Prezumția de nevinovăție este regula care trebuie să guverneze societatea liberă. Punct, dar și un amendament: aceeași societate mai are nevoie și de excepții. Chiar pentru a întări regula!

Iată un exemplu concret în care putem găsi prezumția de vinovăție in abordarea statului față de un anumit grup de interese: faci parte dintr-un grup de companii și ai o tranzacție cu compania-mamă sau alt afiliat? Să te aștepți că, pentru Finanțe (Fisc), ești suspect că ”eviți să-ți plătești toate taxele!”.
Și atunci tu, contribuabilul, ești cel care trebuie să-ți dovededești nevinovăția, în fața unui stat care primește noi instrumente de forță pentru a te verifica. Faci un dosar dedesvinovățire, zis și ”dosarul prețurilor de transfer” – în care explici funcția companiei în grup și rațiunea tranzacțiilor făcute cu afiliații si in același timp arăți că aceste tranzacții sunt la prețuri de piață, nu manipulate! Până acum acest dosar trebuia prezentat obligatoriu doar la solicitarea inspectorului; de acum (conform propunerilor din noul Cod de Procedură Fiscală) dosarul este obligatoriu să-l ai tot timpul. Nu ai dosarul – automat amendă și apoi te ajustează Fiscul, adică îți taie profitul cat încape!
În plus, nu mai e mult până la introducerea unei norme internaționale pentru conformare voluntară si analiză de risc fiscal, privind obligația de a mai produce și un tabel în care să declari – ”mă numesc X și fac parte din grupul Y, anul acesta am avut tranzacții în jurisdicția Z, din care cele cu persoanele afiliate mi-au adus venituri de atât, cele cu parteneri independenți, atât. Am avut profit/pierdere. Am plătit impozit pe profit în acea jurisdicție de atât, am avut câștigurile astea, am atâția angajați și activele astea” (pentru conformitate – tabelul se cheamă ”country-by-country reporting”).
Ne convine – nu ne convine, nu prea vom avea ce face atâta timp cât vorbim de o tendință europeană, chiar globală. Pentru că nu-i poate controla în același timp pe toți cei pe care-i suspectează, Fiscul are nevoie de mai multe informații critice, într-un timp rezonabil, să meargă direct ”la țintă”!
Este mesajul cu care tocmai m-am întors de la Bruxelles unde am participat la o sesiune tehnică în domeniu de fiscalitate in domeniul preturilor de transfer, unde am avut imagineanoii lumi. O lume cu un super-stat care, spre exemplu, poate verifica conturi individuale de oriunde sau își poate băga nasul în miezul afacerii unui grup de companii.
M-am întors cu acest mesaj dur într-un peisaj și mai dur de acasă, cu miniștri, primari, parlamentari si alte oameni-cu-funcții chemați în serie la DNA să dea cu subsemnatul despre cum au gestionat banul public. Adică despre cum banul adunat de la cei-care-nu-evităm-să- ne-plătim-taxele s-a plimbat între diverse grupuri de interese, în tranzacții cu prețuri manipulate, departe de nivelul/ochii pieței.
Acestor grupuri de interese, cred că ar fi echitabil și pragmatic să li se aplice tratamentul prezumției de vinovăție de care am vorbit.
Da, știm că, anual, își depun o declarație de avere! (Da, chiar la … ANI). Dar, știți ce,nu e suficient! Și o companie depune situații financiare, dar uite că nu e suficient!
Așa că, de ce să nu avem același tratament: vino și tu, omule-cu-funcție, la început de an, cu un tabelaș, în care să treci, de la capat – ”subsemnatul, în exercitarea atribuțiilor mele de _______, am luat deciziile______, explicate prin _________, care au implicat părțile ______ afiliați/independenți, cu beneficiul _____. Prețurile acestor tranzacții sunt la nivelul pieței, drept dovadă anexez dosarul ___________”
Cu aceste informații, DNA/structurile abilitate ar face mai simplu și mai eficient harta cu gradul de risc al omului-cu-funcție. Iar când va fi chemat la ”inspecție”, acest ”împricinat” să vină obligatoriu și cu ”dosarul lui de dezvinovățire”, întocmit la momentul realizării tranzacțiilor. Nu-l are? Automat amendă, se taie ”profitul” și i se adaugă ”ANI”.
Dacă pentru contribuabilul de rând e bun, de ce acest val de transparență nu i-ar ”răcori” și pe oamenii-cu-funcții? Nu de alta, dar ne-ar costa mai puțin conformarea voluntara și a oamenilor-cu-funcție, și, cine știe, poate chiar va contribui la o creștere a gradului de responsabilitate in rândul acestora. Ce merge la opincă-i musai să se potrivească și la vlădică!

Comentariu apărut pe hotnews.ro și contributors.ro, la 18 martie 2015. Autor Adrian Luca, director TPS

Pe aceeași temă - ”De ce nu și-ar face și statul dosar de prețuri de transfer?”