Media Center
Probabil că unii simt o nevoie naturală să se apuce de reforme ca o tendința să-și satisfacă o ”cerere naturală de joc”. (1) Unde prin joc înțeleg doar te așezi la butoane și aștepți să cadă fructele. Vorba ceea, după atâtea rotiri, tot o pica ceva!
Am văzut cum Guvernul și-a servit ultima reformă fiscală ca un prânz pe gratis. Merge-nu merge economia, merge-nu merge afacerea, companiile mari tot o să ne plătească un impozit minim pe profit! Și unde mai pui că nu trebuie să le dai nimic la schimb. (2)
Iată că avem acum pe masă o altă reformă – a industriei jocurilor de noroc. S-ar putea să fie noroc aici de ceva încasări suplimentare la buget din creșterea taxelor de licențiere a acestei industrii. Până la urmă, e un pariu pe sensibilitatea contribuabilului, care va înțelege că taxele lui vor rezolva chiar și ... criza energetică, criza alimentară și altele asemenea: ”În considerarea deficitului bugetar înregistrat la sfârșitul lunii iunie și a deficitului bugetar prognozat până la sfârșitul anului 2023, precum și a stării de război aflat la granița țării noastre, a crizei energetice, alimentare și altele asemenea, și ținând seama de nivelul taxelor percepute asupra operatorilor de jocuri de noroc care desfășoară activitate în țări ale Uniunii Europene, se propune majorarea taxelor de licențiere și de autorizare a organizatorilor de jocuri de noroc din România” – potrivit notei de fundamentare a proaspătului proiect de ordonanță de urgență, de modificare a OG 77/2009 privind organizarea și exploatare jocurilor de noroc.
Cine știe, s-ar putea să fie norocoasă și propunerea de a duce sălile de jocuri la 50 metri de limita teritorială a localităților: e și aici un pariu că va scădea numărul de dependenți dacă nu le mai sar în ochi păcănelele. Deși, nu prea văd cum un dependent va fi împiedicat să ia un microb-uz, cel mai probabil gratis, să-l ducă la periferie și să marcheze banul în aparat (prin extensie, inclusiv la buget).
Dar, pe modelul impozitului minim de care aminteam la început, Guvernul s-a gândit că n-ar strica să-și conserve norocul, așa că a venit cu o stratagemă: ”Statul poate acorda dreptul de organizare și exploatare a activității de jocuri de noroc societăților înmatriculate în România sau persoanelor juridice constituite legal într-un stat membru al Uniunii Europene sau în state semnatare ale Acordului privind Spaţiul Economic European sau din Confederaţia Elveţiană care au înregistrat un sediu permanent în România” (din proiectul de ordonanță). Ingenios, nu zic nu, mai ales la nivel de discurs politic – ne trebuie sediu fiscal ca să putem controla mai bine fenomenul! Din categoria nu strică să încerci cu explicația asta.
Bine ar mai pica acum un zar de 6-6!
Găselnița e în aceste două cuvinte nevinovate – sediu și permanent, care, alăturate, dau un fel de 6-6 pentru administrațiile fiscale! Simplificând lucrurile, dacă se dovedește că reprezentanța de aici a unei companii-mamă din afară îndeplinește un set de condiții (3), atunci pe acea reprezentanță se poate percepe impozit pe profitul aferent din ce generează din România.
Doar că, atenție, cu sediul permanent e ca și cu profitul: se verifică existența lui, pentru că nu se poate impune pur și simplu existența lui! Decretând din start această existență, administrația nu poate decât să se bucure că nu mai trebuie să muncească: să verifice, să argumenteze ... o întreagă bătaie de cap! De acum o să tot pice impozitele pe profit, spre norocul nostru, al tuturor! (4)
Doar că aici nu prea e ca la păcănele. Cum se împarte profitul și cum se iau banii de pe urma grupurilor multinaționale e cel mai dur joc (de strategie) la nivel european și global!
Vedem chiar în aceste zile că, începând cu ianuarie 2024, va trebui să transpunem directiva impozitului minim efectiv de 15% la nivelul grupurilor mari multinaționale, cu cifra de afaceri de minim 750 de milioane de euro (aici, proiectul de lege propus de Guvern). Chestiunea este efectiv complicată la nivel tehnic (interesant că, în cazul acestei Directive s-a ales formula politică a trecerii prin Parlament și nu OG), dar, iarăși, încercând o simplificare – Bruxelles-ul vine și spune: nu mă interesează cât ai tu, stat național, impozitul pe profit, cum îl calculezi după regulile tale (poți să-l aplici și la cifră de afaceri dacă vrei), mie să-mi demonstrezi că multinaționala plătește la tine în țară, la modul efectiv, 15% din profitul obținut în țara ta, calculat după noi reguli europene. Dacă ai constatat că nu plătește până la acest prag (de exemplu, îți plătește doar 13%, efectiv, adică după deducerile legale) ai dreptul să păstrezi tu diferența, dacă vrei. Pentru că, dacă nu vrei, prin această directivă, diferența se duce automat la statul de unde e compania-mamă. (5)
Era de așteptat că România a ales să-și păstreze cu bucurie această diferență și, deși nu sunt calcule care să estimeze măcar cât ar fi suma în cauză, e ușor de estimat bucuria departamentelor de contabilitate care de acum va trebui să-și calculeze dările în trei variante (după regulile naționale clasice/după regulile impozitului minim național/după regulile impozitului minim european). Parcă și vedem bucuria investitorilor străini... hai în România, că acolo, garantat, nu o să ne plictisim!
Iar, așa cum probabil vă așteptați, asta nu e tot. De la acest încă timid pas de politică fiscală supra-națională, în câțiva ani se vor da cărțile pe față și se va trece direct la armonizarea modului de calcul și de împărțire a profitului între statele membre. (6) Din acel moment, guvernele noastre vor putea sta liniștite – dacă vom avea ceva doleanțe vom merge direct la Bruxelles, pentru că la sediul din B-dul Libertății va rămâne doar o ... reprezentanță.
Până atunci, însă, ai noștri oficiali se mai pot consola că pot face lucrurile din pix: ne vom uita noi așa, cu indignare, și vom decreta – aici e un sediu permanent, hai și cu impozitul pe profit!
Poate e nevoie de o precizare: nu discutăm aici de plata taxelor necesare pentru a putea fi autorizat. Altfel, mă gândesc, nu am fi putut găsi pe site-ul Oficiului Național de Jocuri de Noroc o listă cu operatorii licențiați, firme înregistrate în afară având domeniu de internet românesc și chiar cod de identificare fiscală. Trebuie că îndeplinesc niște condiții tehnice (de ex. legate de servere) și plătesc taxe de autorizare după toate regulile naționale, pentru că, la fel ca în toată Europa, sfera jocurilor de noroc este monopol național.
În baza acestui statut, Bruxelles-ul n-are nicio problemă dacă vrei să duci, la tine acasă, sălile de joc și la 5 km după cimitirul de la marginea orașului, să pui și să încasezi ce taxe vrei, să lași ce joc vrei, cu ce mize vrei, să restricționezi accesul la păcănele al dependenților plătiți la negru ..., dar nu prea te poți duce la Bruxelles să spui știți, noi de fapt vrem să punem condiția asta cu sediul fiscal ca să încasăm mai mult. S-ar putea să-ți răspundă că asta seamănă a ingerință și să-ți arate articolul 56. (7) Sau, și mai elevat, să-ți spună după vorba marelui economist Friedman ”aici nu e prânz pe gratis”.
PS. Am scris și acest comentariu ca de fiecare dată fără a avea un interes material în materie. Ultima mea legătură de business cu industria jocurilor de noroc a avut loc acum 30 de ani la Șomcuta Mare și a fost curmată rapid de taică-meu, o reformă pentru care îi mulțumesc și azi.
Înțeleg că trebuie să fie o problemă națională cu proliferarea acestor jocuri de noroc, doar când văd cum arată parterul blocurilor, de la București până în Maramureș. Dar nu văd cum se poate rezolva o problemă complexă exclusiv prin taxe și impozite. Așa că ar trebui și Guvernul să înțeleagă într-un final că să tot tragi de pârghia fiscală începe să semene a dependență! Și, orice ai face, nu poți păcăli nevoia de reformele reale!
Note:
(1) am găsit sintagma într-o ordonanță din octombrie 2015
(2) am vorbit într-o serie de comentarii recente pe această team – o sinteză, aici
(3) de ex. încheie contracte în numele grupului, dar e un întreg set de norme metodologice în codul fiscal privind încadrarea la sediu permanent
(4) dependenți sau simpli jucători online să fie și ei mulțumiți că vor câștiga ceva sigur – conform prognozei guvernului, vor contribui la creșterea încasărilor din impozitul pe profit cu 132,6 mil. lei încă din acest an (o medie de 413,8 milioane pe următorii cinci ani). Acești bani se vor întoarce și sigur le vor oferi motive suplimentare de a nu mai apela la mirajul jocurilor de noroc.
(5) Directiva europeană este, practic, parte din acordul internațional (Pilonul II) care va transforma fiscalitatea internațională (aici, comentariul din iunie 2021)
(6) Mi se pare simptomatic faptul că nu avem, la nivel oficial, nici măcar o aluzie la faptul că, de aproape o lună, Bruxelles-ul a venit, într-un final, cu varianta BEFIT - cadrul european de impozitare a profiturilor grupurilor la nivel european: o bază de impozitare comună și apoi o formula de realocare pe filiale a profitului agregat la nivel de grup. Pentru început va fi (din 2028) o formulă de împărțire mai ”relaxată” decât cea vehiculată în CCCTB (aici, comentariu din octombrie 2016), dar în final tot la o alocare pe riscuri și funcțiuni se va ajunge.
(7) ”Curtea de Justiție a UE (CJEU) a confirmat că prestarea și folosirea transfrontalieră a serviciilor de jocuri de noroc constituie o activitate economică care cade sub incidența reglementărilor privind libertățile fundamentale, conform Tratatului de Funcționare a UE (în special art. 56 care interzice restricționarea libertății de a oferi servicii către clienți din state membre). CJEU a recunoscut, în repetate rânduri, și dreptul statelor membre de a restricționa oferta transfrontalieră de anumite jocuri de noroc, acolo unde e necesar pentru a proteja interese obiective cum ar fi protecția minorilor, lupta împotriva dependenței, prevenirea criminalității și fraudelor. Statele membre pot avea motive legitime pentru restricționarea transfrontalieră a acestor servicii, dar în același timp trebuie să dovedească adecvarea, proporționalitatea și necesitatea măsurilor, în special prin existența unei probleme legate de interesul public și consistența sistemului de reglementare”. Citatul vine dintr-o secțiune specială dedicată de Comisia Europeană jurisprudenței în materie de jocuri de noroc, unde se găsește o listă substanțială de cazuri în instanță, cu decizii traduse în toate limbile europene.
Autor: Adrian Luca, TPS - octombrie 2023