Continuăm astăzi campania TPS pentru accelerarea procesului de îmbunătățire a relației Fisc-contribuabil, prin adoptarea recomandărilor FMI cuprinse în raportul raportul ”Crearea Condițiilor Pentru Reducerea Gap-ului Fiscal de către Direcția de Mari Contribuabili”. 

Dacă în episodul trecut am vorbit despre nevoia unei abordări calibrate în funcție de riscurile fiscale reale identificate la un sector industrial/comercial, astăzi vorbim de o altă recomandare puternică - introducerea instituției negocierii de înțelegeri cu contribuabilii pe marginea ajustărilor fiscale (de prețuri de transfer), cu controale de integritate.

Această recomandare a revenit în raportul de asistență tehnică întocmit de experții FMI în mai anul trecut, într-o formulare care vorbește de la sine despre importanța modernizării și eficientizării aparatului fiscal autohton, în special a direcției mari contribuabili (DGAMC), pilon de bază al bugetului de stat. 

”ANAF trebuie să poată încheia înțelegeri, acolo unde este cazul, mai ales că numărul de cazuri de transfer al profiturilor (prețuri de transfer) crește. Instanțele nu sunt cel mai bun loc de rezolvare a diferențelor de opinii pe marginea corectitudinii ratelor economice de randament al funcțiilor, activelor sau riscurilor, sau pe marginea evaluării proprietății intelectuale aflate în diferite țări.

Administrațiile fiscale cu cele mai bune practici au adeseori un Panel de Încheiere de Înțelegeri, format din experți interni și externi (inclusiv persoane cu o integritate recunoscută, cum ar fi judecători reputați ce s-au pensionat din activitate) care recomandă încheierea sau nu a unei înțelegeri prin negociere cu un contribuabil.

Această posibilitate de a încheia înțelegeri este parte integrantă a avansării pe calea metodelor moderne bazate pe risc de administrate a conformării. La nivel global, numărul de cazuri de transfer prin prețuri în care se ajunge la o înțelegere este mai mare decât cel al cazurilor de transfer prin prețuri cu care se ajunge în instanță. O opțiune alternativă și mai costisitoare pentru România ar fi aceea de a înființa și dota cu resursele adecvate un Tribunal Fiscal care să poată adjudeca în cazurile de transfer prin prețuri”.

FMI insistă practic pe nevoia schimbării abordării față de contribuabil, diferențierea între cei care se conformează/vor să se conformeze și ... ceilalți.

Citim mai departe din raportul amintit:În pofida reorganizării sale, capacitatea DGAMC de a implementa metode moderne bazate pe riscuri continuă să fie obstrucționată de actuala sa structură organizatorică/ Funcția de asistență a contribuabililor din cadrul DGAMC este limitată și necesită îmbunătățiri pentru ca marii contribuabili să beneficieze de certitudinea de care au nevoie/ (...)Trebuie clarificată prevederea legală percepută ca obligație de a efectua o inspecție care să acopere întreaga perioadă scursă de la ultima
inspecție. /Funcționarii publici care acționează cu bună credință trebuie protejaţi de acuzații nejustificate și de costurile asociate
acestora (se impune un acord în acest sens între ANAF și Curtea de Conturi) /Este necesară posibilitatea de a negocia înțelegeri
cu contribuabilii pe marginea ajustărilor fiscale, cu controale de integritate”.

 

Un punct notabil, care trebuie apreciat – chiar ANAF a dat publicității acest raport al experților FMI, ceea ce este un semn al con-
știentizării nevoii de schimbare. De asemenea nu trebuie trecută cu vederea nici scrisoare deschisă a funcționarilor ANAF (februarie 2016), pentru modificarea legilor în favoarea contribuabililor de bună credință și pentru a putea lupta mai eficient cu cei de rea-credință.

Credem că împreună, corp administrativ și contribuabili, putem duce mai departe acest proces de schimbare (în bine).

Va urma...