Printr-o ciudată potrivire, miercuri 14 aprilie, taman când mașinăria noastră politică intra pe contrasens, de undeva de pe lângă Bruxelles ne venea următoarea întrebare: Unde vă e ambiția? Și completarea – Voi chiar nu știți ce vine?!

Comunicatul de miercuri al EuroNCAP privind cele două stele obținute la testele de siguranță de  noile modelele Sandero Stepway/Logan ale mărcii auto naționale seamănă, de fapt, cu un rating acordat integrării noastre europene, ca economie, ca societate, chiar.

Să citim mai cu atenție comunicatul acestui organism – custode al stelelor de siguranță pentru mașinile comercializate pe piața europeană (1). ”Protecția la impact (oferită de modelele testate) este onorabilă, ar încadra mașina la patru stele (din maximum cinci), dacă nu ar fi deficiențele din celelalte zone (echipamentele high-tech în prevenirea apariției accidentelor, cele care au transformat conceptul de siguranță în ultimii ani).  Sandero și Logan rămân fidele etosului mărcii de buget redus, fără ornamente (no-frills). În mod clar, producătorul și-a găsit piața și s-a poziționat bine în ea, dar un rating de două stele arată o ambiție mică, chiar și pentru un low-cost. Producătorul știe că mașinile sale vor trebui în curând să se conformeze noului Regulament General de Siguranță”.

Acest Regulament din 2019 și care va intra în vigoare din iulie 2022 este cheia de contact cu noua realitate europeană. Pare, într-adevăr, greu de înțeles că mai pot exista aceste două stele, când în foarte scurt timp orice mașină nouă vândută în UE, nu contează că e low-cost sau limuzină, nu contează ce ambiții are, trebuie să fie dotată cu o listă de minunății tehnice (2) care să dea mai multă siguranță tuturor participanților la trafic.

Dar era fatal să se ajungă aici. De câte ori ați auzit în dezbateri publice (de politici economice, dacă termenul nu e prea pretențios) de acest Regulament cu impact final asupra … participanților la întreaga economie. Ați văzut vreun studiu de . . . impact?

Că vrea sau nu vrea, producătorul auto va incorpora de la anul costuri suplimentare de circa 500 de euro pe mașină (sursa – raport european, aici). Și de aici se nasc o groază de întrebări. Cât din noile costuri se va duce în prețul de vânzare? Cu ce impact asupra pieței interne? Dar asupra exporturilor? Sunt întrebări cruciale pentru o piață inundată de mașini la mâna a doua și pentru o economie care se zbate în deficite.

Dar și dacă nu se umblă la prețuri, undeva tot trebuie să debușeze noile costuri! Din ce altă parte va tăia producătorul, mai ales unul cu marjă foarte strânsă de operare? Care va fi impactul asupra forței de muncă? Dar asupra planurilor de dezvoltare? Iată alte întrebări cruciale pentru buna guvernare a unei economii, mai ales una ca a noastră.

După intrarea în Europa, am crezut că am prins integrarea de picior și ne-am lipit pe frunte eticheta low cost, în traducere fără pretenții de cine știe ce ornamente de valoare adăugată. Iar de această etichetă ne-am achitat destul de onorabil, la drept vorbind.

Doar că Europa noastră pare să nu mai fie cea pe care o știam și, din când în când, ne scoate din zona de confort amintindu-ne că, la piață comună, standarde comune, ba chiar și politici comune.

Așa s-a schimbat nu doar conceptul de siguranță auto, ci însuși conceptul de a face business în Europa. Și încă n-am văzut totul. Ce ziceți de un salariu minim european, de o bază comună de impozitare europeană, de standarde comune de raportare publică, de un impozit pe profit minim la nivel european (pardon, chiar global, că SUA tocmai au dat verde inițiativei)? Sunt toate măsuri aflate pe țeavă și care vor însemna adaptări ale modelului de afaceri, repoziționări de piață, redefiniri ale etosului acelor companii care au ambiția să reziste la impactul cu noul normal european (și global). Ambiție or avea, dar au cadrul, au mijloacele, sunt ajutate să reziste?

Câte astfel de teme găsim în agenda noastră publică? Cât de serios vorbim, de fapt despre Europa? Acum mai bine de cinci ani aveam ambiția să rog proaspăt instalatului guvern tehnocrat să facă ceva  nemaifăcut până atunci: să înceapă racordarea cu marile teme europene! Să pună Europa pe agenda publică internă, să mănânce Europa pe pâine, cum s-ar spune!. O lume întreagă s-a schimbat de atunci, până și pâinea s-a scumpit. Acum un an, mai aveam ambiția să cred că pandemia ne va ajuta să ne mobilizăm pentru o altă abordare.

Sigur, și eu, ca atâția alții, voi continua să sper. Dar n-ar strica acum, cât încă se mai poate face ceva, să vedem și puțină ambiție din partea politicienilor noștri! Asta, desigur, dacă nu consideră că o rezistență de două stele este una onorabilă.

Note:

(1) Organizația a fost înființată în 1997 și își are sediul lângă Bruxelles (Leuven, circa 25 de km). Printre membri sunt ministere din Germania și Franța, organizații locale ale automobiliștilor din principalele economii europene, asiguratori. ”Euro NCAP a devenit rapid catalizatorul care a dus la îmbunătățirea semnificativă a design-ului automobilelor din punct al siguranței”, cum se recomandă într-o scurtă prezentare . În subsidiar, standardele tot mai ridicate protejează și industria europeană în fața concurenței neloiale. 

(2) Radar care să declanșeze frânare de urgență (AEBS), cutie neagră pe modelul de la avioane, , cameră/senzori pentru mersul înapoi sisteme de avertizare când nu ții mâna pe volan, când ai trecut peste banda de demarcație … o sinteză, aici.

 

Articol apărut pe hotnews.ro și contributors.ro, aprilie 2021. Autor - Adrian Luca, TPS