potențialului investitor că găsește la ministerul de Finanțe o întreagă documentație despre politicile pe care contribuabilul le poate aplica în domeniul prețurilor de transfer. Și, într-adevăr, nu trebuie să cauți ca să găsești, în varianta în engleză a site-ului ministerului ceh de Finanțe. Spre exemplu, găsești ”recomandări prin care să se atingă acel consens între Fisc și contribuabil, astfel încât volumul de documentație cerut să fie suficient pentru scopurile administrației fiscale, dar în același timp să nu fie o povară excesivă pentru companie”. Iar contribuabilului ceh i se spune clar: ”legislația noastră fiscală nu stipulează obligativitatea menținerii în permanență a documentației privind prețurile de transfer, dar, totuși, cum acesta e foarte probabil să fie cerută într-un potențial control, recomandăm cu insistență întocmirea în avans a documentației (dosarului), mai ales că termenul limită de prezentare este de obicei foarte scurt”.

Așa își formează autoritățile fiscale tipul de contribuabil pe care îl vor – dându-i recomandări, dându-i ghiduri de cum să se conformeze, pentru că, nu-i așa?, nimeni nu caută să facă inspecții doar de dragul inspecției.

Nicăieri în lume contribuabilii nu sunt mulțumiți, dar administrațiile fiscale fac eforturi pentru a vorbi pe limba clientului, adică
a contribuabilului. Apropo, contribuabilul e considerat client în abordarea Fiscului britanic (vezi și ultimul raport ”Cum rezolvăm disputele fiscale”). Și, dacă tot suntem aici, aflăm că HMRC tocmai și-a actualizat ghidajul foarte detaliat în materie de prețuri de transfer.

Rămânem în zonă: zilele trecute, Irlanda a venit cu recomandări privind Knowledge Development Box, pentru că are noi reglementări privind impozitarea proprietății intelectuale, o zonă foarte sensibilă, cum bine se știe. Ce exemple să mai luăm? Americanii au harta lor de prețuri de transfer, iar australienii și-au stabilit un obiectiv esențial din a-ți simplifica viața de contribuabil.

Și atunci, dacă toată lumea o face, de la vest la est, de la nord la sud, noi de ce încă întârziem să avem câteva ghiduri explicative și prietenoase pentru contribuabil în acestă materie extrem, extrem de controversată care sunt prețurile de transfer.

Sigur, salutăm faptul că se lucrează la un proces de împrietenire la Finanțe – cel puțin pentru micul contribuabil există deja un set de ghiduri – dar credem că trebuie mult mărită viteza. Să fie statuat și la noi principiul că nu-i arăți contribuabilului colții lupului, atâta timp cât nu-i dai și cărămizile prin care să-și construiască o casă solidă, pentru viețuirea și conviețuirea în pădure (ca-n celebra poveste).

PS. Să mai spunem că, astăzi, sfârșit de august 2016, pe pagina dedicată de pe anaf.ro găsim încă un profil de țară - prețuri de transfer actualizat în ...ianuarie 2014? Iar la secțiunea de legislație (care este doar în română), se prezintă OPANAF 222/2008, care nu mai este valabil de mai bine de o jumătate de an. (2)

 

Note - actualizare

(1) Dl. Ionuț Mișa este, din ianuarie 2017, secretar de stat în Ministerul de Finanțe

(2) La momentul consultării (25 ian. 2017), paginile menționate nu erau actualizate