Faceți parte dintr-un grup de companii cu o afacere consolidată de peste 750 de milioane de euro? Pe lângă raportările interne obișnuite către sediu central, va trebui să pregătiți câteva date care să ajute grupul să se conformeze noilor cerințe europene de transparență fiscală țară cu țară. Poate știați de acest lucru, având în vedere directiva Consiliului UE din ianuarie privind schimbul automat obligatoriu de informații la nivelul administrațiilor fiscale. Dar acum aflați ceva de ultimă oră: va trebui, de asemenea, să și puteți explica aceste date, cât mai pe înțelesul publicului larg! Pentru că toată lumea le va putea citi în comparație cu datele prezentate de celelalte companii din grupul dumneavoastră.
”Ce se întâmplă?” – ca să preiau chiar întrebarea din pachetul de comunicare care însoțește lansarea noilor reguli europene în materie de transparență publică fiscală. Comisia Europeană a aprobat proiectul de directivă care stabilește că o multinațională, europeană sau nu, cu afaceri totale peste 750 de milioane euro și având cel puțin o filială/sucursală în UE, trebuie să prezinte defalcat pentru fiecare stat membru unde are activitate, un pachet de informații standard care să cuprindă:

1.Natura activității ( scurtă descriere)
2.Numărul de angajați
3.Cifra de afaceri netă, care include cifra de afaceri realizată cu părți afiliate
4.Profit (pierdere) înaintea impozitării
5. Impozitul pe profit datorat în statul respectiv, pe baza profitului realizat în anul curent în acel stat
6.Impozit pe profit plătit efectiv în anul curent
7. Rezultatele reportate

Practic este același pachet de date cerut de Bruxelles și implicit de autoritățile naționale (legislația trebuie să apară până la sfârșitul acestui an) de la fiecare multinațională cu afaceri peste 750 mil. euro, informația urmând să circule automat în fiecare stat membru (vezi aici directiva din ianuarie). Dar iată că acum vin schimbări noi și transparența trece la nivelul 2.0, ca să zic așa. Undeva chiar spre 3.0, având în vedere implicațiile.

Toată lumea se aștepta că vine Country-by-Country Reporting, ancora principală a proiectului BEPS de la OCDE, care statueză principiul „impozitele se plătesc acolo unde este generat profitul”. Dar iată ca, acum, europenii vin cu câteva ”îmbunătățiri”:

A. pachetul de date va fi pus pe site-ul grupului de companii și va sta acolo 5 ani pentru a fi văzut de oricine este interesat. Dacă sunt discrepanțe între impozitele accrued și cele efectiv plătite, acestea trebuie explicate.
B. dacă grupul are subsidiare și în afara unui stat membru, datele vor fi prezenatate cumulat pentru afacerile derulate extra-UE, cu excepții, însă:
C. datele se individualizează pentru fiecare paradis fiscal ( jurisdicții care nu probează buna guvernanță). Ce înseamnă „paradis fiscal” – se lucrează la stabilirea listei, cum ne transmite Bruxelles-ul.

Este noul ABC al transparenței corporatiste europene. Nu merge chiar până la tranparența totală la nivel global (nu se individualizează pe fiecare jurisdicție extra-UE), dar merge până la punctul care ar putea fi considerat maximul posibil în acest moment. Si nu e deloc puțin.

Adică știm că, în România, spre exemplu, oricine poate să afle pentru fiecare companie din țară, date sumare precum cifra de afaceri, număr angajați, plus profit (pierdere) brut și net și astfel impozitele plătite – sunt informații disponibile pe site-ul Ministerului de Finanțe. În maniere apropiate, se pot obține date și de la alte autorități naționale europene.
Dar este pentru prima dată când oricine poate să vadă, pentru aceeași companie care are baze operaționale în UE, date defalcate pe fiecare stat membru adunate într-un singur loc, astfel încât sa poată face comparații.

Aici este de fapt cheia în care trebuie descifrat acest nou alfabet al transparenței – publicul va putea să facă comparații – cum s-a mișcat compania respectivă în fiecare stat membru unde are bază de operații și, mai ales, în paradisurile fiscale? Cine va fi catalogat ca fiind paradis rămâne să aflăm, cum spuneam, dar putem să ghicim ce lupte grele se dau pe acest front, mai ales în urma recentelor dezvăluiri din Panama Papers.

Intenția decidenților de la Bruxelles e de-a dreptul ... transparentă: supune compania scrutinului direct al omului de pe stradă! „De ce ai plătit doar atât? De ce dincolo e mai ...scump?” devin de acum întrebări banale pentru oricine. Răspunsul s-ar putea să fie un pic mai complicat. Odată devenit public (și încă o dată: timp de cinci ani, ca la o adevărată inspecție ficală!) acest simplu raport de care vorbim se va transforma într-un complicat exercițiu de comunicare – un fel de analiză de comparabilitate, cum se face acum în dosarul prețurilor de transfer ale tranzacțiilor dintre persoane afiliate, doar ca ceva mai grea, că trebuie adusă la limbajul omului de pe stradă. Care, apropo, sunt in general chiar clientii companiilor respective.

Și acum, câteva cifre – 741 de companii multinaționale cu afaceri globale de peste 750 de milioane de euro au cel puțin o parte afiliată (deținere minimum 25%) în România. Din acestea, 540 sunt multinaționale europene (cu sediul central în UE). În perioada urmatoare, vom analiza mai în detaliu aceste companii, din punct de vedere al rezultetlor obținute în ultimii cinci ani, 2010-2014. – detalii pe transferpricing.ro)

Dacă procedurile legislative (trecere prin Parlament European, aprobare în Consiliul European, apoi transpunere în legislații naționale) se vor mișca repede ( și, după Panama nu cred să se mai pună acest ”dacă”) și având în vedere că prevedirile se vor aplica la un an de la probare, ne putem aștepta ca primele rapoarte să apară în 2019, aferent exercițiului fiscal 2018.

text de Daniel Sacal, daniel.sacal@transferpricing.ro