În calitate de consultanți fiscali - și nu numai în domeniul prețurilor de transfer - recomandăm un test simplu pentru verificarea stării de sănătate a afacerii - analiza de comparabilitate (vezi aici - de ce este necesar un studiu de benchmarking). Prin semnalele pe care le transmite un astfel de studiu, afli cum te poziționezi față de competitorii tăi sau cum te afectează schimbările apărute în piață, putând astfel interveni rapid pentru a corecta eventuale deviații nesănătoase. Cu cât intervii mai repede, cu atât șansele de însănătoșire sunt mai mari. Așa trebuie să fie în cazul unui micro-organism (o afacere, o întreprindere), dar și în cazul unuia macro (o industrie, o economie, o societate) 

Recentul târg de carte de la București și discuțiile purtate în jurul pieței și, implicit, nevoii de carte m-au incitat să mai citesc câteva statistici comparative. Ca de obicei, am răsfoit imensa bibliotecă digitalizată de statistici de pe tpsoft.ro.

Așadar - câtă nevoie mai are nevoie românul mediu de carte? Iar, răspunsul vine la un click distanță - poate mai are, dar nu cât polonezul, cehul sau ungurul.    

Pentru că, spre exemplu, toate editurile mari din ţară livrează carte cât primele trei din Cehia, o ţară cu jumătate din populaţia noastră.

Vă mai aduceți aminte de analiza realizată de curând tot cu tpsoft - primele 45 cele mai mari fabrici româneşti dau lactate cât una poloneză!

De ce aceste ”ecarturi” (ca să păstrăm un limbaj tehnico-eufemistic)? Când vine vorba de carte, explicaţiile se încheagă mai greu decât la lapte. Cu o reducere de TVA, cu o încurajare a investiţiilor, a tinerilor fermieri sau orice pârghie de tipul acesta se mai poate face ceva în privinţa valorificării unei industrii cu potenţial – producţia de lactate. Potenţial care stă în faptul că avem o ţară cu pământ bogat, iar laptele este, până una-alta, chiar o necesitate pentru consumatori, aşa bogat în vitamine cum este.
Dar cartea? Poţi reduce TVA-ul, poţi stimula dezvoltarea editurilor, poţi chiar să investeşti în case de creaţie unde să se ”producă” cărţi autohtone pentru tot consumatorul. Totul are efect atâta timp cât cartea/ziarul/broşura e văzută ca o necesitate de consumator! Aici cred că e cheia – mai crede consumatorul că-i sunt necesare vitaminele A, B, C ... luate din cărţi?
Până una-alta, citind aceste statistici, cred că răspunsul tot în industria laptelui, maşinilor, softului se găseşte. Să continuăm să le ajutăm pe acestea să crească, măcar la nivelul Poloniei, Ungariei etc., sperând că, la rândul lor, vor antrena nevoia de şcoală şi, implicit, nevoia de carte.

Continuare pe zf.ro. 

Autor: Adrian Luca, TPS - 22 mai 2015