Fiscul este susceptibil când vine vorba de companii cvasi-dependente de compania-mamă și foarte susceptibil când aceste companii sunt și furnizori de servicii. Iată de ce furnizorii captivi de servicii trebuie să fie în permanentă alertă pentru a-și justifica în mod convingător rezultatele financiare. Cazul următor "furnizează" câteva învățăminte de mare utilitate.  

Cazul, pe scurt 

Compania A acționează ca furnizor de servicii software pentru o parte afiliată din străinătate. 

Autoritățile fiscale au pus în discuție profitabilitate scăzută obținută de companie în timpul ultimilor trei și a cerut companiei să prezinte dosarul prețurilor de transfer. 

Compania a arătat că ratele orare folosite la stabilirea prețurilor de transfer au fost la valoarea de piață. Mai mult, a justificat profitabilitatea scăzută prin excesul de capacitate (50 - 60%), tradus prin ore nelucrate de personalul său și care nu pot/nu trebuie să fie refacturate către partea afiliată.

De cealaltă parte, autoritățile au respins argumentele aduse de companie, susținând că acesta acționează ca un furnizor captiv și nu ar trebui să reflecte riscul  de exces de capacitate, din moment ce nu are nicio autonomie (spre exemplu, organigrama locală nu include un departament de marketing și vânzări, și practic nu există o evidență a proiectelor independente derulate de companie). Autoritățile cer să fie luată în considerare o rată de utilizare a capacității de 75% - considerând că aceasta este media pe segmental respectiv de piață -  ceea ce ar antrena ajustarea prețurilor de transfer.

 Protecție și reacție fiscală 

Cu toate acestea, "A" a reușit ca, într-un final, să-și apere poziția , demonstrând că:

-      a încercat în repetate rânduri să identifice proiecte locale care i-ar fi permis să-și folosească la capacitate personalul angajat;

-      are clienți independenți cărora le facturează direct;

-      contractul dintre părțile afiliate nu conține clauze de exclusivitate;

-      are o strategie pe termen lung care implică o politică special de păstrare a specialiștilor;

-      și partea beneficiară a exportului de servicii software a avut o profitabilitate redusă (ceea ce arată că nu vorbim de un export de profit);

-      are un cost cu forța de muncă care depășește în mod curent media pieței privind cheltuielile operaționale totale;

-      plătește impozite (în special pe salarii) care sunt semnificativ mai mari decât ale oricărei alte companii locale de IT.

 Teorie + Practică = Soluții

"Cazurile de prețuri de transfer se câștigă sau se pierd de regulă pe baza dovezilor referitoare la faptele desfășurate. Cheia în astfel de cazuri este să pui cap-la-cap o justificare convingătoare referitoare la ce anume determină succesul financiar al unei afaceri, avand la bază o analiză detaliată a funcțiilor, riscurilor și activelor și o înțelegere exactă a informațiilor financiare relevante. 

Dacă există indicii asupra faptului ca rezultatul fiscal declarat de către contribuabil este diferit față de normalitate și de realitatea economica – “too good to be true" – sunt șanse mari ca el să fie supus unei investigații detaliate. In schimb, dacă sunt indicii că rezultatele financiare ale contribuabilului sunt rezonabile, este posibil ca o investigație sa nu merite efortul".

- extras din Ghidul Auditorului în Transfer Pricing (Roadmap), IRS, februarie 2014