Am adunat în această secțiune întrebările cel mai des întâlnite în departamentele financiare ale companiilor. Am preferat răspunsurile simple, fără a intra în detalii tehnice. Pentru mai multe amănunte sau dacă aveți noi întrebări, nu ezitați să ne contactați! Experiența noastră vă stă oricând la dispoziție.  

1. Cine intră sub incidența legislației prețurilor de transfer? 

Companiile angajate în tranzacții cu părțile afiliate (persoane fizice și/sau juridice, rezidente sau nerezidente) au, în funcție de cuantumul acestor tranzacții și mărimea companiei, obligația să întocmească, anual sau doar la cererea autorităților fiscale, așa-numitul dosar al prețurilor de transfer (vezi aici modificări legislație 2016). De asemenea, cad sub incidența prețurilor de transfer tranzacțiile între persoane fizice soț/soție sau între rude până la gradul al III-lea inclusiv.

2. Când se consideră că două părți sunt afiliate?

Testul de control este deținerea, directă sau indirectă, a unui procent de minim 25% din numărul de acțiuni/ părți sociale sau dacă o parte controlează cealaltă parte. În cazul persoanelor fizice se are în vedere dacă acestea sunt soț/soție sau rude până la gradul al III-lea inclusiv.

3. Investigarea prețurilor de transfer poate face doar obiectul unei inspecții fiscale care acoperă prețurile de transfer, sau poate fi și parte dintr-o inspecție fiscală parțială de TVA? 

Dosarul preţurilor de transfer poate fi solicitat de organul fiscal in baza art. 58 “Obligaţia de a furniza informaţii”, art. 64 “Prezentarea de înscrisuri” şi art. 108 “Obligaţia de a conduce evidenţa fiscală” alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare. Prin urmare, el poate fi solicitat atât ca parte a unei inspecții fiscale generale dar și ca parte a altor investigații.

 

4. Ce tip de companii sunt cele mai vizate într-un control pe prețuri de transfer?

Experiența arată că, în analizele de risc ale Fiscului, pe primele locuri se află companiile care sunt parte a unui grup (multinațional/național) și

• au un comportament ”atipic” (înregistrează pierderi mai mulți ani consecutivi/fluctuații de profit/necorelarea între rezultatele financiare și taxele plătite);
• derulează tranzacții cu entități aflate în paradisuri fiscale;
• înregistrează evenimente speciale (dezinvestiții, achiziții, fuziuni, schimbări ale modelului de afaceri, externalizarea unor departamente etc.);
• derulează contracte de servicii și de licențiere pentru care se plătesc sume semnificative.

5. Care sunt cele mai adecvate metode de stabilire a prețurilor de transfer, în perspectiva unei inspecții fiscale? 

Oricare din cele cinci metode de stabilire a prețurilor de transfer (metoda compararării prețurilor, metoda cost-plus, metoda prețului de revânzare, metoda marjei nete și metoda împărțirii profitului) poate fi utlizata atata timp cat alegerea ei este justificată în funcție de particularitățile tranzacției analizate Alegerea metodei este la latitudinea contribuabilului, în funcție de specificul fiecărui caz în parte. Mai multe, în secțiunea specială ”metode de stabilire a prețurilor de transfer” . 

6. Cum fac autoritățile ajustarea prețurilor de transfer? 

În cazul contribuabilului care derulează tranzacţii cu persoane afiliate fără respectarea principiului valorii de piaţă, organele de inspecţie fiscală vor ajusta cuantumul preţurilor de transfer practicate. În situaţia neprezentării/prezentării incomplete a dosarului preţurilor de transfer, se va proceda la estimarea cuantumului preţurilor de transfer.

Ajustarea / estimarea preţurilor de transfer, pentru a reflecta preţul de piaţă al bunurilor sau serviciilor furnizate în cadrul tranzacţiei, se efectuează de organele fiscale la valoarea configurată de tendinţa centrală a pieţei. Tendinţa centrală a pieţei va fi considerată valoarea mediană a intervalului de comparare a indicatorilor financiari ai societăţilor/valorii tranzacţiilor comparabile identificate. În situaţia în care nu se găsesc suficiente societăţi/tranzacţii comparabile pentru a putea stabili un interval de comparabilitate, sunt identificate cel mult trei societăţi sau tranzacţii comparabile și se va utiliza media aritmetică a indicatorilor financiari ai acestor societăţi sau a tranzacţiilor comparabile identificate.

Diferența între prețul de piață impus de autorități și prețul de transfer stabilit de contribuabil reprezintă ajustarea prețului de transfer, pe baza căreia se va recalcula (cu dobanzi si penalități de întârziere) impozitul pe profit datorat de contribuabil.

Nota bene – este riscul contribuabilului dacă a stabilit prețuri de transfer mai mari decât prețul de piață/ peste limita superioară a intervalului de piață! In practica nu am intalnit cazuri in care organul de control sa decide returnarea impozitului plătit suplimentar de contribuabil.