La un an și patru luni de la intrarea în Codul de Procedură Fiscală, prevederile privind obligația de raportare a aranjamentelor transfrontaliere raportabile (celebrul DAC6) beneficiază de un necesar face-lift, care mai elimină din scăpările de design inițiale. Aceasta nu înseamnă că noua variantă nu vine cu pasaje interpretabile, deloc ... necesare.

Iată punctele aduse de proaspăta Legea 123/6 mai 2021 pentru aprobarea OG 5/28 ianuarie 2020 (aici, secțiunea legislație).

Din start trebuie apreciată introducerea sintagmei ”deja raportate către ANAF sau către autoritatea competentă dintr-un alt stat membru” în alineatele (13) și (15) ale art. 291^4, prin care se confirmă că raportarea unui aranjament într-un alt stat membru nu mai face necesară raportarea respectivului aranjament și la ANAF. Aceasta era de altfel în spiritul Directivei – ”intermediarul este exonerat de depunerea informațiilor dacă deține dovada, în conformitate cu dreptul intern, că aceleași informații au fost depuse într-un alt stat membru”. Dar de ce a simțit nevoia legiuitorul ca, prin actuala lege, să mai adauge o doză de neclaritate? Dacă OG 5 vorbea de ”poate fi exonerat de obligația de raportare dacă deține dovezi concludente din care să rezulte că informațiile au fost deja raportate”, Legea 123 cere ”dovezi concludente din care să rezulte dincolo de orice dubiu” (sublinierea noastră) Poate fi ceva concludent și în același timp cu dubii?

Acum despre modificările necesare. S-a defalcat categoria pct.1, de la lit b) a categoriei C a semnelor distinctive și astfel există acum C.1.b - (i), respectiv C1b-(ii) din care doar (i) trebuie inclus în sfera testului beneficiului principal (acolo unde destinatarul este prezent într-o jurisdicție unde nu există impozit pe profit sau, dacă există este la o cotă sub 1%).

Apoi s-a reintrat în litera directivei și s-a stabilit că la E.3. e vorba de profiturile anuale preconizate (și nu de venituri), iar aceste profituri sunt ale entității care efectuează transferul de funcții și/sau riscuri și/sau de active în interiorul unui grup. Poate n-ar fi stricat aici să se vină și cu o clarificare că ar trebui calculat rezultatul cumulat după cei trei ani.

Rămânând la categoria semnelor specifice prețurilor de transfer, se respectă acum spiritul directivei, prin precizarea că activele corporale greu de evaluat (E1.2.) sunt văzute ”potrivit înțelesului atribuit acestei noțiuni de Liniile directoare privind prețurile de transfer emise de OECD”.

A fost remediată și traducerea la B.3., în sensul că trebuie raportat ”un aranjament transfrontalier care include tranzacții circulare care au ca rezultat un carusel de fonduri (round-tripping of funds)” ,s.n., o plajă mai largă decât  ”tranzacții circulare care au ca rezultat spălarea banilor”, o trimitere strict penală, cum era în OG5. Reamintim că această categorie trebuie văzută prin prisma testului beneficiului principal.

Cam acestea sunt modificările. Dar nu, mai e ceva, în aparență inofensiv. Categoria B.1. are, avea prin OG 5, următorul cuprins: ”un aranjament transfrontalier prin care un participant la aranjamentul respectiv ia măsuri artificiale, prin acesta înțelegând inclusiv tranzacții transfrontaliere artificiale definite conform art.11 alin (3) din Codul Fiscal, care constau în achiziționarea unei societăți care înregistrează pierderi, întreruperea activității principale și utilizarea pierderilor societății pentru a reduce pierderile fiscale ...” Am subliniat acest paragraf pentru că în Legea 123 ... dispare. Pare să fie vorba astfel de o limitare a ce înseamnă măsuri artificiale, pentru că nu se mai face trimitere la artificialul (foarte larg) din art.  11 -  ”tranzacțiile/ seriile de tranzacții transfrontaliere care nu au un conținut economic și care nu pot fi utilizate în mod normal în cadrul unor practici economice obișnuite, scopul esențial al acestora fiind acela de a evita impozitarea ori de a obține avantaje fiscale care altfel nu ar putea fi acordate”.

Prin urmare, dacă prin noțiunea de artificial nu se mai înțelege art. 11, atunci ... ce se înțelege? Larg, așa cum era, art. 11 era totuși un reper, prin trimiterea la avantaj fiscal. Să înțelegem că, de acum, vorbim de artificial chiar și acolo unde se vede avantajul fiscal? Rămânem doar la aprecierea artificial = care nu e normal? Asta nu prea sună a clarificare!

Dar să privim în continuare lucrurile în spiritul legislației europene. În definitiv, avem Recomandarea Comisiei Europene din 6 decembrie 2012 privind planificarea fiscală agresivă, care stabilește că „nu se iau în considerare acordurile artificiale sau seriile de acorduri artificiale care au fost introduse (sublinierea noastră)  în scopul esențial de a evita impozitarea și care conduc la un avantaj fiscal. În scopuri fiscale, autoritățile naționale trebuie să trateze aceste acorduri în funcție de natura lor economică.”  (vezi și articolul despre DAC6 din iunie 2019 din revista Consultant Fiscal, plus resursele DAC6 de mai jos).

În rest, că e Lege sau OG, rămâne cum am stabilit legat de DAC6 – documentați la semne distinctive  fiecare nouă tranzacție externă, mai ales dacă e în cadrul grupului. Documentați, chiar dacă nu pare că ar fi vorba de ceva raportabil. Nicio justificare în plus nu strică. Mai ales în vremurile astea, parcă anume făcute pentru interpretabilul DAC6.

 

Ca de obicei, contați pe specialiștii TPS pentru protecție și reacție fiscală transfrontalieră!  

Prezentare TPS ”DAC6 în acțiune” (studii de caz, interpretare și soluții) 

Modul Comparare implementare DAC6 în Statele UE!

Ofertă Personalizată DAC6!

Solicită Demo Soft DAC6! 

RESURSE DAC6