Aprilie 2016 - un nou reper cronologic în tăvălugul global care a cuprins fiscalitatea tranzacțiilor dintre persoane afiliate.

S-a declanșat ”Panama Papers”, cea mai mare scurgere de informații privind structuri înregistrate în paradisuri fiscale (offshore). Canalele media s-au umplut imediat de nume grele de politicieni (direct sau prin trimitere la rude/prieteni) oameni de afaceri, bănci găsite în aceste documente, alături de artiști, sportivi, scriitori… Pentru că, așa cum ne arată Panama Papers, și … clasa muncitoare vrea în paradis.

De ce? De ce se duc acolo atât de mulți contribuabili, evadând din lumea dură a fiscalității de aici? Acesta e întrebarea.
Precedentele scurgeri globale Luxleaks au amplificat proiectul BEPS și statuarea principiului „profitul se impoziteaza acolo unde este realizat” – cuvântul de ordine în fiscalitatea intra-grup și implicit în problematica prețurilor de transfer. Prin ecoul său politic, și ”Panama Papers” vor accelera planurile de creștere a transparenței și de combatere a fenomenului ”tax avoidance” (minimizare taxelor plătite prin folosirea abuzivă a unor structuri fiscal legale)
Așadar, încă un moment de strângere a șurubului. Dar credem că, în egală măsură, trebuie să fie și un moment de dezbateri serioase – cum să facem, noi statul, să vă aducem vouă, contribuabililor ne-infractori, mai mult ”paradis” la voi acasă (in jurisdicția voastră fiscală)? Să nu mai fiți tentați să evadați pentru că aveti aici un sistem fiscal corect și pentru voi, și pentru stat?
Altfel spus – reformați sistemul, dar nu-l sufocați, apropiați-l cât mai mult de acea stare ideală de win-win situation!

Pe acestă temă, vă invităm să citiți un nou articol TPS – ”De ce se duce clasa muncitoare în paradis fiscal?” (Hotnews.ro si Contributors.ro, 7 aprilie 2016)