Am fost ieri la o conferință pe teme de fiscalitate. Da, acel tip de întâlnire dintre specialiști (directori de taxe din companii, consultanți, responsabili din administrație) unde se dezbat chestiuni tehnice. Spre exemplu – am vorbit de taxarea inversă la TVA, de clauze anti-abuz, de accentul care se pune acum pe documentarea substanței economice a tranzacțiilor dintre afliați, pe prețurile de transfer ( prețurile acelor tranzacții ) etc. etc…. chestiuni tehnice doar în ce privește aplicarea, pentru că ele sunt, în realitate, chestiuni politice.

E deja un fapt – s-a spus și în cadrul respectivului seminar – că mare parte din prevederile fiscale de acum și de mâine sunt modelate în primul rând după politica trasată la nivel european (prin CE), chiar global (prin OCDE). E suficient să amintesc de noua constrângere europeană despre care voi atrage atenția, ori de câte ori voi avea ocazia, din cauza implicațiilor sale teribile – CCCTB (Common Corporate Consolidated Tax Base), care excede deja celebrul plan BEPS (Base Erosion and Profit Shifting). Sub imperiul acestor schimbări, chiar spuneam că trăim în vremea BE Prepared to Switch!

Și apropo de switch…

În aceste zile, vorbim foarte mult de ”tehnic versus politic”, de preemțiunea pe care sectorul tehnic ar avea-o asupra sectorului politic. Ca simplu tehnician ce sunt, care zi de zi sfătuiesc firme mari și mici să-și pună la punct politica fiscală, simt nevoia să clarific un lucru: am, cu toții avem nevoie de politică publică! Trebuie să știu, eu și alte milioane de români, cum arată politica publică în domeniul meu, cum e corelată cu celelalte politici publice, ce ținte are, cum vrea să le îndeplinească.

În accepțiunea generală, politica are o mare problemă, reală: a fost coruptă de la misiunea ei de bază, aceea de a trasa un drum în folosul interesului public. Sunt diverse drumuri, unii suntem de acord cu ele, alții nu, se nasc dezbateri politice despre cum, unde, cât, de ce? Sunt întrebări legitime când vine vorba de interesul public (să zic național?) dar ilegitime și imorale când ajung să fie asociate doar cu interesul personal al politicianului. Al acelui om pe care multă lume îl asociază în primul rând cu inițiatorul unor politici de clan, dacă nu personale, și foarte puțin cu politici care să servească interesului public.

Dar, revenind la seminarul de care vorbeam: primul vorbitor este o tânără care captează atenția audienței – prin ceea ce spune (arată că e stăpână până și pe virgula de la paragraf), prin modul cum vorbește, prin modul cum se prezintă. De la discursul tehnic, până la ținuta ”business”, nu e diferență între ”noi”, reprezentanți ai interesului privat (a se citi mediul de afaceri), și doamna, ca reprezentant al interesului public (a se citi administrație publică). Pentru că, am uitat să spun, este ”șef-serviciu” în minister. Și – așa cum nu mi s-a întâmplat de multe ori – chiar am simțit că am în față un reprezentant al unui serviciu public care își cunoaște foarte bine meseria.

Sigur, pot să fiu sau nu de acord cu tot ce spune, cu toate argumentele sale – mă interesa să știu și opinia structurii administrative de implementare (respectiv ANAF) – dar… important e că ai cu cine vorbi/dezbate în termeni tehnici, despre probleme concrete cu care mediul de afaceri se confrunta zi de zi. Adică vorbim aceeași limbă, stăpânim aceleași concepte.

Întors la birou, aflu că suntem pe fast-forward în nașterea unui guvern de tehnocrați, fără, nu-i așa, ingerințe politice. Sâmbătă/duminică se anunță, poate marți e deja instalat, așa că miercuri poate deja să dea prima ordonanță de urgență. Mi-aș dori să știu mai multe de modul cum sunt recrutați viitorii miniștri. Tehnicieni sau nu, au în față drumuri de politică publică, provocări multiple, bine evidențiate de analiști și presa de specialitate.

Pentru că ar trebui să fie evident pentru toată lumea că, dincolo de ceea ce ne vine pe filieră europeană/globală (vezi CCCTB, BEPS), trebuie să venim și noi cu o politică publică proprie care să servească interesului acestei economii și societăți.

Desigur, aici, nu e vorba doar de numirea miniștrilor. Mult mai importantă va fi alegerea eșaloanelor următoare (secretari de stat, directori etc.), cele care asigură, în fapt, funcționarea actului administrativ. Cred că nimeni nu are nevoie acum de tehnocrați teleportați, așa cum nu are nevoie de politicieni teleportați.

Eu, unul, aș merge prin fiecare minister, prin fiecare autoritate publică, aș deschide ușile compartimentelor, aș vorbi cu șefi și funcționari, pentru a vedea care înțelege, care vorbește cel mai bine pe limba comunității pe care o deservește – că e din economie, din transporturi, ori din cultură. Am fi surprinși să vedem că sunt și aici tineri care au dorit să intre în administrație, nu pentru că sunt mai slabi, nu pentru că nu sunt ambițioși, ci pentru că pur și simplu vor să arate că sunt atât de buni în ceea ce fac încât pot deservi interesul public, urmând o carieră din acest crez al lor. Eu am văzut câțiva. Și dumneavoastră ați văzut, mai mult ca sigur, câțiva. Adunați, ies mai mulți. Susținuți, ies mai puternici.

Se spune, deseori, că shimbare reală vine din noi, din interior. Și în cazul aparatului administrativ, schimbarea tot din interior trebuie să vină. Dacă tot ni se promite o schimbare reală, să dăm o șansă acelor ”elemente sănătoase”, cum se spunea odată (nu sunt politician, nu trebuie să mă tem de cuvinte) pe care le avem acum în administrație. Și să-și împlinească misiunea pentru care au simțit nevoia să intre în administrație – de a fi niște tehnocrați ai interesului public!

PS. Conform ultimului raport al OCDE privind administrația fiscală în țările membre, dar și în afara organizației, în România, în structura administrativă fiscală, 68% este personal cu vârsta 30-49 de ani. Este printre cele mai bune procente din UE. Deci, și ”ei” sunt tineri și ei trebuie să vrea și să aibă șansa la schimbare reală.

Dar în același timp, România are și printre cele mai mari rate de părăsire a sistemului (9,7% în 2013). Este tipul de schimbare cea mai costisitoare pentru un sistem – să-ți plece oameni în care ai investit, pe care i-ai pregătit.

 

Articol apărut pe contributors.ro, noiembrie 2015. Autor, Adrian Luca, TPS