Declarația din primăvară a ministrului Finanțelor, Ioana Petrescu, că ANAF va primi asistență din partea Fiscului britanic (HMRC) pentru eficientizarea departamentului de transfer pricing ne face să ne uităm cu și mai multă atenție spre semnalele fiscale care vin de pe Tamisa. Spunem ”cu și mai multă atenție” pentru că Londra este, oricum, vârf de lance al curentului global anti tax avoidance (împotriva celor care evită să-și plătească toate taxele). 

În acest curent se înscrie și introducerea în Codul fiscal britanic (CTA) 2014 a unui articol care vizează în mod direct schemele de ”transfer de profit”.

 

În linii mari, prevederea, cu aplicabilitate din martie acest an, stabilește că dacă A și B sunt parte a unui grup și sunt implicate într-o tranzacție care, în esență, constă în în plata (direct sau indirect) de la A către B a întregului sau a unei părți importante din profitul afacerii A, iar scopul principal sau unul din scopurile principale ale tranzacției este obținerea unui avantaj fiscal, atunci profitul lui A va fi taxat ca și când transferul de profit nu s-ar fi produs. Spre exemplu, se adaugă înapoi la profitul impozabil orice sumă folosită ca deducere pentru transerul profitului sau orice ”deviere” de profit. Măsura va funcționa doar într-un singur sens, adică nu vor fi ajustări corespunzătoare la compania B. 

Chiar dacă noua prevedere este relevantă în special pentru companiile britanice care utilizează un aranjament fiscal specific de tipul ”total return swap”, merită să fie amintită pentru semnalele pe care le lansează în ce privește trendul legislativ actual:

1. ”Nonșalanța” prin care Fiscul își dublează măsurile existente anti-avoidance, penalizând chiar de două ori aceeași ”abatere”.
Spre exemplu, o rată de dobândă excesivă poate fi considerată și ca având o componentă de de distribuire a profitului, iar acestei componente să i se aplice noul articol. Dar în același timp, rata de dobândă va intra și sub incidența legislației prețurilor de transfer, urmând tratamentul corespunzător.

2. Să nu ne așteptăm la clarificări depline: dacă definiția avantajului fiscal este cât de cât clară ( vezi aici), nici legislația britanică nu explică un termen precum ”scopul principal este”... sau ”unul din scopurile principale”...

3. Pe cât posibil, trebuie evitate redevențele legate de profit. Spre exemplu, HMRC arată, în ghidul care însoțește noua măsură, că ”dacă o companie americană își licențiază filiala britanică să-i vândă produsele, primind în schimb o redevență/ o sumă compensatorie ca procent din vânzări, atunci un astfel de contract nu va fi considerat ca o schemă de transfer de profit. Dar ar putea fi, dacă redevența este legată de profit și, evident, se face în scopul evitării taxelor. În acest caz, o sumă egală cu compensația respectivă va fi adăugată înapoi la profitul companiei plătitoare.

4. Esențială rămâne astăzi, mai mult decât oricând, explicarea substanței modelului de business. ”În general, este puțin probabil să fie vizate acele tranzacții care sunt o componentă esențială a afacerii companiei. Spre exemplu, plata unei consultanțe sau a unui serviciu poate fi legată de profitul rezultat din acea consultanță sau serviciu. Aceasta nu înseamnă automat că orice plată făcută în funcție de profit este și un transfer de profit, poate fi o cheluială legitimă făcută pentru obținerea acelui profit”.

5. Cu tot entuziasmul Fiscului de a lupta cu schemele de planificare fiscală, există niște ”granițe” de care autoritățile naționale sunt nevoite să țină cont, pentru a nu bulversa și mai tare sistemul fiscal internațional. Spre exemplu, ”un retailer on-line își îndeplinește contractele în UK, dar contrcatele sunt angajate de o parte afiliată non-rezidentă. Dat fiind că profiturile sunt realizate în afara țării și aceasta nu implică transferul de profit, nu se aplică noua legislație. Legislația se va aplica doar dacă tranzacțiile implică transferul de profit și tax avoidance” – notează HMRC.

O notă prin care Fiscul (văzut în general) își trasează direcția – ridicăm tonul, vânăm toate tranzacțiile intra-grup, toate care nu au în spate o poveste solidă!

La acest punct, vedeți și nota Fiscului american, IRS, la lansarea ghidului auditului în transfer pricing (Roadmap) în februarie 2014.
În context, vă recomandăm articolul ”Căutați cazul Google: explicarea modelului de afaceri!”