Era doar o problemă de timp până când prețurile de transfer să ajungă și în România o chestiune de dezbatere publică!

Din perspectiva experienței sale de 15 ani în domeniul prețurilor de transfer, Adrian Luca, fondatorul TPS, a fost invitatul redactorului-șef al Ziarului Financiar, Sorin Pâslaru, la emisiunea ZF Live din 14 august 2015. Tema a pornit de acuzațiile prezente în rechizitoriul întocmit de autorități în cazul Petrotel-Lukoil, vizând așa-numitul ”export de profit” în cadrul grupului.

A fost o dezbatere animată, pe care vă invităm să o urmăriți aici, ca un semnal de atenționare privind starea de spirit care va însoți subiectul sensibil al tranzacțiilor intra-grup în perioada următoare.

Iată mai jos câteva din declarațiile reprezentantului TPS în cadrul emisiunii:
- Cheia acestui dosar e legată de prețuri de transfer. Problema cu prețurile de transfer e că trebuie să te compari cu piața – cu prețul la care tranzacționează două părți independente;
- În rechizitoriu (așa cum a apărut în presă), se face comparația cu costul de producție. Consider că e o abordare simplistă, pentru că atunci când vorbești de un preț trebuie să te raportezi la piață, la cerere și ofertă. Dacă toată lumea ar avea obligația să vândă peste costul de producție, ar însemna că nu ar trebui să mai existe companii (private/de stat) care să mai raporteze pierderi;
- Nu poți doar să te uiți pe niște cifre care arată pierderi și să tragi concluzii; fiecare sector are particularitățile lui, marje de profit specific, iei în calcul o perioadă de 3-5 ani, se fac analize de comparabilitate (studii de benchmarking) … Sunt instrumente simple, prin care se poate verifica încadrarea în marja de piață – pentru aceasta am creat baza de date TPSoft.ro;
- Dacă trebuie să import materie primă, pot sa ma raportez la cotația de la bursă; la un împrumut, mă uit la bonitate, la credit-rating: care ar fi costul de finanțare pe piața liberă?
- Ca regulă generală, apar suspiciuni când vorbim de o tranzacție intra-grup, mai ales una cu intangibile (servicii, drepturi de proprietate intelectuală etc.), dar legislația are formule de protecție – ”arată-mi că ai avut nevoie de serviciul respectiv, că prestatorul are capabilitatea de a executa serviciul și că serviciul a fost prestat efectiv și a avut un beneficiu economic și comercial”. Dacă aceste condiții sunt îndeplinite, cheltuiala este deductibilă. Apoi se trece la analiza prețului la care s-a încheiat tranzacția;
- O analiză de prețuri de transfer durează cel puțin trei luni; mergi la companie acasă și te întâlnești cu fiecare director de departament ca să-nțelegi ”inima companiei”, să înțelegi ce face și pentru ce trebuie acea companie să fie remunerată;
- Dosare grele vizând prețurile de transfer sunt peste tot în lume (vezi cazurile Google, Starbucks, Caterpillar, Apple etc.) SUA au calculat că ar avea 2,1 trilioane de dolari de astfel de ”profituri exportate”. N-am auzit să se fi ajuns la anchete și arestări. Problema prețurilor de transfer este una pur fiscală – dacă nu desfășori tranzacții la prețuri de piață, atunci autoritatea are dreptul să-ți impună o ajustare a prețurilor de transfer;
- Nu e nimic ”mistic” aici – există întotdeauna o luptă între dorința grupului de otimizare fiscală, folosind pârghii legale, și dorința statului de protejare a surselor bugetare;
- O mare greșeală este să subestimezi Fiscul. Autoritățile fiscale române au arătat clar o creștere a experienței în acest domeniu, iar comunicatul privind bilanțul pe primul semestru este un semnal clar în acest sens. În plus, arată că se merge pe calea corectă, a transparenței;
- Autoritățile au două căi de abordare a problemei – una e politică, de a închide toate portițele fiscale, de a strânge la maximum șurubul, ceea ce în final are consecințe asupra economiei și investițiilor; cealaltă, e abordarea autorității fiscale – în mod transparent, spun ”vedeți că suntem cu ochii pe tranzacții, urmărim gradul de risc, avem oameni instruiți …”;
- Problema a explodat de câțiva ani, odată cu marile cazuri internaționale; s-a schimbat cadrul internațional, au apărut modificări legislative la nivel internațional, vezi planul BEPS (de la OCDE) sau, mai nou CCTB la nivelul UE;
- Până acum erau puține companiile de la noi  care, într-o decizie de business, luau în calcul și implicațiile legate de prețuri de transfer.
Dar acest caz va schimba cu atât mai mult situația, va duce la o conștientizare a riscului că orice decizie de business are consecințe care vizează prețuri de transfer. Nu mai e suficient ca o companie să fie reactivă, trebuie să fie proactivă în chestiunea prețurilor de transfer.


Pentru mai multe detalii despre ce înseamnă să fii proactiv în contextul actual, vă stăm oricând la dispoziție.