Potrivit legii, dosarul prețurilor de transfer este documentul necesar pentru ”documentarea respectării principiului valorii de piață a prețurilor de transfer practicate în cadrul tranzacțiilor cu persoane afiliate”.

A fost introdus în legislația fiscală în 2008, iar din 2016, în funcție de anumite praguri, contribuabilii mari au obligația întocmirii anuale a dosarului prețurilor de transfer, în timp ce contribuabilii tip IMM întocmesc dosarul doar la cererea inspectorului fiscal. (vezi secțiunea legislație)

Importanța dosarului prețurilor de transfer a crescut pe măsură ce au intrat în vigoare directivele de supra-transparență – în 2018, raportarea pentru fiecare țară în parte (CbCR), iar din 2020-2021, raportarea aranjamentelor transfrontaliere raportabile (DAC6 - aici Resurse DAC6). Practic, administrația fiscală are acum acces direct un pachet de informații detaliate, care-i permit să interogheze țintit contribuabilul în legătură cu tranzacțiile intra-grup/între afiliați. Iar contribuabilul (”relevant”, în termenii DAC6) va trebui să răspundă cu explicații și mai bine fundamentate, documentate. Și aici intervine ... relevantul dosar al prețurilor de transfer.      

În 2026, dosarul prețurilor de transfer rămâne la fel de relevant pentru protecția fiscală! 

Încă din 2021, inspecțiile pe impozitare directă urmăresc nu numai alocarea corectă a profitului prin intermediul prețurilor de transfer, ci și raportarea corectă a tranzacțiilor/aranjamentelor fiscale care conduc la acestă alocare. Acolo unde contribuabilul relevant/intermediarul său consideră că nu ar fi necesară raportarea, autoritățile naționale vor dori să se convingă că într-adevăr, nu a fost necesară raportarea. Or aceasta nu este neapărat o știre mai rea pentru contribuabilii care știau deja că tranzacțiile lor cu afiliații sunt și, inevitabil, vor fi luate foarte serios în vizor.

Vestea este și mai bună acolo unde există o documentare solidă a tranzacțiilor cu afiliații, acolo unde există așadar necesarul (și obligatoriul) dosar al prețurilor de transfer. De ce? Explicând încadrarea prețurilor de transfer în intervalul de piață, dosarul este implicit documentul care justifică și substanța și beneficiile economice ale tranzacțiilor respective. Astfel dosarul prețurilor de transfer permite contribuabilului, să explice practic viabilitatea modelului său de afaceri, prin corelarea remunerației cu funcțiile-riscurile și activele implicate.

Pe scurt, un dosar de prețuri de transfer incomplet sau nefundamentat temeinic va fi o invitație pentru inspectorul fiscal nu doar să ajusteze prețurile de transfere, nu doar să penalizeze neraportarea, ba chiar să pună în discuție întregul model de afaceri al companiei/grupului.

Începeți să vă pregătiți de pe acum dosarul prețurilor de transfer! Pentru a fi siguri că nu omiteți niciun detaliu important, urmăriți acești pași: 

 

Schema pregatire dosar preturi de transfer

 

   
Dosarul prețurilor de transfer este o piesă unică în peisajul fiscal. Este atât un element probator cât și un instrument de business. Pentru a înțelege mai bine acestă particularitate, să revedem acele elemente care definesc statutul special al prețurilor de transfer/transfer pricing. Fiecare subiect este tratat pe larg în secțiunile acestui site precum și în articolele și comentariile publicate periodic de TPS. (vezi TPS - media center)

 

Ce e special în cazul acestor prețuri de transfer?

Prețurile de transfer sunt, ca să spunem așa, prețuri reglementate: părțile afiliate nu pot încheia o tranzacție (de orice tip ar fi ea - transfer de bunuri, servicii, drepturi de proprietate intelectuală etc.) decât cu respectarea ”principiului valorii de piață”/ “arm’s length principle”. Acesta înseamnă că prețurile stabilite între afiliați trebuie să fie la nivelul prețurilor la care se încheie tranzacții similare între persoane independente. Acesta însemnă comparabilitate (benchmarking), piesă de rezistență în cadrul dosarului de TP (atenție - tranzacții comparabile, aflate în circumstanțe economice similare).

De ce prețurile de transfer au nevoie de o apărare specială: dosarul și disputa

Administrațiile fiscale din toată lumea au acum departamente specializate (și tot mai informate) în ”urmărirea” prețurilor de transfer, care se ghidează după un ... principiu simplu: atunci când consideră că o companie nu a adus dovedi concludente că prețul unei tranzacții încheiate cu partea afiliată este la nivelul pieței, inspectorul fiscal are rezerve că rezultatul financiar al respectivei companii (profit/pierdere) este cel ”real”. În acest caz, va opera ajustări ale prețului, ceea ce va duce la modificarea rezultatului financiar și, implicit, modificarea poziției fiscale a companiei.

De aici pot apărea acele situații total nedorite de grupurile comerciale - același profit să fie impozitat în două jurisdicții diferite în care acționează grupul. Vorbim atunci de dublă impunere iar acesta face obiectul clasic al disputelor în materie de prețuri de transfer (demararea unei proceduri amiabile de soluționare - vezi mai jos).

Dar prețurile de transfer afectează nu doar profitabilitatea și implicit impozitul datorat, ci și fluxul de numerar, deciziile de investiții ale grupului, modelul de afaceri, indicatorii de performanță a societății respective. 

Preturile de transfer pot de asemenea avea un impact semnificativ și asupra valorii in vamă a bunurilor. Când preturile de transfer pentru bunurile supuse taxelor vamale au fost determinate prin aplicarea unei metode ce nu este acceptată de autoritățile vamale, se calculează o nouă valoare în vamă, iar importatorul este nevoit să achite taxele vamale suplimentare, alături de dobânzi penalități.

Despre dubla impunere

Vom prezenta un exemplu simplu pentru a arata cum apar in practică disputele privind prețurile de transfer, respectiv dubla impunere.  

Luca Production SRL și Luca Distribution Ltd sunt doua societăți parte din grupul multinational Luca International Group. Luca Production, rezidentă în România, are ca obiect de activitate producția de echipament sportiv. Luca Distribution, rezidentă în Marea Britanie (UK) acționează ca distribuitor pentru echipamentul sportiv produs de Luca Production. Iată situațiile financiare simplificate: 

In suma absoluta, profitul total obtinut de grup ca urmare a activitatii de productie si distributie de echipament sportiv, este de 15 milioane EUR (6+9).

Luca Distribution face obiectul unui control din partea autorităților din UK. Acestea considera ca prețul echipamentului sportiv achiziționat de la persoana afiliată din Romania nu reflecta valoarea de piață pentru astfel de echipamente și decid o ajustare (numită ”ajustare primară”) cu 5 milioane EUR, având următoarele efecte:


Dacă înainte de ajustare, profitul a fost de 15 milioane EUR (6 + 9), după ajustare a urcat la 20 milioane EUR (6 + 14). Grupul este acum în situația de a impozita profitul aferent sumei de 5 milioane EUR de două ori (în România și apoi în UK  - dubla impunere.

În acest caz, autoritățile din România, în baza Convenției de evitare a dublei impuneri, ar trebui la rândul lor sa efectueze a ajustare corespondentă, adică să diminueze în scopuri fiscale veniturile impozabile ale Luca Production cu suma de 5 milioane EUR.

(De notat aici că, în afară de ajustările primare și corespondente, unele țări operează și ajustări secundare - se taxează și beneficiul economic obținut de respectiva societate).

Încă un motiv pentru a avea un dosar solid

Prin analiza în detaliu a tranzacțiilor, dosarul prețurilor de transfer este esențial pentru alocarea eficientă a veniturilor și cheltuielilor, pentru identificarea oportunităților de optimizare la nivel de grup. 

În contextul actual politico-fiscal de la nivel internațional, în special la nivelul UE, respectarea regulilor de bază în materie de prețuri de transfer devine de o importanță vitală în construirea unei imagini fiscale de companie/grup bun contribuabil, care dovedește responsabilitate fiscală. 

Transfer Pricing Services este aici pentru a vă ajuta să faceți din dosarul prețurilor de transfer atât un instrument util afacerii dumneavoastră, cât și un instrument de gestionare a riscului fiscal.

Cu TPS, dosarul de TP este proba de bază pentru protecția și reacția fiscală de care aveți nevoie!   

 

 

 

Neprezentarea dosarului prețurilor de transfer la prima solicitare făcută de organul fiscal competent este sancționată contravențional printr-o amendă între 12.000 și 14.000 de lei (persoane juridice - contribuabili mijlocii și mari), respectiv 2.000 - 3.500 de lei (persoane juridice - contribuabili mici și persoane fizice). 

Cel mai important însă, este faptul că neprezentarea/prezentarea incompletă a dosarului dă dreptul autorităților fiscale de a estima valoarea de piață a prețurilor de transfer utilizate de contribuabil în cadrul tranzacțiilor intra-grup: inspectorul va alege trei tranzacții similare și va face media aritmetică, fără a ține cont de particularitățile tranzacției analizate sau de profilul funcțional și de risc al companiei. 

Această estimare ”forțată” poate duce la ajustarea puternică a prețurilor de transfer practicate de către societățile afiliate și, implicit, la plata unor impozite suplimentare semnificative. Mai mult, va fi o ajustare pe care contribuabilul nu o mai poate contesta, nemaiavând posibilitatea să-și exercite acest drept.

Vezi mai multe aici - ”Cum îmi afectează afacerea

De notat că cea mai mare ajustare de prețuri de transfer din România de până în prezent a fost de aproximativ 30 milioane de euro, în timp ce ajustările de milioane de euro nu mai sunt deloc ceva neobișnuit.

 

Căutați un dosar de prețuri de transfer care să răspundă eficient nevoilor dumneavoastră de protecție fiscală și, în același timp,  să fie fie un instrument util de management?

Avem expertiza necesară (acumulată pe plan intern și internațional) care să ne permită să realizăm orice dosar de prețuri de transfer, indiferent de domeniu sau complexitatea modelului de afaceri. 

Vă rugăm să completați formularul de mai jos, pentru a vă putea face oferta de care aveți nevoie.

TPS asigură confidențialitatea deplină a datelor dumneavoastră.

 

Această secțiune include o listă cu cele mai frecvente întrebări cu privire la dosarul prețurilor de transfer.

1. Cine are obligația întocmirii dosarului prețurilor de transfer și pentru ce tranzacții?

 (I) Marii contribuabilii mari au obligația întocmirii anuale a dosarului prețurilor de transfer, dacă desfășoară anual tranzacții cu toate persoanele afiliate în cuantum mai mare sau egal cu oricare din următoarele praguri de semnificație (exclusiv TVA): 200.000 EUR, în cazul dobânzilor încasate/plătite pentru servicii financiare; 250.000 EUR, în cazul prestărilor de servicii primite/prestate; 350.000 EUR, exclusiv TVA, în cazul tranzacțiilor privind achiziții/vânzări de bunuri corporale sau necorporale.

Au obligația întocmirii dosarului doar la cererea autorităților fiscale, (II) mari contribuabili care nu se încadrează în categoria de mai sus, precum și contribuabilii mici și mijlocii care desfășoară anual tranzacții cu toate persoanele afiliate în cuantum mai mare sau egal cu oricare din următoarele praguri de semnificație (exclusiv TVA): 50.000 EUR, în cazul dobânzilor încasate/plătite pentru servicii financiare; 50.000 EUR, în cazul prestărilor de servicii primite/prestate; 100.000 EUR, în cazul tranzacțiilor privind achiziții/vânzări de bunuri corporale sau necorporale.

Contribuabilii (III) care nu se încadrează în niciuna din categoriile de mai sus nu au obligația întocmirii dosarului prețurilor de transfer –ei documentează respectarea principiului valorii de piață, în cadrul unei inspecții fiscale, ”conform regulilor generale prevăzute de reglementările financiar-contabile și fiscale în vigoare”.

Dosarul preţurilor de transfer nu va fi solicitat şi nu se întocmeşte, după caz, de către contribuabilul/plătitorul beneficiar al unui acord de preţ în avans, pentru tranzacţiile şi perioadele care sunt acoperite de acordul de preţ în avans emis de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală sau pentru tranzacţiile pentru care a fost emisă o decizie de ajustare/estimare a venitului sau cheltuielii uneia dintre persoanele afiliate.

Mai multe despre prevederile legale privind dosarul prețurilor de transfer, găsiți aici.  

2. Când trebuie prezentat dosarul prețurilor de transfer?

În funcție de clasificarea de mai sus, contribuabilii au următoarele obligații de prezentare a dosarului prețurilor de transfer: - 

Contribuabilii (I) - în termen de maxim 10 zile calendaristice de la data solicitării autorităților, dar nu mai devreme de 10 zile de la expirarea termenului legal de întocmire. Solicitarea poate apărea nu doar în cazul unei inspecții fiscale ci și în alte cazuri (ex. la un control inopinat).  

Contribuabilii (II) - În termen de 30 – 60 de zile calendaristice de la data solicitării, cu posibilitatea prelungirii o singură dată, la solicitarea scrisa a contribuabilului, cu o perioada de cel mult 30 de zile calendaristice.

În practică, se acordă rar perioada maximă de 90 de zile. Pentru siguranța contribuabilului, recomandăm ca dosarul să fie pregătit pe cât posibil înaintea declanșării unei inspecții. Sau cel puțin contribuabilul ar trebui să implementeze o politică de prețuri de transfer ori să fi realizat un studiu de benchmarking. Aceste premise ar grăbi procesul de realizare a dosarului, mai ales în cazul tranzacțiilor complexe și în volum mare. 

3. Este necesară revizuirea anuală a dosarului, pentru cei care nu au obligația expresă în acest sens?

În practică, am constatat că este mult mai avantajos ca, odată ce ai un dosar, acesta să fie revizuit anual deoarece:

  • în acest fel ai pregătit în orice moment un dosar complet, adus la zi, realizat fără presiune și care nu a omis niciun detaliu important, astfel încât să nu poată ”fi întors” în momentul inspecției.
  • incorporezi treptat modificările care, inevitabil, apar în ceea ce privește:  

(i) profilul funcțional și de risc al societăților participante în cadrul tranzacțiilor intra-grup analizate;

(ii) condițiile pieței în care acționează societățile participante; 

(iii) tipul de tranzacții între părțile afiliate (apar tranzacții noi sau dispar dintre cele vechi);

(iv) politica de prețuri de transfer la nivelul grupului;

(v) datele și informațiile care pot conduce la o determinare mai exactă a prețurilor de transfer utilizate. 

Deci, revizuind anual, eviți acumularea de date noi într-un volum semnificativ, care necesită timp pentru a fi documentate și cuprinse în dosar! În mod evident, cu cât ești presat de timp (pentru că ”a venit inspecția”) cu atât cresc și costurile de realizare a dosarului. Altfel spus, de fapt economisiți, atunci când revizuiți. 

4. Cum se construiește dosarul prețurilor de transfer?

Pentru realizarea unui dosar, trebuie parcurse patru etape principale:

  • întocmirea secțiunilor descriptive – informații generale referitoare la grup și la compania locală (informații financiare, principalii clienți și concurenți, strategia de afaceri, structura juridică etc.);
  • elaborarea analizei funcționale – identificarea funcțiilor pe care compania le îndeplinește, a riscurilor pe care și le asumă și a activelor pe care le utilizează ca parte a activității sale operaționale;
  • descrierea tuturor tipurilor de tranzacții între companie și persoanele afiliate – valoare, termeni contractuali, context economic etc. 
  • analiza economică – partea specifică a unui dosar de prețuri de transfer, presupune selectarea celei mai potrivite metode de prețuri în conformitate cu specificul fiecărei tranzacții și aplicarea acestei metode pentru testarea conformității principiul valorii de piață. Aceasta etapă presupune, cu puține excepții, și întocmirea de studii de comparabilitate / benchmarking, prin utilizarea de baze de date specializate (Amadeus, RoyaltyStat etc.).

5. Cât durează întocmirea unui dosar?

În practică, pregătirea unui dosar poate dura între două săptămâni și 3 luni, în funcție de:

  • numărul de tranzacții care urmează să fie documentate;
  • numărul de ani fiscali pentru care se întocmește dosarul prețurilor de transfer;
  • existența unei documentații la nivel de grup care ar putea fi utilizată ca punct de pornire pentru documentația locală.

Astfel durata depinde și de strategia de pregătire a dosarului, începând cu o analiză a tranzacțiilor derulate cu părți afiliate și a materialității acestora în decursul unui an fiscal, urmată de capitalizarea maximă a informației disponibile la nivel de grup (informațiile din documentul central).

6. Când inspectorul fiscal solicită dosarul prețurilor de transfer pe mai mulți ani - pregătesc un singur dosar pentru toată perioada deschisă controlului sau câte unul, separat, pentru fiecare an controlat?

În lipsa unor prevederi legislative în acest sens, decizia este a contribuabilului. În practică, am folosit ambele variante și de fiecare dată au fost acceptate de autorități. 

Pregătirea unui singur dosar este recomandată în acele cazuri în care contribuabilul a desfășurat aceleași tipuri de tranzacții intra-grup pe perioada deschisă controlului, iar profilul funcțional și de risc al persoanei afiliate auditate, precum și metodologia de stabilire a prețurilor de transfer au rămas neschimbate. De asemenea, este recomandată când contribuabilul nu are deja pregătit un dosar al prețurilor de transfer pentru un anumit an fiscal.

În caz contrar, când nu există stabilitate de la an la an sau contribuabilul are deja un dosar pentru un anumit an, se vor întocmi dosare separate. 

7. Care sunt cele mai frecvente greșeli în întocmirea dosarului prețurilor de transfer?

Dosarul prețurilor de transfer poate fi ușor compromis prin:

  • neincluderea în dosar a tuturor informațiilor specificate de OPANAF 442/2016 (anterior, 222/2008);
  • omiterea unor tranzacții cu părțile afiliate;
  • neînțelegerea diferențelor existente între diferitele metode de prețuri de transfer, fapt ce atrage după sine selectarea și aplicarea eronată a unei  metode pentru o anumită tranzacție;
  • neînțelegerea profilului funcțional și de risc al companiei;
  • întocmirea eronată a studiilor de comparabilitate / benchmarking (de exemplu prin includerea în eșantionul final de companii comparabile a unor      societăți care, la rândul lor, sunt membre ale unor grupuri – nu sunt independente);
  • neînțelegerea particularităților industriei în care operează compania;
  • prezentarea de date insuficiente sau neconcludente, fapt ce poate atrage solicitări suplimentare de informații din partea autorităților.