Un nou scandal zguduie lumea – i se spune Dieselgate! Softul care face ca motoarele Volkswagen (dar lista pare să fie deschisă) să evite (avoid) să plătească costul real al poluării a ajuns vedetă în întrega lume. Dieselgate e un fel de Taxgate, tipul de scandal, de asemenea global, care pleacă de la tax avoidance.

Nu, motoarele Diesel nu sunt acuzate că manipulează prețuri de transfer, ci că nu transferă, la justa valoare de piață, riscuri și funcțiuni.

Citiți o ”analiză de comparabilitate” fiscalitate/poluare în comentariul Adriana Stoian, partener TPS ...

Achtung! Achtung! Optimizarea noxelor și a taxelor se face până la limita evitării oricărui pericol! ”Mașina poporului” nu a ințeles asta!

Am acasă o mașină produsă de grupul VW și o pisică. Îmi plac amândouă. Nu m-ar mira ca producătorul, știind că-mi plac pisicile, să fi instalat un soft de face TDI-ul să toarcă precum Toulouse, pisoiul. Artificiul acesta de marketing ar intra, până la urmă, în jocul modern productor-client. Până la un punct, e un joc amuzant, întreținut de feeria publicității din jur.
Dar mi s-ar mai părea la fel de amuzant acest joc dacă producătorul, știind că-mi place să am grijă/ să fiu responsabilă față de mediu, ar instala un soft ca să-mi arate cum TDI-ul poluează cât o motoretă? Care e punctul de la care lucrurile nu mai sunt amuzante?
Despre asta e vorba în mega-scandalul VW pe care îl (în)toarce acum pe toate fețele presa din toată lumea. Despre ce (mai) e tolerabil și ce nu (mai) e tolerabil în ziua de azi, din punct de vedere politic.
Scandalul noxelor la grupul de origine germană seamănă ca două molecule cu scandalurile pe probleme de taxe care afectează acum mari concerne internaționale. Poluarea și taxele (în ce ordine vreți) au devenit cartofi fierbinți pe agenda politicii de astăzi.
Am să mă limitez la o singură comparație, pentru că tot e vorba de motoare – Google(altfel, e plină presa de exemple, vezi Apple, Microsoft, Caterpillar, Coca-Cola … doar să dați o căutare pe Google!)
Ambii producători fac motoare ireproșabile tehnic, dar … nu asta e problema, ci ”avoidance” (evitare, în engleză). Evitând să achite costul real al emisiilor de taxe sau evitând factura reală a taxelor, ambii sunt acuzați că evită să-și facă datoria de contribuabili corecți.
Google și ceilalți giganți sunt acuzați că au pus în practică structuri de tax avoidance, care sunt la granița unei optimizări fiscale tolerabilă cu una in-tolerabilă. E o graniță tot mai fluidă în lumea post-criză, când guvernele rămase fără bani acuză grupurile că apelează ”abuziv” de prevederi, altminteri legale. Rețineți termenul ”legal”. Și luați aminte că ”nu-mi pasă dacă e legal, că e incorect” (președintele Obama dixit).
Acum, revenind la VW. Într-un cadru strict privind emisiile, producătorii vin cu propriile declarații de încadrare în standarde (un fel de declarații fiscale). EPA ( Agenția americană de mediu) acționează ca IRS (Fiscul american) și, prin sondaj, pe baza unor factori de risc – că e extrem de costisitor să o facă pentru toate modelele – verifică aceste declarații. Sigur, te găsește că nu ești în marja normelor, ești penalizat, amenzi usturătoare etc. Dar problema devine extrem de complicată când, în uma verificării, se constată că, deliberat, ai încălcat aceste standarde. Deja problema capătă dimensiune politică și se transformă într-un coșmar atunci când este pusă la îndoială credibilitatea companiei.
Iar ca jocul să se complice și mai mult, mai luați în calcul că verificarea a pornit de la sesizarea unor activiști care, ce ironie!, luau de bune datele prezentate de companie! Iată ce va să zică implicarea consumatorului. De aici până la protestele conumatorilor împrotiva ”celor care evită să plătească taxe” mai e doar un pas.
Să nu mire, astfel, reacția disperată a producătorului german, ba chiar a politicienilor germani, de a aplana efectele incontrolabile care pot apărea la nivelul publicului consumator.
Să nu mire nici reacțiile companiilor când sunt confruntate cu acuzații din partea Fiscului –ți-am verificat declarația fiscală și am văzut că nu te-ncadrezi în marjele de profit pe care le au și competitorii tăi. Pentru că astfel de acuzații au devenit foarte grave și companiile trebuie să explice că acea neîncadrare în marje nu este rezultatul unei acțiuni deliberate, ci efectul unor deficiențe obiective de piață.
Miza producătorului auto este acum să arate că eventuala incorectitudine a datelor este un efect al unor deficiențe tehnice/obiective. Ca și în fiscalitate însă, e infinit mai greu să vii cu explicații post-factum, decât să te pregătești din timp pentru a răspunde întrebărilor.
Nimeni nu poate spune acum ce magnitudine va avea acest scandal nu doar asupra producătorului în cauză, ci asupra întregii industrii auto. Ca să vă faceți o idee, fiscalitatea este astăzi răvășită în toată lumea (vezi BEPS, CCCTB – un articol pe această temă aici) pornind de la astfel de sesizări privind încălcările de norme ale grupurilor de companii. Cert e că, în orice domeniu ați fi, mai ales dacă nu aveți un brand de calibrul ”mașinii poporului”, nu evitați să recunoașteți realitatea dură: de inspecțiile pe taxe și pe poluare nu mai scapi în ziua de azi!

Articol apărut pe contributors.ro, septembrie 2015

Autor - Adriana Stoian, TPS