Acum câțiva ani, ziarul londonez „The Guardian” invita diferiți posesori de meserii considerate mai speciale să le împărtășească cititorilor, chiar sub acoperirea anonimatului, despre cum e în realitate munca lor. Seria se chema chiar așa - „Din viața secretă a ...”. A venit și rândul unui consultant fiscal, adică - nu-i așa? - a aceluia care ajută oamenii „cum să-și planifice finanțele pentru a fi siguri că plătesc impozitele în suma corectă” (conform nationalcarrers.service.gov.uk).

Cum se destăinuia anonimul sfătuitor de taxe britanic? „Să ai de-a face cu HMRC (Fiscul britanic) poate fi un coșmar, pentru că o țin mereu în reorganizări. Mulți din angajații lor cu experiență au fost înlocuiți cu oameni care nu sunt pe măsură. Apoi e această muncă continuă de a ține pasul cu torentul de nouă legislație care apare în fiecare an. E greu pentru mine, care sunt realmente pasionat/obsedat de fiscalitate. Dar îmi închipui cum se simte un contribuabil care trebuie să se descurce singur. (…) În majoritatea timpului, ne ocupăm cu acea muncă de rutină de conformare fiscală, dar, din când în când, vine și partea interesantă - planificare fiscală, reorganizare de companii, achiziții... Îmi place partea asta, nu doar pentru că este mai profitabilă, ci și pentru că mă provoacă intelectual. Ca mulți dintre cei care lucrează în fiscalitate, și eu sunt nițel cam tocilar. (…) Nu am pledat niciodată pentru scheme mascate de evitarea a plății taxelor și chiar mi-am descurajat clienții să facă asta. Și asta din rațiuni de moralitate, dar și din pragmatism - multe din schemele astea chiar nu funcționează și Fiscul câștigă în instanță”.

Citind aceste declarații, unui consultant român mai că-i vine să spună - „ca să vezi, nu știam că am o viață secretă de consultant britanic!”. După care ar adăuga imediat: „poate că avem noi reflexe și probleme de fiscaliști englezi, dar realitate e că funcționăm într-un altfel de sistem. Poate că trimitem noi formularele tot pe internet, dar formularele sunt altfel!”

Sunt zeci de „altfel” care vin din sute de mici detalii. Alter ego-ul nostru britanic vine dintr-o societate așezată, pregătită să recepteze munca sfătuitorului de taxe încă de pe la 1890 (atunci sunt atestate primele cursuri de pregătire în fiscalitate). El negociază cu un Fisc care e atât de puternic încât își permite să fie flexibil, să propună un sistem alternativ de rezolvare a disputelor fiscale, printr-un mediator specializat (altul decât inspectorul de caz), să aloce un om de contact care să se ocupe cel puțin de marii clienți… Apropo, acolo plătitorii de taxe sunt considerați clienți în raport cu Fiscul.

De fapt, britanicul nostru funcționează într-un sistem cu o altă filozofie, o filozofie care pleacă de la legile fiscale și nu numai. Nici chiar tot tăvălugul acesta al Brexitului nu poate șterge o cultură solidă a transparenței guvernamentale, în care administrația este în serviciul contribuabilului și nu invers, iar un client are drepturi și sfătuitorul lui - un statut pe măsură.

Nu spun toate acestea pentru a face imediat comparația de rigoare „pe când la noi…”. Vreau doar să vă (re)amintesc că mai avem multe de făcut. Sigur, nu vom putea schimba istoria de la 1890, dar pentru toate celelalte „pe când la noi...”, avem datoria să nu renunțăm la a cere - și la a propune pași concreți către - schimbarea pe care ne-o dorim.

Din această perspectivă, Camera Consultanților Fiscali (CCF) își dorește să devină un forum mai activ de dezbateri și idei, o voce mai puternică în economie, dar și în societate. Pentru aceasta are nevoie de voi, de toți membrii comunității. Ați întâlnit un caz flagrant de eșec al sistemului, ați identificat o metodă de rezolvare?! – veniți la CCF pentru că împreună vom putea acționa mai eficient!

De 23 aprilie, Ziua națională a consultanților fiscali, să ne reamintim că, din fericire, ne-am ales o meserie frumoasă care mereu ne provoacă să găsim soluții. E un bun moment de a începe să ne rescriem povestea vorbind de viața publică a consultantului fiscal român!

 

Articol apărut în revista ”Consultant Fiscal”, aprilie 2019. Autor - Adrian Luca, TPS