Din a doua parte a anului 2020, dacă derulați o tranzacție transfrontalieră cu o persoană afiliată și din care ar putea rezulta și un oarecare avantaj fiscal (care nu ar apărea dacă tranzacția respectivă ar avea loc), să vă așteptați că acest aranjament fiscal trebuie să ajungă pe masa Fiscului de la noi, dar și a administrațiilor fiscale din toată Uniunea Europeană. Obligația de raportare ține de intermediarul fiscal care a contribuit la elaborarea respectivului aranjament, dar, dacă intermediarul nu este rezident în UE, obligația trece direct la dumneavoastră, la contribuabilul relevant.

Am sintetizat la maximum și într-o formă intermediară (adică nici prea tehnică, nici prea populară) ce spune recent aprobata Directivă de la Bruxelles care actualizează o directivă mai veche privind schimbul automat de informații financiare la nivel european. Deși e cunoscută ca ”directiva care aduce noi reguli de transparență pentru intermediarii fiscali” (cum a fost popularizată de Bruxelles pe toate palierele instituționale, Comisie, Parlament, Consiliu), este transparent scopul final: vorbind de consultanți, avocați, contabili etc, vorbești practic de clienții lor europeni, cei care trebuie aduși pe același plan de competiție fiscală, noua mantra a pieței unice europene.

Așadar, noua directivă trebuie citită în comun cu cea împotriva evitării plății impozitelor ATAD (anti tax-avoidance directive, aprobată anul trecut), și cu cea a armonizării și consolidării bazei fiscale a companiilor europene (CCCTB, care își așteaptă aprobarea finală în Consiliu). Avem astfel imaginea completă a adevăratei Revoluții fiscale europene sub care va sta inclusiv fiscalitatea românească începând din deceniul următor.

Dar să lăsăm politica și să ne întoarcem la partea tehnică a directivei. Aici lucrurile sunt ... clare – în formatul de la Bruxelles cuvântul de ordine este „interpretare”. Toate acțiunile de business devin interpretabile din punct de vedere fiscal și pleacă de la prezumția de vinovăție că nu vrei să plătești impozite pe cât s-ar aștepta Fiscul să plătești. Spune comunicatul Consiliului, din martie: ”Directiva stabilește caracteristicile (în original, în engleză ”hallmarks”, iar în traducerea oficială în română - ”semne distinctive”) tipurilor de scheme care trebuie raportate autorității fiscale. Această obligație de raportare nu implică automat că acea schemă este dăunătoare, ci doar că poate fi de interes pentru autoritățile fiscale pentru un viitor control. În timp ce multe din scheme pot avea un scop legitim, obiectivul e de a le identifica pe acelea care nu au”.

Un mesaj la fel de agresiv am întâlnit încă de la lansarea directivei, în vara anului trecut (vezi și uluitorul film de 50 de secunde de care am vorbit și în articolul ”Climatul fiscal european devine tot mai tensionat”, din ZF, 27 iunie 2017). Doar că de atunci aceste caracteristici ale tipurile de scheme au devenit și mai confuze, și mai interpretabile, cum se vede mai jos din faimoasa Anexa IV la directiva. Sunt neclare până și sancțiunile pentru neraportarea tranzacțiile însemnate: rămâne la latitudinea statului membru să stabilească sancțiuni ”eficace, proporționale și cu efect de descurajare”.

Iată de ce, ar trebui să fie cât se poate de limpede că, la transpunerea în legislația internă (termen până la sfârșitul anului viitor), nu există decât o singură soluție viabilă: consultarea pas cu pas între guvern și mediul de afaceri. Pe fond, contribuabilul onest este pe aceeași lungime de undă cu guvernul, pentru eliminarea reală a practicilor dăunătoare competiției și, implicit bugetului. Nu are nici un sens ca tocmai acest contribuabil să se vadă paralizat într-un ghem de suspiciuni generalizate, de să-i fie lehamite să mai iasă din casă, pentru că, nu-i așa?, se interpretează, viteza lui nu e ... până la limita evitării oricărui pericol.

Înțeleg că nu este deloc simplu - și vorbesc de orice guvern s-ar afla la cârmă – să transpui asemenea texte, mai degrabă politice decât tehnice, care vin de la Bruxelles în ultimul timp, cel puțin pe linie fiscală.

Dar invit guvernul să se mai pună și în poziția contribuabilului român – e încă vie emoția (ca să nu zic altfel) stârnită la începutul anului de transpunerea intempestivă a ATAD-ului. De la o încercare de transpunere efectiv copy-paste, ajunsesem să fim mai catolici decât Papa. Și acolo ar fi trebuit să fie mai simplu, că era vorba de cifre (pragurile de deductibilitatea cheltuielilor cu dobânda), dar că noi alegeam, de bună voie, cele mai distructive variante posibile.

Consultare permanentă, pentru claritate, predictibilitate, parteneriat real administrație-contribuabil crearea unei identități fiscale, care să facă diferența în ochii investitorilor! Acestea trebuie să fie caracteristicele (hallmarks-urile) mediului nostru fiscal în perspectiva revoluției fiscale europene. Oare vom putea trece acest test al ... avantajului principal, unde avantajul să fie cu adevărat integrarea europeană și nu numai simpla aderare, pe care o tot exersăm de 11 ani încoace?

PS. Prin urmare, ce urmează? Se vor lua măsurile necesare! 

Aceasta consultare se impune cu atât mai mult cu cât directiva însăși lasă deschisă posibilitatea ca autoritățile naționale să decidă singure pe ce drum să o ia (de colaborare sau de interpretare abuzivă), în legătură cu o misterioasă perioadă de tranziție, de la intrarea în vigoare, până la aplicarea efectivă:
(12) Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a le impune intermediarilor și contribuabililor relevanți să depună informațiile cu privire la modalitățile transfrontaliere care fac obiectul raportării a căror primă etapă a fost implementată între data intrării în vigoare și data aplicării prezentei directive. Intermediarii și contribuabilii relevanți, după caz, depun informațiile cu privire la respectivele modalitățile transfrontaliere care fac obiectul raportării până la 31 august 2020.

Având în vedere că data intrării în vigoare se consideră a fi 25 iunie 2017 (20 zile de la data publicării în Jurnalul Oficial al UE, care a fost 5 iunie), acest paragraf spune cam așa, stimați contribuabili:
Fiți pregătiți de azi să raportați ceva prin 2020! Cum să fiți pregătiți, n-o să vă spun eu, Bruxelles-ul, ci doar guvernul vostru (Bucureștiul)! Poate aveți noroc să fie clare explicațiile naționale! Să sperăm că ... poate.

Text apărut și pe ZF.ro, sub titlul ”Semnele revoluției fiscale europene sunt deja aici!”, iunie 2018. Autor - Adrian Luca, TPS 

Pe aceeași temă, puteți citi și declarația lui Adrian Luca, preluată de digi24.ro

-------------------------------
Din Anexa IV – Hallmarks (selecțiuni)


”Testul avantajului principal” se va considera satisfăcut dacă poate fi stabilit că avantajul principal sau unul din avantajele principale pe care (având în vedere toate faptele și circumstanțele relevante) o persoană le poate aștepta în mod rezonabil să decurgă dintr-un aranjament este obținerea unui avantaj fiscal.

Caracteristici specifice privind testul beneficiului principal

1. Un aranjament prin care un participant la aceasta ia măsuri artificiale care constau în achiziționarea unei societăți care înregistrează pierderi, întreruperea activității principale a acesteia și utilizarea pierderilor societății respective pentru a-și reduce propriile obligații fiscale, inclusiv prin intermediul unui transfer al acestor pierderi către o altă jurisdicție sau prin accelerarea utilizării acestor pierderi.
2. Un aranjament care are efectul de conversie a veniturilor în capital, donații sau alte categorii de venituri care sunt impozitate la un nivel mai redus sau scutite de la plata impozitelor.
3. Un aranjament care include tranzacții circulare ce duc la spălarea de fonduri, mai precis prin implicarea unor entități interpuse fără altă funcție comercială primară, sau prin tranzacții care se compensează sau se anulează reciproc sau care au alte caracteristici similare.

Caracteristici specifice privind tranzacțiile transfrontaliere

Un aranjament care implică plăți transfrontaliere deductibile efectuate între două sau mai multe părți afiliate, în cazul în care este prezentă cel puțin una dintre următoarele condiții:
(a) destinatarul nu este rezident fiscal în nicio jurisdicție fiscală;
(b) cu toate că destinatarul este rezident fiscal într-o jurisdicție, acea jurisdicție:
(i) fie nu impune niciun impozit pe profit sau impune un impozit pe profit la o rată zero sau aproape de zero,
(ii) fie este inclusă într-o listă de jurisdicții ale unor țări terțe care au fost evaluate de statele membre, în mod colectiv sau în cadrul OECD ca fiind ne-cooperante;
(c) plata beneficiază de o scutire integrală de impozit în jurisdicția în care destinatarul este rezident fiscal;
(d) plata beneficiază de un regim fiscal preferențial în jurisdicția în care destinatarul este rezident fiscal.

2. Deducerile pentru aceeași depreciere a activului sunt solicitate în mai mult de o jurisdicție;
3. Eliminarea dublei impuneri pentru același element de venit sau capital este revendicată în mai mult de o jurisdicție.
4. Există un aranjament care include transferuri de active și unde există o diferență semnificativă (materiala) privind suma tratată ca plătibilă pentru activele respective în jurisdicțiile implicate.

Caracteristici specifice privind prețurile de transfer

1. Un aranjament care implică utilizarea în mod unilateral a regulilor de safe harbour;
2. Un aranjament privind transferul activelor intangibile greu de evaluat (hard-to-value intangibles). Termenul ”greu de evaluat” acoperă intangibile sau drepturi privind intangibilele (active necorporale) pentru care, la momentul transferului acestora între părțile afiliate:
(a) nu există date comparabile de încredere; și
(b) la momentul inițierii tranzacției, proiecțiile de cash-flow/venituri așteptate să decurgă din transferul intangibilelor sau ipotezele folosite în evaluarea intagibilelor sunt profund incerte, făcând dificil de anticipat nivelul final de succes al acelui intangibil la momentul transferului.
3. Un aranjament care implică un transfer transfrontalier intra-grup de funcțiuni și/sau riscuri și/sau active, dacă profitul estimat înainte de impozite și dobânzi (EBIT) anual preconizat, într-o perioadă de trei ani de la transfer, al celui/celor care transferă este mai mic de 50% decât EBIT anual estimat al celui/celor care transferă dacă acel transfer n-ar fi avut loc.

 

Notă:

Textul integral al acestei directive (822/2018) se găsește aici. (RO, EN)

La secțiunea legislație, puteți găsi și celelalte directive care vizează ”revoluția fiscală europeană”  (CCCTB, ATAD)