pentru transfer pricing în siguranţă
Media Center
Acest text nu își propune să ”taxeze” propunerea de introducere a impozitului minim pe profit ca procent din cifra de afaceri (1), ci să ofere o ... ”bază de taxare”. Lăsăm cititorul/contribuabilul ca, prin datele primite și, mai ales, prin punerea acestora în context, să-și creeze o imagine de ansamblu pe baza căreia să analizeze în cunoștință de cauză dacă acum e momentul sau nu e momentul, dacă se justifică sau nu se justifică adoptarea acestui sistem. Rămânem convinși că un sistem de impozitare nu este, el în sine, nici mai bun, nici mai rău decât altul (2), dar practica îndelungată de consultanță ne-a mai convins de ceva: pentru a funcționa, orice sistem are nevoie nu doar să fie adoptat (a se citi impus) de politicieni, ci să fie adoptat (înțeles/acceptat) de economie și de contribuabilii. Așa vom pute face trecerea la o măsură de politică pur și simplu (simplistă?) la una de politică fiscală (preferabil, cât mai simplă!)
(1) companiile cu o cifră de afaceri de peste 100 de milioane de euro să plătească anual maximul dintre 1% din cifra de afaceri și impozitul calculat după sistemul actual de impozitare a profiturilor. Comunicat PSD, februarie 2023
(2) vezi și ”În așteptarea momentului când ar putea fi înlocuită cota unică”, comunicat CCF, iunie 2022
Un concept, mai multe formate
Prin definiție, sistemul impozitului minim pe profit impune o obligație minimă de plată pentru companie. Poate fi o sumă fixă sau poate fi rezultatul unor reguli speciale. În varianta de impozit minim alternativ, compania plătește cea mai mare sumă comparând impozitul minim cu impozitul rezultat din aplicarea sistemului standard de impozitare.
În funcție, în principal, de gradul de maturitate al administrației fiscale, dar și de specificul local,
mai multe state au adoptat baze diferite de calcul pentru impozitul minim
- Bazat pe cifra de afaceri (Turnover-Based Minimum Taxes). La nivelul anului 2018, sistemul era folosit în 31 de țări, în general țări cu veni redus, cu rate care variau între 0,2% (Tunisia) și 3% (Bolovia, Guineea Ecuatorială, Guineea, Madagascar), o rată medie fiind de 1,2%
- Bazat pe active (Assets-Based Minimum Taxes). Sistem folosit în 10 țări, cu rate între 0.4% (Peru) și 2% (Panama), la o rată medie de 1,2%
- Bazat pe o formulă modificată de calcul a câștigului ( Modified-Income Minimum Taxes). Aplicat de state cu economii dezvoltate (SUA, Canada, Coreea, dar și India). Ratele sunt mai ridicate decât în variantele anterioare (în medie, peste 10%), în condițiile în care baza de impozitare tinde să fie apropiată de cea a sistemului standard de impozitare.
Impozitul minim se mai diferențiază și în funcție de sursa venitului, rezidența companiei, jurisdicția de operare a sistemului de impozitare.
(un tablou global, aici)
În general, un sistem de impozitare minimă ...
|
Argumente... |
... Ajustate |
|
Poate fi eficient în stoparea declinului încasărilor din impozitarea obișnuită (standard) a profiturilor companiilor, atunci când se constată folosirea abuzivă de către contribuabili a sistemului deducerilor fiscale și/sau a fenomenului evitării plăților (tax avoidance). De asemenea, poate duce la creșterea încasărilor, prin îmbunătățirea percepția de corectitudine fiscală pe verticală (plătim, de la mic la mare). În definitiv, toți contribuabilii beneficiază de serviciile statului și e normal să contribuie la susținerea acestora chiar și în anul în care respectivul contribuabil a avut pierderi. |
Simpla existență a unui sistem alternativ la impozitul standard duce la interpretări privind echitatea pe orizontală, între contribuabili similari: cum explicăm că ar fi mai puțin suspect de tax avoidance un contribuabil cu vânzări/active de x, față de unul cu vânzări/active de x+ 1, din același domeniu? Administrația fiscală trebuie să aibă grijă ca plata impozitului minim să nu fie văzută ca un ”preț” pe care îl poate plăti un contribuabil să facă tax avoidance, în detrimentul altuia care a raportat profit, a fost corect și a muncit eficient. Astfel, în lipsa unei reforme structurale în relația cu contribuabilii săi pe bază de analiză de risc, Fiscul își păstrează costurile mari cu inspecțiile fiscale. Tocmai în numele corectitudinii și al eficienței, și sistemul de impozitare minimă trebuie să găsească o formulă (cel mai adesea prin credit fiscal) de a nu penaliza companiile care fost nevoite să raporteze pierderi, din cauza conjuncturii obiective din piață sau pentru că au făcut investiții. Renunțarea la angrenajul de deduceri, provizioane și stimulente cuprins în sistemul standard de impozitare înseamnă și renunțarea la pârghiile clasice de politică fiscală, prin care statul vrea să încurajeze un comportament sau altul (ex. investiții într-un anumit domeniu, renunțarea la dependența de împrumuturi pentru finanțare – vezi proiectul DEBRA la nivel european etc.) Faptul că un contribuabil va fi nevoit să-și calculeze obligațiile în paralel după două sisteme de raportare (impozit standard/minimum) sau chiar trei (dacă intră sub și incidența regulilor impozitului minim global) poate crește substanțial costurile de conformare fiscală. |
Impozitare minimă bazată pe cifra de afaceri
|
Argumente... |
... Ajustate |
|
Vânzările unei companii sunt un indicator ușor de observat și înțeles de contribuabili și o bază ușor de administrat de administrația fiscală. Este mai greu de manipulat scriptic, mai ales în cazul companiilor mari (ex - să te oprești cu vânzările la 99,9 milioane de euro, doar pentru a cădea sub pragul de 100 de milioane!). |
Cifra de afaceri este un indicator valid al dimensiunii activității unei companii, dar este ”orb” (FMI, 2021), când vine vorba de marjele nete și, deci, de viabilitatea acelei activități. Două companii pot avea aceeași cifră de afaceri, dar o structură a costurilor diferită (și astfel marje nete pre-impozitare diferite) putând ajunge să fie mai degrabă penalizate de un sistem de impozitare minimă față de unul standard. Atunci când ai o rată mică de profitabilitate sau chiar pierderi, ”o impozitare prea mare pe cifra de afaceri face diferența între supraviețuire și eșec”. În vremuri cu inflație ridicată, apare, din punctul de vedere al administrației, inclusiv problema erodării bazei de impozitare (impozitul se raportează la cifra de afaceri din anul precedent, mai mică). Discriminează afacerile care, prin natura lor, presupun un lanț de producție întins pe companii distincte. |
Impozitare minimă bazată pe active
|
Argumente... |
... Ajustate |
|
Activele, spre deosebire de cifra de afaceri, au avantajul că oferă o bază mai puțin erodată de inflația ridicată. Activele brute nu țin cont de metoda de finanțare, deci sunt mai greu de manipulat. Un impozit pe activele brute poate încuraja folosirea mai eficientă a capitalului, premisă a creșterii economice. Teoria sugerează că valoarea de piață a activelor reflectă mai bine valoarea așteptată a viitoarelor profituri, mai degrabă decât profiturile/pierderile raportate în scop fiscal. |
Folosirea activelor în locul câștigurilor ca bază de impozitare penalizează mai mult firmele capital-intensive. Efectul poate fi atenuat, dar nu eliminat atunci când se ține cont de activele nete. Pe de altă parte folosirea activelor nete înseamnă revenirea la suspiciunea clasică din sistemul standard, că firmele vor supralicita împrumuturile pentru a eroda baza de impozitare. În mod ideal, ar trebui incluse în vaza de impozitare atât activele tangibile, cât și cele intangibile (marca, puterea de piață, goodwill), care, prin natura lor, sunt greu de evaluat |
Impozitare minimă prin modificarea bazei de calcul a câștigurilor
|
Argumente... |
... Ajustate |
|
Este o formulă care deviază cel mai puțin de la principiile unui sistem de impozitare standard. Se modifică baza de calcul în ce privește deducerile, creditele fiscale și alte stimulente permise de sistemul standard. Arată o înțelegere corectă a surselor erodării bazei de impozitare și poate acționa la țintă pentru eliminarea/reducerea acestora. |
Poate fi un sistem la fel de complex precum cel standard și, în plus, multiplică substanțial costurile de conformare fiscală ale contribuabilului Este în general apanajul administrațiilor fiscale dezvoltate |
Pe ce drum merg alții
|
Țara |
Rată standard impozitare a profitului |
Sistem de impozitare minimă |
||||||||||
|
AUSTRIA |
24% |
875 euro/trimestru (societăți publice – AG) 437,5 euro/trim. (societăți cu răspundere limitată, GmbH) Sume plătite de companiile care raportează pierderi Poate fi reportat fără limită de timp, considerat ca plăți anticipate pentru viitorul impozit pe profit. |
||||||||||
|
BELGIA |
25% companiile mici și mijlocii pot beneficia de o rată redusă de 20% pentru prima tranșă de profit de 100.000 de euro. Se poate aplica o suprataxare dacă plățile nu se fac la termene trimestriale |
Pentru companiile cu un profit impozabil peste 1 milion de euro, se stabilește un ”coș de deduceri”, în interiorul căruia se vor putea deduce doar parțial anumite cheltuieli. Între 2014-2018 a funcționat un așa numit impozit al corectitudinii (”Fairness Tax”). A fost anulat de Curtea Constituțională, pe baza unei decizii a Curții Europene de Justiție. Lua forma unui impozit suplimentar de 5,15% pe dividendele distribuite de o companie mare sau de filiala locală a unui grup multinațional care își deducea din baza impozabilă o așa-numită dobândă noțională și/sau pierderi reportate din anii anteriori. |
||||||||||
|
UNGARIA |
9% |
Se calculează o bază minima de impozitare ca 2% din venitul total ajustat după reguli speciale. Dacă aceasta este mai mare decât profitul calculat după regulile obișnuite, atunci contribuabilul declară dacă alege să plătească AMT (baza minima la care se aplică rata de impozitare standard, de 9%) sau rămâne la CIT, caz în care crește probabilitatea unei verificări fiscale. |
||||||||||
|
FRANȚA |
25% companiile cu CA sub 10 mil. euro aplică o rată de 15% pentru tranșa de profit impozabil de până la 38.120 euro. companiile cu CA peste 10 mil. euro aplică o ”contribuție socială” suplimentară de 3,3% pe profitul impozabil care depășește 763.000 euro. |
Între 2011-2014 (când rata standard de impozitare era de 33,3%), companiile rezidente plăteau până, la 15 martie, sume fixe în funcție de nivelul vânzărilor din anul precedent, exclusiv TVA, plus veniturile financiare. Sumele erau deductibile
|
||||||||||
|
Luxemburg |
Rate progresive, de la 15% pentru un profit impozabil sub 175.000 de euro, până la 17% pentru profit peste 200.001 euro, nivel de la care se adaugă o suprataxă de solidaritate de 7% |
Impozitul minim pe averea netă este un sistem de rate minime fixe (de la 535 la 32.100 euro) plătite pe tranșe de nivel active (de la sub 350.000 euro, la peste 30 mil. euro). |
||||||||||
|
Slovacia |
21%
Pentru un profit impozabil sub 49.790 euro, se aplică o rată redusă, de 15% |
Între 2014-2018, s-a aplicat un sistem de rate fixe
Diferența între aceste sume minime și impozitul care ar fi fost plătit după regulile obișnuite se consideră avans pentru impozitul pe profit pe următorii trei ani. Impozitul minim nu se aplica companiilor noi în primul an de activitate. |
||||||||||
|
SUA |
21%, pe sistem teritorial de impozitare |
Din 2023, sistem alternativ de impozitare minimă (Corporate Alternative Minimum Tax) presupune impunerea unei rate de 15% pe o bază ajustată, conform raportărilor financiare – book minimum tax. Se aplică în cazul companiilor americane cu o medie anuală a profiturilor globale de 1 miliard de dolari pe ultimii trei ani, precum și în cazul filialelor americane ale grupurilor străine cu profituri agregate de peste 1mld. (filiala să aibă profit peste 100 mil euro obținut în SUA). Compania va plăti maximul între CAMT și sistemul obișnuit de impozitare (cu rata de 21% și care include și sistemul adițional BEAT – base erosion and anti-abuse tax). Sistemul funcționează ca un credit fiscal pe termen nedefinit, pentru momentul în care impozitul în sistemul obișnuit va depăși BMT plus BEAT. Din 2017, funcționează ca sisteme minime de impozitare a veniturilor globale obținute de grupurile americane, BEAT (10%) și GILTI (10,5%) – taxa pe active intangibile globale sub-impozitate (global intangible low taxed income)* |
*Un tabel explicativ privind diferențele între CAMT, GILTI, BEAT și GLoBE (Pillar 2) se găsește în raportul Congressional Research Service, Ianuarie 2023
Și mai vine și GloBe
Proiectul GloBE, cunoscut și ca Pilonul 2 la reformei internaționale împotriva erodării bazei fiscale, este un proiect politic extrem de ambițios înainte de a fi unul fiscal pe măsură. Dovada este și traiectoria sinuoasă, de la inițiativă cerută de marile economii G7/G20, aprobată formal într-un așa-numit cadru global inclusiv BEPS (138 de jurisdicții), acceptată la nivel de directivă după un an de intense negocieri în UE, dar rămasă încă într-o zonă gri în privința aplicării efective de către marile economii din afara UE.
Cert este că, de la sfârșitul lui 2022, statele membre UE au la dispoziție un an pentru a transpune „regulile GloBE”, prin care ar trebui colectat un impozit suplimentar de fiecare dată când rata efectivă de impozitare a unei întreprinderi multinaționale într-o jurisdicție dată este mai mică de 15 % (sub 15% se va consideră impozitare la nivel redus): „regula de includere a veniturilor” (Income Inclusion Rule – IIR) și „regula profiturilor subimpozitate” (Undertaxed Profit Rule – UTPR). Directiva se aplică doar entităților situate în Uniune care sunt membre ale unor grupuri de întreprinderi multinaționale sau ale unor grupuri exclusiv naționale de mari dimensiuni care ating pragul anual al veniturilor consolidate de cel puțin 750 milioane euro. Acesta e pragul de grup ”de mare dimensiuni”, unul care să aibă resurse să gestioneze toate aceste noi obligații de conformare (de ex, pragul de 750 de milioane de euro se regăsește și în directiva raportării țară cu țară/Country-by- Country Reporting).
Pentru scopul acestui studiu, vom reține că, la modul practic, nicio entitate vizată nu va scăpa neimpozitată efectiv cu mai puțin 15%, chiar dacă, nota bene, statul membru poate opta să aplice sau nu acel ”impozit suplimentar național calificat” (pentru toate entitățile constitutive impozitate la un nivel redus ale grupului de întreprinderi multinaționale sau ale grupului național de mari dimensiuni din statul membru respectiv), iar alegerea, odată făcută este irevocabilă timp de trei ani, cu notificare la Comisie. Să ne așteptăm, așadar, la (încă) o legislație extrem de complexă, care, fără să schimbe practic legislația actuală națională în materie de impozitare directă, merge clar spre acel sistem european coordonat de impozitare a companiilor, care va ajunge, cât de curând, la crearea unei baze comune de impozitare (proiectul BEFIT, fost CCCTB). De notat însă că această abordare europeană se menține în cadrul impozitării profiturilor, iar vânzările/ activele pot avea rol de chei de alocare, dar nu de baze directe de impozitare. Amintim aici că și mecanismul de impozitare a câștigurilor extraordinare din domeniul energiei, adoptat în toamna anului trecut, ia în calul profiturile și nu vânzările record).
Analiză realizată de Mihai Lupu, partener TPS - februarie 2023