”Greva profesorilor s-a încheiat! A început școala!” – titlu Hotnews, ediția din 28 noiembrie 2005. O grevă, începută pe 7 noiembrie, încheiată cu acceptarea ofertei guvernului, mediată de președinte, de creștere cu 11,83% a salariului pentru personalul didactic și auxiliar (cererea inițială era de 18%). Următoarea grevă generală, avea să înceapă pe 22 mai 2023. Deocamdată, a 11-a zi a actualei greve s-a încheiat cu ”Profesorii au respins și ultima ofertă a Guvernului și continuă greva”

18 ani pentru o grevă generală… la drept vorbind nu-i putem acuza pe dascălii noștri că au abuzat de acest instrument extrem de convingere. Desigur, nu le putem acorda nici nota maximă la răbdare, având în vedere momentul ales. Fatală coincidență, pentru un tânăr născut în vreme de grevă profesorală să nu-și poate da liniștit BAC-ul din motiv de grevă (una pentru care el, realmente, nu are nicio vină).

N-aș acorda notă foarte mare nici la capitolul pedagogie – adică la modul cum au reușit să-și explice greva, de ce e nevoie de ea și cum ne ajută pe noi toți.

Sigur, nu sunt eu profesor să dau note. Am părinți profesori (acum 18 ani, in 2005, erau încă activi); am avut, și acasă, în Șomcuta Mare, apoi în Baia Mare, la liceul Șincai, profesori mari, de la care am înțeles cât de grea este această meserie (în orice caz, este mult prea importantă pentru a putea fi considerată ușoară).

Dar, din respect pentru munca dumnealor, a celor de atunci și a celor de acum, cred că trebuie spus că pancarte perene precum ”Vrem salarii decente” (aici, din 2023, și aici din 2005) nu sunt suficiente pentru a transmite mesajul disperat pe care trebuie să-l dea școala noastră.

Nici acum 18 ani nu erau suficiente, desigur, dar parcă atunci Google n-avea decât 7 ani, mobilul era ceva cu taste, smart-ul era doar o mașină mică pe benzină, chatgpt-ul, încă o invenție, criza de meseriași, o glumă, sau geopolitica și războaiele între puteri, o materie uitată. Or, la noi, după 18 ani, copiii de azi umblă cu ghiozdane mai grele, citesc manuale mai abstracte și înțeleg lumea mai puțin decât copiii de ieri (părinții de azi). 

N-aș merge până acolo să se facă grevă pentru adaptarea decentă a sistemului de evaluare a elevilor la vremea inteligenței artificiale (tema unei dezbateri actuale în asociațiile de profesori din Germania) , dar am să reamintesc o vorbă pe care am luat-o cu împrumut de la sir Churchill – ”never let a good crisis go to waste”.

În sfârșit, am zis să nu las nici eu această criză să treacă fără a da un set de cifre, eventual ca niște note pentru o eventuală lecție deschisă la Istorie contemporană. Și să începem cu o incursiune în … economia școlii, care ar putea pune un pic lucrurile in perspectiva:

	2005	2023
Născuți vii	221.020	196.858*
Copii în înv. preuniversitar,	3.644.367	2.941.784
Din care liceu	767.439	597.789
Din care școli profesionale	284.412	104.986
Personal didactic înv. preuniversitar	281.034	237.854
Din care în liceu	61.914	52.714
Din care în școli profesionale	6.234	1.430
Câștig salarial mediu net în învățământ (lei)	764	4.321**
PIB/loc (lei)	13.455,3	74.033,7***
Curs valutar (lei/1 euro)	3,68	4,95****

Sursa – INS. *datele pentru număr născuți, copii și personal didactic sunt la 2021. ** date pentru martie 2005, respectiv martie 2023; *** date provizorii 2022; **** date la 31 martie 2005, respectiv 2023 (sursa cursbnr.ro)

Apropo de salarii, iată date comparative privind salariul de bază brut anual, profesori debutanți din școlile publice (în PPS), anul școlar 2020/2021

Nivel	România	Bulgaria	Finlanda	Franța	Germania	Polonia	Ungaria
ISCED 1 (primar)	17.977	15.159	26.493	24.563	50.357	15.068	13.465
ISCED 34 (liceal și postliceal)	17.977	15.159	30.077	26.889	58.541	15.068	13.465

Pentru a facilita comparațiile internaționale, salariile au fost convertite din monedele naționale în PPS. Valorile PPS se obțin prin împărțirea unităților monetare naționale la paritatea puterii de cumpărare respective. Au fost utilizate datele parităților puterii de cumpărare pentru consumurile individuale reale Eurostat 2020 (EU-27 = 1). Sursa Studiul ”Salariile profesorilor și directorilor de școli din Europa în anul școlar 2020/2021” – CE, prin programul Eurydice (octombrie 2022)

 

Văzând datele de mai sus, poate vă întrebați care este una din revelațiile europene la faimoasele teste PISA.  Ați ghicit … Polonia (aici, diferențele dintre rezultate și unde se găsește România comparativ cu Polonia, într-o analiză din 2018).

Și asta poate pentru că nu doar salariile contează, când vine vorba de motivarea profesorilor să facă performanță cu elevii lor. Altfel spus, politicile educaționale nu stau doar în salarii. Comparația de mai jos poate ajută în deblocarea conflictului de muncă actual: acolo unde salariile de început sunt mici, poți crește atractivitatea printr-o ascensiune rapidă la vârful carierei (și implicit a grilei de salarizare). De ce să aștepți ieșirea la pensie pentru a ajunge în vârf, mai ales când ieșirea la pensie e departe de a se face ca la speciali, profesorii având, după părerea mea, condiții cel puțin la fel de grele de muncă.

 

Diferențe  dintre salariile de bază	România	Polonia
După 10 ani de experiență	17,3 %	33,7%
După 15 ani de experiență	24,3%	63,3%
La vârful grilei de salarizare	77,4%	70,2%
Vechime medie pentru a ajunge la vârful gamei de salarizare	40 ani	20 ani

 (sursa raport Eurydice, 2020/2021)

Mai multă flexibilitate și inovație în tratarea problemelor școlii poate că nu va duce neapărat la evitarea următoarei greve generale de peste 18 ani ( sau mai devreme), dar, cel puțin, ne va ajuta să mai avem școală pentru copiii noștri. Ceea ce n-ar fi chiar așa de puțin. 

Și o paralelă fiscalo-educațională

Poate că nu e întâmplător că Polonia este și una din campioanele europene la inovații în politică fiscală. Este deja de notorietate saltul uriaș făcut în reducerea gap-ului de TVA ( diferența între încasările efective și cele potențiale). Mai nou, a preluat și metodele moderne de cooperative compliance/ conformare prin colaborare, cele care stabilesc un parteneriat real între administrația fiscal și contribuabil (dacă vreți, un parteneriat modern între școala care pune note și elevul care trebuie să livreze, nu să fie examinat).

De politici din acestea am avea nevoie noi! Zilele trecute, ministrul Finanțelor spunea că a primit declarații fiscale cu sume chiar peste ceea ce a estimat, dar că încasările efective au fost, în final, sub așteptări. Or ce spune acesta – o nevoie clară de politici fiscale de susținere a contribuabilului care vrea să se conformeze (altfel nu și-ar mai fi depus declarația)! În schimb, concluzia oficială ”Eficiența sistemului de colectare trebuie să crească …”

Adică? Ce înseamnă acesta? Mai multe lucrări de control, mai multe inspecții, pentru că, iată, e nevoie de tot mai mulți bani la buget? Poate chiar mai multe taxe. De unde? Din ce economie? De ce nu vorbim mai mult de politicile de parteneriat? De noile sisteme de evaluare care să țină seama efectiv de analize Big Data? Etc. etc. (mai multe în comentariul ”Vreau un Fisc puternic”).

Chiar nu mai suntem ca acum… 18 ani. Și apropo, în raportul anual ANAF pe 2005 se vorbea de politici de conformare aproape la fel de mult ca în raportul pe 2023. Era bine că se vorbea, păcat că avansăm atât de încet. Da, ar fi nedrept să nu recunoaștem schimbările prin care a trecut administrația față de acum un an, doi, cu atât mai mult fata de acum 18 ani. Dar chiar este nevoie de o adaptare mai rapida a ANAF-ului la aceste vremuri complicate. Are și el, Fiscul, o datorie față de această economie!

 Articol apărut pe hotnews.ro și contributors.ro, sub titlul ”Unde vă vedeți cu greva peste încă 18 ani”, iunie 2023.

Autor - Adrian Luca, TPS