După momentul 8 martie, când dăm jos măștile și redescoperim vechile crize, ar cam fi cazul ca, treptat-treptat să începem să ne (re)adaptăm la realitatea în care există, spre exemplu, proceduri de deficit excesiv. Despre asta e vorba în comentariul de mai jos.  Vă invităm să descoperiți  legătura între frumoasa zambilă și ... utila casă de marcat într-un context actual marcat de mari incertitudini, în care doar crizele rămân sigure!

 

                                     

Odată cu încetarea stării de alertă, se anulează atât toate restricțiile, cât și toate facilitățile”. Citesc această declarație ministerială legată de reîntoarcerea la normal (!) a școlilor și mă gândesc că poate fi extrapolată, ca un soi de avertisment, pentru toate palierele societății și economiei noastre. Crizele noi au și ele, orice s-ar spune, o facilitate – pe timpul lor, crizele vechi tac, le punem pe mute. Dar, într-un final, acestea, cele învechite, își cer din nou dreptul de a se reîntoarce pe prima scenă și de a face muzica.

Apropo, cred că, după momentul 8 martie, ar cam fi cazul ca, treptat-treptat să începem să ne (re)adaptăm la realitatea în care există, spre exemplu, proceduri de deficit excesiv. Zilele trecute, Bruxelles-ul avea câteva avertismente voalate pentru cei care au ceva probleme cu echilibrul fiscal. Zice comisarul Gentiloni: ”Având în vedere perioada de o extraordinară incertitudine, Comisia nu va propune deschiderea de noi Proceduri de Deficit Excesiv în această primăvară. Vom revedea subiectul în toamnă. Dar, din nou, ținând cont de această incertitudine, confirmăm astăzi că recomandările noastre vor fi în continuare formulate în termeni calitativi, pornind de la o bază cantitativă”.

Cum s-ar spune încă mai suntem la faza de recomandări, de ”ghidaj fiscal”, de ”să se evite o nejustificată întârziere în consolidarea fiscală!” sau ”o ajustare graduală a îndatorării publice ar trebuie să înceapă în 2023”.

E încă faza în care cine are nevoie de echilibrarea finanțelor publice mai are timp să-și facă singur și de bună-voie consolidarea. Direct spus, mai are timp să taie din cheltuieli, dar să taie cu cap, nu de la (eventuale) investițiile necesare pentru dezvoltare. Și mai are timp să găsească formule de a aduce bani în plus la buget, dincolo de clasica formulă mai multe inspecții la cei care oricum plătesc! Sigur că, și după 2023, tot de bună-voie se va face consolidarea, dar un pic altfel. După ... Procedură!

Nu știu cum folosim noi, ca economie, societate, administrație acest răgaz conjunctural, dintre două crize. Poate, la cum stau lucrurile, mizăm pe neprevăzutul care tot apare! Doar nu vor dispărea acum crizele pe care să putem da vina pentru ce n-am făcut ce trebuie făcut.

Am să sar acum la o întâmplare de care am avut în acest început de primăvară incertă:  marți la amiază, aflându-mă pe bulevardul Iuliu Maniu (București, sector 6) în căutarea unor simboluri last-minute de 8 Martie, am dat peste o tonetă cu flori. Una simplă, fără brand, fără pretenții. Dar nici neprevăzutul n-are pretenții, apare de unde vrea el: am cumpărat o zambilă, un frumos și bogat exemplar de Hyacinth, având toate indiciile să fie chiar de producție autohtonă, cum mi-a fost recomandat. Și asta nu e tot: odată cu floarea vine la pachet și BONUL FISCAL! Nesolicitat, de bună-voie, cum s-ar spune.

Ăsta da simbol, mi-am zis! Un adevărat exemplar de Hyacinth Compliance! Unde Compliance/conformare este termenul științific pentru plata voluntară a taxelor. Studii cu pretenții spun că fără de această conformare voluntară nu se poate vorbi realist de o creștere sănătoasă a încasărilor bugetare (a se vedea și micul tratat ”Generarea de venituri postcriză pentru administrațiile fiscale”, FMI, seria specială Covid-19)”  

Cred că această întâmplare are legătură și încă una consistentă cu ceea ce ni se poate întâmpla (cu bune și rele) în perioada următoare. Familia care ține toneta de flori de pe Bulevardul Maniu este simbolul contribuabilului care nu o duce roz, poate nu are viața cu miros de zambilă pe care o așteaptă, dar înțelege că din puținul ei este datoare să lase și statului ceva. Sunt sigur că asemeni acestei familii se găsește cel puțin una pe fiecare bulevard din orașele patriei cu tonetă de flori cu bon și corectitudine fiscală față de stat. Doar că acum e rândul statului să înțeleagă că și această corectitudine se plătește, direct spus - trebuie să dea ceva la schimb! Și nu sar cu gândul la super-infrastructură, la super-școli, spitale și alte asemenea, mă duc mai realist la ce zice FMI – ”administrația să demonstreze că înțelege situațiile specifice ale contribuabilului și își adaptează acțiunile în consecință

Astăzi se împlinește o lună de la asigurarea oficială că ”revitalizăm (în această primăvară) comitetul consultativ din care vor face parte mediul patronal, sindicate, mediul academic, instituții financiare care pot participa cu know-how, Camera Consultanților Fiscali, experți în diverse domenii, inclusiv independenți dar care sunt celebri sau care au notorietate și un cuvânt de spus care împreună cu ceea ce primim noi, asistență tehnică internațională, de la FMI sau de la Banca Mondială pe ceea ce înseamnă regimul fiscal și mai ales pe reducerea deficitului fiscal, să începem dezbaterile”. Frumos citatul, dar și ceasul ... ticăie!

Nu cred că ne mai permitem să întârziem mult aceste adunări ad-hoc!

Nu știu cât de multe vor fi de dezbătut, cert este că la sfârșitul acestor adunări nu prea sunt multe opțiuni: parteneriat între administrație și florari, potențiali producători de flori, potențiali învestitori în energie sau înalta tehnologie samd! E nevoie de simboluri (la nevoie, adaptați și denumirea Ministerul Finanțelor!), dar e nevoie și de lucruri concrete de substanță care să atragă investiții, să dezvolte afaceri, să corecteze dezechilibre. Cum vedem, crizele din jurul nostru se grăbesc atât de tare că, pur și simplu, nu cred că mai e vreme de amânări. Pur și simplu nu ne vor mai acorda această ... facilitate!

Doresc, tuturor, o primăvară mai puțin incertă, cu pace, dacă se poate!

 

Articol apărut pe contributors.ro, martie 2022. Autor - Adrian Luca, TPS